vineri, 31 decembrie 2010

Ajunul Anului Nou

Este aproape ora 7 seara acum cand scriu postarea asta. Inca nu a venit Anul Nou aici, in Vancouver. De fapt, British Columbia si coasta de vest a Americii de Nord, in general, sunt printre ultimele locuri de pe glob unde vine Anul Nou. In Romania este deja ora 5 dimineata in ziua de 1 ianuarie 2011. La Multi Ani tuturor celor din Romania, dar si din alte parti. Noi mai avem de asteptat 5 ore pana la cumpana dintre ani. Asa ca bucurati-va de Noul An si sa aveti parte numai de bucurii, sanatate si impliniri.

Pentru noi a fost cel mai frumos an dintre toate, chiar daca au fost si multe incercari, dar pana la urma am trecut peste ele si vom intampina optimisti anul 2011.

joi, 30 decembrie 2010

Ce parere aveti despre asta ?

As vrea sa stiu parerile voastre despre articolul asta. A fost publicat pe site-ul Smartwoman.hotnews.ro. Postati-va, va rog, comentariile.

"Am plecat din Romania in 2001, cu furia ignoranta a tanarului care vrea sa lase totul in urma pentru a-si croi singur viitorul. Am plecat printr-una din metodele clasice ale acelor vremuri: continuarea studiilor universitare. Am terminat mai intai un master (DEA) la una dintre universitatile medii din Franta, apoi am terminat un doctorat la o universitate prestigioasa din aceeasi tara. Am muncit inca din primul meu an de Franta - putin si rau platit pe durata studiilor, mult si bine platit dupa obtinerea ultimei diplome universitare. Si m-am intors in Romania in urma cu aproape un an.

Cand le-am facut cunoscuta decizia de a ma intoarce in Romania, prietenii mei s-au impartit in doua tabere : cei ramasi in tara au luat nota cu stupoare si m-au sfatuit sa nu ma intorc, pe cand majoritatea celor emigrati mi-au zis ca au incredere in alegerea mea. Motivele pentru care m-am intors sunt multe si complexe, iar decizia am luat-o dupa o analiza atenta. Insa printre acele motive nu se numara nici insuccesul si nici inadaptarea la societatea franceza. Cum am ajuns sa-mi pun problema intoarcerii? Treptat, punand bine in cumpana faptele si renuntand la prejudecati.

Din 2001 pana in iunie 2005, ori de cate ori mi-am intors privirea auzind voci necunoscute vorbind romana pe strada, am vazut doar cersetori. Apoi a urmat acea seara de iunie 2005 cand eram pe o straduta pietonala din orasul vechi si am auzit vorba romaneasca langa mine. Nu voi uita niciodata cum m-am oprit in drum ca sa ma uit dupa acel cuplu de tineri turisti romani care se plimbau privind cu ochii larg deschisi cladirile medievale si lumea iesita la promenada. Am stiut dupa privirea lor ca sunt proaspat veniti din Romania si ca era prima lor iesire in occident: si eu am privit la inceput lumea vestica cu acelasi amestec de mirare si de admiratie, iar acel tip de privire era comun tuturor celor ce ajungeau pentru prima data in vest. In acea vreme locuiam pe Valea Loirei, care din mai pana in septembrie e invadata de turisti, dar romani nu am mai vazut pana in acea seara de iunie 2005 si mi s-a parut atat de ciudat sa-i vad incat m-am oprit locului.

In 2006 am vazut cativa turisti romani atat pe Valea Loirei si pe Coasta de Azur unde tocmai ma mutasem, cat si la Amsterdam si la Berlin; in plus am trait si socul de a descoperi in Franta informatii turistice in limba romana. Pe drept cuvant a fost un soc: intre 2001 si 2005 vizitasem majoritatea castelelor dintre Orleans si Nantes, dar nici macar unul dintre ele nu avea pliante in romana (pliantele in ceha, poloneza si maghiara aparusera prin 2003). Astfel, in 2006 am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca pe lumea asta exista si turisti romani. In 2007, turistii romani pe care i-am intalnit prin Europa au fost mai numerosi decat in anul precedent, in 2008 au fost si mai numerosi, iar in 2009, in ciuda crizei, turistii romani au fost mai multi ca oricand iar prezenta lor era deja privita ca normala. In plus, daca pana prin 2005-2006 ii puteam recunoaste pe romani de la o posta pe strazi sau prin salile de asteptare ale vreunui aeroport, mai nou ii recunosc doar cand ii aud vorbind - exceptie fac in continuare cersetorii si muncitorii sezonieri care traiesc in vest in grupuri compacte si inchise. Cert e ca din 2001 romanii si-au schimbat in bine felul de a se imbraca, de a umbla, de a gesticula si de a vorbi in spatiul public. Toate acestea par a fi semne mici, insa, fiind naturale, indica schimbari mari.

Aparitia turistilor romani a fost un prim semn ca tara se schimba, drept care m-am hotarat sa petrec 3 saptamani in Romania in vara lui ’07. Din 2001 pana in 2007 ma intorsesem in tara de 4 ori, intotdeauna iarna pentru doar o saptamana in care abia apucam sa-mi vad o parte din familie si sa chefuiesc o data cu cativa prieteni. In vara lui 2007 am batut Ardealul de la Oradea la Brasov si de la Bistrita la Deva. Ardealul pe care-l cunosteam foarte bine din timpul studentiei mele autostopiste clujene se schimbase profund: multe drumuri nationale erau in stare impecabila, in unele judete drumurile judetene erau in stare cel putin la fel de buna ca drumurile departamentale din Franta avand in plus avantajul de a fi mai late decat cele din Franta, iar santierele de reparatii rutiere se gaseau la tot pasul. Orasele nu mai erau aceleasi: se renovasera multe cladiri in majoritatea oraselor mari, se renova linia de tramvai si parcul central din Oradea, se schimba fata Clujului, Sibiul era de nerecunoscut, Brasovul istoric devenise o bijuterie, Bistrita si Alba erau in santier. Oamenii m-au surprins cel mai mult: in doar 3-4 ani romanii isi schimbasera masinile (si felul de a conduce), garderoba si obiceiurile alimentare: restaurantele se inzecisera (ca masinile) si erau pline la amiaza si seara (cand am plecat eu, mai nimeni nu-si permitea sa manance in oras, iar in iarna lui 2005 Clujul nu era inca foarte diferit de cum il stiam eu din anii ’90).

Schimbarile care sareau in ochi m-au incurajat sa ma interesez de starea romaneasca a domeniului meu profesional. Stiam ca salariile sunt mici, dar stiam si ca in Romania raman in continuare foarte multe de facut, ceea ce prezenta perspective bune. Surpriza a fost sa constat ca, in ciuda crizei si a unor usoare dezavantaje pe termen scurt, perspectivele pe termen mediu si lung erau mai bune in Romania decat in Franta sau in celelalte 3 tari vestice in care facusem stagii sau lucrasem pe anumite proiecte. Din punct de vedere financiar, venitul meu nominal actual e mai mic decat venitul pe care-l aveam anul trecut in Franta, insa compenseaza faptul ca impozitul pe care-l platesc aici e cu mult mai mic, ca am o putere de cumparare superioara si ca pe termen mediu si lung prevad o crestere a veniturilor mult mai accelerata aici decat in Franta. In ce priveste produsele de pe piata, e adevarat ca gama produselor de calitate medie e mai restransa si mai putin variata decat in vest, insa aceasta diferenta se estompeaza la restul produselor. Consumatorul din mine nu a suferit deloc de cand m-am intors. Surprizele placute au fost numeroase: administratia locala nu functioneaza mai greoi decat administratia franceza, nu m-am confruntat cu coruptia la nivel mare, zambetul si politetea mea dezarmeaza si faciliteaza relatiile cu aceeasi eficacitete aici ca dincolo.

Am avut si experiente neplacute, la care ma asteptam mai mult sau mai putin: profesionistii sunt rari in orce domeniu profesional (mi-am renovat locuinta si am avut mari dificultati in a gasi mesteri buni; am contactat mai multi instalatori si cu primii 2 am intrerupt negocierile cand mi-au spus ca nu-mi vor da chitanta; am vizitat 4 dentisti pana am gasit unul care sa-mi convina; principala dificultate cu care ma confrunt in domeniul meu profesional este ca nu gasesc destui oameni bine pregatiti, responsabili si cu initiativa, iar profesionistii care exista sunt atat de solicitati incat cu greu ajungi la ei; viata publica e incomodata de ignoranta si de lipsa spiritului civic: in mediul rural si la agentii economici de cartier sunt nevoit sa cer bon fiscal in 7-8 cazuri din 10; spatiul public urban e mai curat decat acum 10 ani, insa in rural se vede clar ca oamenii nu stiu ce sa faca cu atatea ambalaje; cam peste tot oamenii sunt foarte suspiciosi, ceea ce ingreuneaza stabilirea unor raporturi sociale comode si favorizeaza agresivitatea muta.

Cea mai neplacuta surpriza a fost sa constat amploarea isteriei colective din acest moment: aproape orice detaliu negativ e exacerbat si aproape orice fapt necunoscut in mod direct e interpretat in cheie negativa. Dau un singur exemplu: starea drumurilor pe vreme de iarna si felul in care e perceputa de majoritatea oamenilor. Spun de la bun inceput ca iarna drumurile noastre sunt mai bine intretinute decat erau in urma cu 10 ani si sunt cu mult mai usor practicabile decat drumurile publice din tari precum Franta, Elvetia sau Germania. Perioada 5-15 ian. 2009 a fost penultima data in care regiuni intinse din Franta au fost paralizate de 5-7 cm de zapada care, in cel mai bun caz, a fost data la o parte de pe drumurile nationale (dar nu si de pe cele departamentale sau de pe cele comunale): transportul public a fost blocat, iar absentele functionarilor au atins noi culmi din cauza riscului de accidente. Cu toate ca au revolta in sange, francezii au cartit putin in fata lipsei de reactie a autoritatilor, apoi fiecare a luat situatia pe cont propriu. Majoritatea drumurilor elvetiene nu sunt la fel de bine deszapezite ca drumurile romanesti; in schimb, nu cred ca exista vreun elvetian care sa ruleze fara cauciucuri de iarna din noiembrie pana in martie sau care sa nu aiba lanturile pregatite. In fine, unele land-uri germane au renuntat la deszapezirea drumurilor publice secundare pentru a nu afecta natura si ii incurajeaza pe nemti sa-si rareasca deplasarile. La noi, cu toate ca in medie iarna se circula mai bine decat in oricare dintre aceste tari, majoritatea soferilor sunt isterizati ca nu pot goni pe asfalt ca intr-o zi insorita de vara. In plus, mass-media transmite informatiile rutiere pe un ton alarmist, la limita catastrofei, ceea ce intareste convingerea celor ce au condus iarna exclusiv pe drumurile publice romanesti ca traiesc in cea mai rea tara posibila.

Daca dumneavoastra va simtiti mai implinit(a) dincolo, cu atat mai bine pentru dumneavoastra. Insa generalizand o stare psihologica, economica si sociala care va este proprie, nu faceti decat sa acordati tot meritul reusitei dumneavoastra societatii care v-a adoptat, sa dati vina pentru nereusitele anterioare pe societatea din care ati plecat si sa contribuiti in mod inutil la exacerbarea isteriei actuale din societatea romaneasca. Cu alte cuvinte ati pastrat nealterata “aura sociala” specifica majoritatii indivizilor din societatea de care vi s-a acrit si de care ati fugit cu bucurie."

Parcari amuzante

Nu sunt misogin, dar filmul asta e foarte amuzant.

vineri, 24 decembrie 2010

Asta da gol

Sarbatori fericite

Vreau sa va urez voua, cititorilor mei fideli si nu numai, un Craciun fericit si un An Nou la fel de fericit. Nu stiu daca v-au placut postarile mele sau nu. Nu am incercat sa le fac pe placul cuiva, ci doar am exprimat gandurile mele legate de experientele mele de aici, dar si de alte chestiuni care mie mi s-au parut amuzante sau importante. Cititorii mei din Australia (Sydney, Melbourne si Brisbane), Noua Zeelanda (Auckland) si Japonia (Shizuoka, Osaka, Shibuya) probabil ca deja sarbatoresc Craciunul. Mai urmeaza sa vina in Rusia (Moscova, St. Petersburg, Novgorod), Ucraina (Kharkov, Dnepropetrovsk), Basarabia (Tiraspol, Chisinau, Bender, Ribnita), Italia (Torino, San Bonifacio, Catania, Roma, Milano, Bologna, Verona, Florenta, Cerveteri, etc) Franta (Rennes, Issy-les-Moulineaux, Colomiers, Sevres, Paris, Grenoble, Nisa, Clamart, Montrouge, etc), Spania (Bilbao, Logrono, Santiago de Compostela, Madrid, Castellon, Berneo, Malaga, Lerida, Zaragoza, Alicante, etc), Germania (Koblenz, Cottbus, Dusseldorf, Frankfurt am Main, Hanovra, Boblingen, Munchen, Berlin, Koln, Leinfelden-Echterdingen etc).

Ar mai trebui sa mentionez si pe cititorii blogului meu din Marea Britanie (Londra, Long Eaton, Cardiff, Edinburgh), Cehia (Praga, Brno), Slovacia (Kosice), Ungaria (Budapesta, Nyiregyhaza, Kecskemet), Brazilia, unde as vrea sa ajung in 2014 (Curtiba, Pelotas). In ordinea fusului orar vin Canada (Vancouver, Burnaby, New Westminster, Calgary, Toronto, Outremont, Montreal, Concord, Don Mills, North York, Edmonton, St-Laurent, Halifax, Ottawa, Port Coquitlam, Richmond, Mississauga, Burlington, Laval, Hamilton, Winnipeg, etc) si SUA - cei mai multi cititori i-am avut din California si Texas, apoi Carolina de Nord, iar daca ar fi sa mentionez cateva orase astea ar fi Mountain View, Sunnyvale, Bellmont, Sacramento, Carmichael, Roseview, Elk Grove, Houston, Mc Neil, Cedar Hill, Salisbury, New York, Wappingers Falls, Canandaigua, Chicago, Lincolnwood, etc). Imi cer scuze ca nu am mentionat toate orasele, iar la sfarsit, din cauza ca de acolo provin cei mai multi cititori, vine Romania. Cei din urma vor fi cei dintai.

Lista pentru Romania e foarte lunga si poate o sa-mi scape cateva orase dar o sa incerc sa le mentionez pe toate: Bacau, Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, Galati, Suceava, Constanta, Brasov, Ploiesti, Baia Mare, Buzau, Craiova, Sibiu, Arad, Tg. Jiu, Pitesti, Braila, Rimnicu Valcea, Tulcea, Slatina, Satu Mare, Botosani, Oradea, Tirgu Mures, Alba Iulia, Resita, Tirgoviste, Focsani, Sighisoara, Bistrita, Calarasi, Hunedoara, Pascani, Drobeta Turnu-Severin, Zalau, Birlad, Vaslui, Sf. Gheorghe, Turda, Cernavoda, Alexandria, Gherla, Carei, Lugoj, Curtea de Arges, Cimpulung, Giurgiu, Aiud, Cugir, Cristuru-Securiesc, Baile Herculane, Miercurea Ciuc, Falticeni, Moldova Noua, Otopeni, Corabia, Slobozia.

Va multumesc ca ati fost alaturi de mine si familia mea citind acest blog. Va multumesc ca mi-ati citit si ideile geniale :P si tampeniile pe care le-am mai debitat de cele mai multe ori (glumesc), dar sper ca tot ce am scris eu aici si voi scrie in continuare o sa va foloseasca intr-un fel sau altul.

Inca o data va urez tuturor sa aveti un Craciun fericit si un An Nou la fel de fericit, daca nu mai fericit decat cel care e aproape sa treaca. Si nu uitati, fiti optimisti, pastrati-va speranta si luptati pentru ceea ce este drept si corect.

CLR

De cand am venit in Canada am vazut reclame la produsul asta. Zilele trecute am zis ca trebuie sa-l incercam. Noi l-am luat pe cel pentru baie si bucatarie. Am zis ca trebuie sa stergem arsura care s-a acumulat in cuptor si sa incercam si produsul asta daca asa arata la televizor, ca este foarte eficient. L-am luat de la Superstore, dar il gasesti si la Home Depot, London Drugs, Canadian Tire si alte retele de supermarketuri. Ieri, Ana mi-a zis ca l-a folosit pentru geamul de la aragaz si partea din fata care arata ca naiba. Mi-a zis ca s-a dus imediat. Nici nu a trebuit sa frece prea mult. Eu am spalat gratarele din cuptor. Stiti voi, alea pe care iti pui tavile cand mai coci ceva. Am pus niste CLR (Calcium, Lime and Rust), adica tradus inseamna - calciu, calcar si rugina, pe un burete mai abraziv si am inceput sa frec. Nu-mi venea sa cred ce repede se duce.

Am mai incercat si alta data sa folosim detergent de vase ca sa curatam astea, dar fara nici un rezultat. Nu l-am incercat pana acum pe rugina, pentru ca abia l-am cumparat, dar pana acum a fost foarte eficient. De obicei nu prea cred reclamele astea in care arata "miracolele" produsului respectiv, dar de asta mi-am dat seama ca nu spun prostii. Pe eticheta celui pentru baie si bucatarie, adica primul filmulet, spune ceva de genul "asa cum ati vazut la televizor" si chiar asa este.

Nu, nu iau bani pentru recenzia asta. :) O fac gratis. Uitati-va si voi.



luni, 20 decembrie 2010

"Experienta canadiana"

Am mai spus si alta data ca daca vrei sa-ti gasesti un job in Canada multi cer sa ai experienta canadiana. Nu ma intrebati cu ce este diferita experienta canadiana fata de aia romaneasca, engleza sau germana, dar asta iti cer aici, mai ales daca iti cauti un job intr-un domeniu profesional. Am dat telefon la mai multe agentii de recrutare sa vad daca au ce caut au si prima intrebare a fost daca am experienta canadiana. Ma rog, nu i-am sunat ca sa-mi gasesc de lucru prin ei, ci doar sa testez terenul, dar inveti ceva dandu-le telefoane.

Vorbeam odata la servici cu un tip care este contractor pentru firma pentru care lucram si noi si-i spuneam de situatia asta. Mi-a spus ceva foarte interesant. Cica canadienilor care pleaca la munca in strainatate, pentru ca, vezi Doamne, "experienta internationala ajuta", le este greu sa se integreze din nou pe piata muncii. Imi spunea ca prima intrebare care i-a fost pusa la orice interviu era "De ce ai plecat ? Nu era bine aici ?". Sincer, mi-a cam stat mintea in loc cand l-am auzit. Nu mi-a venit a crede. Adica, oricum ai da-o tot nu-i bine ce faci. Vii ca imigrant, iti cer "experienta canadiana", pleci canadian in strainatate si vii inapoi, te intreaba de ce ai plecat, ce te-a nemultumit ? Nu m-a nemultumit nimic, pur si simplu am vrut sa cunosc si alte tari. Tipul asta lucrase in Orientul Mijlociu. In plus, in orice domeniu profesional trebuie sa corespunzi cu standardele canadiene. Daca esti inginer, de exemplu, trebuie sa ai certificare profesionala. Nu e de ajuns sa termini o facultate si, gata, esti inginer. Daca vii inginer din alta tara trebuie sa dai niste examene ca sa fii acceptat ca inginer, dar nu este imposibil. Important, cum am spus, este sa ai vointa sa reusesti.

Experienta canadiana poti sa ti-o fabrici daca ai niste cunostinte binevoitoare si daca ai niste colegi canadieni care te inteleg ca vrei ceva mai bun decat jobul in care esti acum, care nu au accent de imigrant sa iti devina referinte in caz ca iti cauti altceva de lucru. Aia o sa se pretinda ca sunt sefii tai din trecut si gata, ai putea avea sanse sa-ti gasesti ceva. Trebuie doar sa perseverezi si sa nu-ti pierzi speranta.

duminică, 5 decembrie 2010

Zilele astea a trebuit sa luam o reteta de la farmacie. Am fost la Shoppers Drug Mart sa luam reteta asta, pentru ca era in zona. In Canada, orice lant mare de magazine: Shoppers Drug Mart, London Drugs, The Real Canadian Superstore, Save-On-Foods au farmacia lor proprie, unde farmacistii sunt foarte amabili si iti raspund la orice intrebare. Azi in timp ce stateam la casa sa-mi dea reteta am vazut pe masa un teanc de carti, un ghid de ingrijire medicala, BC HealthGuide, de 430 de pagini impartite in 23 de capitole. Era pusa gratis la dispozitia oricui intreba de ea si dorea s-o aiba. Hai sa va dau cateva exemple: Cap. 3 - Imbatranire sanatoasa, Cap. 5 - Primul ajutor si urgente, cap. 13 - Sanatatea nou-nascutilor si a copiilor, cap. 15 - Sanatatea femeilor, cap. 16 - Sanatatea barbatilor, etc.. Nu sunt date informatii detaliate, dar li se spune tuturor, in mare, ce declanseaza o anumita afectiune, cum se poate preveni, ce trebuie sa faci inainte sa te duci la doctor.

De exemplu, pentru sindromul tunelului carpian spune ce trebuie sa faci ca sa previi aparitia acestei afectiuni. Pentru cine nu stie, sindromul tunelului carpian este durerea continua a incheieturilor mainii. Ti se spune cum sa tratezi acasa aceste simptome, ai si desene care sa-ti explice unde sunt aceste afectiuni, cand sa te duci la un doctor, cum am spus si mai sus. Sistemul de sanatate din Canada, am mai spus si alta data, are partile sale bune si rele. Asta cred ca este un aspect bun.

Am mai vazut si altceva foarte interesant. Inainte de asta trebuie sa va spun ca aici retetele medicale sunt tratate cu foarte mare seriozitate. Farmacistii iti dau acea cantitate care a fost scrisa pe reteta, nici mai mult, nici mai putin. Aspectul foarte interesant pe care l-am remarcat a fost ca poti sa-ti reinnoiesti reteta on-line sau la telefon, la Shoppers, acolo unde am fost noi azi. E foarte usor de facut asta, asa cum se poate vedea si la link-ul asta. Te duci la farmacie doar ca sa ti-o ridici, nu trebuie sa mai stai la coada ca sa-ti dea alta reteta. Totusi, pe orice reteta iti spune de cate ori poate fi reinnoita.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Tot despre transportul public in Vancouver

Am mai spus si alta data ca, dupa parerea mea, transportul public in Vancouver este foarte bine pus la punct chiar daca vancouveritii se mai plang uneori de el. Sunt si soferi idioti care iti inchid usa in nas, dupa ce vad ca ai ajuns langa autobuz, dar sunt exceptia, nu regula.

Voiam sa scriu despre cu totul altceva. Colega mea filipineza a avut acum cateva luni o operatie pentru scoaterea unei tumori de la san. Operatia a fost reusita, dar doctorii au vrut sa vada daca tumoarea a revenit sau nu, asa ca au vrut sa consulte parerea a doi specialisti, pentru a fi siguri. Saptamana asta a trebuit sa se duca sa-l consulte pe al doilea specialist, dar nu a vrut sa foloseasca taxiul, ci sa foloseasca un alt serviciu oferit de compania de transport public, Translink. Serviciul la care fac referire se numeste HandyDart. Este adresat persoanelor cu probleme fizice sau psihice, iar niste autobuze special construite te iau din fata casei si te duc unde ai nevoie si apoi te aduc acasa. Totul se face pe baza de programare. Flota de asemenea autobuze este de 338 de vehicule, iar serviciul este disponibil 18 ore pe zi. Pe site-ul TransLink poti afla toate informatiile de care ai nevoie: cine este eligibil, cat costa biletul. Colega mea a folosit acest serviciu pentru ca avea nevoie sa se duca la spital, chiar daca este femeie de 40 de ani, dar din cauza conditiei ei a fost eligibila sa-l foloseasca.

Soferul sau dispecerul, nu stiu exact, iti da un telefon inainte sa te ia. Esti sunat de doua ori: cu o zi inainte de drumul pe care trebuie sa-l faci si apoi inainte ca soferul sa ajunga la tine acasa. Tot pe site gasesti si formulare in format .pdf pe care le descarci, le printezi, le copiezi si apoi le trimiti la companie ca sa fii aprobat. Daca ai o cursa la aeroport te iau si de acolo. Nu conteaza ca vii din Canada sau din strainatate. Am mai spus si alta data ca persoanele cu handicap si pensionarii sunt foarte respectati aici, le este acordata prioritatea la urcarea in autobuz si le sunt cedate locurile din autobuz rezervate lor. Nu stiu cand pensionarii si persoanele handicapate din Romania o sa aiba parte de un asemenea tratament.

Sotia mi-a mai povestit o discutie pe care a avut-o odata cu o clienta la magazinul unde lucra ea. Aceasta femeie era pensionara, in jur de 70-80 de ani, care i-a spus ca doctorul de familie i-a dat o recomandare cum ca se califica pentru un ajutor pentru taxiuri, adica nu se putea deplasa pana la autobuz. Acest ajutor consta intr-un carnet de cecuri, fiecare in valoare de $25 pe care-l putea folosi la deplasarea cu taxiul. Daca cursa era mai mare de $25 ea platea diferenta. Putea sa dea doua cecuri o data, dar nu primea rest. O alta modalitate prin care pensionarilor li se face viata mai usoara.

marți, 30 noiembrie 2010

Neimportanta WikiLeaks

Se vorbeste foarte mult zilele astea despre dezvalurile pe care site-ul WikiLeaks le-a facut despre diplomatia de culise. Acum cateva luni se vorbea despre dezvaluirile pe care le-a facut despre razboiul din Irak. De ce mi se par atat de neimportante "dezvaluirile" pe care WikiLeaks le-a dat publicitatii ? Pentru ca diplomatia de culise pe care o dezvaluie a existat dintotdeauna, de cand au fost create statele si discutiile diplomatice intre ele. Unele lucruri trebuie sa ramana secrete, doar rezultatele acelor negocieri conteaza.

Hai sa le luam pe rand. Dezvaluirile despre razboiul din Irak au fost facute de un pustan de 20 de ani din armata americana, care s-a inrolat in armata din fata calculatorului unde juca tot timpul jocuri video si credea ca luptele sunt ca in jocurile sale, iar filmele pe care le vedea la televizor prezentau in mod realist razboiul si toate manifestarile sale. Sunt ironic ! Razboiul din Irak nu este mai mult sau mai putin crud decat alte razboaie purtate in trecut, dar din cauza ca poti publica si afla stiri despre el aproape instantaneu pe internet il face accesibil. Care razboi din istorie nu a avut victimele sale nevinovate ? Nu minimalizez pierderile de vieti omenesti sau motivele pentru care a fost declansat si cu care nu sunt de acord, dar odata pornit trebuie sa respecti regulile din armata. Cand faci dezvaluiri despre operatiunile in care camarazi de-ai tai ar putea muri, atunci asta se numeste tradare si este mult mai periculos decat daca acestia ar fi raniti sau ucisi intr-o ambuscada intamplatoare.

Diplomatia de culise a existat dintotdeauna. Duceti-va in orice arhiva romaneasca sau straina si o sa gasiti acolo mii de documente legate de negocieri intre state, discutii personale intre sefi de state, ministri, ambasadori, corespondenta diplomatica cu notele unui ministru pe marginea unei scrisori sau a unei telegrame. Semnarea unui tratat intre doua state, de exemplu, este precedata de luni sau chiar ani de negocieri intense care nu sunt facute publice. Cum am spus mai sus, rezultatul final conteaza. Aceste discutii nu sunt imorale sau ilegale, sunt discutii firesti intre oameni. De aceea cred ca WikiLeaks nu face nici o dezvaluire senzationala, ci doar oamenii care nu au cunostinta functionarii sistemului diplomatic cred ca sunt senzationale.

Hai sa ne gandim ce face de fapt WikiLeaks. Daca internetul ar fi existat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar in Germania era in continuare regimul nazist, ganditi-va la impactul informatiilor dezvaluite de un site ca WikiLeaks. Efectiv dusmanul nu ar fi avut nevoie sa desfasoare actiuni de spionaj, ci s-ar fi dus pe acest site si si-ar fi luat informatiile de acolo. Ce vreau sa spun este facand aceste "dezvaluiri" WikiLeaks si alte site-uri asemenea lui submineaza de fapt democratia in loc sa o intareasca. Ofera dusmanilor democratiei munitie pentru a o submina si din interior. Prin publicarea acestor documente nu faci altceva decat rau tarilor democratice in numele "libertatii de opinie". Oare de ce nu au publicat niciodata documente din China, Pakistan, Iran, etc. ? Pentru ca nu se poate. Serviciile secrete si institutiile diplomatice exista cu un motiv si trebuie sustinute atat timp cat nu-si folosesc atributiile in mod abuziv.

luni, 29 noiembrie 2010

Hamuri pentru copii

Inca din primele saptamani am vazut asa ceva in Canada. Ce-i drept nu vezi asa ceva prea des, dar mi se par dezumanizante, tratandu-i pe copii, chiar si inconstient, ca pe niste animale de companie. Cei care folosesc aceasta cred ca e mult mai usor, probabil, sa-ti tii copilul sub control. Vorbeam odata cu o colega de la servici si mi-a spus ca credea ca astea sunt din Europa, pentru ca cumnatul ei este din Olanda si a vazut niste poze cu el de cand era mic si purta asa ceva, iar doamna asta are peste 50 de ani. Nu am vazut pe multi sa-si tina copiii cu asa ceva, dar mi-a fost de-ajuns sa vad unul sau doi ca sa ma oripilez. Aici lumea, daca are un copil de 3 sau 4 ani, ca sa nu vorbesc de varste mai mari, prefera sa-i lase liberi sa alerge prin magazin sau pe oriunde merg ei, "ca sa se manifeste, sa-si consume energia". Nu prea am vazut oameni sa-si tina copiii de mana.

Oare de ce trebuie unii sa-si lege copiii cu o asemenea lesa, in loc sa le explice ca trebuie sa stea langa ei tot timpul ? Dupa parerea mea, cred ca este o lipsa de responsabilitate din partea parintilor. Au copii, dar nu vor sa-si asume pe de-a-ntregul responsabilitatea sigurantei lor. Nici cainele nu mi l-as plimba asa, darmite copilul. Inca o data, mi se pare atat de injositor.


vineri, 26 noiembrie 2010

Conflictul inghetat din Coreea si consecintele sale

Cateodata stai si te mai gandesti la ceea se intampla in lume. In momentul de fata asistam sau nu la nasterea unui conflict care poate lua amploare oricand implicand forte care, odata dezlantuite, ar putea avea consecinte catastrofale. Istoria nu este ciclica, adica aceleasi evenimente sa se repete, ci doar tiparele in care se misca sunt aceleasi, adica orgoliile oamenilor si interesele politice si economice ale natiunilor.

De fiecare data, la aparitia unei mari puteri pe scena internationala, a avut loc un conflict care a pus-o in centrul atentiei. In sec. al XVII-lea a fost Franta care a ajuns la statutul de mare putere europeana in urma razboiului de 30 de ani. In sec. al XIX-lea a fost Germania in urma razboiului din 1870-1871 cu Franta, castigand dupa acest conflict statutul de imperiu cu pretentii de putere mondiala, care apoi au condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Dupa acest conflict, dar mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA au devenit o superputere care a ajuns sa echilibreze politica internationala impreuna cu URSS. Lumea de azi se profileaza ca o lume multipolara cu puteri economice care nu erau vazute pana acum 10 ani: India, China, Brazilia. Totusi, marele castigator al ultimilor 10-15 ani este, fara indoiala, China, care a crescut oferind tarilor dezvoltate accesul la o piata imensa si o forta de munca extrem de ieftina, companiile occidentale facand in China profituri uriase.

Din cauza acestor investitii PIB-ul Chinei a crescut oferindu-i resurse financiare care i-au dat ocazia sa se gandeasca la un alt viitor pentru ea. Au lansat o racheta in spatiu cu echipaj uman inca din 2003. Marina chineza a facut manevre militare in Pacific si in Marea Chinei de Sud, care au i-au facut pe vecinii ei sa isi arate iritarea fata de aceste miscari ale Chinei. Daca va intrebati ce legatura au investitiile straine, PIB-ul si cresterea puterii militare, atunci va spun eu. PIB-ul sau Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Deci daca acea companie americana sau din orice tara doriti voi produce in China sau in orice tara aleasa la intamplare, atunci productia acelei companii conteaza la PIB-ul din acea tara si nu la PIB-ul din tara de origine. Taxele si toate contributiile financiare se duc in bugetul tarii respective, care va fi folosit pentru investitii ale guvernului in diverse domenii, cum ar fi armata si marina ori cercetarea spatiala.

Zilele trecute Coreea de Nord a bombardat o insula care apartine Coreei de Sud, ceea ce a facut ca SUA si Coreea de Sud sa desfasoare manevre militare in regiune pentru a avea situatia sub control. In acelasi timp, presedintele Obama a tinut sa-l asigure pe presedintele chinez ca SUA nu va desfasura nici o operatiune fara a tine cont de pozitia Chinei, tara care este protectorul regimului comunist de tip stalinist din Coreea de Nord. Sa nu uitam ca China are in continuare un regim comunist in care se continua incalcarea drepturilor omului si care nu pare foarte slab si gata de dezintegrare, ba chiar din contra.

Tarile occidentale au uitat de efectele nefaste ale comunismului, au inchis ochii in fata abuzurilor fata de cetatenii chinezi doar pentru ca firmele din tarile respective sa faca investitii acolo. Dupa parerea mea ele isi sapa singure groapa, crescand un sarpe la san. Azi stateam si ma gandeam cand, in istorie, a mai existat o asemenea situatie in care niste tari care pareau mici pe moment au ajuns sa devina foarte importante ? Ei bine, in perioada interbelica, Germania si Uniunea Sovietica erau izolate pe plan diplomatic: Germania ca tara infranta in Primul Razboi Mondial, iar Uniunea Sovietica a lui Lenin si apoi a lui Stalin era o tara izolata tocmai din cauza regimului instaurat care era privit, pe buna dreptate, ca o amenintare la adresa securitatii internationale. Germania a facut investitii in URSS, iar sovieticii si-au trimis oameni pentru a fi antrenati si pregatiti in academiile si universitatile germane. Datorita ajutorului acordat celeilalte, puterea celor doua tari a crescut, pregatind astfel terenul pentru Al Doilea Razboi Mondial intr-un fel care, la prima vedere, nu este atat de evident.

In cazul de fata, China nu este, intr-adevar, o tara izolata pe plan international. A fost, pana la venirea la putere a lui Deng Xiao-Ping, care a pregatit terenul pentru cresterea economica a Chinei. SUA si celelalte tari occidentale au ajutat la cresterea Chinei ca o mare putere internationala si care, in momentul de fata, poate si cred ca va deveni urmatoarea superputere mondiala. O superputere mondiala care cred ca este nociva la fel cum a fost Uniunea Sovietica dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oare care va fi conflictul militar care va pune China in prim-planul scenei mondiale ? Pana acum au fost doar conflicte diplomatice si economice, cum ar fi negocierile de la Copenhaga sau refuzul Chinei de a-si alinia moneda cu celelalte monede importante, fara a o aprecia in mod artificial.

joi, 25 noiembrie 2010

Acum un an si ceva

Acum un an si ceva eram la concertul asta in Vancouver. Vazand videoclipurile astea mi-am adus aminte ce extraordinar este sa-i vezi live.



miercuri, 24 noiembrie 2010

Ninge in Vancouver

Cum am spus in titlu, ninge in Vancouver. Wow. Unul sau doi fulgi cad acum cand scriu postarea asta. Citeam in ziar odata comentariul uneia care era foarte indignata de faptul ca vancouveritii sunt considerati soferi prosti pe zapada. Ea spunea ca ideea asta a fost lansata de cei care locuiesc in preerie sau in est, unde terenul este plat si care se dau experti la condus pe zapada. Ea spunea ca se considera lucrurile astea despre vancouveriti pentru ca aici sunt munti, toata zona metropolitana este construita pe munti, mai mari sau mai mici. De aici problemele cu condusul prost pe zapada. Mai spunea ca a fost si in Toronto si a locuit acolo multi ani de zile si a vazut o multime de oameni care iesisera de la servici si erau pe autostrada, iar masina isi pierdea directia. Ma rog, n-am de unde sa stiu lucrurile astea, dar stiu ca uneori ma abtin sa conduc daca n-am incredere in conditiile de drum, mai ales ca avem si un copil.

Ieri vorbeam cu cineva despre frigul de afara, pentru ca a fost intr-adevar foarte frig. Cu bataia vantului, temperatura a ajuns la -17 grade Celsius, desi erau doar -10 grade. Din vorba-n vorba vine vorba si despre conditiile de drum. Daca nu stiati, in Richmond, unul din orasele din Metro Vancouver, sunt foarte multi chinezi. Pe oricine intrebi, cu exceptia chinezilor bineinteles, o sa-ti spuna ca sunt cei mai prosti soferi. Nu se uita pe unde merg deloc, nu sunt atenti la drum. Tipul asta imi spune ca in Richmond este o zona in care nu trebuie sa conduci deloc. Nu l-am intrebat unde este exact, pentru ca nu prea am treaba pe acolo, iar daca o sa lucrez vreodata acolo o sa ma duc cu autobuzul si cu SkyTrain-ul. Ideea asta cum ca chinezii sau asiaticii, in general, sunt soferi prosti este foarte intalnita in America de Nord. Sa va dau un exemplu. Ne uitam intr-o seara la un serial de comedie, Modern Family, unde una dintre familiile prezentate este formata din doi poponari care au adoptat o fetita asiatica. Ei aveau probleme cu ea si s-au dus la doctor unde au intalnit o doctorita asiatica. Ei s-au gandit sa o invite la masa ca sa se apropie de ea mai mult si astfel sa o trateze diferential pe asta mica.

Din vorba-n vorba ei ajuns sa spuna ca le este greu sa o creasca pentru ca sunt o familie stereotip, bla-bla-bla si ca au probleme din cauza asta si ca nu vor ca ea sa aibe probleme in viitor. Ea le spune mesajul ala cu nu conteaza cat de lung am parul, conteaza cine sunt eu, iar bla-bla-bla, ca parintii ei au incercat sa nu o creasca ca un copil asiatic stereotip. Dupa ce le spune astora cum a fost ea crescuta de parinti, se duce la masina sa plece acasa. Cand da sa porneasca da cu spatele intr-un tomberon si nu parea sa-i pese, apoi cand sa o ia in directia cealalta ii sterge farul din spate al masinii parcate in fata ei. Ma rog, stiu ca era un serial de comedie, dar si lucrurile spuse intr-o maniera amuzanta reflecta niste idei.

luni, 22 noiembrie 2010

Canada nu e lapte si miere

Am mai spus si in alte postari ca daca vii in Canada trebuie sa muncesti, ca peste tot de altfel, daca vrei sa realizezi ceva, adica sa incepi de jos. Nimeni nu te asteapta la aeroport cu masina, apartamentul si jobul pe care sa-l ai toata viata. Mai inainte vorbeam cu managerul meu, care lucreaza de 20 de ani cu compania la care sunt acum, care imi spunea cum a inceput el. Lucreaza de cand avea 8 ani. A distribuit ziare in Toronto, a asamblat cutii la o pizzerie, a lucrat la Bell (o companie telefonica) de la 16 ani, iar apoi a lucrat pentru compania la care este acum de cand avea 19 ani. Mama sa era vicepresedinte la Bell si a fost concediat de acolo. Cand l-am intrebat cum de a fost concediat cu maica-sa vicepresedinte, mi-a zis ca nu a avut ce face si a fost dat afara. A trait pe cont propriu de la 16 ani, nu voia sa accepte nici un fel de ajutor.

Avea mandria de a face totul singur. Castiga cam $6/ora in Ontario la vremea aceea. Nu stiu daca era mult sau putin, dar el mi-a zis ca manca din gunoi de la Mr. Sub (un restaurant fast-food). Oamenii nu mancau sandwich-ul intreg, ci pe jumatate, iar el il lua de acolo. Mai lua si niste saci cu taitei dintr-aia chinezesti pe care ii fierbi si care ii ajungeau o saptamana. Banii pe care ii lua nu ii ajungeau pentru mancare. Mi-a zis ca din cauza asta apreciaza ce are acum, pentru ca a muncit din greu pentru a ajunge la ceea ce are acum. Nu e bogat, dar e multumit de viata pe care o are. Mi-a zis ca nu-i este rusine sa spuna ca manca din gunoi, pentru ca asta e viata pe care a avut-o si nu ii pare rau pentru deciziile pe care le-a luat in viata. Chiar il admir pentru asta.

Il inteleg, pentru ca si noi am trait greu in Romania, iar aici nu suntem bogati, dar muncim si incercam sa ne construim un viitor mai bun aici pentru noi si pentru fetita noastra iubita. Trebuie sa muncesti greu in viata ca sa apreciezi cu adevarat ceea ce ai obtinut, nu sa stai si sa-ti pice para malaiata. Trebuie sa fii nesimtit, dar in sens bun.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Subiecte de discutie

Am observat de multe ori, nu numai la servici, dar si pe strada, ascultand oamenii din autobuz sau SkyTrain ca subiectele favorite de discutie sunt vremea si mancarea. Nu subiecte de genul politica, muzica, cultura sau ultima carte citita, ci cele doua spuse mai sus. Aceste subiecte sunt abordate atunci cand vrei sa porti o discutie cu cineva dar fara a spune ceva propriu-zis, sa treaca timpul, ca sa fiu mai precis, sau fara a spune ceva important. Ieri, in SkyTrain, venind de la servici, i-am auzit pe doi oameni, un barbat si o femeie vorbind tot timpul despre mancare, despre diverse tipuri de bucatarii. In cazul de fata ei vorbeau despre bucataria asiatica, deoarece ea, am impresia, era asiatica. Nu m-am intors sa ma uit la ea, pentru ca nu era politicos.

Supervizorul meu tot timpul sta la telefon si spune ca face treaba, dar vorbeste despre mancare, despre restaurante, despre show-urile lui de travestit. Nici discutiile pe care oamenii le poarta despre sport nu sunt atat de pasionate cum sunt in Romania. Canadienii sunt facuti din alt aluat. Cand se enerveaza rar izbucnesc, dar asta nu inseamna ca nu izbuncnesc niciodata. Ca peste tot, la betie fac urat de tot si toate refularile lor ies la iveala dupa cateva beri bune. Cand sunt treji, toti sunt politicosi, dar dupa cateva beri sau pahare de vin vezi si ce mai ascund sub politetea lor.

Foarte rar am avut ocazia sa vorbesc cu cineva sincer despre subiecte controversate. Multi evita sa discute teme controversate. Cum am spus mai sus, temele lor favorite, atunci cand nu vrei sa spui nimic profund sau controversat sunt mancarea si vremea. Despre temele astea poti sa vorbesti ore in sir si, sincer, nu sunt un fan al unor asemenea subiecte, desi despre mancare as putea vorbi, dar nu ore in sir. O asemenea discutie mi se pare atat de lipsita de sens, mie, ca barbat. Femeile sunt facute din alt aluat din punctul asta de vedere. Tot la termeni gastronomici am ajuns. :) Probabil ca, in Canada, asa sunt educati copiii. Sa fie "amabili", dar amabilitatea asta in ghilimele este de fapt o strategie de a evita subiectele controversate. Un fel de a trece prin viata ca gasca prin apa. Bineinteles, nu trebuie sa faci asta tot timpul, dar nici sa-ti fie teama sa-ti confrunti parerile tale cu ale altora. Ajungem iar la subiectul "corectitudinii politice", adica "tu cu parerea ta, eu cu parerea mea si suntem toti fericiti ca nu am facut nici un proges". Dar despre multiculturalism si esecul lui, care nu se vede inca in Canada, poate in alta postare.

joi, 11 noiembrie 2010

Ziua Veteranilor

Azi este Rememberance Day sau Ziua Veteranilor. Aproape fiecare om de pe strada poarta la guler o floare de mac ca sa onoreze memoria celor care s-au sacrificat in razboaiele la care Canada a participat. Este o zi celebrata in, cred eu, toate tarile din Europa Occidentala. Aseara m-am uitat pe un canal care difuzeaza documentare si filme istorice, History Television. Am vazut un documentar despre razboiul din Atlanticul de Nord. Marina americana aproape disparuse din Atlanticul de Nord din cauza ca aproape toate vasele sale erau implicate in razboiul din Pacific. Marina canadiana escorta aproape o treime din convoaiele care se indreptau spre Marea Britanie. Germanii aveau mari probleme in gasirea convoaielor in imensitatea Atlanticului de Nord, dar au pus la cale un plan in care sa atace convoaiele in porturile lor de plecare. Cateva submarine au fost trimise in apele fluviului Sf. Laurentiu pentru a supraveghea miscarile canadienilor. Cateva vase care plecau din Quebec City catre Halifax au fost scufundate de submarinele germane. Totusi canadienii au reusit sa scufunde un submarin german, iar celalalt a fost nevoit sa se retraga.

Uimirea mea a fost sa aflu ca razboiul a ajuns si pe teritoriul canadian. Stiam din facultatea de istorie ca toate luptele din al doilea razboi mondial s-au purtat in Europa, Asia si Pacific, dar nu stiam ca submarinele germane au ajuns si in America de Nord. Nu au avut un impact deosebit asupra cursului razboiului, dar, pana la urma, razboiul a fost intr-adevar mondial. Vad acum la televizor ca intr-adevar memoria celor care au luptat sau au cazut in razboaie este intr-adevar onorata. Cu o saptamana sau doua inainte de 11 noiembrie tot timpul sunt facute mentiuni despre razboaiele la care Canada a participat. Si chiar daca nu este nici o mentiune, cum ar fi un canal sportiv, dar prezentatorii poarta la rever o floare de mac, iar asta spune multe.

marți, 9 noiembrie 2010

Parcari in Canada

In Canada rar gasesti un loc de parcare gratuit. Mai toate locurile de parcare sunt cu plata. Ma refer la marile orase. Nu stiu cum e in zonele rurale, dar banuiesc ca ce vad in Vancouver e cam peste tot. Acolo unde traficul este mare si este criza de locuri de parcare, nu ai sanse sa gasesti un loc de parcare liber. Toate sunt platite. Tariful difera de la o zona la alta si, am impresia, este stabilit de primarii, pentru ca este o sursa de venit pentru autoritatile locale. Plata se poate face prin internet, telefon sau la fata locului, bineinteles. Daca folosesti o parcare in mod regulat, atunci poti sa cumperi un abonament lunar, iar firma care administreaza parcarea da posesorilor de masini card de plastic cu cod de bare care se atarna la oglinda retrovizoare. Cei care verifica sa vada daca ai platit parcarea pur si simplu scaneaza codul ala de bare sa vada daca esti indreptatit sa folosesti parcarea respectiva sau nu. Am uitat sa spun ca acel cardulet atasat la oglinda retrovizoare este personalizat pentru codul fiecarei parcari, asa ca daca te duci in alta parcare a aceleiasi firme nu poti sa spui ca ai platit si pentru parcarea aia, trebuie sa platesti separat. Mie, unul, mi se pare corect asa. In felul asta, firma isi maximizeaza veniturile fara sa traga pe cineva in teapa. In plus, oamenii care controleaza parcarile nu sunt angajatii primariei, ci ai companiei, asa ca daca ti-au dat o amenda nu ti-o anuleaza pe loc cu nici un chip, le este interzis sa faca asta. Trebuie sa le dai lor telefon, in cazul in care crezi ca ti s-a dat amenda pe nedrept.

Cand controleaza parcarile iti fac poza la numarul masinii impreuna cu numarul locului de parcare ca sa aiba dovada ca nu ti-ai platit parcarea. Acum cateva saptamani am primit o amenda de la firma Impark care imi spunea sa platesc $80 sau $48 in 7 zile. Bineinteles ca am platit-o a doua zi la un pret redus, dar apoi sotia mi-a dat telefon cum ca a primit o scrisoare de la aceeasi firma care administreaza parcarea de la spitalul unde s-a nascut fetita noastra cum ca am de platit o amenda din data in care s-a nascut ea. Le-am dat telefon si i-am zis fetei de la telefon ca imi platesc amenzile daca le primesc dovada fiind amenda pe care tocmai o platisem, dar atunci nu am platit nimic pentru ca nu am stiut ca o am si apoi, in noaptea in care se nastea fetita mea mai aveam timp sa ma gandesc la plata parcarii ? M-a inteles si mi-a anulat amenda pe motive medicale. Tot cam $80 aveam de platit. In scrisoarea aia imi spuneau ca daca n-o platesc in termen de 7 sau 15 zile de la data emiterii scrisorii respective (nu mai tin minte numarul zilelor) angajeaza o firma de recuperare a datoriilor sau pot sa ma dea in judecata. Nu prea te joci cu chestiile astea pe aici. Dar, cum am spus, mi-a fost anulata amenda aia. Trebuie sa le dai niste motive foarte intemeiate, chiar daca imaginare, dar daca reusesti sa produci dovezi si negociezi cu ei, atunci pot sa ai castig de cauza. Fata de la telefon m-a intrebat daca vreau numarul de confirmare a anularii amenzii si i-am zis ca-l vreau. E bine sa pastrezi chitantele sau numerele de genul asta pentru cazul in care cineva se trezeste ca are de recuperat ceva de la tine. Nu se stie niciodata.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Ce sunt zilele statutare in Canada ?

Sunt zile de sarbatoare legale in care oricine, sau, dupa cum am vazut zilele astea la servici, aproape oricine le primeste. Discutia a venit in prim-plan dupa ce cu totii am aflat ca se da liber de Remembrance Day sau, intr-o traducere care are legatura cu ce se intampla in ziua asta, Ziua Veteranilor sau a Comemorarii Veteranilor. Am intrebat de ce nu ni se da liber de ziua asta, cand este o zi legala in aproape orice provincie canadiana. Numai in Ontario si Quebec nu se sarbatoreste. Nu ma intrebati de ce. Nu stiu.

Am intrebat cu totii pe seful nostru de ce nu avem liber de ziua asta, cand pana si oamenii de servici au liber cu exceptia catorva trei care trebuie sa lucreze pentru asigurarea intretinerii minime a cladirii. Cand l-am intrebat pe supervizorul meu de ce nu primim liber, el mi-a sa ma duc la manager, pentru ca el nu are chef sa repete tot timpul ca nu ni se da liber. Gasisem si pe site-ul companiei si pe site-ul Ministerului Muncii care sunt zilele de sarbatoare legale. Eu, unul, cred ca ce se spune pe site-ul Ministerului Muncii reprezinta textul legii. Cine este interesat se poate duce la link-ul asta. Ieri am gasit lista asta de pe site-ul Ministerului Muncii, dar supervizorul s-a facut ca ploua si nu a zis nimic. Noi ii pusesem lista printata pe tastatura, dar cica a fost foarte nepoliticos sa i-o dam asa pentru ca nu-i place deloc si se enerveaza. Dupa ce ca nu vrea sa respecte legea ne mai spune ce il deranjeaza. Ma rog...

Azi ne-a zis ca schimba programul pe saptamana viitoare, Ziua Veteranilor este pe 11 noiembrie, dar inca nu este aprobat de compania pentru care lucram. Unul din motive a fost acela ca noi, fiind contractori, trebuie sa mergem dupa regulile companiei cu care lucram. Cand am dat telefon la numarul de telefon gratuit de la Ministerul Muncii si i-am zis ce mi-a zis seful, mi-a zis ca atat timp cat compania face afaceri in B.C., atunci trebuie sa respecte legile din B.C.. Azi ne-a zis ca trebuie aprobat programul, dar o sa ni se dea liber. Au facut sa sune de parca ne-au facut o favoare, cand de fapt era o chestiune legata de respectarea legii. Nu au vrut sa spuna ca avem dreptate, dar macar am obtinut ce-am vrut.

Ce-am observat cu ocazia asta a fost ca desi informatii simple precum o lista cu zilele de sarbatoare legale sunt la indemana pe internet, oamenii nu prea stiu unde sa se duca sa caute. Sistemul e transparent din punctul asta de vedere, dar faptul ca nu stii sa cauti pe Google ceva il face sa fie greoi, iar eu am gasit informatia aia in 2 minute. Trebuie sa lupti pentru drepturile tale, dar intr-o maniera civilizata, pentru ca atunci obtii ce vrei si, mai ales, toti colegii trebuie sa fie de partea ta. Este o vorba romaneasca: unde-i lege, nu-i tocmeala, dar, uneori, in Canada, legea este negociata in detrimentul tau, daca nu o cunosti.

luni, 1 noiembrie 2010

Gripe water si copiii

Fetita noastra este la varsta cand are colici. Si oricine stie ca pe bebelusi ii doare burtica, iar parintii nu stiu ce sa faca pentru a le atenua durerea. Ma rog, unii le pun comprese calde pe burtica, altii le dau ceaiuri. Nu stiu ce fel de ceaiuri li se dau copiilor in Romania, dar am citit pe Wikipedia (da, nu te poti baza asa de mult pe Wikipedia, dar unele articole sunt foarte bine scrise) ca, de exemplu, ceaiul de fenicul este foarte bun pentru colici.

Aici, in Canada, unii folosesc gripe water. Ceilalti nu stiu de ea. Nu am gasit o traducere echivalenta in romaneste, dar se pare ca a fost descoperita din intamplare in sec. al XIX-lea in Anglia, iar dadacele o dadeau copiilor ca sa le atenueze durerile de burtica. Am aflat de ea cand am dormit doar patru ore intr-o noapte, iar colegii m-au vazut ca sunt "schimbat" la ochi. O colega al carei baiat este cam de seama mea mi-a zis sa-i dau asta, pentru ca si ea ii daduse baiatului ei cand era mic, dar si mama ei ii daduse asta cand ea era mica. Aceasta "apa" este transparenta, are un gust dulce, usor mentolat, dar gustul nu este dat de menta, ci de amestecul din care este facuta: bicarbonat de sodiu, uleiuri de ghimbir, marar, fenicul, anason si musetel. Asta era formula care se folosea pe atunci. Acum este facuta din bicarbonat de sodiu, uleiuri de fenicul si anason. E foarte buna pentru fetita noastra. Ii dam de fiecare data cu 10 minute inainte de fiecare masa, se linisteste la stomacel si mananca linistita, apoi doarme la fel de linistita. "Apa" asta nu se da copiilor numai cand au colici, ci si atunci cand au diverse dureri gastro-intestinale sau cand le cresc dintisorii sau cand au o aciditate mare la stomac si le vine mancarea inapoi. Asta imi place la Canada, afli foarte multe lucruri daca vorbesti cu oamenii, iar ei te ajuta cum pot ei, cu ce stiu ei mai bine.

vineri, 29 octombrie 2010

Halloween

Este o mare sarbatoare pe aici, dupa cum stiu, probabil, cei mai tineri dintre cititorii mei, dar nici pe cei mai in varsta nu-i exclud. Este o sarbatoare nord-americana, care, se pare, are radacini in traditii celtice si crestine, dar care a devenit, mai mult, una comerciala si un motiv de distractie. Oamenii se imbraca in costume intruchipand diverse personaje: vrajitoare, contele Dracula, etc. (in general infricosatoare). Ieri vorbeam cu seful meu despre Halloween si despre faptul ca in Romania nu sarbatorim ziua asta, pentru ca nu este in traditia noastra. Imi aduc aminte totusi ca se incerca "importarea" ei la televiziuni, dar fara prea mult succes. Eu am zis ca povestea cu Vlad Tepes, "contele Dracula", este o mare prostie si i-am spus care era adevarul despre domnitorul Tarii Romanesti, dar inainte de asta el imi spusese ca era un om foarte sangeros si un psihopat, adica ucidea oameni doar de dragul de a ucide. I-am zis ca nu e adevarat, iar mi-a zis ca doar ma tachina pentru ca stia ca o fiu foarte vehement in privinta asta. Dupa ce i-am spus explicatia istorica mi-a zis ca e foarte impresionat de cunostintele mele de istorie si ca stiu istoria tarii mele foarte bine. Mi-a mai zis ca el nici macar nu stie istoria Canadei, care e foarte plictisitoare, si ca o stie mai bine pe aceea a SUA. O colega mi-a zis ca nu am de ce sa fiu revoltat pe situatia asta, pentru ca toata povestea asta ne-a pus pe harta, dar eu i-am zis ca nu-mi pasa si e foarte suparator pentru romani. Totusi avea dreptate, multi turisti vin in Romania tocmai din cauza povestii lui Dracula. Ma bucur sa stiu ca ei pleaca cu povestea reala si au o imagine mult mai exacta despre Romania si Vlad Tepes.

Azi am intrat in vorba cu un tip, care era imbracat in costumul lui Dracula, asa cum se vede in filme sau in desene animate: costum negru, pelerina neagra cu interior rosu si fata alba, pudrata. I-am zis ca eu sunt din Romania si ca nu avem vampiri pe acolo. Am fost surprins sa aflu ca stia foarte multe despre istoria otomana si stia si despre Vlad Tepes, ca tragea oamenii in teapa si era un om drept. Domnul despre care vorbesc era grec si, fiind probabil din Balcani, stia foarte multe despre zona Balcanilor. Stia chiar si legenda cu cupa de aur de pe marginea fantanii din timpul domniei lui Vlad Tepes. Mi-a zis ca stia si de Ceausescu, mai ales ca era influentat negativ de sotia lui, dar i-am zis ca nu e adevarat. Lucrurile pe care le-a facut Ceausescu le-a facut singur, iar Revolutia de la Bucuresti a fost o lovitura de stat a comunistilor din esalonul doi. Numai ce a fost la Timisoara a fost o revolutie adevarata. Oamenii aceia aveau in program eliminarea comunistilor din structurile de conducere ale statului, celebrul punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Dar asta ramane, poate, pentru alta postare.

Eu, cu rusine, spun ca nu stiu mai nimic despre istoria medievala a zonei balcanice si ar trebui sa imi gasesc timp sa citesc mai multe despre perioada asta referitor la zona balcanica. Sotia se uita ieri la stiri si erau prezentate "cele mai infricosatoare" locuri din lume de Halloween, dintre care, unul era castelul Bran din jud. Brasov. Este foarte frumos la Bran, iar castelul e foarte frumos, dar imaginatia populara din America de Nord il considera un loc infricosator.

Cum am spus si mai inainte, e distractiv Halloween-ul totusi. Multi oameni se duc in cluburi, la petreceri, costumati si e distractiv. Mai inainte am vazut un tip imbracat in costum de banana purtand niste ochelari cu nas fals, altii erau imbracati in diverse costume foarte amuzante. Anul trecut, la statia Granville, am vazut oameni imbracati in elfi, ca in Stapanul Inelelor. Foarte amuzant. Ai ocazia sa nu fii tu pentru o zi, sa te desprinzi din cotidian. Foarte frumos. Totusi nu inteleg decoratiunile de Halloween: vrajitoare calare pe maturi cu pisici negre, schelete, dintre care unele au un topor in mana, s.a.m.d..

vineri, 22 octombrie 2010

Croaziera pe Dunare

O colega de-a mea a fost timp de trei saptamani intr-o croaziera pe Dunare, impreuna cu sotul ei. Au vizitat, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria. Stiam ca are de gand sa se duca de acum cateva luni, de cand rezervasera biletele. In Romania au vizitat Bucurestiul, castelul Bran. I-a parut rau ca nu a putut vizita castelul Peles, despre care ii spusesem ca este foarte frumos si ii dadusem o multime de informatii despre el. Ii aratasem niste poze pe Google si a fost foarte impresionata de frumusetea lui. A fost prin Sinaia, dar Pelesul nu l-au putut vizita pentru ca era intr-un fel de renovare, daca imi aduc bine aminte. Zona Sinaia i-a placut foarte mult. A fost si la Bran, despre care stia ca este castelul lui "Dracula", dar eu ii explicasem care era treaba cu "Dracula" si de ce Vlad Tepes purta acest titlu (nu e nimic malefic in el, Vlad Tepes mai era numit si fiul lui Draculia, care era Vlad Dracul, membru in ordinul Dragonului). I-a mai placut foarte mult si mancarea traditionala. Ce a impresionat-o foarte mult pe ea si pe cei care calatoreau cu ea in croaziera asta a fost diferenta si diversitatea traditiilor de la o tara la alta si chiar de la o regiune la alta, intr-o zona foarte mica, dupa cum spunea ea. I-am zis ca gasesti in Romania, dar si in alte regiuni din Europa traditii diferite intre zone invecinate. I-a placut foarte mult sa vada costume nationale diferite de la o tara la alta: Serbia, Ungaria, Bulgaria. In Serbia au mancat mancare traditionala intr-o casa taraneasca si li s-au oferit spectacole de muzica si dansuri populare care i-au placut foarte mult.

Ii mai spusesem sa se duca si la Muzeul Satului, dar a spus ca nu a avut timp. Erau foarte multe obiective de vizitat, in foarte putin timp si a trebuit sa aleaga. Ea cu sotul ei si alti cativa prieteni au ales sa faca o plimbare prin Bucuresti si sa se duca la un restaurant, dar prietenii care au fost la Muzeul Satului i-au spus ca a fost foarte frumos si le-a placut foarte mult. Mai tarziu si-a dat seama, imi spunea ea, ca a gresit si ca s-a dus la plimbare. Era un concert la o biserica din Bucuresti pe care ar fi vrut sa-l asculte. In ziua in care ei erau prin Bucuresti era si Angela Merkel, cancelarul Germaniei, in vizita in Romania. A fost si la Casa Poporului si a fost uimita de risipa pe care a putut sa o faca Ceausescu cu banii poporului. Acum ma intreb daca ghidul le-a spus de asta sau au aflat-o din alte surse. Daca asta le-a spus-o ghidul si deci asta ar fi prezentarea oficiala a Casei Poporului, atunci stau si ma intreb de ce este folosita de Parlament in continuare ?

luni, 18 octombrie 2010

Cum iti pastrezi sau pierzi jobul ?

In primul rand: cum il pastrezi ? Cu cap, muncind, facandu-ti treaba in limitele cerute de contractul de munca. Cum il pierzi ? Din prostie, nefacandu-ti treaba sau pur si simplu, daca ti-e lehamite de job, iti dai demisia.

Dar sa dezvolt. Azi, colegul meu filipinez a avut o discutie cu managerul meu si cu supervizoarea mea. Nu stiu despre ce au vorbit, dar stiam de mult timp ca el are de gand sa-si caute altceva de lucru. Imi spusese asta intr-o zi, dar nu am zis nimic. Consider ca atunci cand cineva imi incredinteaza un secret (ma rugase sa nu spun la nimeni) e ceva normal sa nu spun la nimeni. Oricum, azi-dimineata, inainte sa aiba ei discutia asta mi-a zis ca el vrea sa-si dea demisia. De obicei managerul meu, nu sta la locatia unde lucrez, desi e principala locatie din cele pe care le are compania la care lucrez, dar azi a venit acolo si era mult mai laconic. De obicei nu e asa, e foarte prietenos, glumeste tot timpul. Dar cui ii place cand unul din angajatii tai iti spune ca vrea sa plece ?

Acum cateva zile, colegul meu filipinez mi-a zis ca si-a cerut ROE (record of employment), un echivalent ar fi cartea de munca, dar nu e identic. Un asemenea ROE nu are orele muncite de tine la toate companiile la care ai fost toata viata ta pana acum, cum e in cazul cartii de munca, ci doar la compania unde lucrezi in prezent sau ai lucrat ultima data si este trimis de compania la care ai lucrat la Service Canada ca sa ti se poata da somajul sau EI (employment insurance), dar si asta iti este acordat in anumite conditii de stat. El mi-a zis ca si-a cerut ROE ca sa-i serveasca la interviul pentru jobul urmator, dar nici o companie din Canada nu-ti cere sa vii si cu ROE la tine cand semnezi actele de angajare (daca cineva stie altceva poate sa lase un comentariu). Cand te duci la supervizorul sau managerul tau si le cer ROE-ul asta este unul din semnele cele mai clare ca tu vrei sa pleci de la compania aia. Dar e un semnal lansat de o persoana cu nu prea multa materie cenusie.

Nu stiu daca el si-a gasit de lucru (nu l-am intrebat), dar stiu ca in momentul cand colegul meu a inceput sa-si manifeste nemultumirea s-au pus in miscare rotitele. A venit compania la el si i-a propus sa se gandeasca daca vrea sa stea in continuare sau nu. Dar repet, aici a fost greseala colegului meu ca le-a cerut ROE-ul. Cand iti cauti de lucru nu trebuie sa le spui managerului, supervizorului sau chiar unui simplu coleg ca tu vrei sa pleci. Doar tu stii ce trebuie sa faci si taci din gura. Te prefaci ca esti multumit in continuare si muncesti pana le dai preavizul de doua saptamani sau mai mult (depinde de politica fiecarei companii, dar de obicei e doua saptamani). De fapt chiar astea au cam fost cuvintele pe care le-am auzit printre franturi: if you're no longer happy with the company than you better look for something else (daca nu mai esti multumit cu compania, atunci ar fi bine sa cauti altceva). O reproducere aproximativa.

Sfat: chiar daca nu mai esti multumit cu jobul pe care-l ai, nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Probabil ca in Filipine nu au vorba asta, asa ca el a dat vrabia din mana pe cioara de pe gard. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-ti cauti job in continuare, dar cand stii ca viitorul angajator iti face o oferta concreta, adica te suna si-ti spune ca vor sa-ti ofere jobul, nu te duci si le dai preavizul sefilor dupa primul interviu.

Managerul meu i-a zis sa se duca acasa, probabil sa se gandeasca. I-a dat o hartie la mana. I-am auzit vorbind despre zilele libere ramase din anul asta, care de obicei au legatura cu compensatiile care ti se acorda cand esti dat afara amiabil, nu concediat. Este o diferenta intre laying off (desfacere amiabila a contractului de munca) si being fired (sa fii concediat). In primul caz ai dreptul sa ceri EI, in al doilea caz nu. Cand am venit inapoi din treaba mea, sefa mi-a zis ca a plecat acasa colegul meu sa se gandeasca daca maine mai vine inapoi sau nu, dar mi-a zis ca are o presimtire ca nu mai vine. O sa vedem maine. Si eu sunt curios.

vineri, 15 octombrie 2010

Un mesaj phishing

Cam asa arata un mesaj phishing, care vrea sa-ti fure informatiile personale daca dai click pe adresa pusa de ei in e-mail. Ministerul Finantelor din Romania nu face niciodata asta. Nu cred. Asa ca luati aminte. Nu faceti greseala sa intrati pe adresa asta.

Asta e mesajul:
"Dupa ultimele calcule ale activitatii dumneavoastra anuale am stabilit ca va sunt eligibile pentru primirea unei rambursari a impozitului in conformitate cu sectiunea 501 (c).


Valoarea impozitului returnat este de 473,27 RON.


Va rugam sa ne trimiteti cererea de rambursare a impozitului si sa asteptati 6-9 zile pentru verificarea datelor introduse.


Pentru a accesa formularul de plata va rugam sa va completati datele aici :


http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=rambursare&pagina=52155


Aceasta notificare a fost trimisa de catre Ministerul Finantelor Publice , Biroul de plati pentru persoane fizice.




MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
Serviciul de Comunicare si Relatii Publice
sef serviciu : Cristian Marin"

joi, 14 octombrie 2010

miercuri, 13 octombrie 2010

Reusita in Canada

De fapt poate trebuia sa intitulez postarea asta "Ce iti trebuie sa reusesti in Canada ?", dar mi s-a parut prea lung titlul. Ce-i trebuie unui imigrant pentru a considera ca a reusit in Canada sau ca este pe drumul cel bun ? De aici se poate face o intreaga dezbatere filosofica despre ce este fericirea, asa ca o sa incerc sa nu plictisesc. Personal, cred ca fericirea este acea stare de spirit in care esti multumit cu ceea ce ai, esti apreciat de cei din jurul tau pentru munca depusa in viata ta, ai o familie care iti este alaturi tot timpul. Ma refer la familia care este cu tine in Canada, desi, dupa ce pleci, parintii se gandesc tot timpul la tine.

Ca sa reusesti in Canada iti trebuie multa vointa, perseverenta, sa nu-ti pierzi speranta niciodata pentru ca vor fi momente cand simti ca esti debusolat, demoralizat si nu mai ai nici o optiune. Pe langa toate acestea iti mai trebuie si un dram de noroc. Norocul fie ti-l faci cu mana ta, dar de multe ori norocul reprezinta acea succesiune de evenimente care, adunate, conduc catre un final fericit pentru tine cand stii sa folosesti oportunitatea oferita si scoti maximul de profit din acea situatie. Norocul pe care ti-l faci cu mana ta, dupa parerea mea, este atunci cand demonstrezi ca esti bun intr-un domeniu si apoi esti promovat, dar asta ia mult timp si multa munca.

Pana atunci iti trebuie perseverenta, vointa de care am vorbit mai sus. Pentru fiecare individ reusita are o alta semnificatie. Unii, chiar daca au multe o sa spuna ca nu considera ca au reusit sau altii care au mai putin o sa spuna ca ei considera ca au reusit in viata. Dar aici imi dau cu presupusul. Cu alte cuvinte, nu exista o reteta sigura de a considera ca ai reusit in Canada, ci fiecare are experienta sa unica din care altii se pot inspira, daca vor. Intotdeauna sfatul meu a fost sa nu ai asteptari mari, pentru ca aici nu curge lapte si miere, dar Canada iti ofera ocazia de a incepe din nou, de a face ceva ce ai dorit toata viata, de a te reinventa, daca vreti. Eu si cu sotia mea nu ne-am facut iluzii inainte de a veni aici. Stiam ca o sa incepem de la zero, dar asta nu ne-a demoralizat, ci, chiar mai mult, ne-a facut sa ne dorim si mai mult sa reusim, sa consideram ca suntem cu adevarat fericiti, ca avem un loc al nostru.

miercuri, 6 octombrie 2010

"Drogul" Facebook

Sau cel putin sustine un studiu facut in Statele Unite. Chiar inainte sa incep sa scriu postarea asta am intrat pentru un minut pe Facebook, sa vad "ce mai este nou". De fapt nu ma uit sa urmaresc postarile "prietenilor", ci doar sa vad noile articole aparute la paginile pe care le urmaresc. Conform acestui studiu, fiind conectat tot timpul prin media sociala (Facebook, Twitter, messenger, etc.) poate creste stresul, slabeste relatiile personale si chiar poate provoca insomnie. Imi aduc aminte de un coleg de la un fost job care venea la servici si arata de parca fusese treaz toata noaptea. Cand il intrebam ce a facut imi spunea ca sta pe internet noaptea sa vorbeasca cu prietenii pe Facebook.

Autorii studiului au impus o saptamana de pauza de la folosirea Facebook-ului, Twitter-ului si a altor instrumente de comunicare sociala. Studentii au realizat ca media sociala, in special Facebook si mesageria instant, daca nu sunt folosite cum trebuie, pot sa le acapareze viata. Cei mai multi studenti s-au supus acestui test si au descoperit ca tehnologia poate sa le acapareze viata. Unul dintre studenti simtea nevoia sa-si consulte Facebook-ul  21 de ore pe zi si bloca postarile de la prietenii sai intre 2 si 5 dimineata pentru a putea dormi. Unii dintre studenti se sustrageau acestui blocaj utilizand smartphone-urile. Majoritatea dintre ei se comportau asemeni fumatorilor care se furiseaza sa mai fumeze o tigara. Majoritatea studentilor au descoperit ca sunt mai putin stresati cand nu-si acceseaza pagina de Facebook in fiecare zi si au timp sa faca si alte lucruri.

marți, 5 octombrie 2010

America ne trage in jos

Sau, cel putin, asa sustine un articol citit de mine intr-o revista canadiana de economie. Economia canadiana ar fi trebuit sa explodeze pana acum, pentru ca a recuperat cea mai mare parte a joburilor pierdute in timpul recesiunii. Au fost vazute cresteri in consum si investitii si a avut una din cele mai mari cresteri economice din lumea industrializata. Canada se vede legata de vecinul sau de la sud printr-o ancora avand in vedere ca SUA inca se mai confrunta cu somaj de doua cifre, confiscarea de case de catre banci si consum slab. Peisajul sumbru a reaprins tendintele protectioniste ale Americii. Canadei i-a luat mai mult de un an pentru a negocia o scutire de la dispozitiile din planul de reconstructie american "Buy American" in valoare de $787 miliarde. La mai putin de o luna dupa ce a fost rezolvata aceasta disputa, 28 membri din Congres au introdus un proiect de lege care cerea anularea Acordului Nord-American de Liber Schimb (NAFTA).

Din cauza ca America isi retrage puntile, pare un moment oportun pentru Canada sa-si caute alti parteneri de afaceri. Toti stiu ca pietele emergente precum India, China si Brazilia sunt viitorul. Dar, pentru Canada, este un fapt de necontestat ca 73% din bunurile exporatate se duc in America. Schimbul anual al Canadei cu India reprezinta doar doua zile de schimb transfrontalier cu SUA. Comertul cu Uniunea Europeana, al doilea partener ca marime al Canadei reprezinta doar 1/9 din ceea ce traverseaza granita catre sud. Diversificarea este o idee buna, dar nu ofera o solutie alternativa reala la piata americana. Ministrul federal al comertului, Peter van Loan, spune ca "nimic nu poate sa inlocuiasca relatia noastra comerciala cu Statele Unite. Cresterea in alte zone este un plus, dar o refacere economica americana este foarte, foarte importanta pentru Canada." Interesul canadian nu este servit de divortul de Statele Unite, ci de curtarea lor din nou. In vara aceasta nu a fost nici un articol care sa mentioneze cresterea economica a Canadei fara a mentiona povara situatiei economice americane. De la preturile materiilor prime pana la pretul produselor finite, problemele Americii au fost citate de fiecare data ca fiind cel mai mare obstacol in calea recuperarii economice a Canadei.

Exporturile canadiene in SUA reprezinta 25% din PIB-ul canadian, pe cand doar 2,2% din activitatea economica americana este legata de Canada. Americanii tind sa nu remarce cand canadienii au probleme, dar cand americanii au probleme si canadienii sunt trasi in jos. Exporturile canadiene au scazut cu 2,2% numai in ultimele noua luni. In decembrie 2008, Canada exporta cu $6,1 miliarde mai mult decat importa din Statele Unite. Surplusul s-a ingustat  pana la $5 miliarde in mai putin de doi ani, ajungand la doar $1,2 miliarde in iulie 2010.

Tendinta protectionista a Statelor Unite si frustrarea canadiana legata de ele au radacini vechi care merg pana la 1878. Atunci primul prim-ministru, John A. Macdonald, a fost infuriat de refuzul american de a negocia un acord economic reciproc. Si semnarea NAFTA a avut problemele sale, dar dupa finalizarea sa exporturile canadiene au crescut de 3,5 ori. Reconstructia "fortaretei America" a avut loc dupa evenimentele de la 11 septembrie, cand noi dispozitii de securitate au avut un efect imediat asupra exporturilor canadiene. Intre 2002 si 2008, exporturile de marfuri au scazut cu pana 20%. Securitatea crescuta de la granita au ridicat costul exporturilor cu pana 15%. Costurile privind respectarea reglementarilor depaseste acum beneficiile liberului-schimb pentru multe companii canadiene. Daca la inceput securitatea la granita avea in vedere apararea "securitatii fizice", acum este vorba de "securitatea economica".

Dovada turbulentelor economice care alimenteaza sentimentele protectioniste sunt multe si variate. Bill White, candidatul democrat in cursa pentru postul de guvernator al statului Texas a publicat anunturi in care ataca pe actualul guvernator, Rick Perry, ca vrea sa ofere milioane de hectare de pamant privat unei companii spaniole pentru a construi drumuri cu taxa si sa lase compania respectiva sa instaleze aparatele de taxat. Intre timp, sectorul tehnologic din India a fost jignit luna trecuta de decizia luata de Senatul american de a creste pretul vizelor pentru companiile care vor sa angajeze cel putin 50 de muncitori straini. Exista un sentiment in Statele Unite cum ca "viitorul meu nu va fi la fel de luminos ca cel al parintilor mei".

Conform lui van Loan, Canada a fost prima tara din grupul G20 care a eliminat tarifele la echipamente, masini si alte produse. De asemenea a mai negociat un acord de liber-schimb cu Uniunea Europeana, al doilea partener ca marime, care ar putea sa insemna o infuzie de $12 miliarde in economia canadiana, conform previziunilor guvernamentale. A cincea runda de negocieri este programata luna viitoare si este planificat ca acest acord sa fie semnat pana la sfarsitul lui 2011. Discutii preliminare mai au loc si cu India pentru incheierea unui acord de liber-schimb, care ar putea fi o oportunitate foarte mare pentru exportatorii canadieni. "Vrem mai multe schimburi cu Europa, care este o piata bogata, si cu Asia, care este o piata cu o crestere foarte rapida." Scopul acestor discutii este "de a le adauga la piata americana, nu de a le inlocui, cautand oportunitati in alta parte", declara Roy McLaren presedintele Canada Europe Roundtable for Business. "Vrem sa ne extindem, dar trebuie sa fim si realisti, o crestere cat de mica a schimbului cu Statele Unite reprezinta un beneficiu imens pentru noi, iar o scadere cat de mica are un impact negativ imens."

Din cauza imperativelor geografice, relatia cu Statele Unite este foarte stransa. Canada nu pluteste in Oceanul Pacific cu Statele Unite, ci merge brat la brat cu ele. Canada poate sa viseze la noi relatii comerciale cu alte spatii, dar viitorul ramane legat de Statele Unite. Daca nu din dragoste, atunci din motive geografice.

luni, 4 octombrie 2010

Energia ecologica sau "verde"

Vorbeam intr-o postare anterioara despre aparitia "joburilor verzi" in sectorul energetic, adica in sectorul energiei obtinute din surse regenerabile. Ontario este acum centrul acestui sector din cele doua Americi. Jose Etcheverry, presedintele Canadian Renewable Energy Alliance, o organizatie non-profit care promoveaza conservarea energiei si eficientizarea si energia regenerabila cu impact scazut asupra mediului spune ca "sectorul energiilor regenerabile creste cu viteze diferite in Canada, iar in Ontario creste in mod exponential, datorita, mai ales, politicilor care stimuleaza acest sector." Legea energiei "verzi", adoptata in 2009, da tonul cu un numar semnificativ de programe in acest sector emergent. "Ontario a devenit cea mai importanta jurisdictie din Patagonia pana in Alaska, pentru ca are o piata deschisa pentru producerea de energie si un suport guvernamental foarte puternic, astfel ca intreprinzatorii pot dezvolta proiecte fara teama ca piata s-ar putea prabusi. Etcheverry este de-asemenea profesor asistent la Facultatea de Studii de Mediu din cadrul Universitatii York si presedintele unui ONG non-profit, World Council of Renewable Energy.

De-a lungul Canadei, procentul angajarilor in domeniul energiei regenerabile variaza de la o provincie la alta. El mai pune in evidenta British Columbia, Nova Scotia si Quebec. "In intreaga tara este nevoie de oameni care stiu cum sa proiecteze, implementeze si sa mentina sisteme de energie regenerabila. Este de asemenea nevoie de oameni cu experienta in marketing, finante, management de proiecte". ONU estimeaza ca dezvoltarea de tehnologii, servicii si practici alternative, regenerabile si eficiente vor crea mai mult de 20 de milioane de locuri de munca in jurul lumii pana in anul 2030. Printre tarile care conduc in domeniul cercetarii in energia regenerabila este Germania, care a creat 300.000 de locuri de munca in sectorul energiei regenerabile.

Asociatia inginerilor energeticieni, un grup din SUA cu mai multe filiale in intreaga lume a facut un sondaj pentru "joburile verzi" si a descoperit ca salariile brute variaza intre $70.000 - $110.000 / an. Din ce in ce mai multi canadieni profita de aceste oportunitati. Asociatia inginerilor din Canada (Engineers Canada) raporteaza ca din 2005 pana in 2009 numarul studentilor care s-au inscris in programe energetice ecologice s-a ridicat de la 633 la 971.

duminică, 3 octombrie 2010

Cum canti dragostea ?

O melodie de dragoste foarte frumoasa si foarte simpla. Nu trebuie sa folosesti cuvinte multe sa-i spui persoanei iubite cat de mult inseamna pentru tine. E de ajuns sa-i spui "te iubesc asa cum esti" sau, simplu, "te iubesc". Bucurati-va si voi de ea.

Nostalgie ?

sau dragoste de tara ? :) Eram odata, vara asta pe strada venind de undeva si imi sare in ochi masina asta. I-am acoperit partial numerele din motive de confidentialitate pentru ca nu vreau sa afectez dreptul la intimitate al respectivului domn. In fata avea numar de Romania, iar in spate avea numar de British Columbia.



joi, 30 septembrie 2010

Facebook, presa sociala

Stim cu totii ca Facebook-ul si alte retele de socializare on-line sunt foarte populare acum, dar nu tot ce are legatura cu Facebook este neaparat si bun. Recent m-am gasit cu vechi colegi de liceu, mai ales ca nu am facut niciodata intalnirea de 10 ani. La unul dintre ei vad un text despre conditia sa sociala ca profesor. Mie unul nu mi se pare normal ca tu, ca profesor, sa te "imprietenesti" pe Facebook cu studentii tai. Este ca si cum ai deveni prieten cu seful tau pe Facebook, iar uneori vrei sa postezi ceva nasol despre sef si nu o sa poti pentru ca si el o sa vada asta. In alta ordine de idei: de ce ai posta gandurile tale pe Facebook si nu le impartasesti prietenilor sau sotiei/sotului ? De ce este nevoie ca toata lumea, si ma refer la tot globul pamantesc (pentru ca pe Facebook "prietenii" tai sunt de peste tot), sa stie ca tu esti frustrat la servici sau la scoala sau in viata ?

Eu daca folosesc Facebook-ul este ca sa mai citesc o stire la site-urile la care m-am abonat si ca sa mai las un comentariu la poza cuiva sau daca este ziua cuiva. Dar sa revin la colegul meu de liceu. Azi-dimineata am vazut ca un coleg de-al lui (am mentionat ca este profesor universitar ?) a lasat niste comentarii la starea lui, niste glume pe care in mod obisnuit le spui la o bere la o terasa, nu in public. Asta m-a facut sa ma intreb daca intr-adevar este bine sa te imprietenesti cu oricine pe Facebook. Concluzia este "nu".

O sa aduc un alt argument. Recent, saptamana trecuta, o fata de 15 ani a fost ucisa in miezul zilei intr-un parc din Delta, un oras din Metro Vancouver. Nu se intampla asta in fiecare zi pe aici, dar a avut ghinionul sa dea peste nebunul asta. Ideea mea era alta. Prietenii ei de la scoala i-au creat pagini pe Facebook, in memoria ei, ca sa-i aduca un omagiu. Ei bine, ce s-a intamplat ? Alti idioti au postat poze pe paginile dedicate fetei ucise, care fie sunt pline de obscenitati, fie sunt jignitoare pentru ea si pentru familia ei. Un mesaj suna ceva de genul: "esti moarta, hahahahahaha !!!!!!". Nu cred ca trebuie sa mai comentez idiotenia sau stupiditatea sau lipsa de respect a unui asemenea act, dar am stat si m-am intrebat de ce era nevoie sa faca o asemenea pagina pentru fata ? Nu era oare de ajuns sa i se puna flori la mormantul ei sau in locul unde a fost ucisa. Nu trebuia sa faca o asemenea problema accesibila lumii intregi. Pozele alea sunt ca si cum ai profana mormantul cuiva, sunt total lipsite de respect.

Un alt caz a fost al unei alte fete care a fost violata in grup, iar martorii au postat filmele si pozele pe Facebook, dar partea si mai tragica este ca si altii care au vazut pozele si filmele le-au distribuit mai departe, iar cel care a facut filmele si pozele si le-a distribuit este acuzat de distribuire de pornografie infantila, chiar daca el are 16 ani si, legal, este un minor.

Concluzia este urmatoarea: daca sunteti pe Facebook aveti grija cu cine va imprieteniti, iar daca aveti copii ar fi bine sa stiti cu cine se imprietenesc, pentru ca multi pedofili atrag copiii in felul asta. O solutie aproape sigura este setarea contului astfel incat numai prietenii sa vada pozele voastre sau sa posteze comentarii, nu prietenii prietenilor sau "toata lumea". Spun "aproape sigura", pentru ca odata ce esti pe Facebook ai devenit public, nu mai ai deloc viata privata. O alta solutie este sa iti stergi istoricul activitatii tale si sa fii atent la ce spui in postarile tale de pe "perete". Ca intotdeauna, pe internet, oamenii se folosesc de protectia anonimatului ca sa isi scoata la iveala cele mai negre aspecte ale lor, pentru ca internetul este acel mediu al libertatii absolute unde nu poti fi deloc tras la raspundere si care cu greu poate fi controlat de guverne.

Totusi presa sociala este foarte buna in comunicarea de idei si crearea de cauze pentru care sa lupti, cum ar fi sa strangi bani pentru un copil bolnav de cancer sau protectia mediului..

vineri, 24 septembrie 2010

O imagine rar intalnita

Da, o imagine rar intalnita in SkyTrain am vazut azi-dimineata cand ma duceam la servici. La statia Edmonds, care este la nivelul solului vad un nene, cam de vreo 45 de ani cu o multime de pungi dintr-alea mari de gunoi si sacose. Cum am spus, nu este o imagine des intalnita, pentru ca de fiecare data cand un homeless vrea sa calatoreasca cu SkyTrain-ul imediat il ia un angajat de la SkyTrain sau de la politia TransLink la intrebari si ii spune ca nu poate sa se urce. De data asta, omul asta a scapat. Nu stiu ce s-a intamplat la statia unde a coborat, pentru ca nu a coborat la statia mea, ci dupa asta.

Cand s-a urcat a inceput sa vorbeasca singur. Spunea ca e din Sudbury, Ontario ca a fost batut de politia din Vancouver. Voia sa se roage in SkyTrain. I-a aratat la un moment dat Biblia unei femei din tren. Nimeni nu-i dadea atentie. Nici macar eu. Dar sunt un tip care are atentia distributiva, iar cand se intampla ceva de genul asta in jurul meu, incerc sa fiu alert, iar in cazul de fata ma uitam la el in geamul trenului. In felul asta dadeam impresia ca ma uit pe geam, dar in realitate eram atent la el. Dupa vreo 2 minute de spus fraze fara cap si fara coada si-a cerut scuze de la oameni pentru ca vorbeste prea mult, dar asta nu a durat decat cateva secunde pentru ca apoi iar a inceput sa abereze si sa-si aranjeze lucrurile prin sacii lui de gunoi plini cu haine si alte chestii.

joi, 23 septembrie 2010

Iar romanii...

Zilele trecute am avut placerea sau, mai bine zis, neplacerea sa intru in vorba cu cineva in statia de autobuz, dimineata cand ma duceam la servici. Vremea incepe sa se schimbe in Vancouver, iar noaptea, bineinteles, incepe sa fie mai lunga. Cand intri in vorba cu cineva vorbesti tot timpul despre vreme. Nenea asta, avea in jur de 60 de ani, ma intreaba la un moment dat de unde sunt. Ii spun ca din Romania. El imi spune ca si el e din Romania si-mi spune de unde exact si ca m-a auzit odata vorbind la telefon cu cineva. Incepem sa vorbim despre Romania. De fapt el a inceput, ca au fost taiate pensiile 25%, eu il corectez si ii spun ca doar 15%. Era cam pe dinafara si revoltat pe ce se intampla in Romania in momentul asta. Nu mai traieste in Romania de 15 ani sau mai mult... Dupa cum vorbea facea parte din categoria romanilor necerniti veniti aici.

Ajung la SkyTrain si ma duc in ultimul vagon pentru ca scara la statia unde cobor eu sa ma duc la servici este chiar langa ultimul vagon. Ma asez si cand ma uit la una din usi, pe cine vad ? Pe "amicul" meu. Asta ma vede. Eu am crezut ca face ca orice roman venit aici de multa vreme. Isi vede de treaba lui si se asaza unde crede. El vine langa mine, nici nu ma intreaba daca poate sa se aseze jos, ci doar din priviri imi spune ca vrea sa stea jos. M-a enervat foarte tare situatia asta, dar nu am lasat sa se vada. Ma intreaba cand am venit si arunca la un moment dat o replica ca "aici in Canada muncesti ca un sclav". Ii spun ca asa spun toti romanii care nu sunt obisnuiti cu munca si care erau obisnuiti in tara sa frece menta. Ma rog, i-am spus-o mai delicat. Chestia asta cu "muncitul ca un sclav", am mai vazut-o si pe alte forumuri, scrise de romani frustrati. Da, in Canada muncesti, dar sunt si printre canadieni destui oameni care trag chiulul sau le este lene sa munceasca. De aia sunt apreciati unii romani, pentru ca muncesc cum trebuie si arata ca sunt profesionisti cu adevarat, indiferent daca zugravesc sau lucreaza intr-un job de birou. Asa cum au venit de buna voie aici, tot la fel pot sa si plece. Nu-i tine nimeni legati aici. Nicaieri in lumea asta nu-ti cade para malaiata in gura lu' Natafleata. Trebuie sa muncesti pentru tot ceea ce ai, dar sa mergi dupa vorba "muncesc sa traiesc si nu traiesc sa muncesc".

Toate astea se intamplau cam dupa vreo 3 zile de cand l-am cunoscut pe nenea asta pana mi-am dat seama ca ma enerveaza, asa ca am luat decizia sa schimb ora la care astept autobuzul, ca sa nu-l mai vad la fata.

miercuri, 15 septembrie 2010

Simplitate si eficienta

Sau cel putin asa vad eu situatia asta. De cand suntem aici m-a uimit in mod placut usurinta cu care poti sa iei legatura cu autoritatile si poti sa platesti sau sa primesti niste bani de la guvern. Precum si alte aspecte, precum cel despre care vreau sa scriu eu acum. Recent am devenit parinti, avem o fetita foarte frumoasa. O scumpica de iti vine sa o mananci nu alta. Dar nu vreau sa scriu despre imensa bucurie si responsabilitate de a fi parinte, ci de un alt aspect. La inceput voiam sa scriu despre viata noastra de zi cu zi, dar apoi ne-am gandit ca nu e bine sa stie fiecare de borsul nostru, asa cum nici noi nu stim de al altora.

Cand Ana a iesit din spital ne-au dat un plic in care erau brosurici si un DVD despre cresterea copilului. DVD-ul se numeste "Cum sa intelegi plansul copilului tau". Inca nu l-am vazut, dar o sa-l vedem. Tot in plicul ala era o brosurica cu un formular inauntru in care trebuia sa punem datele copilului, adica nume, data de nastere, doctorul care a asistat la nastere, ora la care s-a nascut, spitalul, orasul, provincia si tara si care trebuia trimis in termen de 30 de zile de la data nasterii copilului la Vital Statistics Agency, care se ocupa cu inregistrarea nou-nascutilor, deceselor si casatoriilor. Un aspect foarte important este ca mama era aceea care trebuia sa completeze formularul asta si nu tatal. Ana vorbise recent cu o prietena de-a noastra care a nascut recent cel de-al doilea copil si care i-a spus ca si ea a fost foarte revoltata cand a vazut pe certificatul de nastere ca numele ei era cu numele de fata si nu cu numele de casatorie. Cand le-a dat telefon celor de la guvern acestia i-au spus ca daca e sa se marite din nou sa nu existe nici o confuzie legata de numele mamei copilului. Foarte ciudata situatia si care merita analizata, poate, in alta postare.

Dupa ce am completat datele fetitei, le-am completat pe ale noastre. Apoi, pe spatele formularului, am bifat alte casute pentru CareCard-ul fetitei, SIN-ul ei (adica CNP-ul in Romania) si un ajutor de la guvern pe care il primeste orice copil. Parca Universal Child Care Benefit sau ceva de genul. Daca, din intamplare, dar rar se intampla asta, nu ti se da formularul de la spital, poti sa-l ceri de la ei sau te duci pe site-ul Vital Statistics Agency, de unde poti sa comanzi formularul on-line si iti vine acasa fara sa te duci la un ghiseu unde sa stai la o coada. De tinut minte ca ce scriu eu aici este valabil pentru British Columbia, dar pe Google am vazut ca fiecare provincie are propria agentie pentru "statistici vitale". In partea de jos a formularului era un alt formular in care era stipulata modalitatea de plata pentru certificatul de nastere. Poti sa le trimiti un cec sau platesti de pe cardul de credit. Daca platesti cu cec, pur si simplu pui cecul completat in plicul cu formularul, iar daca platesti de pe cardul de credit, atunci trebuie sa le dai numarul cardului de credit, numele care apare pe card si data expirarii. De asemenea poti comanda oricate certificate de nastere doresti. Pretul unui certificat de nastere este $27, iar noi am comandat doua. Ne-am gandit ca daca e sa aplicam pentru cetatenia romana a fetitei, iar ambasada sau vreo autoritate din Romania o sa ceara certificatul in original, atunci macar sa mai avem unul in caz de ceva. Nu se stie niciodata.

Cand aplici pentru certificatul de nastere al copilului ai doua optiuni: una in care sa ti se dea un certificat numai cu informatiile copilului sau alta in care sa fie si informatiile parintilor. Poti sa mai comanzi niste certificate comemorative, care sunt foarte frumos desenate, poti spune ca sunt tablouri si pe care poti sa i-l faci cadou copilului la ziua lui, dar care nu au nici o valoare legala. Un certificat dintr-asta costa $50. Cum am spus, foarte interesant si eficient, cred eu, modul in care iti rezolvi niste chestiuni legate de inregistrarea copilului, de exemplu.