Tot despre transportul public in Vancouver

Am mai spus si alta data ca, dupa parerea mea, transportul public in Vancouver este foarte bine pus la punct chiar daca vancouveritii se mai plang uneori de el. Sunt si soferi idioti care iti inchid usa in nas, dupa ce vad ca ai ajuns langa autobuz, dar sunt exceptia, nu regula.

Voiam sa scriu despre cu totul altceva. Colega mea filipineza a avut acum cateva luni o operatie pentru scoaterea unei tumori de la san. Operatia a fost reusita, dar doctorii au vrut sa vada daca tumoarea a revenit sau nu, asa ca au vrut sa consulte parerea a doi specialisti, pentru a fi siguri. Saptamana asta a trebuit sa se duca sa-l consulte pe al doilea specialist, dar nu a vrut sa foloseasca taxiul, ci sa foloseasca un alt serviciu oferit de compania de transport public, Translink. Serviciul la care fac referire se numeste HandyDart. Este adresat persoanelor cu probleme fizice sau psihice, iar niste autobuze special construite te iau din fata casei si te duc unde ai nevoie si apoi te aduc acasa. Totul se face pe baza de programare. Flota de asemenea autobuze este de 338 de vehicule, iar serviciul este disponibil 18 ore pe zi. Pe site-ul TransLink poti afla toate informatiile de care ai nevoie: cine este eligibil, cat costa biletul. Colega mea a folosit acest serviciu pentru ca avea nevoie sa se duca la spital, chiar daca este femeie de 40 de ani, dar din cauza conditiei ei a fost eligibila sa-l foloseasca.

Soferul sau dispecerul, nu stiu exact, iti da un telefon inainte sa te ia. Esti sunat de doua ori: cu o zi inainte de drumul pe care trebuie sa-l faci si apoi inainte ca soferul sa ajunga la tine acasa. Tot pe site gasesti si formulare in format .pdf pe care le descarci, le printezi, le copiezi si apoi le trimiti la companie ca sa fii aprobat. Daca ai o cursa la aeroport te iau si de acolo. Nu conteaza ca vii din Canada sau din strainatate. Am mai spus si alta data ca persoanele cu handicap si pensionarii sunt foarte respectati aici, le este acordata prioritatea la urcarea in autobuz si le sunt cedate locurile din autobuz rezervate lor. Nu stiu cand pensionarii si persoanele handicapate din Romania o sa aiba parte de un asemenea tratament.

Sotia mi-a mai povestit o discutie pe care a avut-o odata cu o clienta la magazinul unde lucra ea. Aceasta femeie era pensionara, in jur de 70-80 de ani, care i-a spus ca doctorul de familie i-a dat o recomandare cum ca se califica pentru un ajutor pentru taxiuri, adica nu se putea deplasa pana la autobuz. Acest ajutor consta intr-un carnet de cecuri, fiecare in valoare de $25 pe care-l putea folosi la deplasarea cu taxiul. Daca cursa era mai mare de $25 ea platea diferenta. Putea sa dea doua cecuri o data, dar nu primea rest. O alta modalitate prin care pensionarilor li se face viata mai usoara.