Dar, repet, imprejurarile sunt asemanatoare. Pentru a fi identice e nevoie de aceeasi participanti si de aceeasi evolutie a evenimentelor. Citeam azi pe net ca CTP (Cristian Tudor Popescu, pentru cei care inca nu stiu asta) compara situatia de acum, adica comportamentul guvernului Ponta cu accesul la putere al nazistilor. M-am gandit si eu la asta inainte sa o lanseze CTP-ul.
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
vineri, 29 iunie 2012
miercuri, 27 iunie 2012
Istoria nu se repeta
Dar imprejurarile unor evenimente pot fi similare. Nu pot sa nu ma gandesc la ce se intampla zilele astea in Romania si sa compar cu ce s-a intamplat in perioada interbelica. De la inceput vreau sa spun ca nu doresc sa iau partea nimanui, ci doar sa analizez faptele obiective asa cum se prezinta ele.
miercuri, 22 iunie 2011
Merita sa vii in Canada ?
Scriu postarea asta pentru ca Radu m-a rugat sa fac asta intr-un comentariu. Cred ca am atins subiectul asta intr-un fel in postarea despre reusita in Canada. Radu ma ruga sa le spun oamenilor de ce trebuie sa plece din Romania si sa vina in Canada.
miercuri, 6 aprilie 2011
Vancouver - aniversare, 125 de ani
Exact azi se implinesc 125 de ani de cand s-a infiintat orasul Vancouver. Pentru cine traieste aici sa vezi transformarile prin care a trecut de la infiintare pana acum e ceva impresionant. Downtown-ul era de fapt o insula odata, iar False Creek nu se intindea pana la Science World, ci se intindea mult mai departe pana dincolo de statia Broadway. A existat si un Chinese Creek, o mica stramtoare intre insula pe care este acum Downtown-ul si continent. Toata zona a fost desecata pentru constructia caii ferate.
Prima denumire a orasului ar fi fost Granville, dar altcineva ar fi spus ca nu are rezonanta internationala. In 1907 exista tramvai aici care circula cu o frecventa de 15 minute si era accesibil peste tot. Cam la fel cum circula autobuzele azi. Am uitat sa va spun ca toata zona era acoperita de paduri. Copacii au fost taiati, iar cheresteaua a fost vanduta. Nu are o istorie impresionanta precum alte orase din Europa, dar e impresionant sa vezi de unde s-a plecat si unde s-a ajuns.
Prima denumire a orasului ar fi fost Granville, dar altcineva ar fi spus ca nu are rezonanta internationala. In 1907 exista tramvai aici care circula cu o frecventa de 15 minute si era accesibil peste tot. Cam la fel cum circula autobuzele azi. Am uitat sa va spun ca toata zona era acoperita de paduri. Copacii au fost taiati, iar cheresteaua a fost vanduta. Nu are o istorie impresionanta precum alte orase din Europa, dar e impresionant sa vezi de unde s-a plecat si unde s-a ajuns.
vineri, 26 noiembrie 2010
Conflictul inghetat din Coreea si consecintele sale
Cateodata stai si te mai gandesti la ceea se intampla in lume. In momentul de fata asistam sau nu la nasterea unui conflict care poate lua amploare oricand implicand forte care, odata dezlantuite, ar putea avea consecinte catastrofale. Istoria nu este ciclica, adica aceleasi evenimente sa se repete, ci doar tiparele in care se misca sunt aceleasi, adica orgoliile oamenilor si interesele politice si economice ale natiunilor.
De fiecare data, la aparitia unei mari puteri pe scena internationala, a avut loc un conflict care a pus-o in centrul atentiei. In sec. al XVII-lea a fost Franta care a ajuns la statutul de mare putere europeana in urma razboiului de 30 de ani. In sec. al XIX-lea a fost Germania in urma razboiului din 1870-1871 cu Franta, castigand dupa acest conflict statutul de imperiu cu pretentii de putere mondiala, care apoi au condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Dupa acest conflict, dar mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA au devenit o superputere care a ajuns sa echilibreze politica internationala impreuna cu URSS. Lumea de azi se profileaza ca o lume multipolara cu puteri economice care nu erau vazute pana acum 10 ani: India, China, Brazilia. Totusi, marele castigator al ultimilor 10-15 ani este, fara indoiala, China, care a crescut oferind tarilor dezvoltate accesul la o piata imensa si o forta de munca extrem de ieftina, companiile occidentale facand in China profituri uriase.
Din cauza acestor investitii PIB-ul Chinei a crescut oferindu-i resurse financiare care i-au dat ocazia sa se gandeasca la un alt viitor pentru ea. Au lansat o racheta in spatiu cu echipaj uman inca din 2003. Marina chineza a facut manevre militare in Pacific si in Marea Chinei de Sud, care au i-au facut pe vecinii ei sa isi arate iritarea fata de aceste miscari ale Chinei. Daca va intrebati ce legatura au investitiile straine, PIB-ul si cresterea puterii militare, atunci va spun eu. PIB-ul sau Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Deci daca acea companie americana sau din orice tara doriti voi produce in China sau in orice tara aleasa la intamplare, atunci productia acelei companii conteaza la PIB-ul din acea tara si nu la PIB-ul din tara de origine. Taxele si toate contributiile financiare se duc in bugetul tarii respective, care va fi folosit pentru investitii ale guvernului in diverse domenii, cum ar fi armata si marina ori cercetarea spatiala.
Zilele trecute Coreea de Nord a bombardat o insula care apartine Coreei de Sud, ceea ce a facut ca SUA si Coreea de Sud sa desfasoare manevre militare in regiune pentru a avea situatia sub control. In acelasi timp, presedintele Obama a tinut sa-l asigure pe presedintele chinez ca SUA nu va desfasura nici o operatiune fara a tine cont de pozitia Chinei, tara care este protectorul regimului comunist de tip stalinist din Coreea de Nord. Sa nu uitam ca China are in continuare un regim comunist in care se continua incalcarea drepturilor omului si care nu pare foarte slab si gata de dezintegrare, ba chiar din contra.
Tarile occidentale au uitat de efectele nefaste ale comunismului, au inchis ochii in fata abuzurilor fata de cetatenii chinezi doar pentru ca firmele din tarile respective sa faca investitii acolo. Dupa parerea mea ele isi sapa singure groapa, crescand un sarpe la san. Azi stateam si ma gandeam cand, in istorie, a mai existat o asemenea situatie in care niste tari care pareau mici pe moment au ajuns sa devina foarte importante ? Ei bine, in perioada interbelica, Germania si Uniunea Sovietica erau izolate pe plan diplomatic: Germania ca tara infranta in Primul Razboi Mondial, iar Uniunea Sovietica a lui Lenin si apoi a lui Stalin era o tara izolata tocmai din cauza regimului instaurat care era privit, pe buna dreptate, ca o amenintare la adresa securitatii internationale. Germania a facut investitii in URSS, iar sovieticii si-au trimis oameni pentru a fi antrenati si pregatiti in academiile si universitatile germane. Datorita ajutorului acordat celeilalte, puterea celor doua tari a crescut, pregatind astfel terenul pentru Al Doilea Razboi Mondial intr-un fel care, la prima vedere, nu este atat de evident.
In cazul de fata, China nu este, intr-adevar, o tara izolata pe plan international. A fost, pana la venirea la putere a lui Deng Xiao-Ping, care a pregatit terenul pentru cresterea economica a Chinei. SUA si celelalte tari occidentale au ajutat la cresterea Chinei ca o mare putere internationala si care, in momentul de fata, poate si cred ca va deveni urmatoarea superputere mondiala. O superputere mondiala care cred ca este nociva la fel cum a fost Uniunea Sovietica dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oare care va fi conflictul militar care va pune China in prim-planul scenei mondiale ? Pana acum au fost doar conflicte diplomatice si economice, cum ar fi negocierile de la Copenhaga sau refuzul Chinei de a-si alinia moneda cu celelalte monede importante, fara a o aprecia in mod artificial.
De fiecare data, la aparitia unei mari puteri pe scena internationala, a avut loc un conflict care a pus-o in centrul atentiei. In sec. al XVII-lea a fost Franta care a ajuns la statutul de mare putere europeana in urma razboiului de 30 de ani. In sec. al XIX-lea a fost Germania in urma razboiului din 1870-1871 cu Franta, castigand dupa acest conflict statutul de imperiu cu pretentii de putere mondiala, care apoi au condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Dupa acest conflict, dar mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA au devenit o superputere care a ajuns sa echilibreze politica internationala impreuna cu URSS. Lumea de azi se profileaza ca o lume multipolara cu puteri economice care nu erau vazute pana acum 10 ani: India, China, Brazilia. Totusi, marele castigator al ultimilor 10-15 ani este, fara indoiala, China, care a crescut oferind tarilor dezvoltate accesul la o piata imensa si o forta de munca extrem de ieftina, companiile occidentale facand in China profituri uriase.
Din cauza acestor investitii PIB-ul Chinei a crescut oferindu-i resurse financiare care i-au dat ocazia sa se gandeasca la un alt viitor pentru ea. Au lansat o racheta in spatiu cu echipaj uman inca din 2003. Marina chineza a facut manevre militare in Pacific si in Marea Chinei de Sud, care au i-au facut pe vecinii ei sa isi arate iritarea fata de aceste miscari ale Chinei. Daca va intrebati ce legatura au investitiile straine, PIB-ul si cresterea puterii militare, atunci va spun eu. PIB-ul sau Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Deci daca acea companie americana sau din orice tara doriti voi produce in China sau in orice tara aleasa la intamplare, atunci productia acelei companii conteaza la PIB-ul din acea tara si nu la PIB-ul din tara de origine. Taxele si toate contributiile financiare se duc in bugetul tarii respective, care va fi folosit pentru investitii ale guvernului in diverse domenii, cum ar fi armata si marina ori cercetarea spatiala.
Zilele trecute Coreea de Nord a bombardat o insula care apartine Coreei de Sud, ceea ce a facut ca SUA si Coreea de Sud sa desfasoare manevre militare in regiune pentru a avea situatia sub control. In acelasi timp, presedintele Obama a tinut sa-l asigure pe presedintele chinez ca SUA nu va desfasura nici o operatiune fara a tine cont de pozitia Chinei, tara care este protectorul regimului comunist de tip stalinist din Coreea de Nord. Sa nu uitam ca China are in continuare un regim comunist in care se continua incalcarea drepturilor omului si care nu pare foarte slab si gata de dezintegrare, ba chiar din contra.
Tarile occidentale au uitat de efectele nefaste ale comunismului, au inchis ochii in fata abuzurilor fata de cetatenii chinezi doar pentru ca firmele din tarile respective sa faca investitii acolo. Dupa parerea mea ele isi sapa singure groapa, crescand un sarpe la san. Azi stateam si ma gandeam cand, in istorie, a mai existat o asemenea situatie in care niste tari care pareau mici pe moment au ajuns sa devina foarte importante ? Ei bine, in perioada interbelica, Germania si Uniunea Sovietica erau izolate pe plan diplomatic: Germania ca tara infranta in Primul Razboi Mondial, iar Uniunea Sovietica a lui Lenin si apoi a lui Stalin era o tara izolata tocmai din cauza regimului instaurat care era privit, pe buna dreptate, ca o amenintare la adresa securitatii internationale. Germania a facut investitii in URSS, iar sovieticii si-au trimis oameni pentru a fi antrenati si pregatiti in academiile si universitatile germane. Datorita ajutorului acordat celeilalte, puterea celor doua tari a crescut, pregatind astfel terenul pentru Al Doilea Razboi Mondial intr-un fel care, la prima vedere, nu este atat de evident.
In cazul de fata, China nu este, intr-adevar, o tara izolata pe plan international. A fost, pana la venirea la putere a lui Deng Xiao-Ping, care a pregatit terenul pentru cresterea economica a Chinei. SUA si celelalte tari occidentale au ajutat la cresterea Chinei ca o mare putere internationala si care, in momentul de fata, poate si cred ca va deveni urmatoarea superputere mondiala. O superputere mondiala care cred ca este nociva la fel cum a fost Uniunea Sovietica dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oare care va fi conflictul militar care va pune China in prim-planul scenei mondiale ? Pana acum au fost doar conflicte diplomatice si economice, cum ar fi negocierile de la Copenhaga sau refuzul Chinei de a-si alinia moneda cu celelalte monede importante, fara a o aprecia in mod artificial.
joi, 11 noiembrie 2010
Ziua Veteranilor
Azi este Rememberance Day sau Ziua Veteranilor. Aproape fiecare om de pe strada poarta la guler o floare de mac ca sa onoreze memoria celor care s-au sacrificat in razboaiele la care Canada a participat. Este o zi celebrata in, cred eu, toate tarile din Europa Occidentala. Aseara m-am uitat pe un canal care difuzeaza documentare si filme istorice, History Television. Am vazut un documentar despre razboiul din Atlanticul de Nord. Marina americana aproape disparuse din Atlanticul de Nord din cauza ca aproape toate vasele sale erau implicate in razboiul din Pacific. Marina canadiana escorta aproape o treime din convoaiele care se indreptau spre Marea Britanie. Germanii aveau mari probleme in gasirea convoaielor in imensitatea Atlanticului de Nord, dar au pus la cale un plan in care sa atace convoaiele in porturile lor de plecare. Cateva submarine au fost trimise in apele fluviului Sf. Laurentiu pentru a supraveghea miscarile canadienilor. Cateva vase care plecau din Quebec City catre Halifax au fost scufundate de submarinele germane. Totusi canadienii au reusit sa scufunde un submarin german, iar celalalt a fost nevoit sa se retraga.
Uimirea mea a fost sa aflu ca razboiul a ajuns si pe teritoriul canadian. Stiam din facultatea de istorie ca toate luptele din al doilea razboi mondial s-au purtat in Europa, Asia si Pacific, dar nu stiam ca submarinele germane au ajuns si in America de Nord. Nu au avut un impact deosebit asupra cursului razboiului, dar, pana la urma, razboiul a fost intr-adevar mondial. Vad acum la televizor ca intr-adevar memoria celor care au luptat sau au cazut in razboaie este intr-adevar onorata. Cu o saptamana sau doua inainte de 11 noiembrie tot timpul sunt facute mentiuni despre razboaiele la care Canada a participat. Si chiar daca nu este nici o mentiune, cum ar fi un canal sportiv, dar prezentatorii poarta la rever o floare de mac, iar asta spune multe.
Uimirea mea a fost sa aflu ca razboiul a ajuns si pe teritoriul canadian. Stiam din facultatea de istorie ca toate luptele din al doilea razboi mondial s-au purtat in Europa, Asia si Pacific, dar nu stiam ca submarinele germane au ajuns si in America de Nord. Nu au avut un impact deosebit asupra cursului razboiului, dar, pana la urma, razboiul a fost intr-adevar mondial. Vad acum la televizor ca intr-adevar memoria celor care au luptat sau au cazut in razboaie este intr-adevar onorata. Cu o saptamana sau doua inainte de 11 noiembrie tot timpul sunt facute mentiuni despre razboaiele la care Canada a participat. Si chiar daca nu este nici o mentiune, cum ar fi un canal sportiv, dar prezentatorii poarta la rever o floare de mac, iar asta spune multe.
vineri, 29 octombrie 2010
Halloween
Este o mare sarbatoare pe aici, dupa cum stiu, probabil, cei mai tineri dintre cititorii mei, dar nici pe cei mai in varsta nu-i exclud. Este o sarbatoare nord-americana, care, se pare, are radacini in traditii celtice si crestine, dar care a devenit, mai mult, una comerciala si un motiv de distractie. Oamenii se imbraca in costume intruchipand diverse personaje: vrajitoare, contele Dracula, etc. (in general infricosatoare). Ieri vorbeam cu seful meu despre Halloween si despre faptul ca in Romania nu sarbatorim ziua asta, pentru ca nu este in traditia noastra. Imi aduc aminte totusi ca se incerca "importarea" ei la televiziuni, dar fara prea mult succes. Eu am zis ca povestea cu Vlad Tepes, "contele Dracula", este o mare prostie si i-am spus care era adevarul despre domnitorul Tarii Romanesti, dar inainte de asta el imi spusese ca era un om foarte sangeros si un psihopat, adica ucidea oameni doar de dragul de a ucide. I-am zis ca nu e adevarat, iar mi-a zis ca doar ma tachina pentru ca stia ca o fiu foarte vehement in privinta asta. Dupa ce i-am spus explicatia istorica mi-a zis ca e foarte impresionat de cunostintele mele de istorie si ca stiu istoria tarii mele foarte bine. Mi-a mai zis ca el nici macar nu stie istoria Canadei, care e foarte plictisitoare, si ca o stie mai bine pe aceea a SUA. O colega mi-a zis ca nu am de ce sa fiu revoltat pe situatia asta, pentru ca toata povestea asta ne-a pus pe harta, dar eu i-am zis ca nu-mi pasa si e foarte suparator pentru romani. Totusi avea dreptate, multi turisti vin in Romania tocmai din cauza povestii lui Dracula. Ma bucur sa stiu ca ei pleaca cu povestea reala si au o imagine mult mai exacta despre Romania si Vlad Tepes.
Azi am intrat in vorba cu un tip, care era imbracat in costumul lui Dracula, asa cum se vede in filme sau in desene animate: costum negru, pelerina neagra cu interior rosu si fata alba, pudrata. I-am zis ca eu sunt din Romania si ca nu avem vampiri pe acolo. Am fost surprins sa aflu ca stia foarte multe despre istoria otomana si stia si despre Vlad Tepes, ca tragea oamenii in teapa si era un om drept. Domnul despre care vorbesc era grec si, fiind probabil din Balcani, stia foarte multe despre zona Balcanilor. Stia chiar si legenda cu cupa de aur de pe marginea fantanii din timpul domniei lui Vlad Tepes. Mi-a zis ca stia si de Ceausescu, mai ales ca era influentat negativ de sotia lui, dar i-am zis ca nu e adevarat. Lucrurile pe care le-a facut Ceausescu le-a facut singur, iar Revolutia de la Bucuresti a fost o lovitura de stat a comunistilor din esalonul doi. Numai ce a fost la Timisoara a fost o revolutie adevarata. Oamenii aceia aveau in program eliminarea comunistilor din structurile de conducere ale statului, celebrul punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Dar asta ramane, poate, pentru alta postare.
Eu, cu rusine, spun ca nu stiu mai nimic despre istoria medievala a zonei balcanice si ar trebui sa imi gasesc timp sa citesc mai multe despre perioada asta referitor la zona balcanica. Sotia se uita ieri la stiri si erau prezentate "cele mai infricosatoare" locuri din lume de Halloween, dintre care, unul era castelul Bran din jud. Brasov. Este foarte frumos la Bran, iar castelul e foarte frumos, dar imaginatia populara din America de Nord il considera un loc infricosator.
Cum am spus si mai inainte, e distractiv Halloween-ul totusi. Multi oameni se duc in cluburi, la petreceri, costumati si e distractiv. Mai inainte am vazut un tip imbracat in costum de banana purtand niste ochelari cu nas fals, altii erau imbracati in diverse costume foarte amuzante. Anul trecut, la statia Granville, am vazut oameni imbracati in elfi, ca in Stapanul Inelelor. Foarte amuzant. Ai ocazia sa nu fii tu pentru o zi, sa te desprinzi din cotidian. Foarte frumos. Totusi nu inteleg decoratiunile de Halloween: vrajitoare calare pe maturi cu pisici negre, schelete, dintre care unele au un topor in mana, s.a.m.d..
Azi am intrat in vorba cu un tip, care era imbracat in costumul lui Dracula, asa cum se vede in filme sau in desene animate: costum negru, pelerina neagra cu interior rosu si fata alba, pudrata. I-am zis ca eu sunt din Romania si ca nu avem vampiri pe acolo. Am fost surprins sa aflu ca stia foarte multe despre istoria otomana si stia si despre Vlad Tepes, ca tragea oamenii in teapa si era un om drept. Domnul despre care vorbesc era grec si, fiind probabil din Balcani, stia foarte multe despre zona Balcanilor. Stia chiar si legenda cu cupa de aur de pe marginea fantanii din timpul domniei lui Vlad Tepes. Mi-a zis ca stia si de Ceausescu, mai ales ca era influentat negativ de sotia lui, dar i-am zis ca nu e adevarat. Lucrurile pe care le-a facut Ceausescu le-a facut singur, iar Revolutia de la Bucuresti a fost o lovitura de stat a comunistilor din esalonul doi. Numai ce a fost la Timisoara a fost o revolutie adevarata. Oamenii aceia aveau in program eliminarea comunistilor din structurile de conducere ale statului, celebrul punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Dar asta ramane, poate, pentru alta postare.
Eu, cu rusine, spun ca nu stiu mai nimic despre istoria medievala a zonei balcanice si ar trebui sa imi gasesc timp sa citesc mai multe despre perioada asta referitor la zona balcanica. Sotia se uita ieri la stiri si erau prezentate "cele mai infricosatoare" locuri din lume de Halloween, dintre care, unul era castelul Bran din jud. Brasov. Este foarte frumos la Bran, iar castelul e foarte frumos, dar imaginatia populara din America de Nord il considera un loc infricosator.
Cum am spus si mai inainte, e distractiv Halloween-ul totusi. Multi oameni se duc in cluburi, la petreceri, costumati si e distractiv. Mai inainte am vazut un tip imbracat in costum de banana purtand niste ochelari cu nas fals, altii erau imbracati in diverse costume foarte amuzante. Anul trecut, la statia Granville, am vazut oameni imbracati in elfi, ca in Stapanul Inelelor. Foarte amuzant. Ai ocazia sa nu fii tu pentru o zi, sa te desprinzi din cotidian. Foarte frumos. Totusi nu inteleg decoratiunile de Halloween: vrajitoare calare pe maturi cu pisici negre, schelete, dintre care unele au un topor in mana, s.a.m.d..
vineri, 30 iulie 2010
Limba noastra-i o comoara
Eram la cumparaturi cu mama soacra. A venit in vizita la noi luna asta si am fost la cumparaturi. Ma rog, cumparaturi obisnuite. Eram la un magazin unde alegeam niste produse, iar langa noi era un nene, probabil indian, care ne-a auzit vorbind si ne-a intrebat daca suntem italieni. I-am zis ca suntem romani, dar limba noastra e foarte asemanatoare cu italiana si a zis ca e un accent foarte frumos. Nu stiu cat de bine vorbea el engleza si probabil ca a vrut sa spuna ca este o limba frumoasa. Amandoi ne-am simtit foarte bine sa auzim asta de la cineva pe care nu l-am vazut in viata noastra. Eu unul chiar m-am simtit mandru de ceea ce a spus omul acela. Cand auzi asa ceva de la un necunoscut cred ca ar trebui sa te simti mandru. Am mai spus ca mandria de a fi roman e la fel ca aceea (daca exista) de a fi german, polonez, japonez sau orice alta natie din lumea asta pentru ca esti unic pana la urma.
Nu trebuie sa cadem in panta aceea cum ca am avea o misiune istorica, ci sa credem ca suntem unici cu cultura si istoria noastra si de asemenea sa nu credem ca suntem mai buni decat altii pentru ca asta ar insemna sa fii infumurat. Nimeni nu apreciaza infumurarea.
De mult nu am mai citit poezia asta de Alexei Mateevici (poet basarabean):
Limba noastra
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Nu trebuie sa cadem in panta aceea cum ca am avea o misiune istorica, ci sa credem ca suntem unici cu cultura si istoria noastra si de asemenea sa nu credem ca suntem mai buni decat altii pentru ca asta ar insemna sa fii infumurat. Nimeni nu apreciaza infumurarea.
De mult nu am mai citit poezia asta de Alexei Mateevici (poet basarabean):
Limba noastra
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Canada trebuie sa fie un lider
Sau asa spune un nene care a scris un editorial in ziarul de ieri si in care se refera la drepturile omului si la "misiunea" Canadei de a interveni pentru apararea lor. Unul din "argumentele" lui este acela ca, dintre marile puteri, Canada este singura mare putere necoloniala. "Argumentul" lui suna cam asa "avem o responsabilitate ca tara unde drepturile omului sunt respectate sa facem tot ce putem pentru a aduce libertatea oamenilor din lume care traiesc sub totalitarism". Alte argumente ar mai fi: "Lumea deja crede ca Canada (scuzati cacofonia) inseamna respectarea drepturilor omului, iar acum este timpul ca noi sa dovedim ca putem fi politia mondiala a drepturilor omului." "Ca natiune trebuie sa cheltuim bani pentru a documenta si evidentia abuzurile impotriva drepturilor omului in toate tarile din lume."
De parca aici ar curge lapte si miere si si-au rezolvat toate problemele de aici. Vad la televizor campanii umanitare pentru ajutorarea copiilor din Africa, sa fie sponsorizati cu $30 pe luna ca sa poata aibe acces la educatie si hrana, dar doar la Craciun sau cand se mai trezeste vreun jurnalist canadienii raman socati ca au si aici copii care mor de foame. Cu astia ce faci ? Intai rezolva-ti problemele tale si apoi du-te la altii si rezolva-le si lor problemele.
Un alt argument ar fi ca "Canada nu are legaturi puternice cu regimuri dictatoriale". "Trebuie sa aratam acele tari unde femeile si homosexualii nu sunt acceptati ca egali". Cu femeile sunt de acord, dar cu poponarii ? Hai sa fim seriosi. Vorbeam intr-o zi cu un coleg de-al meu si am ajuns si la subiectul asta delicat. Si el era de acord (si are aproape 60 de ani) ca acordarea dreptului de a se casatori si de a adopta copii este o mare tampenie. Orice tratat de psihologie spune ca un copil creste normal cu o mama si un tata, cu un model matern si unul patern. Acum se accepta familiile alternative. S-a mers asa de departe cu respectarea drepturilor lor incat, mi-a spus colegul, atunci cand un primar din interiorul provinciei nu a vrut sa organizeze o parada a poponarilor a fost obligat in tribunal sa faca asta. Sunt sigur ca sunt multi canadieni precum colegul meu care gandesc asa, dar nimeni nu zice nimic pentru ca toti canadienii sunt draguti si politicosi si nu ar fi "politicos" sa refuzi pe cineva. Chiar si in materie de cereri aberante.
Domnul respectiv isi incheie articolul in felul asta: "daca Canada nu va interveni, sunt putine sanse ca altcineva va interveni pentru oprimatii din intreaga lume". Ce tampenie, sunt atatea tari in care drepturile omului sunt respectate: Franta, Marea Britanie, Germania, etc. O multime. Nu este numai Canada. Dar cand traiesti bine o viata intreaga fara griji ai impresia ca toata lumea gandeste ca tine si accepta ideile tale, chiar tampite. Ma gandesc la pustiul care a pus la dispozitia presei cele 90.000 de documente despre razboiul din Afganistan. Are 20 de ani si pana sa se duca in armata, avea impresia ca razboiul este doar in jocurile video si pe Facebook in Mafia Wars. Ei bine nu e chiar asa. Razboiul inseamna morti, victime nevinovate. Dar mai bine cititi postarile de pe blogul lui Traian Ungureanu. Dati click aici pentru prima parte si aici pentru partea a doua.
De parca aici ar curge lapte si miere si si-au rezolvat toate problemele de aici. Vad la televizor campanii umanitare pentru ajutorarea copiilor din Africa, sa fie sponsorizati cu $30 pe luna ca sa poata aibe acces la educatie si hrana, dar doar la Craciun sau cand se mai trezeste vreun jurnalist canadienii raman socati ca au si aici copii care mor de foame. Cu astia ce faci ? Intai rezolva-ti problemele tale si apoi du-te la altii si rezolva-le si lor problemele.
Un alt argument ar fi ca "Canada nu are legaturi puternice cu regimuri dictatoriale". "Trebuie sa aratam acele tari unde femeile si homosexualii nu sunt acceptati ca egali". Cu femeile sunt de acord, dar cu poponarii ? Hai sa fim seriosi. Vorbeam intr-o zi cu un coleg de-al meu si am ajuns si la subiectul asta delicat. Si el era de acord (si are aproape 60 de ani) ca acordarea dreptului de a se casatori si de a adopta copii este o mare tampenie. Orice tratat de psihologie spune ca un copil creste normal cu o mama si un tata, cu un model matern si unul patern. Acum se accepta familiile alternative. S-a mers asa de departe cu respectarea drepturilor lor incat, mi-a spus colegul, atunci cand un primar din interiorul provinciei nu a vrut sa organizeze o parada a poponarilor a fost obligat in tribunal sa faca asta. Sunt sigur ca sunt multi canadieni precum colegul meu care gandesc asa, dar nimeni nu zice nimic pentru ca toti canadienii sunt draguti si politicosi si nu ar fi "politicos" sa refuzi pe cineva. Chiar si in materie de cereri aberante.
Domnul respectiv isi incheie articolul in felul asta: "daca Canada nu va interveni, sunt putine sanse ca altcineva va interveni pentru oprimatii din intreaga lume". Ce tampenie, sunt atatea tari in care drepturile omului sunt respectate: Franta, Marea Britanie, Germania, etc. O multime. Nu este numai Canada. Dar cand traiesti bine o viata intreaga fara griji ai impresia ca toata lumea gandeste ca tine si accepta ideile tale, chiar tampite. Ma gandesc la pustiul care a pus la dispozitia presei cele 90.000 de documente despre razboiul din Afganistan. Are 20 de ani si pana sa se duca in armata, avea impresia ca razboiul este doar in jocurile video si pe Facebook in Mafia Wars. Ei bine nu e chiar asa. Razboiul inseamna morti, victime nevinovate. Dar mai bine cititi postarile de pe blogul lui Traian Ungureanu. Dati click aici pentru prima parte si aici pentru partea a doua.
miercuri, 28 iulie 2010
Uitarea trecutului şi refuzul prezentului
O alta analiza realista de la Deutsche Welle. Nu-mi vine a crede ca s-a ajuns pana aici.
"Uitam prea repede si prea de tot, iar asta a facut ca istoria sa ne poarte deseori pe apele ei tulburi ca pe niste frunze uscate. Un recent sondaj de opinie arata că daca Nicolae Ceausescu ar mai fi in viata si ar candida la presedintie alaturi de liderii partidelor de azi, 41% dintre romani l-ar vota.
Din acelaşi sondaj aflam ca 63% dintre romani considera ca inainte de 1989 se traia mai bine. Sunt raspunsuri halucinante, pe care sociologii ar trebui sa le analizeze cu toată seriozitatea. De fapt, dupa parerea mea, la un asemenea sondaj de opinie oamenii, in mod normal, nici nu ar fi trebuit sa raspunda.
Cum sa vrei sa votezi, fie şi ipotetic, in Romania anului 2010, cand suntem in NATO si in Uniunea Europeană, un fost dictator comunist, care a impus frica si teroarea, care ne-a tinut in frig, foame si ignoranta un sfert de secol ?
A fost cumva o farsa istorica atunci in decembrie 1989 cand milioane de oameni au iesit in strada pentru a scapa de Ceausescu ? Nu, farsa ne-am jucat-o noi singuri dupa caderea comunismului.
Am intrat in libertate fara ca cei mai mulţi dintre noi sa ne asumam partea noastra de vina. Am ramas aceiasi, desi realitatea ne cerea sa fim altfel. Ne-am pastrat mentalitatea de slujbasi la stat, in timp ce conducatorii politici ai statului ne trageau pe sfoară, pentru a-si hrani clientela politica.
Si cu toate acestea, eu nu cred ca cei mai multi dintre romani sunt nostalgici dupa Ceausescu si regimul comunist. In schimb, cred cu tărie ca cei mai multi dintre romani refuza prezentul. Criza prin care trecem ii face sa recurga la utopii dintre cele mai nastruşnice, de la fostul dictator pana la farseorul de la OTV Dan Diaconescu.
Sigur ca romanii sunt dezamagiti de clasa politica in ansamblul ei. In parte au dreptate, in parte sunt manipulati de trusturile de presa ai caror patroni vor cu orice pret sa contribuie la decredibilizarea si demolarea actualei puteri politice.
Dar multi dintre romani nu par sa fie dezamagiti si de ei insisi. Explicit, de faptul ca au contribuit la formarea acestei clase politice, nu din convingere, ci prin clientelismul ce ne caracterizeaza.
Am incurajat si dezvoltat un sistem corupt nu doar prin tacere, ci si prin participare directa. Am avut nevoie sa ne angajam odrasla intr-un post bugetar si am facut tot posibilul sa gasim usa care sa ni se deschida, evident contra cost. Am vrut sa primim fonduri europene pentru o afacere si am gasit omul potrivit. Am vrut afaceri privilegiate cu statul si le-am obtinut.
Problema e ca noi nu vedem decat coruptia la nivel inalt. Restul, in perceptia publica, nu este asumat coruptiei, ci "relatiei" pe care fiecare o poate avea cu cineva bine plasat intr-o functie si la care poate sa apeleze.
Acum, cand se pune problema unor mari restructurari bugetare, eu cred ca oamenii se tem si mai mult de prezent, pentru ca se tem ca sistemul de relatii s-ar putea sa nu mai functioneze ca pe roate."
"Uitam prea repede si prea de tot, iar asta a facut ca istoria sa ne poarte deseori pe apele ei tulburi ca pe niste frunze uscate. Un recent sondaj de opinie arata că daca Nicolae Ceausescu ar mai fi in viata si ar candida la presedintie alaturi de liderii partidelor de azi, 41% dintre romani l-ar vota.
Din acelaşi sondaj aflam ca 63% dintre romani considera ca inainte de 1989 se traia mai bine. Sunt raspunsuri halucinante, pe care sociologii ar trebui sa le analizeze cu toată seriozitatea. De fapt, dupa parerea mea, la un asemenea sondaj de opinie oamenii, in mod normal, nici nu ar fi trebuit sa raspunda.
Cum sa vrei sa votezi, fie şi ipotetic, in Romania anului 2010, cand suntem in NATO si in Uniunea Europeană, un fost dictator comunist, care a impus frica si teroarea, care ne-a tinut in frig, foame si ignoranta un sfert de secol ?
A fost cumva o farsa istorica atunci in decembrie 1989 cand milioane de oameni au iesit in strada pentru a scapa de Ceausescu ? Nu, farsa ne-am jucat-o noi singuri dupa caderea comunismului.
Am intrat in libertate fara ca cei mai mulţi dintre noi sa ne asumam partea noastra de vina. Am ramas aceiasi, desi realitatea ne cerea sa fim altfel. Ne-am pastrat mentalitatea de slujbasi la stat, in timp ce conducatorii politici ai statului ne trageau pe sfoară, pentru a-si hrani clientela politica.
Si cu toate acestea, eu nu cred ca cei mai multi dintre romani sunt nostalgici dupa Ceausescu si regimul comunist. In schimb, cred cu tărie ca cei mai multi dintre romani refuza prezentul. Criza prin care trecem ii face sa recurga la utopii dintre cele mai nastruşnice, de la fostul dictator pana la farseorul de la OTV Dan Diaconescu.
Sigur ca romanii sunt dezamagiti de clasa politica in ansamblul ei. In parte au dreptate, in parte sunt manipulati de trusturile de presa ai caror patroni vor cu orice pret sa contribuie la decredibilizarea si demolarea actualei puteri politice.
Dar multi dintre romani nu par sa fie dezamagiti si de ei insisi. Explicit, de faptul ca au contribuit la formarea acestei clase politice, nu din convingere, ci prin clientelismul ce ne caracterizeaza.
Am incurajat si dezvoltat un sistem corupt nu doar prin tacere, ci si prin participare directa. Am avut nevoie sa ne angajam odrasla intr-un post bugetar si am facut tot posibilul sa gasim usa care sa ni se deschida, evident contra cost. Am vrut sa primim fonduri europene pentru o afacere si am gasit omul potrivit. Am vrut afaceri privilegiate cu statul si le-am obtinut.
Problema e ca noi nu vedem decat coruptia la nivel inalt. Restul, in perceptia publica, nu este asumat coruptiei, ci "relatiei" pe care fiecare o poate avea cu cineva bine plasat intr-o functie si la care poate sa apeleze.
Acum, cand se pune problema unor mari restructurari bugetare, eu cred ca oamenii se tem si mai mult de prezent, pentru ca se tem ca sistemul de relatii s-ar putea sa nu mai functioneze ca pe roate."
marți, 27 iulie 2010
Boian, Alberta - Boian, Bucovina
Asta este numele primei si, cred, unicei asezari intemeiate de romani in Canada si care este situata in provincia Alberta. De ce vreau sa scriu despre localitatea asta ? Stiam ca romanii intemeiasera o asezare in Alberta si ca se numea Boian. Gasisem pe Wikipedia informatii despre ea, ca inca mai exista biserica romaneasca de acolo, ca este un muzeu romanesc in care este prezentata istoria romanilor din Boian. Am vrut sa scriu pentru ca am vazut un reportaj la o emisiune in limba romana de aici, Rompost TV, in care se vorbea despre ei. M-au impresionat foarte mult povestile oamenilor de acolo, pentru ca desi nu sunau asa, erau povesti de oameni care au venit intr-o tara unde au vrut un alt viitor. Pe la sfarsitul sec. al XIX-lea, romanii au fost scosi din iobagie in Imperiul Austro-Ungar, dar erau tarani liberi fara pamant. Stim cu totii ca menirea taranului este sa-si munceasca bucata lui de pamant, deci nu aveau un scop in viata.
Pe la sfarsitul sec. al XIX-lea dominionul Canadei urmarea sa colonizeze vestul Canadei cu fermieri europeni, iar ministrul emigrarii din Canada a ajuns si prin Bucovina in satul Boian. Acolo i-a convins pe unii tarani sa vina in Canada unde ar fi primit o bucata de pamant (in jur de 63 ha) pe care l-ar fi muncit. Taxa anuala era de $10/an, iar dupa 3 ani deveneau proprietari cu drepturi depline.
Urmasii primilor romani ajunsi in Canada povesteau cum parintii lor au muncit din greu pamantul primit pentru a le oferi copiilor lor ce aveau nevoie. Un batran spunea ca in familie au fost 14 copii, iar el era printre ultimii, iar acum avea in jur de 70 de ani. Imi placea de el pentru ca inca vorbea limba romana foarte bine. Nu o vorbea perfect (dar cine o vorbeste perfect ?), dar intelegeai foarte bine ce spunea (pana la urma asta conteaza intr-o limba, sa intelegi ce spune cel din fata ta). Tatal sau nu dorea sa se duca in armata austro-ungara, iar tatal sau i-a spus ca mai bine ar fi sa plece, sa-l stie bine in alta parte, decat sa-l stie mort in nu stiu ce razboi. A preferat sa plece. A ajuns cu greu la Halifax, in provincia Nova Scotia, acolo a muncit diverse joburi, dar a auzit ca niste romani infiintasera o asezare in Alberta si a plecat acolo.
O alta femeie in jur de 60 de ani povestea cu mandrie despre familia ei si despre ce a fost invata acolo. Nu vorbea deloc romaneste, singurul cuvant romanesc pe care il pronunta era "bunica". Isi amintea cu dragoste de bunica, care o invatase sa faca oua incondeiate, care framantase pana la 85 de ani painea. Era mandra de traditiile pe care le avea in familie, chiar daca era la a patra generatie de romani in Canada, era mandra de traditia ei ortodoxa si si-a crescut si cei doi copii ai ei in acelasi spirit. Spunea ca se simtea mult mai implinita din aceasta cauza pentru ca a avut ocazia, copil fiind, sa compare traditiile superficiale ale englezilor si ale familiei sale. De aceea simtea ca viata ei are sens si are un drum in viata. O alta femeie spunea ca bunica ei venise in Canada vaduva cu sase copii si si-a crescut copiii si a avut grija si de nepoteii ei. A muncit pamantul si le-a pus copiilor mancare pe masa. Un alt barbat spunea ca bunicul sau venise pe jos de pe coasta de est a Canadei pana in Boian, Alberta pe jos doar ca sa economiseasca $14 (la vremea aceea erau bani frumosi). Ganditi-va ca e ca si cum ai traversa un teritoriu mai mare decat Europa pe jos.
Mi-au placut povestile astea pentru erau despre putere, vointa, mandrie, greutati indurate, toate spuse cu modestie si cu un firesc care pe mine m-au facut sa-i admir foarte mult. Am mai spus si alta data ca nu trebuie sa-ti afisezi mandria de a fi roman pe toate drumurile, e de ajuns sa o ai in sinea ta. Nu trebuie sa te lauzi cu realizarile tale, ci trebuie sa muncesti temeinic, sa ai vointa sa treci peste greutati si sa nu-ti pierzi speranta.
Pe la sfarsitul sec. al XIX-lea dominionul Canadei urmarea sa colonizeze vestul Canadei cu fermieri europeni, iar ministrul emigrarii din Canada a ajuns si prin Bucovina in satul Boian. Acolo i-a convins pe unii tarani sa vina in Canada unde ar fi primit o bucata de pamant (in jur de 63 ha) pe care l-ar fi muncit. Taxa anuala era de $10/an, iar dupa 3 ani deveneau proprietari cu drepturi depline.
Urmasii primilor romani ajunsi in Canada povesteau cum parintii lor au muncit din greu pamantul primit pentru a le oferi copiilor lor ce aveau nevoie. Un batran spunea ca in familie au fost 14 copii, iar el era printre ultimii, iar acum avea in jur de 70 de ani. Imi placea de el pentru ca inca vorbea limba romana foarte bine. Nu o vorbea perfect (dar cine o vorbeste perfect ?), dar intelegeai foarte bine ce spunea (pana la urma asta conteaza intr-o limba, sa intelegi ce spune cel din fata ta). Tatal sau nu dorea sa se duca in armata austro-ungara, iar tatal sau i-a spus ca mai bine ar fi sa plece, sa-l stie bine in alta parte, decat sa-l stie mort in nu stiu ce razboi. A preferat sa plece. A ajuns cu greu la Halifax, in provincia Nova Scotia, acolo a muncit diverse joburi, dar a auzit ca niste romani infiintasera o asezare in Alberta si a plecat acolo.
O alta femeie in jur de 60 de ani povestea cu mandrie despre familia ei si despre ce a fost invata acolo. Nu vorbea deloc romaneste, singurul cuvant romanesc pe care il pronunta era "bunica". Isi amintea cu dragoste de bunica, care o invatase sa faca oua incondeiate, care framantase pana la 85 de ani painea. Era mandra de traditiile pe care le avea in familie, chiar daca era la a patra generatie de romani in Canada, era mandra de traditia ei ortodoxa si si-a crescut si cei doi copii ai ei in acelasi spirit. Spunea ca se simtea mult mai implinita din aceasta cauza pentru ca a avut ocazia, copil fiind, sa compare traditiile superficiale ale englezilor si ale familiei sale. De aceea simtea ca viata ei are sens si are un drum in viata. O alta femeie spunea ca bunica ei venise in Canada vaduva cu sase copii si si-a crescut copiii si a avut grija si de nepoteii ei. A muncit pamantul si le-a pus copiilor mancare pe masa. Un alt barbat spunea ca bunicul sau venise pe jos de pe coasta de est a Canadei pana in Boian, Alberta pe jos doar ca sa economiseasca $14 (la vremea aceea erau bani frumosi). Ganditi-va ca e ca si cum ai traversa un teritoriu mai mare decat Europa pe jos.
Mi-au placut povestile astea pentru erau despre putere, vointa, mandrie, greutati indurate, toate spuse cu modestie si cu un firesc care pe mine m-au facut sa-i admir foarte mult. Am mai spus si alta data ca nu trebuie sa-ti afisezi mandria de a fi roman pe toate drumurile, e de ajuns sa o ai in sinea ta. Nu trebuie sa te lauzi cu realizarile tale, ci trebuie sa muncesti temeinic, sa ai vointa sa treci peste greutati si sa nu-ti pierzi speranta.
marți, 18 mai 2010
Mineriadele
Citeam acum pe HotNews ca Iliescu a declarat ca mineriadele au fost un fals si ca minerii nu au adus violenta in viata politica romanneasca. Oare cine le-a multumit ca au venit in Bucuresti pe 14 iunie 1990 ? Citesc si ascult pe DW si alte site-uri de stiri pe care le apreciez ca fiind mai obiective ca PSD-ul indeamna sa iasa lumea in strada. Oare asta e solutia ? Sa iasa lumea acum in strada, cand nu mai sunt bani la buget ? Lumea isi manifesta acum spiritul civic, cand ii ustura la buzunar ? De ce nu a iesit lumea in strada cand erau atatea cazuri de coruptie si sa ceara justitiei si institutiilor competente sa faca curatenie in sistemul juridic considerat corupt ? De ce nu au iesit oamenii in strada spunand ca doresc reforme mai rapide, chiar daca aveau costurile aferente ? De ce au acceptat sacosele cu ulei si zahar drept mita electorala ? Da, poate sa spuna cineva ca se poate ca oamenii care au luat sacosele alea sa nu fi votat cu partidul care le-a dat, ci tot cu cine doreau ei, dar tocmai gestul de a accepta mita electorala arata ca multi erau si sunt in continuare dispusi sa-si vanda votul. De ce nu au votat cu alte partide, daca au vazut ca cele pe care le-au votat la nesfarsit timp de 20 de ani nu au facut nimic ? Parca se adevereste zilele astea "prezicerea" lui Brucan care spunea ca Romania o sa aiba nevoie de 20 de ani pentru a cunoaste adevarata democratie. In momente de criza, cum este acum, ar trebui sa se aleaga graul de neghina. Acum ar trebui sa iasa in fata oamenii care au intr-adevar o viziune si o gandire coerenta despre cum sa scoata tara din recesiune.
Cine o sa citeasca postarea asta poate o sa se intrebe de ce imi pasa mie de lucrurile astea, mai ales ca acum sunt in Canada. Imi pasa mai mult acum pentru ca am termeni de comparatie. Nu am experienta indelungata in Canada si nu cred ca trebuie sa ai ca sa judeci cu mintea ta ce se intampla in jurul tau si sa vrei sa iei si sa aplici ce vezi bine aici. Nu umbla nici aici cainii cu covrigi in coada. Si aici sunt cazuri de coruptie, cum am citit si azi dimineata in ziar despre un caz de coruptie care ancheta vanzarea BC Rail catre CN Rail in 2003 si abia acum a inceput judecarea cazului. Dar multe merg mult mai bine aici decat in Romania.
Dar hai sa ne aducem aminte de mineriade, cand mai este aproape o luna pana la comemorarea lor.
Cine o sa citeasca postarea asta poate o sa se intrebe de ce imi pasa mie de lucrurile astea, mai ales ca acum sunt in Canada. Imi pasa mai mult acum pentru ca am termeni de comparatie. Nu am experienta indelungata in Canada si nu cred ca trebuie sa ai ca sa judeci cu mintea ta ce se intampla in jurul tau si sa vrei sa iei si sa aplici ce vezi bine aici. Nu umbla nici aici cainii cu covrigi in coada. Si aici sunt cazuri de coruptie, cum am citit si azi dimineata in ziar despre un caz de coruptie care ancheta vanzarea BC Rail catre CN Rail in 2003 si abia acum a inceput judecarea cazului. Dar multe merg mult mai bine aici decat in Romania.
Dar hai sa ne aducem aminte de mineriade, cand mai este aproape o luna pana la comemorarea lor.
luni, 12 aprilie 2010
Katyn
Acum 70 de ani la Katyn a avut loc unul dintre cele mai mari masacre din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. 22.000 de membri ai elitei poloneze au fost ucisi de NKVD pentru ca Uniunea Sovietica sa preia controlul Poloniei mult mai usor, dupa ce Stalin facuse intelegerea cu Hitler pentru a imparti Polonia conform Pactului Ribbentropp-Molotov.
Moartea presedintelui polonez m-a impresionat profund pentru ca a avut loc in aceste momente. Poate ca daca s-ar fi intamplat in orice alt moment al anului ar fi fost o stire ca oricare alta. Da, ar fi fost o saptamana de doliu national in Polonia, dar nu stiu daca ar fi fost atat de mediatizata. Totusi un asemenea eveniment ar trebui sa-i faca pe multi sa-si aduca aminte de ororile comunismului, care a fost la fel de nociv precum nazismul, dar care este privit de unii, mai ales din Occident ca nefiind atat de infricosator ca nazismul, ci doar ca un sistem care avea la baza o ideologie buna (egalitatea oamenilor), dar care a fost administrat "nepotrivit". Nu, comunismul a fost un regim care, in esenta, avea la baza exterminarea tuturor celor care nu aderau la aceasta ideologie si aveau curajul sa se opuna.
A fost o ironie amara pentru polonezi accidentul de langa Smolensk pentru ca au murit acolo ultimul lider al guvernului polonez in exil, lucratorul portuar a carui concediere a provocat protestele anticomuniste din anii '80, seful bancii centrale care a mentinut Polonia in afara recesiunii. De asemenea a murit sculptorul polonez Wojciech Seweryn, care a ridicat la Niles, Illinois un monument dedicat victimelor de la Katyn printre care era si tatal sau. Facuse calatoria pentru a-si onora tatal. Lech Walesa a spus ca este precum la Katyn, cand capul Poloniei a fost taiat. Dumnezeu sa-i ierte.
Moartea presedintelui polonez m-a impresionat profund pentru ca a avut loc in aceste momente. Poate ca daca s-ar fi intamplat in orice alt moment al anului ar fi fost o stire ca oricare alta. Da, ar fi fost o saptamana de doliu national in Polonia, dar nu stiu daca ar fi fost atat de mediatizata. Totusi un asemenea eveniment ar trebui sa-i faca pe multi sa-si aduca aminte de ororile comunismului, care a fost la fel de nociv precum nazismul, dar care este privit de unii, mai ales din Occident ca nefiind atat de infricosator ca nazismul, ci doar ca un sistem care avea la baza o ideologie buna (egalitatea oamenilor), dar care a fost administrat "nepotrivit". Nu, comunismul a fost un regim care, in esenta, avea la baza exterminarea tuturor celor care nu aderau la aceasta ideologie si aveau curajul sa se opuna.
A fost o ironie amara pentru polonezi accidentul de langa Smolensk pentru ca au murit acolo ultimul lider al guvernului polonez in exil, lucratorul portuar a carui concediere a provocat protestele anticomuniste din anii '80, seful bancii centrale care a mentinut Polonia in afara recesiunii. De asemenea a murit sculptorul polonez Wojciech Seweryn, care a ridicat la Niles, Illinois un monument dedicat victimelor de la Katyn printre care era si tatal sau. Facuse calatoria pentru a-si onora tatal. Lech Walesa a spus ca este precum la Katyn, cand capul Poloniei a fost taiat. Dumnezeu sa-i ierte.
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Lucruri interesante despre Vancouver
Orasul Vancouver a implinit pe 6 aprilie 124 de ani de existenta. Iata cateva lucruri interesante despre Vancouver:
1. In 1880, ziarul London Truth spunea intr-un editorial ca "British Columbia nu este rentabila de pastrat. Nu ar fi trebuie sa fie niciodata locuita si nu va aduce nici un beneficiu de pe urma banilor inghititi de ea."
2. In 1878 a aparut The Moodyville Tickler a fost primul ziar din golful Burrard. Era asa de mic, incat daca plateai sa publici un necrolog devenea un supliment la acel necrolog.
3. In 1886, cu o populatie de aproximativ 1.000 de locuitori Vancouver avea 3 ziare zilnice.
4. Se spune ca in 1867, nou-venitul John (Gassy Jack) Deighton (o personalitate istorica din Vancouver dupa numele caruia provine numele zonei Gastown de la Waterfront) sosit la Burrard Inlet, a spus muncitorilor de la fabrica ce se afla acolo ca le va atat whisky cat pot ei sa bea daca il ajuta sa-si contruiasca barul sau The Globe. A fost ridicat in 24 ore.
5. In 1883 a sosit prima locomotiva... pe un vapor. A fost folosita pentru lucrari locale.
6. In 1900, compania Canadian Pacific Railway a finantat un film pentru promovarea imigratiei canadiene in vest. A durat doi ani pentru filmarea sa pentru ca realizatorilor nu li s-a dat voie sa arate zapada.
7. Pe 23 iunie 1901, a fost zapada in South Vancouver (nu prea mai vezi in ziua de azi).
8. Pe 16 februarie 1940 a avut loc premiera canadiana a filmului Pe aripile vantului la Orpheum Theatre. Fiica lui Vivienne Leigh urma o scoala privata aici si a fost in public, neanuntata la insistentele mamei sale.
9. In 1960, in timpul constructiei Trans-Canada Highway prin valea raului Fraser, un om pe nume Charie Perkins a stat in fata bradului sau alb, in calea noii sosele. Dedicase bradul camarazilor sai din Primul Razboi Mondial, iar protestul declansat ca urmare a posibilei taieri a copacului i-a facut pe ingineri sa schimbe directia autostrazii. Un eveniment unic in constructia unei autostrazi nationale. Si acum se vede curba rezultata din cauza acestui eveniment.
10. In 1891, cand populatia Vancouverului era de 13.000 de locuitori s-a deschis Vancouver Opera House pe strada Granville, construita de Canadian Pacific Railway. Avea 2,000 de locuri.
11. In 1892, premierul British Columbia John Robson, dupa numele caruia este denumita strada Robson, a vizitat Londra. Si-a prins degetul in usa unui taxi, s-a infectat si a murit.
12. Pe 22 august 1964, The Beatles au venit in Vancouver. A fost o intarziere la vama, iar la conferinta de presa de mai tarziu un reporter i-a intrebat pe baieti de ce au intarziat, iar John Lennon a spus: "A trebuit sa fim despaduchiti".
1. In 1880, ziarul London Truth spunea intr-un editorial ca "British Columbia nu este rentabila de pastrat. Nu ar fi trebuie sa fie niciodata locuita si nu va aduce nici un beneficiu de pe urma banilor inghititi de ea."
2. In 1878 a aparut The Moodyville Tickler a fost primul ziar din golful Burrard. Era asa de mic, incat daca plateai sa publici un necrolog devenea un supliment la acel necrolog.
3. In 1886, cu o populatie de aproximativ 1.000 de locuitori Vancouver avea 3 ziare zilnice.
4. Se spune ca in 1867, nou-venitul John (Gassy Jack) Deighton (o personalitate istorica din Vancouver dupa numele caruia provine numele zonei Gastown de la Waterfront) sosit la Burrard Inlet, a spus muncitorilor de la fabrica ce se afla acolo ca le va atat whisky cat pot ei sa bea daca il ajuta sa-si contruiasca barul sau The Globe. A fost ridicat in 24 ore.
5. In 1883 a sosit prima locomotiva... pe un vapor. A fost folosita pentru lucrari locale.
6. In 1900, compania Canadian Pacific Railway a finantat un film pentru promovarea imigratiei canadiene in vest. A durat doi ani pentru filmarea sa pentru ca realizatorilor nu li s-a dat voie sa arate zapada.
7. Pe 23 iunie 1901, a fost zapada in South Vancouver (nu prea mai vezi in ziua de azi).
8. Pe 16 februarie 1940 a avut loc premiera canadiana a filmului Pe aripile vantului la Orpheum Theatre. Fiica lui Vivienne Leigh urma o scoala privata aici si a fost in public, neanuntata la insistentele mamei sale.
9. In 1960, in timpul constructiei Trans-Canada Highway prin valea raului Fraser, un om pe nume Charie Perkins a stat in fata bradului sau alb, in calea noii sosele. Dedicase bradul camarazilor sai din Primul Razboi Mondial, iar protestul declansat ca urmare a posibilei taieri a copacului i-a facut pe ingineri sa schimbe directia autostrazii. Un eveniment unic in constructia unei autostrazi nationale. Si acum se vede curba rezultata din cauza acestui eveniment.
10. In 1891, cand populatia Vancouverului era de 13.000 de locuitori s-a deschis Vancouver Opera House pe strada Granville, construita de Canadian Pacific Railway. Avea 2,000 de locuri.
11. In 1892, premierul British Columbia John Robson, dupa numele caruia este denumita strada Robson, a vizitat Londra. Si-a prins degetul in usa unui taxi, s-a infectat si a murit.
12. Pe 22 august 1964, The Beatles au venit in Vancouver. A fost o intarziere la vama, iar la conferinta de presa de mai tarziu un reporter i-a intrebat pe baieti de ce au intarziat, iar John Lennon a spus: "A trebuit sa fim despaduchiti".
joi, 25 februarie 2010
Revenirea comunismului ?
Ce ma enerveaza cel mai mult sunt oamenii care, la atata vreme dupa caderea comunismului, inca mai cred ca este un sistem bun. Iar acum perspectiva mea este mult mai larga pentru ca am avut posibilitatea sa cunosc si parerea oamenilor din Romania, dar si a altor oameni din alte tari. De exemplu, vorbeam intr-o zi cu colegul meu din Jamaica despre lume, despre organizarea sistemului social din Canada si alte tari si el spunea ca sistemul asta este facut sa ii tina pe saraci saraci, iar pe bogati bogati. Nu se gandea ca daca studiezi, daca esti muncitor, ai sanse sa te ridici, sa ai o viata mai buna. Imi spunea ca are rude in Cuba, care se simt foarte bine acolo si se simt libere. Cand l-am intrebat cum de se simt mai libere acolo, nu a putut sa-mi spuna. Si imi spunea ca e foarte bine intr-un regim comunist, dar eu i-am spus ca stiu mai bine pentru ca eu am trait intr-un asemenea regim. El e musulman si spunea ca cea mai buna lege care trebuie aplicata e sharia.
Alta data l-am auzit pe un coleg care era din Chile, dar crescut in Canada, si imi spunea ca sistemul comunist e unul foarte bun. Bineinteles ca o asemenea ideologie prinde in America de Sud unde populatia este foarte saraca si vrea schimbari peste noapte. Totusi ce ma enerveaza cel mai tare sunt copiii care sunt nascuti in 1988-1991, cu aproximatie - unii dintre ei erau praf cosmic cand a avut loc revolutia sau erau doar un spermatozoid sau un ovul pe drumul de a deveni ei - si care spun ca era foarte bine in comunism. Cand ii intrebi de unde stiu ei asta iti spun ca le-au zis parintii, dar nu au habar de privatiunile pe care le presupune regimul comunist. Bineinteles ca parintii lor le spun ca era mult mai bine sub comunism pentru ca asa e impresia lor, mai ales dupa toate magariile care s-au facut dupa Revolutie in Romania. Nu cred ca i-ar conveni cuiva sa se revina la un asemenea regim in care iti este interzisa libertatea de expresie, ca sa vorbesc numai de una.
Ma sperie si ma infurie in acelasi timp ignoranta asta, care poate duce la repetarea unor procese istorice. Si nu conteaza ca le aduci dovezi sau argumente puternice despre ce era in comunism, pana la urma "adevarul tau e al tau, iar adevarul meu e al meu". Nici sistemul democratic nu e perfect, dar macar, dupa cum spunea Churchill, este cel mai bun pe care il putem avea pentru are capacitatea de a se corecta singur. Comunismul, ca orice alt tip de regim totalitar (vezi teocratia islamica din Iran), nu are aceasta capacitate si de aceea este un sistem mult inferior celui democratic. Intr-un sistem democratic ai posibilitatea sa iei atitudine ca sa faci o schimbare, numai sa vrei sa te implici.
Alta data l-am auzit pe un coleg care era din Chile, dar crescut in Canada, si imi spunea ca sistemul comunist e unul foarte bun. Bineinteles ca o asemenea ideologie prinde in America de Sud unde populatia este foarte saraca si vrea schimbari peste noapte. Totusi ce ma enerveaza cel mai tare sunt copiii care sunt nascuti in 1988-1991, cu aproximatie - unii dintre ei erau praf cosmic cand a avut loc revolutia sau erau doar un spermatozoid sau un ovul pe drumul de a deveni ei - si care spun ca era foarte bine in comunism. Cand ii intrebi de unde stiu ei asta iti spun ca le-au zis parintii, dar nu au habar de privatiunile pe care le presupune regimul comunist. Bineinteles ca parintii lor le spun ca era mult mai bine sub comunism pentru ca asa e impresia lor, mai ales dupa toate magariile care s-au facut dupa Revolutie in Romania. Nu cred ca i-ar conveni cuiva sa se revina la un asemenea regim in care iti este interzisa libertatea de expresie, ca sa vorbesc numai de una.
Ma sperie si ma infurie in acelasi timp ignoranta asta, care poate duce la repetarea unor procese istorice. Si nu conteaza ca le aduci dovezi sau argumente puternice despre ce era in comunism, pana la urma "adevarul tau e al tau, iar adevarul meu e al meu". Nici sistemul democratic nu e perfect, dar macar, dupa cum spunea Churchill, este cel mai bun pe care il putem avea pentru are capacitatea de a se corecta singur. Comunismul, ca orice alt tip de regim totalitar (vezi teocratia islamica din Iran), nu are aceasta capacitate si de aceea este un sistem mult inferior celui democratic. Intr-un sistem democratic ai posibilitatea sa iei atitudine ca sa faci o schimbare, numai sa vrei sa te implici.
duminică, 24 ianuarie 2010
24 ianuarie
Mai inainte Ana mi-a dat un telefon sa-mi readuca aminte de 24 ianuarie 1859. Incepi sa uiti daca nu esti in mijlocul acelor evenimente. Dar imi aduc aminte cum trebuia sa particip la evenimente sforaitoare pline de "patriotism", in care sa sarbatorim aniversarea Unirii lui Alexandru Ioan Cuza. Nu stiu daca am mai vorbit pana acum despre patriotism. Sentimentul asta este vazut de multi romani ca un sentiment trist, in care trebuie sa plangi pentru tara ta, cand de fapt trebuie sa fie un sentiment de bucurie si de mandrie, dar nu o mandrie de genul Vadim sau Becali care si-o striga pe toate drumurile si de fapt e numai gura de ei, pentru ca vor sa stranga voturi, ci una interioara. Adica o constientizare a ceea ce esti tu ca roman si ca persoana si apoi ce reprezinti tu ca popor, ca natiune.
Am ajuns la concluzia ca a fi patriot inseamna intr-adevar sa-ti iubesti tara, dar nu numai iubirea "meleagurilor", a naturii, ci si a oamenilor (chiar daca ei nu vad asta). Si cand ma refer la iubirea oamenilor, ma refer la dorinta fiecaruia de a face ceva pentru ca lucrurile sa mearga inainte, deoarece toti se plang ca tara se duce la vale de 20 de ani incoace. Zilele trecute citeam cateva din postarile mele mai vechi si am vazut ce am scris despre inundatiile de pe Vancouver Island. E ceva extraordinar sa vezi ca oamenii vor sa faca lucrurile singuri, ca nu asteapta ajutor de la guvern, de genul "para malaiata". In Romania cand se intampla asa ceva oamenii, in loc sa inceapa sa se ajute imediat unii pe altii, incep sa planga si sa se vaiete ca i-a lovit Dumnezeu si se uita la casa lor plina de apa pana vine armata si guvernul sa le scoata apa din casa. Iar asta e doar un singur exemplu al atitudinii romanilor in fata unui dezastru. Solutia, cred eu, este in schimbarea atitudinii fata de tine, ca individ, si fata de ceilalti, adica atunci cand ajuti pe cineva sa-l ajuti cu toata inima, nu ca si cum ti-ai rupe de la gura si iti pare apoi rau ca i-ai dat o mana de ajutor.
Am ajuns la concluzia ca a fi patriot inseamna intr-adevar sa-ti iubesti tara, dar nu numai iubirea "meleagurilor", a naturii, ci si a oamenilor (chiar daca ei nu vad asta). Si cand ma refer la iubirea oamenilor, ma refer la dorinta fiecaruia de a face ceva pentru ca lucrurile sa mearga inainte, deoarece toti se plang ca tara se duce la vale de 20 de ani incoace. Zilele trecute citeam cateva din postarile mele mai vechi si am vazut ce am scris despre inundatiile de pe Vancouver Island. E ceva extraordinar sa vezi ca oamenii vor sa faca lucrurile singuri, ca nu asteapta ajutor de la guvern, de genul "para malaiata". In Romania cand se intampla asa ceva oamenii, in loc sa inceapa sa se ajute imediat unii pe altii, incep sa planga si sa se vaiete ca i-a lovit Dumnezeu si se uita la casa lor plina de apa pana vine armata si guvernul sa le scoata apa din casa. Iar asta e doar un singur exemplu al atitudinii romanilor in fata unui dezastru. Solutia, cred eu, este in schimbarea atitudinii fata de tine, ca individ, si fata de ceilalti, adica atunci cand ajuti pe cineva sa-l ajuti cu toata inima, nu ca si cum ti-ai rupe de la gura si iti pare apoi rau ca i-ai dat o mana de ajutor.
miercuri, 30 decembrie 2009
Ziua Republicii sau abdicarea Regelui Mihai ?
E mult mai corect sa consideram evenimentul de azi drept abdicarea fortata a regelui Mihai la 30 decembrie 1947, decat ziua Republicii. Acum 62 de ani s-a instaurat de fapt comunismul in Romania. Unul dintre cele mai triste evenimente din istoria romanilor. Din pacate inca multi din comunistii de dinainte de revolutie inca mai sunt in functii. Partea si mai trista este ca cei tineri, cam de varsta mea sau putin mai in varsta, care aveau in jur de 15-20 de ani acum 20 de ani, invata politica de la cei mai in varsta si invata aceleasi metode de a face politica. Nu spun ca toti sunt la fel, dar vechile obiceiuri se schimba greu.
Uneori stau si ma intreb cum ar fi fost viitorul tarii daca nu ar fi existat comunismul. Probabil ca am fi fost in situatia tarilor din vest, pentru ca Planul Marshall era destinat tuturor tarilor europene afectate de razboi, nu numai tarilor din vest. Stalin a refuzat ajutorul american pentru ca ii era teama ca America va ataca URSS daca va vedea cat de slaba este din punct de vedere financiar. Dar cui ii ardea la doi ani dupa razboi sa inceapa un alt razboi mondial ? Nimanui, bineinteles. E trist ca istoria a luat un alt curs decat cel normal, dar trebuie sa facem ceva sa ne desprindem cat mai repede de trecutul comunist. Un prim pas cred ca ar fi schimbarea mentalitatilor si poate mai mult respect intre oameni. Oare cati gandesc ca mine ?
Uneori stau si ma intreb cum ar fi fost viitorul tarii daca nu ar fi existat comunismul. Probabil ca am fi fost in situatia tarilor din vest, pentru ca Planul Marshall era destinat tuturor tarilor europene afectate de razboi, nu numai tarilor din vest. Stalin a refuzat ajutorul american pentru ca ii era teama ca America va ataca URSS daca va vedea cat de slaba este din punct de vedere financiar. Dar cui ii ardea la doi ani dupa razboi sa inceapa un alt razboi mondial ? Nimanui, bineinteles. E trist ca istoria a luat un alt curs decat cel normal, dar trebuie sa facem ceva sa ne desprindem cat mai repede de trecutul comunist. Un prim pas cred ca ar fi schimbarea mentalitatilor si poate mai mult respect intre oameni. Oare cati gandesc ca mine ?
marți, 22 decembrie 2009
Igiena orala :))
Azi am fost la dentist ca sa imi repar o masea careia ii cazuse o plomba pe care o aveam din liceu, iar caria incepuse sa avanseze. Stiam ca o sa fie scump, dar e mult mai scump daca nu ai beneficii de la firma unde lucrezi. Ana a platit pentru tratarea unei masele foarte mult. Cred ca a fost in jur de $700. Trebuie sa ma uit pe postarile anterioare. Azi eu mi-am folosit beneficiile si am platit pentru curatarea a 3 canale, umplerea si cimentarea lor $162. Asta reprezinta de fapt 20% din total, pentru ca beneficiile imi acopera 80% doar pentru anumite lucrari. Pentru altele e posibil sa-mi acopere 50%, iar pentru altele nimic, depinde de ce este. Dar daca nu as fi avut beneficii as fi platit $810 pentru lucrarea de azi. In ianuarie o sa ma duc sa-mi puna o coronita care sa acopere ce mi-a facut doctorul acum, iar lucrarea aia s-ar putea sa ma coste $900, dar inca nu stiu daca o sa platesc 20% sau 50% sau totul. Ceea ce este foarte mult. In tara am platit pentru trei coroane in jur de $700. E foarte ieftin sa te duci la dentist in Romania. Chiar citisem odata undeva ca exista asa-numitul "turism dentar", pentru ca oamenii din vestul Europei vin in Romania sau in alte tari est-europene pentru ca este foarte ieftin, iar tehnologia este identica. Ceea ce am vazut azi la dentistul meu din Downtown (vorba aia, buricul targului), nu era deloc diferit fata de ce avea stomatologul la care fusesem ultima data in Romania (unul foarte bun de altfel, total diferit fata de ce vazusem pana atunci, foarte amabil si dispus sa-ti explice totul). Si in vestul Europei este, probabil, foarte scump sa te duci la un stomatolog. Partea pozitiva in toata povestea asta cu stomatologii este ca acele chitante pe care ti le elibereaza dupa fiecare sedinta trebuie pastrate pentru ca sunt, cred eu, deductibile la declararea impozitului pe venit, deoarece exact asta spune in josul paginii: "Please retain receipt for income tax purposes". Cine stie engleza stie ce am scris.
Am trecut peste ziua de azi fara sa ma gandesc ca azi se implinesc 20 de ani de la victoria Revolutiei din 1989. Acum ascult pe Realitatea FM discutia avuta cu Dinescu, Hurezeanu, Roman si altii. Nu mi-a placut ca Dinescu a luat la misto revolutia de la 1848, ca aia n-ar fi fost revolutie, pentru ca ar fi durat cateva zile si gata. Ce ignorant tampit. Revolutia aceea a modernizat Romania si a schimbat profund istoria noastra cu ideile sale. Ce a schimbat revolutia din 1989 ? Doar sistemul politic, a introdus democratia in Romania, dar cei care s-au perindat pe la conducerea tarii au fost comunistii din esalonul doi. La timpuri noi, tot noi. Oare generatia mea o sa aduca vreo schimbare sau, invatand de la cei mai batrani, o sa adopte aceleasi metode de abordare a problemelor ? Vom vedea.
Am trecut peste ziua de azi fara sa ma gandesc ca azi se implinesc 20 de ani de la victoria Revolutiei din 1989. Acum ascult pe Realitatea FM discutia avuta cu Dinescu, Hurezeanu, Roman si altii. Nu mi-a placut ca Dinescu a luat la misto revolutia de la 1848, ca aia n-ar fi fost revolutie, pentru ca ar fi durat cateva zile si gata. Ce ignorant tampit. Revolutia aceea a modernizat Romania si a schimbat profund istoria noastra cu ideile sale. Ce a schimbat revolutia din 1989 ? Doar sistemul politic, a introdus democratia in Romania, dar cei care s-au perindat pe la conducerea tarii au fost comunistii din esalonul doi. La timpuri noi, tot noi. Oare generatia mea o sa aduca vreo schimbare sau, invatand de la cei mai batrani, o sa adopte aceleasi metode de abordare a problemelor ? Vom vedea.
miercuri, 16 decembrie 2009
16 decembrie 1989 - 16 decembrie 2009
Se implinesc azi 20 de ani de la Revolutia de la Timisoara. Ma gandesc acum la idealurile oamenilor de atunci si ce s-a ales de ele acum. Tot mai multi oameni sunt deziluzionati de deciziile luate de guvernele postrevolutionare. Acum la aniversarea asta rotunda, Romania este o tara dezbinata. Ma intreb cator oameni le mai pasa de jertfa celor care au murit atunci in numele unor principii atat de frumoase si promitatoare. Revolutia a fost furata de comunistii din esalonul 2, de genul lui Ion Iliescu si altora ca el. Ce a fost la Timisoara se poate numi adevarata revolutie, dar la Bucuresti a fost o lovitura de stat regizata de comunistii din esalonul doi.
Eram mic atunci, aveam 11 ani, nu prea intelegeam ce se intampla, dar mai tarziu mi-am dat seama de vointa celor care au luptat atunci. Cand scriu aceste randuri ma gandesc cu durere la tinerii care au luptat atunci si la faptul ca acum, urmasii lor, se gandesc, probabil, ca ei au luptat degeaba dupa ce Revolutia a fost confiscata de comunistii "reformati" si de fostii membri ai Securitatii. Sper sa se schimbe in timp situatia din Romania. Romanii mai au inca rabdare si speranta in legatura cu schimbarile in bine. Noi nu am mai avut.
Eram mic atunci, aveam 11 ani, nu prea intelegeam ce se intampla, dar mai tarziu mi-am dat seama de vointa celor care au luptat atunci. Cand scriu aceste randuri ma gandesc cu durere la tinerii care au luptat atunci si la faptul ca acum, urmasii lor, se gandesc, probabil, ca ei au luptat degeaba dupa ce Revolutia a fost confiscata de comunistii "reformati" si de fostii membri ai Securitatii. Sper sa se schimbe in timp situatia din Romania. Romanii mai au inca rabdare si speranta in legatura cu schimbarile in bine. Noi nu am mai avut.
luni, 14 decembrie 2009
Tanzania
Dimineata, in drum spre servici, ma intalnesc cu acelasi tip care lucreaza in aceeasi cladire cu mine. Din vorba-n vorba am aflat ca el este din Tanzania, dar nu era negru, ci indian din India (fac precizarea ca sa nu existe confuzii). Mi-a zis ca familia lui e de patru generatii acolo. Atunci cand India se afla sub stapanire britanica, britanicii au colonizat estul Africii cu indieni, pana in Africa de Sud. Parca Mahatma Ghandi fusese avocat in Africa de Sud. Mi-a zis ca vorbeste vreo 9 limbi: engleza, franceza, portugheza si niste limbi africane. Am fost impresionat de asta. Am mai vorbit apoi despre Cupa Mondiala din Africa de Sud. Dar ce poti discuta in 10 minute ?...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)