De la inceput vreau sa spun ca emigrarea intr-o tara poate fi temporara sau definitiva. Daca te duci sa traiesti intr-o tara timp de cativa ani si apoi vii inapoi tot emigrare se cheama. Ieri am fost la un curs pe care il fac de cateva saptamani bune. Acolo am intrat in vorba cu o tipa care avea accent est-european, am crezut ca e din Romania, dar mi-a zis ca e din Rusia, din Vladivostok. Venise de un an si jumatate cu sotul si cu baietelul ei de 8 ani. Am intrebat-o de ce a venit in Canada. Ea mi-a zis ca ar putea sa ma intrebe acelasi lucru pe mine. Amandoi plecasem din cauza situatiei din tara. Nu mai intru in detalii cum era si este in continuare situatia din Romania. O stiu toti cei care citesc postarea asta. Se pare ca la fel este si in Rusia, chiar mai rau.
Ea venise prin Coreea de Sud, apoi prin Japonia si apoi a ajuns in Vancouver. M-am gandit apoi la o comparatie intre motivele de emigrare ale unui vest-european si ale unui est-european. Vest-europenii vin in Canada pentru un an sau mai multi (daca se casatoresc cu un cetatean canadian, cum stiu din cateva cazuri), doar ca sa aiba o alta experienta de viata. Ei nu vin pentru ca se plang de coruptia din tara, de institutiile statului care nu-si fac treaba. Nu. Ei vin pentru a cunoaste locuri si oameni noi. Est-europenii, ca mine, vin in Canada pentru ca situatia din tarile lor pare ca nu se va mai imbunatati niciodata, ca lucrurile vor stagna mult timp si vor ajunge la pensie si nici o schimbare palpabila nu o sa aiba loc. Mai stie altcineva alte motive ? Lasati-le intr-un comentariu.
Una din cauzele diferentei acesteia de mentalitate si de motive este sistemul comunist care a fost in estul Europei si a mentalitatii care a ramas dupa aceea si sistemul capitalist care a dezvoltat in fiecare din vestul Europei simtul responsabilitatii si al corectitudinii. Poate ca cineva o sa se intrebe ce treaba are comunismul cu ce este in tara acum. Pai are. Majoritatea politicienilor sunt fosti comunisti. Partea mai trista este ca si astia tineri invata de la cei batrani aceleasi obiceiuri. As mai face si alta comparatie. Ganditi-va la mentalul colectiv ca la un zid, iar in zidul asta sunt batute o multime de cuie, care reprezinta mentalitatea comunista. A venit Revolutia din 1989 si a scos cuiele din zidul asta, dar au ramas gaurile. O sa treaca mult timp pana gaurile astea nu o sa se mai vada deloc. Trebuie multe straturi de mortar ca sa nu se mai faca simtite. De aceea conteaza si acum impactul comunismului asupra situatiei din multe tari din estul Europei, desi, la prima vedere, nu e evident.
Se afișează postările cu eticheta comunism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comunism. Afișați toate postările
vineri, 18 martie 2011
vineri, 26 noiembrie 2010
Conflictul inghetat din Coreea si consecintele sale
Cateodata stai si te mai gandesti la ceea se intampla in lume. In momentul de fata asistam sau nu la nasterea unui conflict care poate lua amploare oricand implicand forte care, odata dezlantuite, ar putea avea consecinte catastrofale. Istoria nu este ciclica, adica aceleasi evenimente sa se repete, ci doar tiparele in care se misca sunt aceleasi, adica orgoliile oamenilor si interesele politice si economice ale natiunilor.
De fiecare data, la aparitia unei mari puteri pe scena internationala, a avut loc un conflict care a pus-o in centrul atentiei. In sec. al XVII-lea a fost Franta care a ajuns la statutul de mare putere europeana in urma razboiului de 30 de ani. In sec. al XIX-lea a fost Germania in urma razboiului din 1870-1871 cu Franta, castigand dupa acest conflict statutul de imperiu cu pretentii de putere mondiala, care apoi au condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Dupa acest conflict, dar mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA au devenit o superputere care a ajuns sa echilibreze politica internationala impreuna cu URSS. Lumea de azi se profileaza ca o lume multipolara cu puteri economice care nu erau vazute pana acum 10 ani: India, China, Brazilia. Totusi, marele castigator al ultimilor 10-15 ani este, fara indoiala, China, care a crescut oferind tarilor dezvoltate accesul la o piata imensa si o forta de munca extrem de ieftina, companiile occidentale facand in China profituri uriase.
Din cauza acestor investitii PIB-ul Chinei a crescut oferindu-i resurse financiare care i-au dat ocazia sa se gandeasca la un alt viitor pentru ea. Au lansat o racheta in spatiu cu echipaj uman inca din 2003. Marina chineza a facut manevre militare in Pacific si in Marea Chinei de Sud, care au i-au facut pe vecinii ei sa isi arate iritarea fata de aceste miscari ale Chinei. Daca va intrebati ce legatura au investitiile straine, PIB-ul si cresterea puterii militare, atunci va spun eu. PIB-ul sau Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Deci daca acea companie americana sau din orice tara doriti voi produce in China sau in orice tara aleasa la intamplare, atunci productia acelei companii conteaza la PIB-ul din acea tara si nu la PIB-ul din tara de origine. Taxele si toate contributiile financiare se duc in bugetul tarii respective, care va fi folosit pentru investitii ale guvernului in diverse domenii, cum ar fi armata si marina ori cercetarea spatiala.
Zilele trecute Coreea de Nord a bombardat o insula care apartine Coreei de Sud, ceea ce a facut ca SUA si Coreea de Sud sa desfasoare manevre militare in regiune pentru a avea situatia sub control. In acelasi timp, presedintele Obama a tinut sa-l asigure pe presedintele chinez ca SUA nu va desfasura nici o operatiune fara a tine cont de pozitia Chinei, tara care este protectorul regimului comunist de tip stalinist din Coreea de Nord. Sa nu uitam ca China are in continuare un regim comunist in care se continua incalcarea drepturilor omului si care nu pare foarte slab si gata de dezintegrare, ba chiar din contra.
Tarile occidentale au uitat de efectele nefaste ale comunismului, au inchis ochii in fata abuzurilor fata de cetatenii chinezi doar pentru ca firmele din tarile respective sa faca investitii acolo. Dupa parerea mea ele isi sapa singure groapa, crescand un sarpe la san. Azi stateam si ma gandeam cand, in istorie, a mai existat o asemenea situatie in care niste tari care pareau mici pe moment au ajuns sa devina foarte importante ? Ei bine, in perioada interbelica, Germania si Uniunea Sovietica erau izolate pe plan diplomatic: Germania ca tara infranta in Primul Razboi Mondial, iar Uniunea Sovietica a lui Lenin si apoi a lui Stalin era o tara izolata tocmai din cauza regimului instaurat care era privit, pe buna dreptate, ca o amenintare la adresa securitatii internationale. Germania a facut investitii in URSS, iar sovieticii si-au trimis oameni pentru a fi antrenati si pregatiti in academiile si universitatile germane. Datorita ajutorului acordat celeilalte, puterea celor doua tari a crescut, pregatind astfel terenul pentru Al Doilea Razboi Mondial intr-un fel care, la prima vedere, nu este atat de evident.
In cazul de fata, China nu este, intr-adevar, o tara izolata pe plan international. A fost, pana la venirea la putere a lui Deng Xiao-Ping, care a pregatit terenul pentru cresterea economica a Chinei. SUA si celelalte tari occidentale au ajutat la cresterea Chinei ca o mare putere internationala si care, in momentul de fata, poate si cred ca va deveni urmatoarea superputere mondiala. O superputere mondiala care cred ca este nociva la fel cum a fost Uniunea Sovietica dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oare care va fi conflictul militar care va pune China in prim-planul scenei mondiale ? Pana acum au fost doar conflicte diplomatice si economice, cum ar fi negocierile de la Copenhaga sau refuzul Chinei de a-si alinia moneda cu celelalte monede importante, fara a o aprecia in mod artificial.
De fiecare data, la aparitia unei mari puteri pe scena internationala, a avut loc un conflict care a pus-o in centrul atentiei. In sec. al XVII-lea a fost Franta care a ajuns la statutul de mare putere europeana in urma razboiului de 30 de ani. In sec. al XIX-lea a fost Germania in urma razboiului din 1870-1871 cu Franta, castigand dupa acest conflict statutul de imperiu cu pretentii de putere mondiala, care apoi au condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Dupa acest conflict, dar mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA au devenit o superputere care a ajuns sa echilibreze politica internationala impreuna cu URSS. Lumea de azi se profileaza ca o lume multipolara cu puteri economice care nu erau vazute pana acum 10 ani: India, China, Brazilia. Totusi, marele castigator al ultimilor 10-15 ani este, fara indoiala, China, care a crescut oferind tarilor dezvoltate accesul la o piata imensa si o forta de munca extrem de ieftina, companiile occidentale facand in China profituri uriase.
Din cauza acestor investitii PIB-ul Chinei a crescut oferindu-i resurse financiare care i-au dat ocazia sa se gandeasca la un alt viitor pentru ea. Au lansat o racheta in spatiu cu echipaj uman inca din 2003. Marina chineza a facut manevre militare in Pacific si in Marea Chinei de Sud, care au i-au facut pe vecinii ei sa isi arate iritarea fata de aceste miscari ale Chinei. Daca va intrebati ce legatura au investitiile straine, PIB-ul si cresterea puterii militare, atunci va spun eu. PIB-ul sau Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Deci daca acea companie americana sau din orice tara doriti voi produce in China sau in orice tara aleasa la intamplare, atunci productia acelei companii conteaza la PIB-ul din acea tara si nu la PIB-ul din tara de origine. Taxele si toate contributiile financiare se duc in bugetul tarii respective, care va fi folosit pentru investitii ale guvernului in diverse domenii, cum ar fi armata si marina ori cercetarea spatiala.
Zilele trecute Coreea de Nord a bombardat o insula care apartine Coreei de Sud, ceea ce a facut ca SUA si Coreea de Sud sa desfasoare manevre militare in regiune pentru a avea situatia sub control. In acelasi timp, presedintele Obama a tinut sa-l asigure pe presedintele chinez ca SUA nu va desfasura nici o operatiune fara a tine cont de pozitia Chinei, tara care este protectorul regimului comunist de tip stalinist din Coreea de Nord. Sa nu uitam ca China are in continuare un regim comunist in care se continua incalcarea drepturilor omului si care nu pare foarte slab si gata de dezintegrare, ba chiar din contra.
Tarile occidentale au uitat de efectele nefaste ale comunismului, au inchis ochii in fata abuzurilor fata de cetatenii chinezi doar pentru ca firmele din tarile respective sa faca investitii acolo. Dupa parerea mea ele isi sapa singure groapa, crescand un sarpe la san. Azi stateam si ma gandeam cand, in istorie, a mai existat o asemenea situatie in care niste tari care pareau mici pe moment au ajuns sa devina foarte importante ? Ei bine, in perioada interbelica, Germania si Uniunea Sovietica erau izolate pe plan diplomatic: Germania ca tara infranta in Primul Razboi Mondial, iar Uniunea Sovietica a lui Lenin si apoi a lui Stalin era o tara izolata tocmai din cauza regimului instaurat care era privit, pe buna dreptate, ca o amenintare la adresa securitatii internationale. Germania a facut investitii in URSS, iar sovieticii si-au trimis oameni pentru a fi antrenati si pregatiti in academiile si universitatile germane. Datorita ajutorului acordat celeilalte, puterea celor doua tari a crescut, pregatind astfel terenul pentru Al Doilea Razboi Mondial intr-un fel care, la prima vedere, nu este atat de evident.
In cazul de fata, China nu este, intr-adevar, o tara izolata pe plan international. A fost, pana la venirea la putere a lui Deng Xiao-Ping, care a pregatit terenul pentru cresterea economica a Chinei. SUA si celelalte tari occidentale au ajutat la cresterea Chinei ca o mare putere internationala si care, in momentul de fata, poate si cred ca va deveni urmatoarea superputere mondiala. O superputere mondiala care cred ca este nociva la fel cum a fost Uniunea Sovietica dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oare care va fi conflictul militar care va pune China in prim-planul scenei mondiale ? Pana acum au fost doar conflicte diplomatice si economice, cum ar fi negocierile de la Copenhaga sau refuzul Chinei de a-si alinia moneda cu celelalte monede importante, fara a o aprecia in mod artificial.
vineri, 30 iulie 2010
Canada trebuie sa fie un lider
Sau asa spune un nene care a scris un editorial in ziarul de ieri si in care se refera la drepturile omului si la "misiunea" Canadei de a interveni pentru apararea lor. Unul din "argumentele" lui este acela ca, dintre marile puteri, Canada este singura mare putere necoloniala. "Argumentul" lui suna cam asa "avem o responsabilitate ca tara unde drepturile omului sunt respectate sa facem tot ce putem pentru a aduce libertatea oamenilor din lume care traiesc sub totalitarism". Alte argumente ar mai fi: "Lumea deja crede ca Canada (scuzati cacofonia) inseamna respectarea drepturilor omului, iar acum este timpul ca noi sa dovedim ca putem fi politia mondiala a drepturilor omului." "Ca natiune trebuie sa cheltuim bani pentru a documenta si evidentia abuzurile impotriva drepturilor omului in toate tarile din lume."
De parca aici ar curge lapte si miere si si-au rezolvat toate problemele de aici. Vad la televizor campanii umanitare pentru ajutorarea copiilor din Africa, sa fie sponsorizati cu $30 pe luna ca sa poata aibe acces la educatie si hrana, dar doar la Craciun sau cand se mai trezeste vreun jurnalist canadienii raman socati ca au si aici copii care mor de foame. Cu astia ce faci ? Intai rezolva-ti problemele tale si apoi du-te la altii si rezolva-le si lor problemele.
Un alt argument ar fi ca "Canada nu are legaturi puternice cu regimuri dictatoriale". "Trebuie sa aratam acele tari unde femeile si homosexualii nu sunt acceptati ca egali". Cu femeile sunt de acord, dar cu poponarii ? Hai sa fim seriosi. Vorbeam intr-o zi cu un coleg de-al meu si am ajuns si la subiectul asta delicat. Si el era de acord (si are aproape 60 de ani) ca acordarea dreptului de a se casatori si de a adopta copii este o mare tampenie. Orice tratat de psihologie spune ca un copil creste normal cu o mama si un tata, cu un model matern si unul patern. Acum se accepta familiile alternative. S-a mers asa de departe cu respectarea drepturilor lor incat, mi-a spus colegul, atunci cand un primar din interiorul provinciei nu a vrut sa organizeze o parada a poponarilor a fost obligat in tribunal sa faca asta. Sunt sigur ca sunt multi canadieni precum colegul meu care gandesc asa, dar nimeni nu zice nimic pentru ca toti canadienii sunt draguti si politicosi si nu ar fi "politicos" sa refuzi pe cineva. Chiar si in materie de cereri aberante.
Domnul respectiv isi incheie articolul in felul asta: "daca Canada nu va interveni, sunt putine sanse ca altcineva va interveni pentru oprimatii din intreaga lume". Ce tampenie, sunt atatea tari in care drepturile omului sunt respectate: Franta, Marea Britanie, Germania, etc. O multime. Nu este numai Canada. Dar cand traiesti bine o viata intreaga fara griji ai impresia ca toata lumea gandeste ca tine si accepta ideile tale, chiar tampite. Ma gandesc la pustiul care a pus la dispozitia presei cele 90.000 de documente despre razboiul din Afganistan. Are 20 de ani si pana sa se duca in armata, avea impresia ca razboiul este doar in jocurile video si pe Facebook in Mafia Wars. Ei bine nu e chiar asa. Razboiul inseamna morti, victime nevinovate. Dar mai bine cititi postarile de pe blogul lui Traian Ungureanu. Dati click aici pentru prima parte si aici pentru partea a doua.
De parca aici ar curge lapte si miere si si-au rezolvat toate problemele de aici. Vad la televizor campanii umanitare pentru ajutorarea copiilor din Africa, sa fie sponsorizati cu $30 pe luna ca sa poata aibe acces la educatie si hrana, dar doar la Craciun sau cand se mai trezeste vreun jurnalist canadienii raman socati ca au si aici copii care mor de foame. Cu astia ce faci ? Intai rezolva-ti problemele tale si apoi du-te la altii si rezolva-le si lor problemele.
Un alt argument ar fi ca "Canada nu are legaturi puternice cu regimuri dictatoriale". "Trebuie sa aratam acele tari unde femeile si homosexualii nu sunt acceptati ca egali". Cu femeile sunt de acord, dar cu poponarii ? Hai sa fim seriosi. Vorbeam intr-o zi cu un coleg de-al meu si am ajuns si la subiectul asta delicat. Si el era de acord (si are aproape 60 de ani) ca acordarea dreptului de a se casatori si de a adopta copii este o mare tampenie. Orice tratat de psihologie spune ca un copil creste normal cu o mama si un tata, cu un model matern si unul patern. Acum se accepta familiile alternative. S-a mers asa de departe cu respectarea drepturilor lor incat, mi-a spus colegul, atunci cand un primar din interiorul provinciei nu a vrut sa organizeze o parada a poponarilor a fost obligat in tribunal sa faca asta. Sunt sigur ca sunt multi canadieni precum colegul meu care gandesc asa, dar nimeni nu zice nimic pentru ca toti canadienii sunt draguti si politicosi si nu ar fi "politicos" sa refuzi pe cineva. Chiar si in materie de cereri aberante.
Domnul respectiv isi incheie articolul in felul asta: "daca Canada nu va interveni, sunt putine sanse ca altcineva va interveni pentru oprimatii din intreaga lume". Ce tampenie, sunt atatea tari in care drepturile omului sunt respectate: Franta, Marea Britanie, Germania, etc. O multime. Nu este numai Canada. Dar cand traiesti bine o viata intreaga fara griji ai impresia ca toata lumea gandeste ca tine si accepta ideile tale, chiar tampite. Ma gandesc la pustiul care a pus la dispozitia presei cele 90.000 de documente despre razboiul din Afganistan. Are 20 de ani si pana sa se duca in armata, avea impresia ca razboiul este doar in jocurile video si pe Facebook in Mafia Wars. Ei bine nu e chiar asa. Razboiul inseamna morti, victime nevinovate. Dar mai bine cititi postarile de pe blogul lui Traian Ungureanu. Dati click aici pentru prima parte si aici pentru partea a doua.
marți, 18 mai 2010
Mineriadele
Citeam acum pe HotNews ca Iliescu a declarat ca mineriadele au fost un fals si ca minerii nu au adus violenta in viata politica romanneasca. Oare cine le-a multumit ca au venit in Bucuresti pe 14 iunie 1990 ? Citesc si ascult pe DW si alte site-uri de stiri pe care le apreciez ca fiind mai obiective ca PSD-ul indeamna sa iasa lumea in strada. Oare asta e solutia ? Sa iasa lumea acum in strada, cand nu mai sunt bani la buget ? Lumea isi manifesta acum spiritul civic, cand ii ustura la buzunar ? De ce nu a iesit lumea in strada cand erau atatea cazuri de coruptie si sa ceara justitiei si institutiilor competente sa faca curatenie in sistemul juridic considerat corupt ? De ce nu au iesit oamenii in strada spunand ca doresc reforme mai rapide, chiar daca aveau costurile aferente ? De ce au acceptat sacosele cu ulei si zahar drept mita electorala ? Da, poate sa spuna cineva ca se poate ca oamenii care au luat sacosele alea sa nu fi votat cu partidul care le-a dat, ci tot cu cine doreau ei, dar tocmai gestul de a accepta mita electorala arata ca multi erau si sunt in continuare dispusi sa-si vanda votul. De ce nu au votat cu alte partide, daca au vazut ca cele pe care le-au votat la nesfarsit timp de 20 de ani nu au facut nimic ? Parca se adevereste zilele astea "prezicerea" lui Brucan care spunea ca Romania o sa aiba nevoie de 20 de ani pentru a cunoaste adevarata democratie. In momente de criza, cum este acum, ar trebui sa se aleaga graul de neghina. Acum ar trebui sa iasa in fata oamenii care au intr-adevar o viziune si o gandire coerenta despre cum sa scoata tara din recesiune.
Cine o sa citeasca postarea asta poate o sa se intrebe de ce imi pasa mie de lucrurile astea, mai ales ca acum sunt in Canada. Imi pasa mai mult acum pentru ca am termeni de comparatie. Nu am experienta indelungata in Canada si nu cred ca trebuie sa ai ca sa judeci cu mintea ta ce se intampla in jurul tau si sa vrei sa iei si sa aplici ce vezi bine aici. Nu umbla nici aici cainii cu covrigi in coada. Si aici sunt cazuri de coruptie, cum am citit si azi dimineata in ziar despre un caz de coruptie care ancheta vanzarea BC Rail catre CN Rail in 2003 si abia acum a inceput judecarea cazului. Dar multe merg mult mai bine aici decat in Romania.
Dar hai sa ne aducem aminte de mineriade, cand mai este aproape o luna pana la comemorarea lor.
Cine o sa citeasca postarea asta poate o sa se intrebe de ce imi pasa mie de lucrurile astea, mai ales ca acum sunt in Canada. Imi pasa mai mult acum pentru ca am termeni de comparatie. Nu am experienta indelungata in Canada si nu cred ca trebuie sa ai ca sa judeci cu mintea ta ce se intampla in jurul tau si sa vrei sa iei si sa aplici ce vezi bine aici. Nu umbla nici aici cainii cu covrigi in coada. Si aici sunt cazuri de coruptie, cum am citit si azi dimineata in ziar despre un caz de coruptie care ancheta vanzarea BC Rail catre CN Rail in 2003 si abia acum a inceput judecarea cazului. Dar multe merg mult mai bine aici decat in Romania.
Dar hai sa ne aducem aminte de mineriade, cand mai este aproape o luna pana la comemorarea lor.
luni, 12 aprilie 2010
Katyn
Acum 70 de ani la Katyn a avut loc unul dintre cele mai mari masacre din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. 22.000 de membri ai elitei poloneze au fost ucisi de NKVD pentru ca Uniunea Sovietica sa preia controlul Poloniei mult mai usor, dupa ce Stalin facuse intelegerea cu Hitler pentru a imparti Polonia conform Pactului Ribbentropp-Molotov.
Moartea presedintelui polonez m-a impresionat profund pentru ca a avut loc in aceste momente. Poate ca daca s-ar fi intamplat in orice alt moment al anului ar fi fost o stire ca oricare alta. Da, ar fi fost o saptamana de doliu national in Polonia, dar nu stiu daca ar fi fost atat de mediatizata. Totusi un asemenea eveniment ar trebui sa-i faca pe multi sa-si aduca aminte de ororile comunismului, care a fost la fel de nociv precum nazismul, dar care este privit de unii, mai ales din Occident ca nefiind atat de infricosator ca nazismul, ci doar ca un sistem care avea la baza o ideologie buna (egalitatea oamenilor), dar care a fost administrat "nepotrivit". Nu, comunismul a fost un regim care, in esenta, avea la baza exterminarea tuturor celor care nu aderau la aceasta ideologie si aveau curajul sa se opuna.
A fost o ironie amara pentru polonezi accidentul de langa Smolensk pentru ca au murit acolo ultimul lider al guvernului polonez in exil, lucratorul portuar a carui concediere a provocat protestele anticomuniste din anii '80, seful bancii centrale care a mentinut Polonia in afara recesiunii. De asemenea a murit sculptorul polonez Wojciech Seweryn, care a ridicat la Niles, Illinois un monument dedicat victimelor de la Katyn printre care era si tatal sau. Facuse calatoria pentru a-si onora tatal. Lech Walesa a spus ca este precum la Katyn, cand capul Poloniei a fost taiat. Dumnezeu sa-i ierte.
Moartea presedintelui polonez m-a impresionat profund pentru ca a avut loc in aceste momente. Poate ca daca s-ar fi intamplat in orice alt moment al anului ar fi fost o stire ca oricare alta. Da, ar fi fost o saptamana de doliu national in Polonia, dar nu stiu daca ar fi fost atat de mediatizata. Totusi un asemenea eveniment ar trebui sa-i faca pe multi sa-si aduca aminte de ororile comunismului, care a fost la fel de nociv precum nazismul, dar care este privit de unii, mai ales din Occident ca nefiind atat de infricosator ca nazismul, ci doar ca un sistem care avea la baza o ideologie buna (egalitatea oamenilor), dar care a fost administrat "nepotrivit". Nu, comunismul a fost un regim care, in esenta, avea la baza exterminarea tuturor celor care nu aderau la aceasta ideologie si aveau curajul sa se opuna.
A fost o ironie amara pentru polonezi accidentul de langa Smolensk pentru ca au murit acolo ultimul lider al guvernului polonez in exil, lucratorul portuar a carui concediere a provocat protestele anticomuniste din anii '80, seful bancii centrale care a mentinut Polonia in afara recesiunii. De asemenea a murit sculptorul polonez Wojciech Seweryn, care a ridicat la Niles, Illinois un monument dedicat victimelor de la Katyn printre care era si tatal sau. Facuse calatoria pentru a-si onora tatal. Lech Walesa a spus ca este precum la Katyn, cand capul Poloniei a fost taiat. Dumnezeu sa-i ierte.
joi, 25 februarie 2010
Revenirea comunismului ?
Ce ma enerveaza cel mai mult sunt oamenii care, la atata vreme dupa caderea comunismului, inca mai cred ca este un sistem bun. Iar acum perspectiva mea este mult mai larga pentru ca am avut posibilitatea sa cunosc si parerea oamenilor din Romania, dar si a altor oameni din alte tari. De exemplu, vorbeam intr-o zi cu colegul meu din Jamaica despre lume, despre organizarea sistemului social din Canada si alte tari si el spunea ca sistemul asta este facut sa ii tina pe saraci saraci, iar pe bogati bogati. Nu se gandea ca daca studiezi, daca esti muncitor, ai sanse sa te ridici, sa ai o viata mai buna. Imi spunea ca are rude in Cuba, care se simt foarte bine acolo si se simt libere. Cand l-am intrebat cum de se simt mai libere acolo, nu a putut sa-mi spuna. Si imi spunea ca e foarte bine intr-un regim comunist, dar eu i-am spus ca stiu mai bine pentru ca eu am trait intr-un asemenea regim. El e musulman si spunea ca cea mai buna lege care trebuie aplicata e sharia.
Alta data l-am auzit pe un coleg care era din Chile, dar crescut in Canada, si imi spunea ca sistemul comunist e unul foarte bun. Bineinteles ca o asemenea ideologie prinde in America de Sud unde populatia este foarte saraca si vrea schimbari peste noapte. Totusi ce ma enerveaza cel mai tare sunt copiii care sunt nascuti in 1988-1991, cu aproximatie - unii dintre ei erau praf cosmic cand a avut loc revolutia sau erau doar un spermatozoid sau un ovul pe drumul de a deveni ei - si care spun ca era foarte bine in comunism. Cand ii intrebi de unde stiu ei asta iti spun ca le-au zis parintii, dar nu au habar de privatiunile pe care le presupune regimul comunist. Bineinteles ca parintii lor le spun ca era mult mai bine sub comunism pentru ca asa e impresia lor, mai ales dupa toate magariile care s-au facut dupa Revolutie in Romania. Nu cred ca i-ar conveni cuiva sa se revina la un asemenea regim in care iti este interzisa libertatea de expresie, ca sa vorbesc numai de una.
Ma sperie si ma infurie in acelasi timp ignoranta asta, care poate duce la repetarea unor procese istorice. Si nu conteaza ca le aduci dovezi sau argumente puternice despre ce era in comunism, pana la urma "adevarul tau e al tau, iar adevarul meu e al meu". Nici sistemul democratic nu e perfect, dar macar, dupa cum spunea Churchill, este cel mai bun pe care il putem avea pentru are capacitatea de a se corecta singur. Comunismul, ca orice alt tip de regim totalitar (vezi teocratia islamica din Iran), nu are aceasta capacitate si de aceea este un sistem mult inferior celui democratic. Intr-un sistem democratic ai posibilitatea sa iei atitudine ca sa faci o schimbare, numai sa vrei sa te implici.
Alta data l-am auzit pe un coleg care era din Chile, dar crescut in Canada, si imi spunea ca sistemul comunist e unul foarte bun. Bineinteles ca o asemenea ideologie prinde in America de Sud unde populatia este foarte saraca si vrea schimbari peste noapte. Totusi ce ma enerveaza cel mai tare sunt copiii care sunt nascuti in 1988-1991, cu aproximatie - unii dintre ei erau praf cosmic cand a avut loc revolutia sau erau doar un spermatozoid sau un ovul pe drumul de a deveni ei - si care spun ca era foarte bine in comunism. Cand ii intrebi de unde stiu ei asta iti spun ca le-au zis parintii, dar nu au habar de privatiunile pe care le presupune regimul comunist. Bineinteles ca parintii lor le spun ca era mult mai bine sub comunism pentru ca asa e impresia lor, mai ales dupa toate magariile care s-au facut dupa Revolutie in Romania. Nu cred ca i-ar conveni cuiva sa se revina la un asemenea regim in care iti este interzisa libertatea de expresie, ca sa vorbesc numai de una.
Ma sperie si ma infurie in acelasi timp ignoranta asta, care poate duce la repetarea unor procese istorice. Si nu conteaza ca le aduci dovezi sau argumente puternice despre ce era in comunism, pana la urma "adevarul tau e al tau, iar adevarul meu e al meu". Nici sistemul democratic nu e perfect, dar macar, dupa cum spunea Churchill, este cel mai bun pe care il putem avea pentru are capacitatea de a se corecta singur. Comunismul, ca orice alt tip de regim totalitar (vezi teocratia islamica din Iran), nu are aceasta capacitate si de aceea este un sistem mult inferior celui democratic. Intr-un sistem democratic ai posibilitatea sa iei atitudine ca sa faci o schimbare, numai sa vrei sa te implici.
vineri, 29 ianuarie 2010
Politist, adjectiv
Asa se numeste ultimul film al lui Corneliu Porumboiu, fiul lui Adrian Porumboiu, fostul arbitru international. In engleza a fost tradus "Police, adjective", dar nu respecta titlul original integral, dar e de laudat ca au incercat sa ofere o traducere cat mai apropiata de realitate. M-a surprins sa vad o cronica la filmul asta in ziarul de azi. M-a bucurat foarte mult cand am vazut ca i-au fost acordate 5 calificative din 5, ceea ce pentru ei inseamna "un clasic". Mi-a placut cum a fost scrisa cronica filmului, facand referire la inceput la Noul Val din filmul romanesc, care a abordat comunismul si mentalitatea comunista intr-un mod unic. Probabil ca o sa mergem la el sa-l vedem pentru ca mi-a placut filmul pe care l-a facut inainte de asta, "A fost sau n-a fost". Un film despre evenimentele de la Revolutie si cum a fost traita ea in orasele mici de provincie.
Filmul a avut si o cronica foarte buna la TIFF (Festivalul International de Film de la Toronto). Si acolo, ca si in ziarul de azi, criticii au prins foarte bine mesajul filmului. Acela al unei societati romanesti, care si dupa 20 de ani se mai zbate cu fantomele comunismului si mentalitatea totalitara.
Filmul a avut si o cronica foarte buna la TIFF (Festivalul International de Film de la Toronto). Si acolo, ca si in ziarul de azi, criticii au prins foarte bine mesajul filmului. Acela al unei societati romanesti, care si dupa 20 de ani se mai zbate cu fantomele comunismului si mentalitatea totalitara.
marți, 13 octombrie 2009
Libertatea absoluta limitata
Vorbeam odata cu cineva despre copii si cresterea lor in Canada. Daca ii dai una la fund, dar nu ca, vezi Doamne, il bati de-i suna apa in cap, ci ii mai dai o palma peste gura cand spune ceva urat sau ii mai dai o palma la fund cand face ceva gresit, copilul te poate reclama la scoala si apoi poti sa faci inchisoare sau statul iti poate lua copiii pe baza declaratiilor copilului. Am subliniat asta, pentru ca acest lucru il poate face orice copil care se duce la scoala. Fie ca are 7 ani sau 15 ani. Discutand mi-am adus aminte de modul in care lucra politia secreta est-germana STASI sau chiar Securitatea in Romania. Recrutau copii care sa-si toarne parintii sau profesorii si nu au fost putine cazuri in care oameni, profesori sau parinti sau vecini, au fost luati la interogatorii pentru ca au spus glume in preajma copiilor sau si-au exprimat opinia in fata lor din cauza ca se simteau in siguranta cu ei. Practica asta de aici in care un tribunal sau politia se bazeaza pe declaratiile copiilor mi se pare asemanatoare, nu identica, cu cea descrisa mai sus. Copiii nu stiu cum sa cresti alti copii, copiii nu au acea perspectiva pe care o are un adult, iar ei, de cele mai multe ori, iau decizii prin prisma impulsului de moment. Daca mama sau tata nu i-au distrat indeajuns sau le dau prea multe teme de facut devin inamicii. Si poti fi chemat la scoala la o discutie cu profesorii pentru ca "stresezi" copilul prea mult.
Alta data, eram in statia de autobuz. Ma duceam la serviciu. Canadienii sunt foarte prietenosi si poti discuta si ce nu te astepti in 5 sau 10 min pana vine autobuzul. Ei bine, un canadian, subliniez asta, mi-a spus ca in ziua de azi copiii nu mai stiu de frica sau de simtul responsabilitatii si daca faci ceva ce nu le convine te ameninta ca te denunta la politie. Si il dadea exemplu pe fiul lui, care avea 23 de ani si nu avusese un job in viata lui, dar statea cu el si pe banii lui. Si nu cred ca este un caz singular. Banuiesc ca situatia asta nu a aparut de mult timp. Probabil de 10-15 ani. Am mai vorbit si alta data, cred, de consecintele libertatii absolute. De cultul acesta al libertatii, aici in America de Nord, prost intelese. Conceptul european al libertatii absolute limitate creat de Revolutia Franceza si de iluministi mi se pare mult mai bun. Stiu ca expresia libertatea absoluta limitata este contradictorie in exprimare, dar, in esenta, iluministii spuneau ca fiecare om are libertate absoluta atat timp cat nu deranjeaza libertatea absoluta a celorlalti.
Multi nu stiu de asta, iar lipsa limitelor duce la excese, de cele mai multe ori, negative.
Alta data, eram in statia de autobuz. Ma duceam la serviciu. Canadienii sunt foarte prietenosi si poti discuta si ce nu te astepti in 5 sau 10 min pana vine autobuzul. Ei bine, un canadian, subliniez asta, mi-a spus ca in ziua de azi copiii nu mai stiu de frica sau de simtul responsabilitatii si daca faci ceva ce nu le convine te ameninta ca te denunta la politie. Si il dadea exemplu pe fiul lui, care avea 23 de ani si nu avusese un job in viata lui, dar statea cu el si pe banii lui. Si nu cred ca este un caz singular. Banuiesc ca situatia asta nu a aparut de mult timp. Probabil de 10-15 ani. Am mai vorbit si alta data, cred, de consecintele libertatii absolute. De cultul acesta al libertatii, aici in America de Nord, prost intelese. Conceptul european al libertatii absolute limitate creat de Revolutia Franceza si de iluministi mi se pare mult mai bun. Stiu ca expresia libertatea absoluta limitata este contradictorie in exprimare, dar, in esenta, iluministii spuneau ca fiecare om are libertate absoluta atat timp cat nu deranjeaza libertatea absoluta a celorlalti.
Multi nu stiu de asta, iar lipsa limitelor duce la excese, de cele mai multe ori, negative.
marți, 5 mai 2009
O sa spun acum de ce imi place sa ma duc la servici in fiecare zi, pentru ca daca stau acasa nu prea am ce scrie pe blogul asta. Azi la servici eram in pauza si mancam in bucataria pe care o avem impreuna cu alti trei colegi, doi barbati si o femeie. Ea il intreaba pe unul dintre ei cum a fost vacanta in Cuba, iar el spune ca s-a simtit foarte bine, doar ca acolo oamenii traiesc foarte prost. L-am intrebat daca cubanezii inca il mai venereaza pe Che Guevara, sa vad daca are habar despre ce vorbesc. Colega asta intreaba daca nu cumva asta a fost un luptator pentru libertate, eu ii spun nu pentru ca a fost un revolutionar comunist, iar ea spune ca probabil studentii il venereaza pe Che Guevara. Eu ii zic ca ei fac asta din cauza ca nu au avut ocazia sa traiasca intr-o tara comunista; ea imi spune ca sistemul comunist era un sistem bun in forma sa ideala si excesele l-au facut gresit. Colegul care a fost in Cuba zice ca mai bine ar trebui sa se duca acolo sa vada cum traiesc oamenii ca sa nu mai spuna cum e in comunism, iar ea zice ca ei traiesc rau din cauza embargoului american. Si am avut o discutie de vreo 10 minute (pauza e de 30 de minute) in care ea sustinea ca sistemul comunist era un sistem bun. M-a enervat la culme desi ma inteleg bine cu ea. Dar ce m-a frapat a fost ignoranta si seninatatea cu care isi sustinea ideile. Noi ceilalti eram total impotriva a ceea ce spunea, incat probabil ca a inceput sa se simta ca naiba si a zis sa schimbam subiectul. Doamne, dar ce m-a enervat!...
Mai inainte am venit pe SkyTrain si am intrat in vorba cu un mosnegut care era din Spania, de prin regiunea Barcelonei, dar care traia in Canada de peste 20 de ani. Am vorbit despre fotbal, cel european, bineinteles, despre situatia din Spania si din Europa, Uniunea Europeana, despre Tara Bascilor. Spunea ca nu ii place sa vada despre toate acele atentate in care mor oameni acolo. Mi-a zis o chestie foarte interesanta, legata de situatia din Quebec. Cica prin anii '60 erau niste extremisti care puneau bombe in cutii postale si ucideau oameni, au rapit politicieni pe care i-au asasinat, dar cica in cativa ani lucrurile s-au linistit, dar asta mi s-a parut extraordinar sa aud, pentru ca eu credeam despre Canada ca a avut o istorie linistita, nu ca alte tari. Spunea ca ii place sa traiasca in British Columbia, care este de aproape 4 ori mai mare decat Romania, dar are o populatie de 5 ori mai mica. Mai zicea ca daca vrei sa te indragostesti de tara asta trebuie sa te duci in sus spre nord, spre teritoriile Yukon, spre Alaska, unde cica este foarte frumos. Sper sa ajung intr-o zi sa vad cum este pe acolo.
Mai inainte am venit pe SkyTrain si am intrat in vorba cu un mosnegut care era din Spania, de prin regiunea Barcelonei, dar care traia in Canada de peste 20 de ani. Am vorbit despre fotbal, cel european, bineinteles, despre situatia din Spania si din Europa, Uniunea Europeana, despre Tara Bascilor. Spunea ca nu ii place sa vada despre toate acele atentate in care mor oameni acolo. Mi-a zis o chestie foarte interesanta, legata de situatia din Quebec. Cica prin anii '60 erau niste extremisti care puneau bombe in cutii postale si ucideau oameni, au rapit politicieni pe care i-au asasinat, dar cica in cativa ani lucrurile s-au linistit, dar asta mi s-a parut extraordinar sa aud, pentru ca eu credeam despre Canada ca a avut o istorie linistita, nu ca alte tari. Spunea ca ii place sa traiasca in British Columbia, care este de aproape 4 ori mai mare decat Romania, dar are o populatie de 5 ori mai mica. Mai zicea ca daca vrei sa te indragostesti de tara asta trebuie sa te duci in sus spre nord, spre teritoriile Yukon, spre Alaska, unde cica este foarte frumos. Sper sa ajung intr-o zi sa vad cum este pe acolo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)