Educatia OIS

In sfarsit, dupa multi ani, scriu din nou pe blogul meu. Nu va asteptati sa scriu in fiecare zi asa cum faceam acum multi ani cand inca era pufan in ale Canadei. Nici acum nu spun ca stiu totul despre Canada, dar nu mai sunt uimit la fiecare pas.

Acum am gasit un subiect care ma macina si despre care trebuie sa vorbesc, pentru ca este vorba de sistemul de invatamant din zona Vancouver. Este vorba despre SOGI. Probabil cand ati vazut titlul v-ati intrebat "ce este SOGI ?". SOGI se traduce prin Sexual Orientation and Gender Identity, adica pentru cei care nu stiu engleza, "orientare si identitate sexuala".

In momentul de fata eu si cu sotia suntem super nervosi si frustrati ca s-a inceput educatia asta inca de la Kindergarten, adica clasa 0 in Romania. Cum am aflat ? O mama a abordat-o pe sotia mea si a intrebat-o daca copilul nostru a vorbit cu noi despre subiectul asta, pentru ca fetita ei le-a spus acasa cum invatatoarea le-a citit o poveste despre o fata care a vrut sa devina baiat si s-a facut baiat.

De aici, efectul bulgarelui de zapada. Asa incepe indoctrinarea asta tampita despre poponari, bisexuali, lesbiene, transexuali, queer, "spirit dublu", fluiditatea sexului si alte tampenii pe care le avanseaza "comunitatea" LGBTQ+. Voi in Romania stiti probabil numai de LGBT. Termenul e mult mai lung.

Efectiv ii invata pe copii ca ordinea naturala e gresita, ca nu conteaza cum te-ai nascut, dar daca tu vrei sa-ti schimbi sexul pentru ca simti ca traiesti in corpul gresit, poti sa faci asta. E strigator la cer. Asa incepe indoctrinarea si schimbarea atitudinilor, cu mintile tinere si fragede, care nu stiu decat sa se joace cu jucariile, dar samanta e plantata din timp ca sa i se dea timp sa prinda rod.

Multi aduc argumente de ordin religios. N-o sa fac asta. O sa aduc in schimb argumente de ordin stiintific, pentru ca societatea canadiana, ai crede, ar da atentie mult mai mult la argumente de ordin stiintific decat la cele religioase. De parca religia e ceva malefic careia nu trebuie sa-i dai atentie.

Eu am cateva intrebari. Cate mamifere transexuale, bisexuale, queer, homosexuale sau lesbiene sunt in natura ? Cand doi masculi, ursi - de exemplu, s-au gandit ei sa adopte un pui de urs ? Cate mamifere din salbaticie s-au gandit ca traiesc in corpul gresit. Unii o sa spuna ca multe mamifere nu au creierul la fel de mare ca cel al omului. Delfinul are creierul la fel ca al omului sau chiar mai mare, dar nu vezi ca traiesc o criza existentiala pentru ca vor sa fie transexuali.

Adeptii SOGI spun ca a fi homosexual, si toate denumirile alea, e ceva genetic. Adica te nasti asa, nu e dobandit din cauza experientelor tale de-a lungul vietii. Cu alte cuvinte, asa cum te nasti cu parul saten, ochi albastri sau ai o anumita inaltime cand esti adult (trasaturi genetice, pentru ca unul din parinti sau bunici le-a avut), tot asa te nasti si cu trasatura de a fi homosexual.

1. Acele trasaturi sau unele dintre ele (inaltimea la varsta adulta nu poate fi determinata imediat dupa ce te nasti) pot fi sesizate imediat la nastere si au fost gasite de oamenii de stiinta cand au decodificat parte din codul genetic al omului. Care sunt genele care determina ca un copil nou-nascut, va fi homosexual mai tarziu sau ca va fi transexual sau ca va dori o schiimbare de sex mai incolo ? Astea nu sunt probleme medicale fizice, ci psihologice.

2. S-au facut studii pe gemeni identici din punct de vedere genetic. Deci daca au exact aceleasi gene, cum se face ca unul e homosexual, iar altul nu e si ii plac femeile si poate ar dori sa-si faca o familie mai tarziu alaturi de o femeie ?

In Ontario se pare ca a fost si mai rau cand a fost vorba de educatia asta. Nici macar nu le-au spus parintilor ca vor sa faca asta. Pur si simplu au facut asta pe ascuns. Cand faci ceva pe ascuns, deja stii ca ceva e gresit si poti sa te astepti la reactii nefavorabile. Daca cauza ta e dreapta, nu faci lucrurile pe ascuns. Iesi in fata si accepti criticile care ti se aduc. Dar nu, s-a facut pe ascuns acolo.

Aici nu s-a facut chiar pe ascuns. De exemplu, cand au fost alegerile locale, vechiul primar, care a fost reales, a spus in platforma sa electorala ca va introduce educatia SOGI in scoli. In Canada, sistemul e altfel decat in Romania. Guvernul provincial stabileste un curriculum general, dar fiecare oras in parte se pare ca poate sa adauge lucruri noi in el sau sa modifice acest curriculum. Au autonomie locala. De aia nici n-am votat pentru el, tocmai pentru ca a spus ca va face asta.

Sunt din ce in ce mai dezamagit de tara asta. La scoala nu se face aproape nimic. Trebuie sa ma implic eu ca parinte (efectiv facem noi totul), pentru ca copiii mei sa invete sa scrie si sa citeasca. La fata mea in clasa, invatatorul ii intreaba despre meciul de hochei din seara precedenta si cat a fost scorul si cum au jucat Vancouver Canucks aseara. Trei luni i-au trebuit ca sa faca recapitularea de clasa a III-a.

Sunt copii care nu stiu sa-si scrie corect numele in clasa a IV-a. Pun litera mare in mijlocul cuvantului. Ceva de genul "AndrEea". LA CLASA A IV-A !!!! Dar pot sa-i invete despre orientarea si identitatea sexuala. Zilele trecute ne gandeam sa ne mutam din Vancouver. Mergem in alt oras unde nu se face asa. Faza nasoala e ca n-am castigat la loto, ca sa ma mut maine de aici.

Sotia a programat o intalnire cu invatatoarea, pentru ca i-a cerut ca sa fie trimis la biblioteca cand se citesc povesti de genul asta, dar ea a refuzat, spunand ca fac parte din programa obligatorie de studiu. O tampenie.

O sa incerc sa va tin la curent.

Anul care a trecut

Am revenit. O sa mai scriu cand o sa mai am timp pentru ca sunt ocupat cu serviciul si familia si nu prea am timp sa mai scriu pe aici. Dar o sa scriu daca am ceva interesant de spus, ca de obicei.

"Noua subclasa" a supracalificatilor

Am citit un articol foarte interesant pe Yahoo despre piata muncii din Canada. Articolele de genul asta sunt publicate periodic dupa ce sunt analizate cifre si analize furnizate de Statistics Canada.

Perseverenta rasplatita

Zilele trecute sotia a luat, in sfarsit, un job pentru care a depus o munca imensa un an de zile si am suferit si indurat cu totii. In cele din urma tot raul e spre bine.

"Ce este tristetea ?"

Observati ghilimelele. Inseamna ca este un citat. Nu inseamna ca habar n-am ce este tristetea. Am auzit intrebarea asta la un post de radio pentru copii din Romania. Itsy-Bitsy FM.

Ajutorul pentru gradinita

Fata noastra este la gradinita, iar inainte s-o dam acolo am aplicat pentru un ajutor de la guvern. Acesta se acorda pe baza venitului. Limita maxima este $750, iar cu cat creste copilul limita asta scade, asa cum puteti vedea din link-ul acesta.

Recunoasterea diplomelor in Canada

Probabil ca de cand tin blogul asta si am tot repetat ideea ca studiile nu iti sunt recunoscute in Canada, sper ca oamenii au inceput sa aibe o imagine mai realista despre tara asta. Multi inca mai cred, probabil, ca este usor sa-ti gasesti un loc de munca in domeniul in care ai activat si in Romania, dar nu este asa.

Bani pentru scoala

De aproape doua luni sotia s-a apucat sa studieze ceva ce ii place cu adevarat. Bineinteles ca pentru a studia in Canada ai nevoie de bani, nimic nu e gratis pe aici. Cu exceptia mostrelor gratuite de la hypermarket. Dar unde nu sunt gratuite ? Dar sa revin.

Spirit civic canadian

Ce-mi place foarte mult in Canada si la canadieni este spiritul lor civic. Modul in care inteleg sa se implice in evenimente pentru a-si face viata mai buna. Bineinteles ca sunt si luari de pozitie tampite, cum a fost un protest al unor femei de anul trecut in sanii goi (nu va ganditi la prostii, erau acolo si grase urate) despre "dreptul" lor de a se imbraca cum vor ele sau ceva de genul asta.

Imprumut pentru studii

Sau cum se mai spune in engleza "student loan". Sotia vrea sa aplice pentru un imprumut pentru studii ca sa se duca la scoala si sa aiba un job mai bine platit. Domeniul pe care si l-a ales are

"Educatie" romaneasca in Canada

Azi dimineata am fost la biserica si mi-a fost dat sa vad ceva ce nu credeam ca o sa vad vreodata. In fata mea, doua randuri mai incolo era un baietel cam de vreo 6-7 ani se juca cu un Playstation. Cine nu stie despre ce vorbesc, ma refer la jocuri video. Asta se intampla in timpul slujbei. Tatal lui era langa el si i se parea foarte normal sa faca asta. Sa-i dea voie sa joace jocuri video in timpul slujbei. Si eu care credeam ca daca iti duci copiii la slujba, mai ales aici in Canada, ca sa pastrezi vii niste traditii pe care oricum le-ai pierdut si nu poti sa le dai viata intr-o tara care nu are asa ceva.

Unii romani de pe aici isi educa odraslele lor de parca e absolut normal sa faca asa cum se face in Canada. Adica lasandu-i sa faca ce vor, dandu-le astfel posibilitatea "sa-si dezvolte personalitatea". Apoi ajung ca atunci cand copiii au 3 ani sa spuna ca "nu mai pot sa-i fac nimic, face ce vrea el". Cazul asta de la biserica mi s-a parut relevant pentru "educatia" pe care unii romani le-o dau copiiilor. Vor sa se "integreze" mai bine si le dau o educatie "canadiana".

[OFFICIAL] UBC LipDub - Raise Your Glass & Celebrity Status (ft. Mariana...

Uite asa isi promoveaza studentii de la Universitatea British Columbia scoala. Le-a luat sase luni sa faca filmul asta. Au inchiriat si un elicopter, printre altele. Au participat o multime de voluntari, bineinteles studenti la aceasta universitate. Daca nu pricepeti poanta de la inceput urmariti reclama asta la Old Spice intai.

Hamuri pentru copii

Inca din primele saptamani am vazut asa ceva in Canada. Ce-i drept nu vezi asa ceva prea des, dar mi se par dezumanizante, tratandu-i pe copii, chiar si inconstient, ca pe niste animale de companie. Cei care folosesc aceasta cred ca e mult mai usor, probabil, sa-ti tii copilul sub control. Vorbeam odata cu o colega de la servici si mi-a spus ca credea ca astea sunt din Europa, pentru ca cumnatul ei este din Olanda si a vazut niste poze cu el de cand era mic si purta asa ceva, iar doamna asta are peste 50 de ani. Nu am vazut pe multi sa-si tina copiii cu asa ceva, dar mi-a fost de-ajuns sa vad unul sau doi ca sa ma oripilez. Aici lumea, daca are un copil de 3 sau 4 ani, ca sa nu vorbesc de varste mai mari, prefera sa-i lase liberi sa alerge prin magazin sau pe oriunde merg ei, "ca sa se manifeste, sa-si consume energia". Nu prea am vazut oameni sa-si tina copiii de mana.

Oare de ce trebuie unii sa-si lege copiii cu o asemenea lesa, in loc sa le explice ca trebuie sa stea langa ei tot timpul ? Dupa parerea mea, cred ca este o lipsa de responsabilitate din partea parintilor. Au copii, dar nu vor sa-si asume pe de-a-ntregul responsabilitatea sigurantei lor. Nici cainele nu mi l-as plimba asa, darmite copilul. Inca o data, mi se pare atat de injositor.

Subiecte de discutie

Am observat de multe ori, nu numai la servici, dar si pe strada, ascultand oamenii din autobuz sau SkyTrain ca subiectele favorite de discutie sunt vremea si mancarea. Nu subiecte de genul politica, muzica, cultura sau ultima carte citita, ci cele doua spuse mai sus. Aceste subiecte sunt abordate atunci cand vrei sa porti o discutie cu cineva dar fara a spune ceva propriu-zis, sa treaca timpul, ca sa fiu mai precis, sau fara a spune ceva important. Ieri, in SkyTrain, venind de la servici, i-am auzit pe doi oameni, un barbat si o femeie vorbind tot timpul despre mancare, despre diverse tipuri de bucatarii. In cazul de fata ei vorbeau despre bucataria asiatica, deoarece ea, am impresia, era asiatica. Nu m-am intors sa ma uit la ea, pentru ca nu era politicos.

Supervizorul meu tot timpul sta la telefon si spune ca face treaba, dar vorbeste despre mancare, despre restaurante, despre show-urile lui de travestit. Nici discutiile pe care oamenii le poarta despre sport nu sunt atat de pasionate cum sunt in Romania. Canadienii sunt facuti din alt aluat. Cand se enerveaza rar izbucnesc, dar asta nu inseamna ca nu izbuncnesc niciodata. Ca peste tot, la betie fac urat de tot si toate refularile lor ies la iveala dupa cateva beri bune. Cand sunt treji, toti sunt politicosi, dar dupa cateva beri sau pahare de vin vezi si ce mai ascund sub politetea lor.

Foarte rar am avut ocazia sa vorbesc cu cineva sincer despre subiecte controversate. Multi evita sa discute teme controversate. Cum am spus mai sus, temele lor favorite, atunci cand nu vrei sa spui nimic profund sau controversat sunt mancarea si vremea. Despre temele astea poti sa vorbesti ore in sir si, sincer, nu sunt un fan al unor asemenea subiecte, desi despre mancare as putea vorbi, dar nu ore in sir. O asemenea discutie mi se pare atat de lipsita de sens, mie, ca barbat. Femeile sunt facute din alt aluat din punctul asta de vedere. Tot la termeni gastronomici am ajuns. :) Probabil ca, in Canada, asa sunt educati copiii. Sa fie "amabili", dar amabilitatea asta in ghilimele este de fapt o strategie de a evita subiectele controversate. Un fel de a trece prin viata ca gasca prin apa. Bineinteles, nu trebuie sa faci asta tot timpul, dar nici sa-ti fie teama sa-ti confrunti parerile tale cu ale altora. Ajungem iar la subiectul "corectitudinii politice", adica "tu cu parerea ta, eu cu parerea mea si suntem toti fericiti ca nu am facut nici un proges". Dar despre multiculturalism si esecul lui, care nu se vede inca in Canada, poate in alta postare.

Exercitiul fizic in Canada

Ieri veneam cu masina de undeva din oras si am remarcat, desi vazusem asta de nenumarate ori pana acum, oameni care faceau jogging pe strada. Ieri dimineata, cand am plecat la servici, am vazut pe cineva care isi facea alergarea de dimineata, avea o vesta de un galben reflectorizant, ca sa fie vazuta de soferi si alerga pe strada. Si persoanele pe care le-am vazut aseara alergau in grup, dar pe trotuar de data asta, dar tot veste reflectorizante aveau pentru ca puteam sa vad dungile de pe ele cu farurile.

Tot timpul am apreciat interesul canadienilor pentru fitness, pentru sport in general. Desi sportul national este hocheiul, iar unii canadieni ar spune ca de fapt este lacross-ul sportul lor national, sunt totusi interesati, in egala masura, de toate sporturile. Nu conteaza ca este vorba de tenis, inot, fotbal, baseball, fotbal american (nu-mi place sa numesc fotbalul european "soccer", desi mai folosesc cuvantul in discutiile mele despre sport cu canadienii). Apreciez foarte mult asta. Faptul ca multi practica un sport sau se duc la sala de forta se vede pe oameni. Sunt legati, au tonus, au chef de viata, sunt mai optimisti. E ceva de invatat din asta.

Presa in Romania

Am citit articolul asta foarte interesant de la Deutsche Welle. Analiza mi se pare foarte realista si de bun-simt. Citindu-l mi-am dat seama si mai mult cat de important este sa ai o educatie puternica si sa stii sa gandesti critic, pe baza unor argumente solide, fara sa inghiti, cum se spune si in articol, "totul de-a gata". Multi romani se plangeau, cand am plecat, ca televizorul le mananca foarte mare parte din timp. Dar oare daca nu s-ar uita la televizor atat si ar cauta si alte activitati nu s-ar simti mai bine ?

Asta este articolul:
"Presa din România, fie ea scrisă ori audiovizuală, este în momentul de faţă în cea mai mare parte tabloidizată, îndatorată la bănci, cu datorii neplătite la bugetul de stat dar şi cu sume mari pe care le are de încasat de la furnizorii de servicii, în special de la difuzorii de ziare.

Presa din România stă, după părerea mea, mai prost ca niciodată în ultimii 20 de ani.

Primul argument de bun simţ ar fi acela că e firesc să fie aşa, de vreme ce, parafrazînd un vers binecunoscut, am putea spune şi noi cum că, iată, "criza a ucis orice boare de vînt". Altfel spus, presa s-ar supune şi ea malaxorului crizei, ca şi industria, agricultura, turismul, finanţele etc.

Afirmaţia că presa este foarte slabă am auzit-o frecvent în ultimul timp, atît de la comentatori oneşti, dar mai ales de la cei pe care eu i-am numit mereu "directori de opinie", adică de la acei manipulatori ai publicului neinformat şi dispus să primească totul de-a gata.

Eu nu sînt de acord cu această afirmaţie, pentru că ea ar trebui analizată din mai multe unghiuri. Mă voi referi în continuare doar la două, anume la cel economic şi la acela, esenţial, al consumului de informaţie şi al credibilităţii acesteia.

Din punct de vedere economic, aproape întreaga presă românească este la pămînt. Paradoxal însă, aproape întreaga presă românească supravieţuieşte. Explicaţia este simplă: deşi patronii marilor trusturi de presă –Vîntu, Voiculescu, Patriciu – au pierdut zeci, poate sute de milioane de euro în ultimii doi ani, de cînd s-au angajat făţiş în lupta anti-Băsescu, ei continuă să-şi finanţeze produsele media cu scopul evident de a-l înlătura pe preşedintele Traian Băsescu şi Partidul Democrat Liberal de la putere. Recuperatorii pierderilor uriaşe ale trusturilor numite ar fi desigur PSD şi PNL, prin afacerile pe care le-ar pune pe tavă celor pe care i-am numit.

Din punctul de vedere al consumului şi credibilităţii informaţiei, presa aceasta tabloidizată este din păcate puternică. Posturile de televiziune Realitatea şi Antena 3 sînt vîrful de lance al manipulării publicului neinformat dar dornic de a fi luat în seamă. Aşa se face că ţăranul a ajuns să ţină într-o mînă cazmaua iar în cealaltă telecomanda televizorului, că şomerul ţine într-o mînă sticla cu bere iar în cealaltă aceeaşi telecomandă miraculoasă. La fel şi gospodina în timp ce pregăteşte mîncarea, la fel şi pensionarul care aşteaptă ora la care să îşi ia medicamentele.

Desigur că nu generalizez, însă televiziunile comerciale au intrat periculos de mult în vieţile oamenilor: le mănîncă timpul, dar mai grav e că le amputează orice urmă de discernămînt, prin metoda atît de simplă de a le da impresia că "sînt de partea lor", că ceea ce gîndesc ei se vede la televizor.

Presa noastră, atît de slabă profesional vorbind, este după părerea mea mult prea puternică, periculos de puternică prin capacitatea ei de a manipula un public foarte larg.

Iar "campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului" – sintagma discutată la Consiliul Superior de Apărare a Ţării, care a inflamat cea mai mare parte a presei, a opoziţiei politice, a ONG-urilor etc. – sînt o practică mai veche a ziarelor, televiziunilor şi posturilor de radio din România.

Doar că acum aceste campanii sînt de o virulenţă şi persuasiune fără precedent.

Autor: George Arun
Redactor: Rodica Binder"

Problemele educatiei in British Columbia

Citesc si eu site-urile de stiri si ma preocupa situatia sociala a profesorilor pentru ca si eu am facut candva parte, nu demult, din aceasta categorie profesionala. In plus, am rude care sunt profesori si nu pot sa raman insensibil. Nu-mi place sa aud ca profesorilor li se taie acum din salarii pentru ca timp de 20 de ani, orice guvern care a condus Romania nu a facut nimic pentru dezvoltarea economica. Iar cand vorbesti de dezvoltarea economica, vorbesti de o educatie performanta si competitiva si un sistem de sanatate foarte bine intretinut. Oamenii sanatosi si educati pot contribui decisiv la dezvoltarea unei tari pe termen lung.

In ziarul de azi mi-a atras atentia un articol despre un protest al unui numar de aproximativ 100 de elevi de liceu si scoala generala, care s-au adunat in fata Galeriei de Arta din Vancouver pentru a protesta fata de reducerile bugetare din sistemul de invatamant de aici. Ei doreau sa protesteze pentru ca le sunt taiate orele de actorie, cursurile de muzica, iar numarul bibliotecilor este redus. Protestul a fost organizat de Abdi Boubia, care este elev si a organizat protestul prin Facebook. Pagina lui de Facebook o puteti vedea aici. Aici mai puteti vedea si cateva poze de la protest. Mi-a placut ce a putut sa spuna un elev precum Abdi la acest protest: "Ce ni s-a spus toata viata ? Ca scoala este importanta pentru noi ca sa avem succes in viata. Atunci de ce guvernul nu urmeaza sfatul acesta ?" La protest au participat unii membri din opozitie care sunt axati pe probleme de educatie, precum si presedinta Comitetului Scolar din Vancouver, Pattie Bacchus. Unul din participanti a spus ca pana acum s-au auzit proteste din partea politicienilor, profesorilor, dar nu si din partea elevilor. Studentii sunt cei afectati, iar ei trebuie auziti." Preconizata reducere bugetara este de $18,1 milioane, iar cursurile vizate sunt cele de ESL (English as a Second Language), programul pentru elevii cu nevoi speciale, bibiliotecile si programele de muzica. Mi-a placut ce spunea una dintre pancartele purtate de elevi: "Domnule Campbell, ati avut cumva un bibliotecar in scoala dvs. ? Am stiut eu. Nu meritam si noi unul ?"

Daca ar fi sa compar cu ceea ce se intampla acum in Romania as spune ca multi parinti nu inteleg pe deplin situatia in care se afla invatamantul si viitorul Romaniei, in general. Daca imaginea invatamantului si a profesorilor a fost afectata de profesorii care fac meditatii, cu totii cred ca profesorii sunt corupti, ca castiga o multime de bani si "ce le mai trebuie greva ?". Sunt de acord ca orice padure are uscaturile ei, dar padurea nu e uscata. Un procent foarte mare e verde, iar faptul ca se proiecteaza imaginea catorva profesori asupra tuturor mi se pare incorect. In plus, orice guvern, fie ca e el din B.C., fie din Romania, ar trebui tot timpul sa aiba niste prioritati de care sa nu se atinga cand e vorba de reducerile bugetare: invatamantul, sanatatea si cercetarea. Dar de foarte multi ani nimeni nu a vazut asta. Cu exceptia lui Marga, care mi s-a parut cel mai bun ministru al invatamantului pe care l-a avut Romania dupa 1989.

Totusi ar trebui sa condamn si neputinta profesorilor, lipsa de curaj in luarea de atitudine. Niciodata nu s-a facut o greva care sa zdruncine din temelii un guvern sau un sistem prost croit. In plus, romanii si Romania au ajuns in situatia de acum pentru ca, efectiv, nu le-a pasat incotro se indreapta. Sau daca i-a pasat cuiva de drumul gresit in care se indrepta, nu au facut nimic, nu au luat atitudine. Nu au protestat fata de coruptia din societate, fata de lipsa reformelor economice si rationale. Si accentuez rationale. Cei cativa care au protestat au fost voci in pustiu sau catei prea mici pentru cainii cei mari.

Educatia in limba proprie

Ieri vorbeam cu o colega despre cresterea copiilor in Canada respectand limba si cultura din care provin. De la inceput vreau sa spun ca era asiatica, dar avea nume si prenume englezesc. Mi-a zis ca e jumatate japoneza, jumatate irlandeza. Mama ei e japoneza. Avea trasaturile asiatice atenuate. Oricum, mi-a zis ca parintii ei au dat-o la scoala japoneza ca sa invete limba, pentru ca verisorii si bunicii ei din Japonia nu vorbesc limba engleza. Mi-a zis ca se descurca cu limba si are un accent onorabil, adica nu vorbeste ca un alb care vorbeste japoneza. Nu voia sa se duca la scoala deloc cand era mica, dar acum le multumeste parintilor pentru ca au dat-o la scoala japoneza pe care o frecventa sambata. I-am zis ca si eu si cu sotia mea dorim sa crestem copiii sa invete limba romana pentru ca face parte din cultura noastra si nu vrem ca ei sa piarda asta. Pacat ca aici nu stiu sa existe scoala care sa predea limba romana, astfel incat copiii sa-si pastreze limba.

I-am zis ca nu-i inteleg pe romanii care, desi au o engleza foarte stricata (si nu vorbesc de accent pronuntat si gramatica buna), vorbesc cu copiii lor in engleza, iar ei nu stiu alta limba, iar cand bunicii lor vin in vizita au surpriza sa constate ca nu se pot intelege deloc cu copiii lor. Explicatia pe care am gasit-o eu, si care poate sa nu fie corecta, este aceea ca au preferat sa-si uite limba. Poate ca multi au plecat ca si mine furiosi ca in tara nu se facea nimic, dar limba pe care o vorbesti nu are nici o legatura cu calitatea oamenilor sau a autoritatilor publice.

Un alt motiv pe care-l vad este, poate, dorinta de a se integra cat mai repede in Canada, dar asta nu inseamna sa renunti definitiv la ceea ce ai. Ma gandesc la "baby shower" (asa ii spune aici unei petreceri, mai mult o reuniune, la care femeile aduc haine pentru un nou-nascut, inainte sau dupa nastere). Daca in Romania nu s-a facut niciodata asta, de ce, la 5 minute de la aterizare, trebuie sa-mi schimb obiceiurile ? Nimeni nu-ti cere sa-ti schimbi obiceiurile in casa ta. Daca politia canadiana s-a adaptat la purtarea turbanului de catre indieni, care nu concep sa-si descopere capul, inseamna ca societatea e foarte toleranta. Dar sunt totusi niste limite ale tolerantei, nu mergi pana acolo incat sa-ti pierzi identitatea.

Cam asa arata un tomberon de pe strada in Metro Vancouver. Cel putin in Burnaby. In alte orase s-ar putea sa arate altfel. Imi place ca se face educatie in felul asta si se pune un accent foarte serios pe protejarea mediului. Acesta a fost si mesajul de la Olimpiada. Am mai spus si in alte postari ca Vancouverul vrea sa fie cel mai ecologic centru urban din lume. Dupa cum se vede, mesajul este foarte simplu, dar iti atrage atentia ca poti face ceva pentru a arunca gunoiul ecologic. "Gunoiul. E in mainile tale".

Cand ai alternative

Nu stiu daca am mai spus asta vreodata, dar daca nu, o spun acum. Nu am facut blogul asta ca sa ma dau mare ca eu sunt aici si mi-e bine, iar altii sunt in tara si uite ce rau le este. Pur si simplu am vrut sa povestesc celor pe care i-am lasat in urma despre ce vad sau vedem aici, lucruri interesante si care ar putea sa fie aplicate intr-un viitor si in Romania. Desi nu mai sunt profesor de mult timp nu inseamna ca nu ma preocupa inca viitorul si oferirea de optiuni tinerilor si copiilor din Romania. As vrea sa vad la un moment dat cum ei au tot la fel de multe optiuni ca cei din Canada, care, la terminarea unei facultati, au posibilitatea sa-si gaseasca un job foarte bine platit. Nu spun ca toti isi gasesc ceea ce doresc, dar macar au posibilitatea.

In fiecare dimineata cand ma duc la servici citesc un ziar gratuit care este distribuit la fiecare statie de SkyTrain. Se numeste Metro, iar domeniile pe care le abordeaza sunt cele mai diverse de la politica la showbiz, de la retete culinare la sport. Nu este un ziar foarte gros, dar in fiecare dimineata esti pus in tema, cat de cat, despre ceea ce se intampla in Canada si in lume. Una din rubricile care mi-a atras atentia azi era cea intitulata Workology, care, dupa cum cred ca v-ati dat seama, abordeaza piata muncii, iar in cazul de fata legatura dintre sistemul educational si piata muncii. In luna martie are loc Luna Nationala a Ingineriei care se concentreaza pe tineri si exploreaza modul in care copiii de azi vor desena viitorul. Toate evenimentele din cadrul acestei initiative vor aborda copiii intre 8 si 14 ani, aratandu-le cum ingineria moderna le ofera cariere in software, inginerie civila, mecanica, agricultura si silvicultura. Se vorbeste in articolul asta despre modul in care inginerii modeleaza lumea in care traim, cum ar fi infrastructura, dar de asemenea se mai arata in aceasta initiativa modul in care ingineria poate sa contribuie la stoparea incalzirii climei. Bineinteles ca una din conditiile de baza pentru a putea sa devina un copil inginer este sa aibe note foarte bune la matematica si stiinte (chimie, fizica, etc.).

In asemenea initiative le sunt prezentate copiilor oportunitatile si perspectivele unei asemenea meserii, faptul ca ei pot contribui la schimbarea in bine a vietii oamenilor. Nu tin minte sa fi existat, cat am fost eu profesor, o asemenea initiativa la nivel national. Sau poate nu stiu eu, dar oricum ar fi de analizat aceasta idee. Problema in Romania este ca daca faci asemenea prezentari, copiii nu prea au sanse sa fie atrasi pentru ca perspectivele de angajare sunt foarte slabe, piata muncii nefiind atat de dezvoltata si de diversa ca cea din Occident. In disputele mici din politica, din scoli si din orice mediu profesional care vreti voi din Romania se pierde imaginea de ansamblu insistandu-se pe amanunte lipsite de importanta cum ar fi: isi da Geoana demisia din fruntea Senatului sau cat de bolnav este Basescu ? Pe cine intereseaza ? Nu pe multi, desi multi discuta despre asta, sunt sigur. Ar trebui ca oamenii simpli sa ia atitudine, sa nu mai dezbata atat de inflacarat politica si orice subiect despre care ei cred ca au habar si sa lase specialistii sa-si faca treaba. Dar ca sa ai specialisti trebuie sa implementezi politici pe termen lung pentru sprijinirea cercetarii stiintifice si a altor domenii de interes care ar putea contribui la dezvoltarea pe termen lung a Romaniei. Rasplata financiara trebuie sa fie pe masura muncii lor si numai daca au proiecte viabile. Pentru ca, hai sa fim sinceri, orice padure are uscaturile ei.