miercuri, 28 iulie 2010

Uitarea trecutului şi refuzul prezentului

O alta analiza realista de la Deutsche Welle. Nu-mi vine a crede ca s-a ajuns pana aici.

"Uitam prea repede si prea de tot, iar asta a facut ca istoria sa ne poarte deseori pe apele ei tulburi ca pe niste frunze uscate. Un recent sondaj de opinie arata că daca Nicolae Ceausescu ar mai fi in viata si ar candida la presedintie alaturi de liderii partidelor de azi, 41% dintre romani l-ar vota.

Din acelaşi sondaj aflam ca 63% dintre romani considera ca inainte de 1989 se traia mai bine. Sunt raspunsuri halucinante, pe care sociologii ar trebui sa le analizeze cu toată seriozitatea. De fapt, dupa parerea mea, la un asemenea sondaj de opinie oamenii, in mod normal, nici nu ar fi trebuit sa raspunda.

Cum sa vrei sa votezi, fie şi ipotetic, in Romania anului 2010, cand suntem in NATO si in Uniunea Europeană, un fost dictator comunist, care a impus frica si teroarea, care ne-a tinut in frig, foame si ignoranta un sfert de secol ?

A fost cumva o farsa istorica atunci in decembrie 1989 cand milioane de oameni au iesit in strada pentru a scapa de Ceausescu ? Nu, farsa ne-am jucat-o noi singuri dupa caderea comunismului.

Am intrat in libertate fara ca cei mai mulţi dintre noi sa ne asumam partea noastra de vina. Am ramas aceiasi, desi realitatea ne cerea sa fim altfel. Ne-am pastrat mentalitatea de slujbasi la stat, in timp ce conducatorii politici ai statului ne trageau pe sfoară, pentru a-si hrani clientela politica.

Si cu toate acestea, eu nu cred ca cei mai multi dintre romani sunt nostalgici dupa Ceausescu si regimul comunist. In schimb, cred cu tărie ca cei mai multi dintre romani refuza prezentul. Criza prin care trecem ii face sa recurga la utopii dintre cele mai nastruşnice, de la fostul dictator pana la farseorul de la OTV Dan Diaconescu.

Sigur ca romanii sunt dezamagiti de clasa politica in ansamblul ei. In parte au dreptate, in parte sunt manipulati de trusturile de presa ai caror patroni vor cu orice pret sa contribuie la decredibilizarea si demolarea actualei puteri politice.

Dar multi dintre romani nu par sa fie dezamagiti si de ei insisi. Explicit, de faptul ca au contribuit la formarea acestei clase politice, nu din convingere, ci prin clientelismul ce ne caracterizeaza.

Am incurajat si dezvoltat un sistem corupt nu doar prin tacere, ci si prin participare directa. Am avut nevoie sa ne angajam odrasla intr-un post bugetar si am facut tot posibilul sa gasim usa care sa ni se deschida, evident contra cost. Am vrut sa primim fonduri europene pentru o afacere si am gasit omul potrivit. Am vrut afaceri privilegiate cu statul si le-am obtinut.

Problema e ca noi nu vedem decat coruptia la nivel inalt. Restul, in perceptia publica, nu este asumat coruptiei, ci "relatiei" pe care fiecare o poate avea cu cineva bine plasat intr-o functie si la care poate sa apeleze.

Acum, cand se pune problema unor mari restructurari bugetare, eu cred ca oamenii se tem si mai mult de prezent, pentru ca se tem ca sistemul de relatii s-ar putea sa nu mai functioneze ca pe roate."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu