De fapt poate trebuia sa intitulez postarea asta "Ce iti trebuie sa reusesti in Canada ?", dar mi s-a parut prea lung titlul. Ce-i trebuie unui imigrant pentru a considera ca a reusit in Canada sau ca este pe drumul cel bun ? De aici se poate face o intreaga dezbatere filosofica despre ce este fericirea, asa ca o sa incerc sa nu plictisesc. Personal, cred ca fericirea este acea stare de spirit in care esti multumit cu ceea ce ai, esti apreciat de cei din jurul tau pentru munca depusa in viata ta, ai o familie care iti este alaturi tot timpul. Ma refer la familia care este cu tine in Canada, desi, dupa ce pleci, parintii se gandesc tot timpul la tine.
Ca sa reusesti in Canada iti trebuie multa vointa, perseverenta, sa nu-ti pierzi speranta niciodata pentru ca vor fi momente cand simti ca esti debusolat, demoralizat si nu mai ai nici o optiune. Pe langa toate acestea iti mai trebuie si un dram de noroc. Norocul fie ti-l faci cu mana ta, dar de multe ori norocul reprezinta acea succesiune de evenimente care, adunate, conduc catre un final fericit pentru tine cand stii sa folosesti oportunitatea oferita si scoti maximul de profit din acea situatie. Norocul pe care ti-l faci cu mana ta, dupa parerea mea, este atunci cand demonstrezi ca esti bun intr-un domeniu si apoi esti promovat, dar asta ia mult timp si multa munca.
Pana atunci iti trebuie perseverenta, vointa de care am vorbit mai sus. Pentru fiecare individ reusita are o alta semnificatie. Unii, chiar daca au multe o sa spuna ca nu considera ca au reusit sau altii care au mai putin o sa spuna ca ei considera ca au reusit in viata. Dar aici imi dau cu presupusul. Cu alte cuvinte, nu exista o reteta sigura de a considera ca ai reusit in Canada, ci fiecare are experienta sa unica din care altii se pot inspira, daca vor. Intotdeauna sfatul meu a fost sa nu ai asteptari mari, pentru ca aici nu curge lapte si miere, dar Canada iti ofera ocazia de a incepe din nou, de a face ceva ce ai dorit toata viata, de a te reinventa, daca vreti. Eu si cu sotia mea nu ne-am facut iluzii inainte de a veni aici. Stiam ca o sa incepem de la zero, dar asta nu ne-a demoralizat, ci, chiar mai mult, ne-a facut sa ne dorim si mai mult sa reusim, sa consideram ca suntem cu adevarat fericiti, ca avem un loc al nostru.
Sunteti fericiti,aveti un loc al vostru,dar nu va simtiti singuri?Eu va doresc tot binele si multe realizari.Urmaresc din curiozitate blogul si sunt o cititoare perseverenta indifenent de netura postarii.
RăspundețiȘtergereMultumesc ca urmaresti blogul. Sper sa ti se para interesant in continuare. :) Cat despre singuratate. Sunt si momente bune si mai putin bune, dar ne avem unul pe celalalt, iar, mai nou, mai avem un botz cu ochi langa noi care ne-a umplat viata cum a venit pe lume. Asa ca acum avem si un scop in viata. Fetita noastra scumpa.
RăspundețiȘtergereExcelent punctat, Sergiu: "nu exista o reteta sigura de a considera ca ai reusit in Canada, ci fiecare are experienta sa unica din care altii se pot inspira, daca vor". Am mai spus-o si eu, dar e foarte bine când o mai spun şi alţii. Fiecare e cu drumul său în viaţă, cu voinţa şi capacitatea sa de adaptare, dar şi cu steluţa sa norocoasă.
RăspundețiȘtergereBaftă la toţi!
In primul rand va doresc sa fiti fericiti, sa va traiasca fetita, sa fie sanatoasa si sa aiba noroc. Am descoperit blogul tau mult mai tarziu decat pe cel al lui Gilbert, dar ma bucur de fiecare realizare a voastra, cat de mica ar fi. Citesc ce scrieti nu numai din curiozitate, dar ma si ajuta in decizia pe care urmeaza sa o iau. Sa stiti ca randurile voastre sunt citite cu regularitate! Multa bafta si tot ce e mai bun intregii familii!!! Cu simpatie, Alice
RăspundețiȘtergereMultumim Alice. Multumesc ca-mi citesti blogul in continuare. Multa bafta si tie in decizia pe care vrei s-o iei.
RăspundețiȘtergereAlice, să-ţi dea Dumnezeu măcar un strop de inspiraţie în decizia pe care o să o iei. ;)
RăspundețiȘtergereBaftă!
Multumesc mult amandurora de incurajari. Stiti... eu nu sunt din generatia voastra, ma apropii cu pasi repezi de 45 de ani, imi fac griji privind engleza (desi am tendinta de-a ma subestima).
RăspundețiȘtergerePunctul slab este adolescentul meu care nu vrea sub nici o forma sa se desparta de amici, colegi etc. Eu sunt (eram) o conservatoare, dar va dati seama in ce impas ne aflam daca si eu sunt hotarata sa las casa, cariera pt.care am muncit mult...
Punctul forte este omul meu cel drag de la Vancouver si relatia noastra deosebita de mai bine de un an (singuratatea este o povara).
Gilbert, inspiratie am, decizia e ca si luata, dar ma doare sufletul ca nu vreau sa am pe constiinta viitorul baiatului meu (nu cred ca-i va fi bine in Romania cu tatal lui, avand in vedere ca a stat numai cu mine de la opt ani, cu exceptia taberelor; pe de alta parte sunt informata si privitor la tentatiile si viata tinerilor din Vancouver)
Pana cand ne vom putea invita la o cafea sau un ceai... cred ca mai dureaza!!!
Oricum, eu va admir pe fiecare pentru curaj si citesc cu mult interes ce scrieti. Va doresc si eu voua bafta multa, sa fiti uniti, sa va cresteti pruncii in familie si sa aveti multa, multa sanatate!
Nu stiu cati ani are baiatul tau, dar o sa aiba mai multe oportunitati aici, daca vrea sa studieze. Depinde numai de el. Cat despre tentatii, daca l-ai crescut cum trebuie, cred ca o sa fie in stare sa faca diferenta dintre bine si rau. :)
RăspundețiȘtergerenu stiu ce sa zic nu inteleg ceva scuzama te rog pe mine ma intereseaza ca are rost sa renunt la tot din tara si sa incepi de la zero in canada salaru iti ajunge sa traiesti bine adica sa platesti chiria sa manci sa-0tzi ieie ceva haine adica cume traiu si cum is vazuti romani in canada cam atat imi place mult blogul tau pare rau ca nai un chat sa vorbim mai multe dar daca potzi sau ai un id de yahoo messenger ar fi fain astai id meu de messenger lory_ursulet iara mailul lory_ursulet@yahoo.com vreau sa merg si eu in canada mi-am depus actele doar ca as vrea sa vb . cu cineva carei acolo sa ma antreneze unpic sa ma pregateasca la ce sa ma astept mersi tare mult sper sa mai vorbim. multa bafta ceau si astept raspuns.
RăspundețiȘtergereNoi ne-am intors din Canada si suntem fericiti aici.Cetatenia am luat-o pt ca nu intrasem in Ue cand ne-am intors noi.Sunt multe de spus,dar daca ai aici o casa platita ,un job din care poti trai nu merita.In afara de faptul ca ai sa regasesti acolo mizeriile de acasa plus frigul,sistemul sanitar si scoala proasta te va macina singuratatea si dorul
RăspundețiȘtergere