Sau, cel putin, asa sustine un articol citit de mine intr-o revista canadiana de economie. Economia canadiana ar fi trebuit sa explodeze pana acum, pentru ca a recuperat cea mai mare parte a joburilor pierdute in timpul recesiunii. Au fost vazute cresteri in consum si investitii si a avut una din cele mai mari cresteri economice din lumea industrializata. Canada se vede legata de vecinul sau de la sud printr-o ancora avand in vedere ca SUA inca se mai confrunta cu somaj de doua cifre, confiscarea de case de catre banci si consum slab. Peisajul sumbru a reaprins tendintele protectioniste ale Americii. Canadei i-a luat mai mult de un an pentru a negocia o scutire de la dispozitiile din planul de reconstructie american "Buy American" in valoare de $787 miliarde. La mai putin de o luna dupa ce a fost rezolvata aceasta disputa, 28 membri din Congres au introdus un proiect de lege care cerea anularea Acordului Nord-American de Liber Schimb (NAFTA).
Din cauza ca America isi retrage puntile, pare un moment oportun pentru Canada sa-si caute alti parteneri de afaceri. Toti stiu ca pietele emergente precum India, China si Brazilia sunt viitorul. Dar, pentru Canada, este un fapt de necontestat ca 73% din bunurile exporatate se duc in America. Schimbul anual al Canadei cu India reprezinta doar doua zile de schimb transfrontalier cu SUA. Comertul cu Uniunea Europeana, al doilea partener ca marime al Canadei reprezinta doar 1/9 din ceea ce traverseaza granita catre sud. Diversificarea este o idee buna, dar nu ofera o solutie alternativa reala la piata americana. Ministrul federal al comertului, Peter van Loan, spune ca "nimic nu poate sa inlocuiasca relatia noastra comerciala cu Statele Unite. Cresterea in alte zone este un plus, dar o refacere economica americana este foarte, foarte importanta pentru Canada." Interesul canadian nu este servit de divortul de Statele Unite, ci de curtarea lor din nou. In vara aceasta nu a fost nici un articol care sa mentioneze cresterea economica a Canadei fara a mentiona povara situatiei economice americane. De la preturile materiilor prime pana la pretul produselor finite, problemele Americii au fost citate de fiecare data ca fiind cel mai mare obstacol in calea recuperarii economice a Canadei.
Exporturile canadiene in SUA reprezinta 25% din PIB-ul canadian, pe cand doar 2,2% din activitatea economica americana este legata de Canada. Americanii tind sa nu remarce cand canadienii au probleme, dar cand americanii au probleme si canadienii sunt trasi in jos. Exporturile canadiene au scazut cu 2,2% numai in ultimele noua luni. In decembrie 2008, Canada exporta cu $6,1 miliarde mai mult decat importa din Statele Unite. Surplusul s-a ingustat pana la $5 miliarde in mai putin de doi ani, ajungand la doar $1,2 miliarde in iulie 2010.
Tendinta protectionista a Statelor Unite si frustrarea canadiana legata de ele au radacini vechi care merg pana la 1878. Atunci primul prim-ministru, John A. Macdonald, a fost infuriat de refuzul american de a negocia un acord economic reciproc. Si semnarea NAFTA a avut problemele sale, dar dupa finalizarea sa exporturile canadiene au crescut de 3,5 ori. Reconstructia "fortaretei America" a avut loc dupa evenimentele de la 11 septembrie, cand noi dispozitii de securitate au avut un efect imediat asupra exporturilor canadiene. Intre 2002 si 2008, exporturile de marfuri au scazut cu pana 20%. Securitatea crescuta de la granita au ridicat costul exporturilor cu pana 15%. Costurile privind respectarea reglementarilor depaseste acum beneficiile liberului-schimb pentru multe companii canadiene. Daca la inceput securitatea la granita avea in vedere apararea "securitatii fizice", acum este vorba de "securitatea economica".
Dovada turbulentelor economice care alimenteaza sentimentele protectioniste sunt multe si variate. Bill White, candidatul democrat in cursa pentru postul de guvernator al statului Texas a publicat anunturi in care ataca pe actualul guvernator, Rick Perry, ca vrea sa ofere milioane de hectare de pamant privat unei companii spaniole pentru a construi drumuri cu taxa si sa lase compania respectiva sa instaleze aparatele de taxat. Intre timp, sectorul tehnologic din India a fost jignit luna trecuta de decizia luata de Senatul american de a creste pretul vizelor pentru companiile care vor sa angajeze cel putin 50 de muncitori straini. Exista un sentiment in Statele Unite cum ca "viitorul meu nu va fi la fel de luminos ca cel al parintilor mei".
Conform lui van Loan, Canada a fost prima tara din grupul G20 care a eliminat tarifele la echipamente, masini si alte produse. De asemenea a mai negociat un acord de liber-schimb cu Uniunea Europeana, al doilea partener ca marime, care ar putea sa insemna o infuzie de $12 miliarde in economia canadiana, conform previziunilor guvernamentale. A cincea runda de negocieri este programata luna viitoare si este planificat ca acest acord sa fie semnat pana la sfarsitul lui 2011. Discutii preliminare mai au loc si cu India pentru incheierea unui acord de liber-schimb, care ar putea fi o oportunitate foarte mare pentru exportatorii canadieni. "Vrem mai multe schimburi cu Europa, care este o piata bogata, si cu Asia, care este o piata cu o crestere foarte rapida." Scopul acestor discutii este "de a le adauga la piata americana, nu de a le inlocui, cautand oportunitati in alta parte", declara Roy McLaren presedintele Canada Europe Roundtable for Business. "Vrem sa ne extindem, dar trebuie sa fim si realisti, o crestere cat de mica a schimbului cu Statele Unite reprezinta un beneficiu imens pentru noi, iar o scadere cat de mica are un impact negativ imens."
Din cauza imperativelor geografice, relatia cu Statele Unite este foarte stransa. Canada nu pluteste in Oceanul Pacific cu Statele Unite, ci merge brat la brat cu ele. Canada poate sa viseze la noi relatii comerciale cu alte spatii, dar viitorul ramane legat de Statele Unite. Daca nu din dragoste, atunci din motive geografice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu