Canada nu e lapte si miere

Am mai spus si in alte postari ca daca vii in Canada trebuie sa muncesti, ca peste tot de altfel, daca vrei sa realizezi ceva, adica sa incepi de jos. Nimeni nu te asteapta la aeroport cu masina, apartamentul si jobul pe care sa-l ai toata viata. Mai inainte vorbeam cu managerul meu, care lucreaza de 20 de ani cu compania la care sunt acum, care imi spunea cum a inceput el. Lucreaza de cand avea 8 ani. A distribuit ziare in Toronto, a asamblat cutii la o pizzerie, a lucrat la Bell (o companie telefonica) de la 16 ani, iar apoi a lucrat pentru compania la care este acum de cand avea 19 ani. Mama sa era vicepresedinte la Bell si a fost concediat de acolo. Cand l-am intrebat cum de a fost concediat cu maica-sa vicepresedinte, mi-a zis ca nu a avut ce face si a fost dat afara. A trait pe cont propriu de la 16 ani, nu voia sa accepte nici un fel de ajutor.

Avea mandria de a face totul singur. Castiga cam $6/ora in Ontario la vremea aceea. Nu stiu daca era mult sau putin, dar el mi-a zis ca manca din gunoi de la Mr. Sub (un restaurant fast-food). Oamenii nu mancau sandwich-ul intreg, ci pe jumatate, iar el il lua de acolo. Mai lua si niste saci cu taitei dintr-aia chinezesti pe care ii fierbi si care ii ajungeau o saptamana. Banii pe care ii lua nu ii ajungeau pentru mancare. Mi-a zis ca din cauza asta apreciaza ce are acum, pentru ca a muncit din greu pentru a ajunge la ceea ce are acum. Nu e bogat, dar e multumit de viata pe care o are. Mi-a zis ca nu-i este rusine sa spuna ca manca din gunoi, pentru ca asta e viata pe care a avut-o si nu ii pare rau pentru deciziile pe care le-a luat in viata. Chiar il admir pentru asta.

Il inteleg, pentru ca si noi am trait greu in Romania, iar aici nu suntem bogati, dar muncim si incercam sa ne construim un viitor mai bun aici pentru noi si pentru fetita noastra iubita. Trebuie sa muncesti greu in viata ca sa apreciezi cu adevarat ceea ce ai obtinut, nu sa stai si sa-ti pice para malaiata. Trebuie sa fii nesimtit, dar in sens bun.