Impresii din Romania

Anul asta am fost, in sfarsit, in vizita in Romania. Dupa multa vreme am reusit sa ne urcam in avion si sa zburam spre meleagurile natale. Nu-mi faceam sperante la ce as putea gasi acolo schimbat, dar eram curios sa vad ce s-a mai intamplat de cand am plecat.

Weekend la Victoria

Week-end-ul trecut am fost la Victoria. Am zis sa avem o iesire de doua zile undeva ca sa ne simtim bine. Si e asa de bine cand te duci undeva si te trezesti in alt pat.

Grouse Grind

Grouse Grind este un traseu de drumetie pe munte foarte popular in Vancouver. De fapt, cel mai popular. Pe site-ul Vancouver Trails este incadrat la categoria "dificil". Traseul nu este lung, aproximativ 3 km, dar diferenta de nivel este de 853 de metri si este foarte abrupt.

Aplicatia pentru pasaportul canadian

Ieri am fost la Passport Canada pentru a aplica pentru un pasaport canadian pentru copil. Ca intotdeauna procesul este unul foarte linistit, civilizat, fara nici un fel de stres. Ti se da un numar de ordine si iti astepti randul.

La acvariul din Vancouver

Ieri a fost un eveniment special in viata noastra si am decis sa mergem la acvariu, ca sa ne simtim bine. Ultima data am fost acum cativa ani, iar acum au adus si pinguini, asa am spus sa vedem si pinguinii. Sunt piguini africani din Africa de Sud.

Bridal Veil Falls

sau cascada Voalul Miresei. Se numeste asa pentru ca apa care cade de la o inaltime de 60 de metri da impresia ca formeaza un voal alb de mireasa. E foarte frumoasa.

Plimbare prin Capilano Canyon

Azi a fost o zi frumoasa. Am decis ca in vara asta sa iesim la o plimbare prin Vancouver. Sunt atatea zone foarte frumoase pe care nu le-am vazut niciodata.

Pe Cypress

Azi a fost o zi foarte frumoasa. Am zis sa nu stam in casa si sa facem o iesire cu masina. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat pana am ajuns pe muntele Cypress. Acolo am facut niste poze pe care le puteti vedea si voi. Cei care traiesc in Vancouver stiu unde este Cypress Provincial Park.

Am prins un apus de soare foarte frumos.

In zare se vede vulcanul Baker din Statele Unite. Am mai zis si alta data, daca muntele asta se vede din Vancouver inseamna ca e foarte senin. Muntele e in Nebraska, nu in statul Washington care se invecineaza cu British Columbia.

In dreapta podului Lions Gate se vede Stanley Park.

In zare se vad muntii de pe Vancouver Island.

 

In drum spre White Rock

De fapt nu exista un oras White Rock in Metro Vancouver, ci este tot orasul Surrey. Daca te-ai duce pe site-ul Canada Post si ai cauta codul postal pentru orice adresa ti-ar da ca acolo este Surrey. Multi il numesc South Surrey. Cand am mers pe 1 ianuarie acolo la plaja, la dus am mers pe King George Highway, care trece prin tot Surrey-ul. La televizor, cand vezi ca cineva a fost impuscat sau injunghiat, de cele mai multe ori evenimente de genul asta se intampla in Surrey. Ma rog, acum sa nu credeti ca nu se pot intampla asemenea evenimente si in alte orase din Metro Vancouver, dar, cum am spus, cele mai multe se intampla acolo. Iar daca esti precaut si nu te implici in asemenea activitati nu are cum sa te afecteze. Doar daca te implici intr-o banda sau te apuci sa cresti "maricica" poti sa intri in conflict cu multi si cu legea. Stiu ca sunt si romani care cultiva "maricica".

In drum spre plaja eu conduceam masina si, bineinteles, nu aveam timp sa ma uit pe marginea soselei, dar sotia avea, stand in spate. A observat ceva foarte interesant. Toate casele pe care le-a vazut pe marginea drumului aveau garduri inalte si semne pe gard care spuneau "caine rau, nu treceti".  Si nu cred ca erau numai pe marginea strazii. Cand mi-a zis asta ne-am gandit amandoi la casele pe care le vezi in alte zone cum ar fi Burnaby, New Westminster, Vancouver, West Vancouver, North Vancouver, Delta care nu au garduri deloc. Daca se intampla sa vezi un gard la casa cuiva este din cauza ca acea persoana doreste mai multe intimitate, dar nu ca sa se pazeasca de infractori. Cum am vazut in New Westminster, garduri de vegetatie sau "garduri vii". Totusi orice casa din Metro Vancouver are instalat un sistem de alarma. Daca nu ai, atunci fa bine sa-ti pui unul. In Delta, am vazut case cu garajul deschis, de unde poti intra in casa si nu era nimeni acasa. Semn ca proprietarii nu se tem ca cineva le-ar putea intra in casa.

Cand vezi asemenea garduri in Surrey si stii care este situatia in alte zone iti dai seama ca este o problema cu criminalitatea in zona respectiva. Un coleg de la firma mea, care lucreaza ca agent de paza spunea, mai in gluma mai in serios, ca de Anul Nou au fost impuscaturi sau injunghieri in Surrey, acolo unde locuieste el. Zona de care vorbesc eu este de fapt North Surrey, acolo unde se termina si linia de SkyTrain, la statia King George. White Rock sau South Surrey este mult mai linistita. Casele de acolo nu aveau garduri inalte, iar cele care aveau se vedea de la o posta ca sunt de oameni bogati. Aratau foarte bine vazute de afara.

1 ianuarie 2011

Azi am zis sa nu stam in casa si sa facem o iesire cu masina. Am zis sa mergem in White Rock, un oras din Metro Vancouver care este aproape de granita cu SUA. Erau o multime de oameni pe plaja si am avut norocul sa fie o zi foarte frumoasa si am facut si niste poze, cred eu, foarte frumoase. Golful se numeste Boundary Bay. Era acolo si un tip care se bagase in apa ca sa-si faca portia sa de inot pentru 1 ianuarie. Asa se face aici prin Canada de Anul Nou. O multime de oameni se duc in diverse locuri si se arunca in apa rece. Stau un minut si vin inapoi. In Prince George, de exemplu, oamenii trebuiau sa se inscrie, sa plateasca, iar banii erau stransi in scopuri caritabile.

Tot o imagine dinspre sud. Soarele era foarte frumos.

In zare se vad muntii din State. Cum am zis, eram foarte aproape de granita.

In zare se vad muntii dinspre nord, blocurile inalte sunt din North Vancouver.

Croaziera pe Dunare

O colega de-a mea a fost timp de trei saptamani intr-o croaziera pe Dunare, impreuna cu sotul ei. Au vizitat, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria. Stiam ca are de gand sa se duca de acum cateva luni, de cand rezervasera biletele. In Romania au vizitat Bucurestiul, castelul Bran. I-a parut rau ca nu a putut vizita castelul Peles, despre care ii spusesem ca este foarte frumos si ii dadusem o multime de informatii despre el. Ii aratasem niste poze pe Google si a fost foarte impresionata de frumusetea lui. A fost prin Sinaia, dar Pelesul nu l-au putut vizita pentru ca era intr-un fel de renovare, daca imi aduc bine aminte. Zona Sinaia i-a placut foarte mult. A fost si la Bran, despre care stia ca este castelul lui "Dracula", dar eu ii explicasem care era treaba cu "Dracula" si de ce Vlad Tepes purta acest titlu (nu e nimic malefic in el, Vlad Tepes mai era numit si fiul lui Draculia, care era Vlad Dracul, membru in ordinul Dragonului). I-a mai placut foarte mult si mancarea traditionala. Ce a impresionat-o foarte mult pe ea si pe cei care calatoreau cu ea in croaziera asta a fost diferenta si diversitatea traditiilor de la o tara la alta si chiar de la o regiune la alta, intr-o zona foarte mica, dupa cum spunea ea. I-am zis ca gasesti in Romania, dar si in alte regiuni din Europa traditii diferite intre zone invecinate. I-a placut foarte mult sa vada costume nationale diferite de la o tara la alta: Serbia, Ungaria, Bulgaria. In Serbia au mancat mancare traditionala intr-o casa taraneasca si li s-au oferit spectacole de muzica si dansuri populare care i-au placut foarte mult.

Ii mai spusesem sa se duca si la Muzeul Satului, dar a spus ca nu a avut timp. Erau foarte multe obiective de vizitat, in foarte putin timp si a trebuit sa aleaga. Ea cu sotul ei si alti cativa prieteni au ales sa faca o plimbare prin Bucuresti si sa se duca la un restaurant, dar prietenii care au fost la Muzeul Satului i-au spus ca a fost foarte frumos si le-a placut foarte mult. Mai tarziu si-a dat seama, imi spunea ea, ca a gresit si ca s-a dus la plimbare. Era un concert la o biserica din Bucuresti pe care ar fi vrut sa-l asculte. In ziua in care ei erau prin Bucuresti era si Angela Merkel, cancelarul Germaniei, in vizita in Romania. A fost si la Casa Poporului si a fost uimita de risipa pe care a putut sa o faca Ceausescu cu banii poporului. Acum ma intreb daca ghidul le-a spus de asta sau au aflat-o din alte surse. Daca asta le-a spus-o ghidul si deci asta ar fi prezentarea oficiala a Casei Poporului, atunci stau si ma intreb de ce este folosita de Parlament in continuare ?

Croaziere

Aproape in fiecare zi ne vin in posta fluturasi cu oferte de la super-marketuri sau alte tampenii. Azi, pentru prima oara, ne-a venit o oferta pentru croaziere, pentru diferite momente ale anului: octombrie, septembrie, mai, etc. De exemplu pentru o croazierea in estul Caraibelor de 7 zile costa $479 (cabina in interior), $569 (cu vedere la ocean) sau $659 (cu balcon). Si lista poate continua. Dar ce mi-a atras atentia a fost o croaziera de 12 zile pe Dunare care costa $3.378, fara a avea taxele incluse. Traseul cuprinde doar Ungaria, cu o oprire de 2 nopti la Budapesta, Slovacia, Austria, Germania, Cehia. Atat !! Romania nu este deloc pe acolo. Ma intreb oare de ce ?

De fapt intrebarea e retorica, pentru ca stiu de ce. Politicile de promovare a turismului facute dupa ureche, fara a avea o strategie unitara. Suntem lasati pe dinafara din cauza calitatii serviciilor. Foarte proaste. Si de asemenea din cauza lacomiei, as putea spune, a firmelor care activeaza in turism. Ma gandesc numai la faptul ca preturile din statiunile montane din Romania, cu servicii mai slabe decat in alte tari europene, sunt mult mai mari decat in acele tari.

Sunt multe de spus in domeniul asta pe care nu-l cunosc atat de bine, dar cred ca ce am spus mai spus e o judecata de bun-simt. Avem o tara atat de frumoasa, dar nu stim sa scoatem bani din asta. In schimb am taiat copacii din paduri, cum am avut eu odata surpriza sa vad la bunicii mei din partea mamei. Nu mi-a venit a crede ce au putut face oamenii de acolo. Intr-o vara, toata padurea a disparut. Dar e de inteles, intr-un fel, pentru ca la cat se fura din paduri si-au protejat proprietatea, intr-un fel. In timp cred ca dealul ala o sa o ia la vale.

Portocale, ratoni si aligatori

Azi la servici ma plictiseam si am stat din nou de vorba, bineinteles, cu colegul meu. Mi-a zis ca obisnuieste sa se mai duca in Florida in vacante in timpul verii. Spunea ca ii place sa vada acolo livezile de portocali de unde poti sa iei o portocala din copac si sa o mananci. L-am intrebat daca e mai buna sa o mananci din copac direct sau de la magazin. Era o intrebare evidenta, dar am vrut sa-l intreb. Mi-a zis ca mancata din copac e mult mai buna, e mult mai suculenta si aromata. Dar daca te duci in Florida, spunea el, si vrei sa culegi niste portocale trebuie sa ai grija si la serpii veninosi pe care i-ai putea gasi in copaci pentru ca dorm acolo. Povestea ca era intr-o vacanta odata si niste fete s-au dus intr-o livada sa culeaga niste portocale, iar cand au venit cineva le-a intrebat daca au gasit si serpi pe acolo sau aligatori. Ele au zis ca nu, dar nu s-au mai dus a doua oara sa mai culeaga ceva.

Altadata fusese in Florida cu un trailer in care ai de toate: pat, bucatarie si toate cele. Au stat acolo o singura noapte pentru ca li se stricase aerul conditionat si era foarte cald, iar umiditatea era foarte mare. Vreo 28-30 de grade Celsius. Au stat o zi si din cauza ca acolo unde trasesera ei era langa ocean. Vasele de pescuit curata pestii aproape de mal si arunca resturile-n mare. La reflux veneau tot felul de animale: sobolani, soareci, serpi, aligatori ca sa manance din resturile de acolo. Ii vedea cum vin de peste strada ca sa manance "delicatesele". Pe langa asta era si mirosul incantator de peste putrezit. Asa ca au plecat de acolo. Mai spunea ca noaptea, undeva langa Daytona, aruncau resturile de mancare si veneau aligatorii sa le manance si ii auzeau cum se preling in apa ca sa prinda resturile de carne aruncate de ei. Noaptea, daca mergi cu o lanterna de-a lungul malului, vezi aligatorii pentru ca au ochii rosii daca ii luminezi cu lanterna.

Aici in Vancouver vazuse o multime de animale salbatice: ratoni, ursi. Singurul animal salbatic pe care nu-l vazuse era o puma. Un prieten de-al lui are o cabana de busteni undeva in interiorul provinciei si avea si niste grajduri acolo unde crestea cai. In fiecare seara venea o puma ca sa prinda ceva, dar nu reusea sa faca nimic din cauza gardului. In cele din urma prietenul asta al lui a impuscat puma aia si a impaiat-o. A pus-o deasupra semineului in pozitie de atac sau ceva de genul, asa ca atunci cand treceai pe langa ea era destul de intimidant sa o vezi.

Acasa la el are probleme cu ratonii. Ii intra tot timpul in casa si ii fura painea sau mancarea de pisica. Stiu sa deschida geamul si usa, intra in bucatarie, ii iau painea din dulap si il inchid la loc, asa ca atunci cand el venea acasa nu isi dadea seama de asta pana nu vedea firmiturile in dulap. Femelele, spunea el, isi trimit puii in recunoastere ca sa analizeze daca pot fura ceva. Spunea ca arunca cu un pahar de apa pe ei, pentru ca nu le place apa. Altadata se uita la televizor si tot auzea pasi de animal in casa. Credea ca e pisica pentru ca ii vedea coada, dar coada matei semana cu a ratonului si nu isi dadea seama. Dar era ciudat ca pasii se tot auzeau, iar pisica nu face asa. Atunci s-a miscat usor sa vada care era treaba ca sa nu sperie animalul. Ce facea asta? Se strecura in casa sub masa, unde era mancarea pisicii, il tintea pe asta cu privirea sa fie sigur ca nu e nici un pericol si uitandu-se la el intindea laba in castronul pisicii lua o mana si fugea afara. Dupa ce termina venea din nou. Si a facut asta de vreo cateva ori. Nu mai putea de ras cand imi povestea. Niste vecini de-ai lui plecasera odata in vacanta, iar mata lor era una dintr-alea care nu stau prin casa, ci mai mult pe afara, asa ca i-au lasat un sac de mancare afara ca sa aiba ce manca. N-a apucat sa manance mata aia nimic, pentru ca in fiecare seara, la ora 9 fix, vedea ratonii care veneau si se infruptau, dar nu mancau tot, ci lasau si pentru a doua zi. Si au tinut-o asa pana au terminat sacul. Colegul asta imi spunea ca ursii nu sunt asa: cauta si iti rastoarna totul pana gasesc ceva de mancare, fac o gramada de mizerie. Ratonii sunt mai "civilizati" si "curati". Am uitat sa spun ca ratonul ala care fura din castronul pisicii isi spala si labele in bolul ei de apa, pentru ca vedea tot timpul urme de raton ude in casa.

Prin Romania

Azi am gasit la serviciu un tip, canadian get-beget, care a fost prin Romania prin 1990, chiar imediat dupa revolutie. Calatoria lui incepuse in Turcia ai a trecut prin Romania. Mi-a povestit o gramada de lucruri. M-a intrebat daca sunt din Bucuresti sau din Sighisoara si, bineinteles, i-am zis ca nu. Avea nume sarbesc, dar de fapt era croato-italian, iar strabunicii lui, am aflat discutand cu el, erau din Bucovina, ucraineni din Bucovina, care venisera aici pe la sfarsitul sec. XIX. Inca mai avea poze cu strabunicii lui, imbracati in costum national, dar desculti si i se parea ciudat sa vada asta. Spunea despre ei ca au fost tarani, fermieri, cum mai zic canadienii pe aici si ca de aceea au venit aici. Cica Marea Britanie, pe atunci, invita foarte multi oameni sa vina sa se stabileasca in vestul Canadei pentru ca aveau pamant gratis si doreau sa "civilizeze" vestul Canadei pentru ca aici erau numai indieni. Ii placea foarte mult si fotbalul pentru ca auzise de Hagi, de Dan Petrescu, de el stia ca jucase la Chelsea, stia si de Mutu, dar nu ii placea de el pentru ca seamana cu Maradona, in sensul ca ii placea sa traga droguri pe nas. Il admira pe Zinedine Zidane si tinea minte si acum nu stiu care meci de Liga Campionilor in care marcase un gol din voleu pentru Real Madrid. Din filmul asta cred ca era unul cu AC Milan.



Mi-a zis ca in Romania a stat la o familie in Bucuresti pentru ca, se pare, pe atunci strainii puteau opta sa stea si la familii romanesti in loc sa stea la hotel. A stat in apartamentul unei femei si al baiatului ei si mi-a povestit cum a jucat fotbal cu baietii aia.
Mi-a mai povestit ceva foarte amuzant. Cica atunci cand mergea cu trenul, era tanar pe atunci si calatorea cu un prieten, s-au imprietenit cu niste soldati si s-au distrat pe tren. Luase din Turcia multe cartuse de tigari pe care dorea sa le foloseasca ca o moneda alternativa si cica a mers treaba. La soldatii astia le-a dat pachete de Malboro, iar aia le-au dat canadienilor sa fumeze, ce altceva, Carpati, iar ei nici macar nu fumau. I-am zis ca soldatii aia si acum ii tin minte pentru ca tigarile Marlboro, la vremea aceea, erau ca aurul. Cine putea sa-si permita in 1990 sa cumpere baxuri de tigari Marlboro ? Sau Kent ?

Azi, la servici, am vazut pe paharul urias de la Starbucks al unui coleg, pe care multi il au aici ca sa-si bea drogul dimineata (e vorba de cafea), o poza cu el si cu sotia lui pe o plaja din Filipine. Spunea ca nisipul de acolo e atat de fin incat nici macar nu se incinge. Poate ca intr-un viitor, sper nu prea indepartat, o sa ajung acolo.

Poza suuuuuuuuuuuupeeeeeeeeeeer!!!

Poza asta a fost facuta in statiunea Banff din British Columbia de un cuplu din Minnesota, iar veverita a aparut exact cand s-a declansat camera si a fost publicata pe site-ul National Geographic pe 7 august.

Whistler

In ultimele doua saptamani toata British Columbia a fost cuprinsa de niste incendii devastatoare de padure. Cele mai mari din istoria provinciei. Si in Whistler au fost cateva incendii de padure mari, mai ales pe muntele Blackcomb unde se vor tine probele de ski alpin de la Olimpiada din 2010. Oamenii din mai multe localitati din BC au fost avertizati de amplitudinea incendiilor si sfatuiti sa plece din localitatile amenintate de incendii. Au inceput in Kelowna, aflata langa lacul Okanagan. Acolo avioanele pompierilor au incercat din greu sa stinga focurile, un avion chiar s-a prabusit in lac din cauza ca pilotul nu a calculat cum trebuie viteza cu care trebuia sa se alimenteze. Multi oameni au refuzat sa plece pentru ca voiau sa-si protejeze casele. Am incredere ca la Whistler lucrurile vor reveni pe fagasul normal foarte repede pentru ca nu se doreste afectarea Jocurilor Olimpice.

De cateva zile vremea aici in Vancouver e innorata, dar zona Lower Mainland, unde se afla Vancouverul, face oricum o figura aparte in privinta climei fata de restul provinciei. Aici in mijlocul lunii ianuarie ploua, iar la Whistler, la 167 km distanta, ninge, iar lumea se duce bineinteles la ski. Ba chiar si Grouse Mountain este plin de zapada, iar muntele asta este langa oras si poti vedea Downtown-ul de pe munte. Oamenii se duc la ski, sanius sau sa faca snowboard. Olimpiada o sa se desfasoare foarte bine. Exista un interes foarte mare in dezvoltarea provinciei. Acum sunt niste discutii foarte aprinse legate de HST sau harmonized sales tax, care unifica taxele anterioare de 5% si 7% intr-una unica de 12%, dar discutiile sunt acum legate de produsele si serviciile care erau scutite de taxa de 7% si care acum se vor scumpi cu 7% datorita HST. Oricum, dezvoltarea este pe agenda guvernului liberal, mai ales ca pe 17 august se va deschide Canada Line, noua linie de SkyTrain, care se duce pana la aeroportul international. Nici macar in Toronto, care este cel mai dezvoltat oras din Canada, nu au metroul pana la aeroportul international. Aici in zona Vancouver se pune un accent foarte mare pe infrastructura ca o modalitate de a o unifica cat mai bine si sa permita oamenilor sa se mute dintr-o zona intr-alta ca sa aiba un acces cat mai usor la joburi.

Tin minte ca si in Romania vor crearea de zone metropolitane, dar nu stiu daca se pune un accent atat de mare pe infrastructura. Ca sa faci o zona metropolitana viabila, trebuie sa dezvolti reteaua de transport, mai ales transportul in comun pentru ca nu toti oamenii isi permit sa faca naveta cu masina. As compara o zona metropolitana cu un organism complex. Diferitele localitati care intra in componenta ei sunt organele ei, dar ele trebuie alimentate cu sange, care este transportat de vasele sanguine, iar vasele astea, intr-o zona metropolitana sunt drumurile si reteaua de transport public in comun.

Drumul spre Whistler

Azi am avut o livrare la Whistler si am plecat cu Matt. Nu conteaza livrarea. Important este ce am vazut pe drum. E o frumusete... Mergi pe autostrada spre Whistler cu muntele intr-o parte si cu oceanul in partea opusa. La Whistler se vor tine probele de ski alpin si cele de sanie si de bob din 2010 de la Olimpiada. Efectiv, pe drumul ala admiri pur si simplu privelistea, care nu e reflectata pe deplin de pozele din postarea asta (imi pare rau ca le-am facut cu telefonul si nu aveam camera la mine). Era minunat... Soare, cer senin, muzica de la radio, mai ales ca erau melodii rock vechi, care, nu stiu cum, se potriveau de minune cu privelistea... Pot spune ca azi pe autostrada spre Whistler am fost fericit.


Asta este muntele Blackcomb, unde se vor tine niste probe de ski de la Olimpiada.


Asta este un ghetar care se afla intre Squamish si Whistler. Trebuie sa precizez ca Squamish este intre Vancouver si Whistler.


Restul sunt poze facute cand m-am intors pentru ca am avut un unghi mult mai bun decat la dus.

Nu auzi stiri din astea toata ziua. O fata din Squamish, un oras la vreo 100 si ceva de km de Vancouver a fost atacata de o puma. Fata are 3 ani si era pe strada, nu in padure. A scapat si se afla la spital, era cu mama ei, bineinteles. Pana la urma puma a fost urmarita cu caini de vanatoare si, se pare, impuscata. I se va face o autopsie sa se vada daca este cumva puma care a atacat fetita. Partea mai interesanta este ca asta este primul caz in care o puma ataca un om. Pana acum au atacat doar caini din cauza ca le este foame si cauta sa vaneze. Se pare ca au fost mai multe atacuri. Squamish este o localitate mica, aflata intre munti. E ceva de genul Brasovului, zona de langa Tampa, dar mai rasfirata, unde mai auzi din cand in cand despre atacuri ale ursilor asa cum am auzit anul trecut inainte sa plecam. O ursoaica cu pui a atacat un grup de turisti care urcau pe Tampa pe jos.