Despre maidanezi (2)

Asta e partea de completare a primei postari, desi nu mai intereseaza pe nimeni subiectul. Au trecut deja cateva saptamani de la tragicul eveniment.

Despre maidanezi

Stiu ca este o problema amplu dezbatuta in momentul de fata in Romania si multi diletanti (amatori) se inghesuie sa spuna ca este o cruzime ce face statul roman fata de cainii vagabonzi. Ei bine, eu sunt de acord cu eutanasierea maidanezilor intr-un termen rezonabil de zile.

Ziua limbii romane

Am vazut ca a fost instituita o noua sarbatoare pe 31 august in Romania, Ziua Limbii Romane. Probabil ca s-au mai gandit ce alta sarbatoare sa mai creeze, dar cred ca de data asta initiativa a fost una foarte buna.

Poze cu copii

Azi eram in parc cu copilul ca sa se joace. Am iesit pentru ca sa aiba o activitate fizica si sa doarma bine la amiaza si sa aibe pofta de mancare. Stiti si voi cum e cu copiii, cei care ii aveti.

Despre maniere

Zilele trecute asteptam autobuzul sa ma duc acasa. Aici lumea sta aliniata la coada pentru a se urca in autobuz, in sir indian, incat, uneori, daca autobuzul intarzie coada poate sa se duca pana dupa coltul strazii. Oricum, stand la coada am auzit doi tipi vorbind despre maniere.

Denigrarea Romaniei

Imi lasa cineva un comentariu pe blog cum ca sa nu mai denigram Romania, pentru ca este o tara frumoasa, iar Canada este o tara urata in care respectivul nu ar putea sa traiasca. Intrebarea mea e cine a denigrat Romania ? Nu eu.

Transportul public in Vancouver

Nu stiu daca am scris vreodata o postare despre trasportul public din Vancouver. Mi se pare un sistem excelent, comparativ cu ce stiam din Romania. Din punctul meu de vedere este foarte bine pus la punct, dar conform unor studii nu este cel mai performant din Canada. Se pare ca cel din Montreal ar fi cel mai bun.

Merita sa vii in Canada ?

Scriu postarea asta pentru ca Radu m-a rugat sa fac asta intr-un comentariu. Cred ca am atins subiectul asta intr-un fel in postarea despre reusita in Canada. Radu ma ruga sa le spun oamenilor de ce trebuie sa plece din Romania si sa vina in Canada.

Spirit civic canadian

Ce-mi place foarte mult in Canada si la canadieni este spiritul lor civic. Modul in care inteleg sa se implice in evenimente pentru a-si face viata mai buna. Bineinteles ca sunt si luari de pozitie tampite, cum a fost un protest al unor femei de anul trecut in sanii goi (nu va ganditi la prostii, erau acolo si grase urate) despre "dreptul" lor de a se imbraca cum vor ele sau ceva de genul asta.

Despre parvenitism

Un prieten din lista mea de pe Facebook a pus o farsa de-a lui Daniel Buzdugan (inca mai lucreaza in radio ?) de la Radio ZU. Era vorba de o mama foarte revoltata ca fata ei va fi obligata sa poarte uniforma scolara si nu poate sa-si etaleze toalele de mii de dolari pe care le-a cumparat din Dubai, unde a fost de sarbatori cu familia. Le puteti asculta aici (partea I) si aici (partea a II-a). Dar sa revin. In esenta, "doamna" asta spunea ca intr-un stat democratic oricine are voie sa faca ce vrea si nu intelege de ce fata ei trebuie sa se conformeze ?

De fapt, ambele farse erau o lectie despre modestie, dar care erau predate surdului. Femeia asta nu intelegea ca nu numai banii conteaza in viata, ci modul cum te comporti fata de ceilalti. Asta te face OM. Caracterul. Imi vine in minte acum o comparatie intre imbogatitii peste noapte din Romania si cei din State, care au muncit intr-adevar pentru banii lor. Cei americani erau dispusi sa-si doneze jumatate din averi pentru actiuni caritabile sau sa finanteze institutii de invatamant, pe cand cei din Romania au spus ca nu ar face asa ceva sau ca ideea e "ridicola" sau "hilara".

Revenind la autoproclamata doamna, ea nu mai intelegea de ce fata ei nu trebuie sa-si poarte ultimul iPhone 4 la scoala ca sa se dea in stamba fata de colegii ei. Uite ce mi-am cumparat. Inca o limita a nesimtirii a fost atinsa. Aici, in Vancouver, oricine vorbeste foarte prietenos cu tine, daca este foarte bogat sau daca acea persoana castiga de 7 sau 10 ori mai mult decat tine. Nu te doare gura sa spui "multumesc" sau pur si simplu sa fii amabil. Asta face o societate sa fie "suportabila" sau sa fii multumit ca traiesti in ea: modul in care fiecare stie sa se poarte fata de celalalt. Respectand demnitatea celorlalti te face pe tine sa te simti mai bine si le induci si celorlalti o stare sufleteasca de bine.

Oare cine il respecta pe Becali ca are o multime de bani si se lauda pe toate drumurile ca are milioane de euro ? Nu, nu nimeni, ci doar lingaii care spera sa ciupeasca ceva de la el. Oamenii cu coloana morala puternica nu au nici un fel de respect pentru un asemenea individ. Pacat ca acesti oameni nu isi fac opinia cunoscuta mai des sau mai tare. Neluand atitudine le dau voie acestor indivizi pe care ii detesteaza sa le conduca viata si apoi se plang ca nu traiesc bine. Totusi, in cazul "doamnei", un grup de parinti au vrut sa-i dea o lectie pe care ea nu a stiut sa o invete si la sfarsit tot ea era victima. Dar va puteti face o parere ascultand link-urile de mai sus.

Exercitiul fizic in Canada

Ieri veneam cu masina de undeva din oras si am remarcat, desi vazusem asta de nenumarate ori pana acum, oameni care faceau jogging pe strada. Ieri dimineata, cand am plecat la servici, am vazut pe cineva care isi facea alergarea de dimineata, avea o vesta de un galben reflectorizant, ca sa fie vazuta de soferi si alerga pe strada. Si persoanele pe care le-am vazut aseara alergau in grup, dar pe trotuar de data asta, dar tot veste reflectorizante aveau pentru ca puteam sa vad dungile de pe ele cu farurile.

Tot timpul am apreciat interesul canadienilor pentru fitness, pentru sport in general. Desi sportul national este hocheiul, iar unii canadieni ar spune ca de fapt este lacross-ul sportul lor national, sunt totusi interesati, in egala masura, de toate sporturile. Nu conteaza ca este vorba de tenis, inot, fotbal, baseball, fotbal american (nu-mi place sa numesc fotbalul european "soccer", desi mai folosesc cuvantul in discutiile mele despre sport cu canadienii). Apreciez foarte mult asta. Faptul ca multi practica un sport sau se duc la sala de forta se vede pe oameni. Sunt legati, au tonus, au chef de viata, sunt mai optimisti. E ceva de invatat din asta.

Masina noua si civilizatia si respectul in trafic

Recent ne-am luat o masina. Nu e noua cum am scris in titlu, dar e ceva nou pentru noi, pentru ca, pana acum, nu ne-am luat o masina. Am strans din dinti si am pus bani deoparte pentru o masina buna, zic eu, chiar daca nu am cine stie ce experienta la cumpararea de masini, dar ma bazez foarte mult pe instinct cand cumpar ceva asa de important precum o masina. E o Toyota Corolla din 2001, dar care este foarte buna si curata. Zilele trecute i-am schimbat uleiul de la servodirectie si uleiul de motor, precum si bujiile, pentru ca nu-i stiam exact istoricul si fac asa de fiecare data cand cumpar o masina la mana a doua. Cand o sa mai avem bani o sa-i schimb placutele de frana sau brake pads, cum le spune in engleza. E greu cand nu stii termeni englezesti de tehnica, asa cum ai nevoie cand ai o masina. Cureaua de distributie se numeste timing belt, de exemplu, dar am scris astea ca sa nu le uit eu mai mult, decat pentru cultura generala a cuiva.

Zilele trecute am iesit cu Ana la o plimbare la Costco, care nu a durat mult, dar amandoi ne-am facut o idee despre cum se conduce aici si, inevitabil, am facut o comparatie cu condusul in Romania si "respectul" care iti este acordat in trafic. Ei bine, aici, soferii chiar te respecta in trafic. Te claxoneaza doar atunci cand a aparut verdele si tu inca stai pe loc sau ai pus frana brusc, iar soferii din spate te claxoneaza din cauza ca erau sa te loveasca in fund. Nu esti claxonat pe trecerea de pietoni ca sa traversezi mai repede. Si pe autostrada, chiar daca intri un pic mai tarziu, iar soferul care o sa vina in spatele tau vede ca nu prea mai ai timp sa intri pe autostrada incetineste putin si te lasa sa intri sau schimba si el banda ca sa iti faca tie loc.

Tin minte ca atunci cand eram in Romania vazusem o stire la TVR despre traficul din Bucuresti si cel din Viena. Cel din Viena era foarte calm si linistit, nici un claxon nu se auzea, iar cel din Bucuresti era foarte zgomotos. Te innebunea efectiv de cap. Aici e cam ca la Viena. Nu se aude nici un claxon pe strada. Soferii din Vancouver nu sunt atat de nervosi si stresati ca cei din Romania. Daca traficul e congestionat nu se apuca sa claxoneze cu totii, de parca masinile s-ar misca mai repede. Asteapta, au rabdare si pana la urma ajung si ei sa intre in trafic. E ceva ce nu poti controla. Tin minte ca odata am mers cu niste prieteni de-ai nostri la un lac si a trebuit sa intram pe autostrada cand era traficul congestionat. Fiecare sofer de pe banda de acceleratie intra cu randul: unul de pe banda, unul de pe autostrada si asa fiecare inainta, iar traficul era fluid.

Am mai zis ca nu vreau sa dau lectii cuiva, dar nu te poti abtine atunci cand vezi ca in unele locuri se poate, iar in Romania nu. Pana la urma tine de oameni sa se faca schimbari. Daca cineva iti face semn cu farurile, atunci te dai la o parte, dar ii iei numarul de la masina si ii faci reclamatie la prima sectie de politie si il urmaresti pana in panzele albe. Multi o sa spuna ca politia in Romania nu-si face treaba, ca e corupta si alte alea, dar inclin sa nu fiu de acord. Un prim argument ar fi acela ca atunci cand am dat examenul pentru permis, dupa ce nu condusesem in viata mea o masina, l-am luat fara sa dau spaga 100 de euro sau cat mai era atunci. Si aveam de gand sa dau examenul pana se plictiseau politistii de mine, dar nu a fost sa fie. L-am luat din prima. Un alt argument cred ca tine de politisti. Multi dintre ei vor sa-si faca treaba si nu suporta sa li se puna stampila de corupt din cauza altora si vor sa-si faca treaba. Inca mai cred ca sunt multi oameni de treaba si in politie. Oare cum ar fi sa nu claxonezi pe cineva pe trecerea de pietoni, sa tragi aer in piept inainte sa incepi sa te certi ca la usa cortului cu cineva, sa fii calm daca cineva ti-a lovit masina din greseala sau daca tu i-ai lovit-o din greseala ? Pana la urma nu e sfarsitul lumii daca ai tabla un pic botita.

Limba noastra-i o comoara

Eram la cumparaturi cu mama soacra. A venit in vizita la noi luna asta si am fost la cumparaturi. Ma rog, cumparaturi obisnuite. Eram la un magazin unde alegeam niste produse, iar langa noi era un nene, probabil indian, care ne-a auzit vorbind si ne-a intrebat daca suntem italieni. I-am zis ca suntem romani, dar limba noastra e foarte asemanatoare cu italiana si a zis ca e un accent foarte frumos. Nu stiu cat de bine vorbea el engleza si probabil ca a vrut sa spuna ca este o limba frumoasa. Amandoi ne-am simtit foarte bine sa auzim asta de la cineva pe care nu l-am vazut in viata noastra. Eu unul chiar m-am simtit mandru de ceea ce a spus omul acela. Cand auzi asa ceva de la un necunoscut cred ca ar trebui sa te simti mandru. Am mai spus ca mandria de a fi roman e la fel ca aceea (daca exista) de a fi german, polonez, japonez sau orice alta natie din lumea asta pentru ca esti unic pana la urma.

Nu trebuie sa cadem in panta aceea cum ca am avea o misiune istorica, ci sa credem ca suntem unici cu cultura si istoria noastra si de asemenea sa nu credem ca suntem mai buni decat altii pentru ca asta ar insemna sa fii infumurat. Nimeni nu apreciaza infumurarea.

De mult nu am mai citit poezia asta de Alexei Mateevici (poet basarabean):

Limba noastra

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

"Convertirea" mea

Sau mai bine spus, incercarea de convertire. Veneam ieri de la servici, dar din cauza ca aveam timp nu alergam dupa autobuz. Probabil ca sub linia de SkyTrain de unde iau eu autobuzul ca sa ma duc acasa este un punct in care vin diversi sectanti si tin predici (am mai postat niste poze odata despre un idiot care tipa la niste megafoane dintr-un camion). Sotia a fost surprinsa sa vada odata un "predicator" la Granville care tipa cat il tinea gura: "Remember about Jesus !". Poate ca in Canada, pentru oameni care nu au nici o treaba cu religia si cu dusul la biserica ar merge, dar pentru unii ca noi, nu prea tine, pentru ca stim de unde venim si cine suntem.

Dar sa revin. Mergeam spre autobuz si doi tineri, studenti probabil (sau nu), vin spre mine si ma intreaba daca am timp sa vorbesc cu ei, pentru ca sunt studenti la nu stiu ce academie si au o prezentare de facut. Mi s-a parut ciudat ca niste studenti fac o prezentare pe strada, dar mai aveam vreo 3 minute pana pleca autobuzul asa ca am zis sa-i ascult. Ma intreaba daca am auzit de crestinism. In momentul ala le-am zis ca trebuie sa plec; imi dadusem seama ca sunt niste predicatori. Atunci baiatul a vrut sa ma mai intrebe inca ceva. Intrebarea era, intr-o traducere libera: "Ati auzit de Maica Preacurata ?" (Heavenly Mother). I-am zis ca da, pentru ca si eu sunt crestin si am plecat. Oricum nu aveam timp pentru tampeniile lor. Si oricum le-as fi dat ceata daca era sa ma angajez intr-o discutie despre istoria crestinismului cu ei.

Cand mergeam cu autobuzul m-am gandit la asta si mi-am adus aminte ca au fost romani care s-au convertit la una dintre aceste secte din cauza ca acestea le-au promis ajutor financiar. Iar cei care au facut asta erau mai ales singuri, care nu si-au gasit job aici sau care au fost concediati si nu si-au gasit job foarte repede. Am mai zis si alta data: unii au noroc si-si gasesc job repede, altii isi gasesc de lucru dupa mult timp. M-am mai gandit si la faptul ca aceste "biserici" nu au metode tocmai crestinesti ca sa converteasca sau sa atraga oamenii la ei. Cand a aparut crestinismul in antichitate, nu se dadeau bani oamenilor pentru a veni spre crestinism.

Ma mai gandeam ca acum aceste secte ar fi considerate erezii. Asa s-a intamplat si cu protestantismul luteran cand a aparut in secolul al XVI-lea, dar din cauza ca a fost sustinut, din interese politice, de principii germani a avut succes. A mai aparut si din cauza ca Biserica Catolica era corupta. In ziua de azi, din cauza libertatiii de exprimare, toti au voie sa spuna orice si toti au dreptate. Cand spun astea ma gandesc si conservatorii americani, care sunt fata cealalta a extremismului religios, asa cum au fost legionarii in perioada interbelica cand puneau un accent foarte mare pe ortodoxism.

Demisie de onoare in fotbalul francez

Presedintele Federatiei Franceze de Fotbal a anuntat ca-si da demisia din functia detinuta din cauza parcursului dezastruos de la Campionatul Mondial. Citind asta m-am gandit la toate articolele scrise in presa sportiva din Romania in care se cerea demisia lui Mircea Sandu din functia de presedinte al FRF, mai ales dupa cele doua campanii dezastruoase de calificare la Campionatul Mondial si European.

Cineva ar spune, probabil, ca nu se compara situatia Frantei, vicecampioana mondiala in 2006, cu Romania, care a ajuns pana in sferturi in 1994 si de acolo a inceput declinul pentru ca generatia de aur imbatranise. Totusi as dori sa precizez ca o demisie ti-o depui cand nu realizezi obiectivele propuse si, pastrand proportiile, situatia este asemanatoare. Franta si-a propus obiective ambitioase si nu a reusit sa realizeze nimic. Romania si-a propus sa se califice la Campionatul Mondial si nu a reusit nimic. Probabil ca daca Romania reusea sa se califice la Campionatul Mondial, unul din obiective era promovarea in optimi, iar de acolo "dupa mine, potopul". De mult trebuia sa-si dea Mircea Sandu demisia si cred ca ar fi fost mult mai bine pentru fotbalul romanesc daca ar fi venit un Gica Popescu in fruntea federatiei. Avantajul cu oameni ca el este ca au experienta castigata in campionatele din Occident. Una este sa dobandesti aceasta experienta jucand si vazand din interior cum este organizat fotbalul in tarile respective si alta este sa cunosti fotbalul din discutiile si vizitele facute timp de o saptamana in strainatate.

Totusi nu ar trebui sa ma surprinda situatia asta pentru ca in Romania a disparut de mult simtul responsabilitatii la nivel inalt, indiferent ca este vorba de domeniul politic, economic sau sportiv. Trebuie sa dai dovada de o mare tarie de caracter si vointa sa recunosti ca ai gresit si sa-ti asumi acele greseli.

Autonomia locala - intre vis si realitate

Intotdeauna am spus ca daca vrei schimbari tine de atitudinea pe care tu si altii ca tine o au in fata autoritatii publice. Nu trebuie sa iti fie teama sa iti spui parerea intr-o maniera civilizata si argumentata. In Romania exista legea autonomiei locale, care garanteaza un anumit grad de autonomie fata de autoritatea centrala. Totusi, autonomia locala tine si de implicarea cetatenilor acelei comunitati in tot ceea ce inseamna viata comunitara. Aici am observat ca exista un profund spirit comunitar. Oamenii chiar iau atitudine prin sedinte publice, bloguri, sondaje pe Facebook (carora li se alatura oameni reali, nu niste pseudonime sau anonimi) s.a.m.d.. Chiar azi am primit in posta ceva foarte interesant. Era un sondaj distribuit de primarie pentru a afla parerea oamenilor despre traficul din New Westminster. Niciodata nu am vazut in Romania asa ceva, sa intrebe primaria sau politia oamenii despre problemele din trafic. Toate deciziile se iau pe baza unor "studii" foarte amanuntite, care cine stie cat au costat. Dar sunt si studiile bune, dar specialistii nu pot acoperi toate aspectele unei situatii. Studiile se fac intr-un mediu bine stabilit cu anumite aspecte constante, cam la fel ca atunci cand construiesti modelele economice. Am atasat acel formular trimis de primarie. Cine stie engleza isi poate face o idee. Canada nu e o tara perfecta. Care tara este ? Dar unele lucruri sunt facute mai inteligent decat in alte parti.


Un alt exemplu ar fi initiativa Translink, compania de tranport public din Lower Mainland, care va tine niste sedinte publice in care sa afle parerile oamenilor despre proiectul de prelungire a Millenium Line de la VCC-Clark la UBC. Oamenii isi pot spune parerea pe www.bepartoftheplan.ca.

Cum iti faci un blog ?

Pana acum cateva luni citeam mai multe bloguri. De cand tin blogul asta am descoperit ce liber ma simt cand imi spun parerile in mod deschis si civilizat, cred eu. Mi-am dat seama chiar acum ca are o importanta foarte mare modul in care ti-l faci, cu modelele deja facute de pe site-uri precum Blogger sau Wordpress sau cu un model creat de tine. Ce m-a deranjat la multe dintre blogurile citite era stilul in care erau facute. Nu modul in care erau scrise, ci stilul vizual. Erau prea dureroase pentru ochi, prea evidente. Culoarea din fundal era prea tipatoare sau prea intunecata. De obicei, cand iti faci un blog, chiar daca il faci pentru a-ti exprima parerile sau pentru a impartasi fotografii personale, nu vrei ca cei care iti citesc blogul sa remarce culoarea de fundal, ci continutul lui. Pana la urma, este vorba de ceea ce pui pe blogul ala.

Si eu sunt la inceput, desi scriu de mai bine de un an aici, dar inca mai am multe de invatat. Stilul pe care l-am adoptat de ceva vreme mi se pare foarte potrivit pentru ca nu este, cred eu, tipator si nu deranjeaza ochiul. In viitor sper sa gasesc subiecte cat mai interesante, care ma pasioneaza si care sa le postez aici.

Educatia in limba proprie

Ieri vorbeam cu o colega despre cresterea copiilor in Canada respectand limba si cultura din care provin. De la inceput vreau sa spun ca era asiatica, dar avea nume si prenume englezesc. Mi-a zis ca e jumatate japoneza, jumatate irlandeza. Mama ei e japoneza. Avea trasaturile asiatice atenuate. Oricum, mi-a zis ca parintii ei au dat-o la scoala japoneza ca sa invete limba, pentru ca verisorii si bunicii ei din Japonia nu vorbesc limba engleza. Mi-a zis ca se descurca cu limba si are un accent onorabil, adica nu vorbeste ca un alb care vorbeste japoneza. Nu voia sa se duca la scoala deloc cand era mica, dar acum le multumeste parintilor pentru ca au dat-o la scoala japoneza pe care o frecventa sambata. I-am zis ca si eu si cu sotia mea dorim sa crestem copiii sa invete limba romana pentru ca face parte din cultura noastra si nu vrem ca ei sa piarda asta. Pacat ca aici nu stiu sa existe scoala care sa predea limba romana, astfel incat copiii sa-si pastreze limba.

I-am zis ca nu-i inteleg pe romanii care, desi au o engleza foarte stricata (si nu vorbesc de accent pronuntat si gramatica buna), vorbesc cu copiii lor in engleza, iar ei nu stiu alta limba, iar cand bunicii lor vin in vizita au surpriza sa constate ca nu se pot intelege deloc cu copiii lor. Explicatia pe care am gasit-o eu, si care poate sa nu fie corecta, este aceea ca au preferat sa-si uite limba. Poate ca multi au plecat ca si mine furiosi ca in tara nu se facea nimic, dar limba pe care o vorbesti nu are nici o legatura cu calitatea oamenilor sau a autoritatilor publice.

Un alt motiv pe care-l vad este, poate, dorinta de a se integra cat mai repede in Canada, dar asta nu inseamna sa renunti definitiv la ceea ce ai. Ma gandesc la "baby shower" (asa ii spune aici unei petreceri, mai mult o reuniune, la care femeile aduc haine pentru un nou-nascut, inainte sau dupa nastere). Daca in Romania nu s-a facut niciodata asta, de ce, la 5 minute de la aterizare, trebuie sa-mi schimb obiceiurile ? Nimeni nu-ti cere sa-ti schimbi obiceiurile in casa ta. Daca politia canadiana s-a adaptat la purtarea turbanului de catre indieni, care nu concep sa-si descopere capul, inseamna ca societatea e foarte toleranta. Dar sunt totusi niste limite ale tolerantei, nu mergi pana acolo incat sa-ti pierzi identitatea.

Reciclarea sticlelor de plastic

Am fost foarte incantat sa observ aici in B.C. politica prin care sticlele de plastic sunt recuperate pentru reciclare. Presupun ca aceasta politica este diferita de la o provincie la alta, dar, in esenta, toate au acelasi scop, protejarea mediului. Chiar voiam sa postez ceva mult mai amanuntit pe blog. Aici, in B.C., Encorp Pacific (Canada) este organizatia non-profit care se ocupa de reciclarea containerelor de plastic si a electronicelor, iar programul se numeste "Return-It". Conform celor declarate de ei pe site-ul oficial, aceasta organizatie are ca principala activitate dezvoltarea, administrarea si imbunatatirea sistemelor de recuperare a produselor nefolosibile de la consumatori precum si a electronicelor care au ajuns la sfarsitul perioadei de folosire si sa se asigure ca ele sunt reciclate corespunzator si nu ingropate sau incinerate.


Consiliul Director al acestei organizatii este compus din reprezentanti ai industriei de consum si a bauturilor, precum si directori care nu au legatura cu nici unul dintre domeniile mentionate mai inainte. Nu platesc dividende actionarilor, pentru ca sunt organizatie non-profit, dar au un comportament financiar prudent astfel incat fondurile companiei sa finanteze operatiunile atunci cand conditiile pietei o cer. Au implementate mai multe programe cum ar fi "B.C. School Recycling Programs", prin care se acorda premii in bani scolilor care au reciclat cel mai mult; "Return-It @ Work" un program destinat afacerilor si angajatilor acestora; au implementat de asemenea un program de clasificare dupa numarul de stele, ca la hoteluri, care clasifica toate centrele de reciclare dupa serviciile oferite si gradul de curatenie.


Oricine isi poate deschide un centru de reciclare. Nu este o franciza, ci se incheie o intelegere cu aceasta organizatie. Sumele care se platesc celor care aduc produse la centrele de reciclare au la baza legi stabilite de guvernul provincial. De exemplu, pentru sticlele de plastic mai mici de 1l (inclusiv cele de 1l) se plateste 5 centi/sticla, sticlele mai mari de 1l primesc 20 centi/sticla, iar sticlele de bauturi alcoolice au un depozit de 10 centi/sticla. Pe orice sticla de plastic scrie "Return for refund where applicable". In Alberta am vazut pe internet ca e mult mai simplu: 10 centi/sticla pentru sticlele mai mici de 1l si 20 centi/sticla pentru cele mai mari de 1l. Programul asta cred ca este foarte eficient pentru ca rar imi este dat sa vad sticle de plastic pe strada. Nu vezi deloc munti de sticle de plastic care strica aspectul orasului. Oamenii si le strang si le duc la reciclat sau le dau la un homeless care le duce la centrul de reciclare si scoate banii pe ele ca sa-si cumpere diferite chestii: mancare, bautura sau orice au ei nevoie.

Cam asa arata un tomberon de pe strada in Metro Vancouver. Cel putin in Burnaby. In alte orase s-ar putea sa arate altfel. Imi place ca se face educatie in felul asta si se pune un accent foarte serios pe protejarea mediului. Acesta a fost si mesajul de la Olimpiada. Am mai spus si in alte postari ca Vancouverul vrea sa fie cel mai ecologic centru urban din lume. Dupa cum se vede, mesajul este foarte simplu, dar iti atrage atentia ca poti face ceva pentru a arunca gunoiul ecologic. "Gunoiul. E in mainile tale".