Ferma animalelor din Queens Park

Sambata am fost cu fetita mea in Queens Park. Stiam ca in timpul verii sunt aduse animale in Queens Park, in New Westminster, unde copiii pot vedea animale domestice pe viu.

Poze cu copii

Azi eram in parc cu copilul ca sa se joace. Am iesit pentru ca sa aiba o activitate fizica si sa doarma bine la amiaza si sa aibe pofta de mancare. Stiti si voi cum e cu copiii, cei care ii aveti.

"Ce este tristetea ?"

Observati ghilimelele. Inseamna ca este un citat. Nu inseamna ca habar n-am ce este tristetea. Am auzit intrebarea asta la un post de radio pentru copii din Romania. Itsy-Bitsy FM.

Tot despre copii

M-am gandit sa scriu ceva despre cresterea copiilor. Personal, am ajuns la concluzia ca nu e bine sa-ti cresti copiii in tara asta. Spun asta prin prisma drepturilor care le sunt acordate copiilor. Inca de cand ajung la scoala, in clasa I, li se da un numar de telefon unde pot sa sune la politie, daca simt ca sunt abuzati, fizic sau psihic, de catre parinti.

Sa ajutam un baietel bolnav de cancer

Stiti cum se intampla ca ajungi sa faci niste lucruri pe care nu credeai ca ai sa le faci vreodata. Intr-o zi sotia vorbea pe Yahoo! Messenger cu o fosta colega de la un liceu unde lucra ea. Acea colega i-a povestit ca fina ei de cununie are un baietel bolnav de cancer limfatic, iar Marian, asta e numele lui, este botezat de ea. Ne-a rugat daca putem face ceva pentru el. Singura solutie la care m-am gandit este sa incep o campanie de donatii prin PayPal. Si mama lui are afisate pe blogul ei conturile in care se pot face donatii din Romania. Donatii din strainatate se pot face prin PayPal la link-urile si butoanele de donatii pe care le-am pus pe blog. Cine doreste sa doneze o suma cu care sa contribuie la ajutorarea lui sunt bineveniti. Trimiteti acest mesaj mai departe, poate reusim sa facem ceva pentru el. Doamne ajuta !

Daca nu aveti un cont de PayPal, va puteti duce in partea din stanga a casutei de logare pe PayPal de unde puteti dona cu un card de credit sau debit VISA, MasterCard sau American Express. Va multumim anticipat pentru ajutor.

Cautarea unei gradinite

Zilele astea sotia mea cauta o gradinita unde sa inscriem copilul. A cautat o multime de gradinite care sunt pe site-ul Ministerului Copilului si Dezvoltarii Familiei. A dat telefoane pe la mai multe instititutii. Trebuie sa spun de la inceput ca experienta asta e doar a noastra. Asta nu inseamna ca se poate intampla peste tot la fel. In B.C., dar probabil ca peste tot in Canada poti sa gasesti diverse tipuri de gradinite: institutii mari unde 3 educatoare au grija de 10 copii la grupa mica, adica de la 1 la 2 ani, 4 copii la o educatoare de la 2 la 4 ani si 8 copii la o educatoare pentru grupa de 4-6 ani. Alte institutii sunt mai mici, case propriu-zise in proprietate sau inchiriate dar cu licenta de la minister. O asemenea casa are o singura educatoare ce are grija de 5 copii, dar nu mai mult de 7 copii.

Cand era acolo la gradinita asta au venit niste chinezi (nu stiu daca totusi conteaza ce erau ei), care aveau un copil de sase luni si unul mai mare de 3 ani, despre care tocmai descoperisera ca este autist. Copilul meu este pe o lista de asteptare, nu are inca un an, dar am dori sa fie inscrisa acolo cand implineste un an, daca o sa se poata. Ei bine, astora doi li s-a spus ca cei doi copii ai lor pot fi inscrisi imediat. Ma intreb care ar fi motivul ? Intrebare retorica. E un lucru ingrozitor sa ai un copil cu un handicap precum autismul, dar si corectitudinea politica este nociva. Adica de ce un copil normal trebuie sa fie pe o lista de asteptare, iar un copil cu handicap poate fi inscris imediat ? Este vorba de discriminare pozitiva, dar tot discriminare se cheama. Daca ma intrebati de ce trebuie sa dam copilul la gradinita de la varsta de un an. Ei bine, sunt motive familiale. Cine stie poate sa ia aminte.

Educatoarea de acolo i-a aratat sotiei un exemplu de fisa care este tinuta pentru fiecare copil: de cate ori a mancat, de cate ori a fost la olita, de cate ori s-a lovit (daca s-a lovit). Formularele pe care le-a completat aveau intrebari de genul: ce il sperie foarte mult pe copilul dvs., ce fel de disciplina ii este aplicata ? In contractul respectiv se mai spunea ca daca nu iti iei copilul la timp este aplicata o taxa de $1/minut pentru fiecare minut intarziat si nu mai mult de 20 de minute. Daca ai intarziat mai mult de 20 de minute, atunci copilul este declarat abandonat si iti este dat la Protectia Copilului. Daca ai trei asemenea intarzieri sub 20 de minute trebuie sa-ti scoti copilul de la gradinita si-l dai la alta. Foarte dure conditiile astea. Noi speram sa gasim o gradinita cat mai repede, desi sunt foarte costisitoare. Gradinita asta care i-a placut sotiei foarte mult costa cam $890/luna.

Copii privati de afectiunea parintilor

Am gasit acest articol foarte interesant pe Deutsche Welle. Va las si pe voi sa-l cititi si sa reflectati. Personal cred ca este un articol foarte realist.

"În ultimii ani, peste trei milioane de români lucrează în străinătate. În urma lor au rămas în ţară 300.000 de copii, în grija rudelor sau în cel mai bun caz doar cu unul dintre părinţi.


Cei mai mulţi dintre aceşti copii au între doi şi şase ani, adică exact vîrsta la care au cea mai mare nevoie de afectivitate din partea părinţilor. Nu e greu de imaginat că mulţi dintre copiii celor plecaţi la muncă în afara ţării au trecut şi trec prin traume emoţionale ce pot avea urmări dramatice în evoluţia lor psihică.

Legea din România îi obligă pe părinţi să declare autorităţilor locale în grija cui îşi lasă copiii pe perioada absenţei lor din ţară. Însă conform unor statistici realizate de organizaţii nonguvernamentale doar 7% dintre ei au făcut aceste declaraţii, astfel că cei mai mulţi dintre copiii rămaşi acasă nu au un tutore legal.

Unicef anunţa în urmă cu cîteva luni că o treime din copiii lăsaţi în grija rudelor sînt depresivi. Presa a relatat în ultimii ani şi despre mai multe cazuri de sinucideri.

Situaţia e complicată şi dramatică în aceeaşi măsură. În România - şi cu precădere în Moldova, regiunea cea mai săracă, şi nu de azi, de ieri - sînt numeroase familii care nu îşi mai pot asigura existenţa. Părinţii şi-au găsit de muncă în afara ţării, în special în ţări precum Italia sau Spania. Primul şi cel mai important preţ pe care şi-au asumat să îl plătească este privarea copiilor lor de "cei şapte ani de-acasă".

Dar şi-au asumat ei oare, în cunoştinţă de cauză, acest preţ teribil? Cîţi dintre românii plecaţi au consultat măcar un psiholog pentru a afla la ce riscuri îşi expun copiii, care vor resimţi absenţa îndelungată a părinţilor ca pe un abandon? Apoi: cîţi dintre părinţi au apelat la un psiholog care să facă şedinţe periodice cu copiii lor lăsaţi în grija rudelor de acasă?

Răspunsul nu e greu de bănuit, dacă ne gîndim la gradul de educaţie al celor care au plecat din sate sau din oraşele de provincie să cîştige o pîine mai bună în afara ţării. Mentalitatea că unui copil îi trebuie să aibă ce mînca, ce îmbrăca şi un loc în care să doarmă şi să se joace e greu de zdruncinat.

Nu vreau să spun că oamenii aceştia nu şi-ar iubi copiii. În fond, muncesc din greu departe de casă, aşa cum nu erau obişnuiţi să muncească în România, nu doar pentru ei, ci şi pentru a le asigura un viitor mai bun copiilor lor. Problema însă tocmai aici este: prin "viitor mai bun" mulţi dintre părinţii în discuţie înţeleg nu posibilitatea asigurării unei educaţii durabile copiilor lor, ci o stare materială asiguratorie, înţelegînd prin asta fie un apartament, fie o maşină, fie te miri ce alte bunuri materiale, pentru a-i încadra în felul acesta "în rîndul lumii".

Tot ce am spus pînă acum e că nu cred că lucrurile au fost bine puse în balanţă, în fiecare caz în parte.

Iar dacă viaţa adultului nu e decît o ispăşire a copilăriei, mă tem că mulţi dintre copiii care acum sînt privaţi de cei şapte ani de-acasă vor dezvolta peste ani în societatea românească răceala şi uscăciunea sufletească."

Hamuri pentru copii

Inca din primele saptamani am vazut asa ceva in Canada. Ce-i drept nu vezi asa ceva prea des, dar mi se par dezumanizante, tratandu-i pe copii, chiar si inconstient, ca pe niste animale de companie. Cei care folosesc aceasta cred ca e mult mai usor, probabil, sa-ti tii copilul sub control. Vorbeam odata cu o colega de la servici si mi-a spus ca credea ca astea sunt din Europa, pentru ca cumnatul ei este din Olanda si a vazut niste poze cu el de cand era mic si purta asa ceva, iar doamna asta are peste 50 de ani. Nu am vazut pe multi sa-si tina copiii cu asa ceva, dar mi-a fost de-ajuns sa vad unul sau doi ca sa ma oripilez. Aici lumea, daca are un copil de 3 sau 4 ani, ca sa nu vorbesc de varste mai mari, prefera sa-i lase liberi sa alerge prin magazin sau pe oriunde merg ei, "ca sa se manifeste, sa-si consume energia". Nu prea am vazut oameni sa-si tina copiii de mana.

Oare de ce trebuie unii sa-si lege copiii cu o asemenea lesa, in loc sa le explice ca trebuie sa stea langa ei tot timpul ? Dupa parerea mea, cred ca este o lipsa de responsabilitate din partea parintilor. Au copii, dar nu vor sa-si asume pe de-a-ntregul responsabilitatea sigurantei lor. Nici cainele nu mi l-as plimba asa, darmite copilul. Inca o data, mi se pare atat de injositor.

Gripe water si copiii

Fetita noastra este la varsta cand are colici. Si oricine stie ca pe bebelusi ii doare burtica, iar parintii nu stiu ce sa faca pentru a le atenua durerea. Ma rog, unii le pun comprese calde pe burtica, altii le dau ceaiuri. Nu stiu ce fel de ceaiuri li se dau copiilor in Romania, dar am citit pe Wikipedia (da, nu te poti baza asa de mult pe Wikipedia, dar unele articole sunt foarte bine scrise) ca, de exemplu, ceaiul de fenicul este foarte bun pentru colici.

Aici, in Canada, unii folosesc gripe water. Ceilalti nu stiu de ea. Nu am gasit o traducere echivalenta in romaneste, dar se pare ca a fost descoperita din intamplare in sec. al XIX-lea in Anglia, iar dadacele o dadeau copiilor ca sa le atenueze durerile de burtica. Am aflat de ea cand am dormit doar patru ore intr-o noapte, iar colegii m-au vazut ca sunt "schimbat" la ochi. O colega al carei baiat este cam de seama mea mi-a zis sa-i dau asta, pentru ca si ea ii daduse baiatului ei cand era mic, dar si mama ei ii daduse asta cand ea era mica. Aceasta "apa" este transparenta, are un gust dulce, usor mentolat, dar gustul nu este dat de menta, ci de amestecul din care este facuta: bicarbonat de sodiu, uleiuri de ghimbir, marar, fenicul, anason si musetel. Asta era formula care se folosea pe atunci. Acum este facuta din bicarbonat de sodiu, uleiuri de fenicul si anason. E foarte buna pentru fetita noastra. Ii dam de fiecare data cu 10 minute inainte de fiecare masa, se linisteste la stomacel si mananca linistita, apoi doarme la fel de linistita. "Apa" asta nu se da copiilor numai cand au colici, ci si atunci cand au diverse dureri gastro-intestinale sau cand le cresc dintisorii sau cand au o aciditate mare la stomac si le vine mancarea inapoi. Asta imi place la Canada, afli foarte multe lucruri daca vorbesti cu oamenii, iar ei te ajuta cum pot ei, cu ce stiu ei mai bine.

Simplitate si eficienta

Sau cel putin asa vad eu situatia asta. De cand suntem aici m-a uimit in mod placut usurinta cu care poti sa iei legatura cu autoritatile si poti sa platesti sau sa primesti niste bani de la guvern. Precum si alte aspecte, precum cel despre care vreau sa scriu eu acum. Recent am devenit parinti, avem o fetita foarte frumoasa. O scumpica de iti vine sa o mananci nu alta. Dar nu vreau sa scriu despre imensa bucurie si responsabilitate de a fi parinte, ci de un alt aspect. La inceput voiam sa scriu despre viata noastra de zi cu zi, dar apoi ne-am gandit ca nu e bine sa stie fiecare de borsul nostru, asa cum nici noi nu stim de al altora.

Cand Ana a iesit din spital ne-au dat un plic in care erau brosurici si un DVD despre cresterea copilului. DVD-ul se numeste "Cum sa intelegi plansul copilului tau". Inca nu l-am vazut, dar o sa-l vedem. Tot in plicul ala era o brosurica cu un formular inauntru in care trebuia sa punem datele copilului, adica nume, data de nastere, doctorul care a asistat la nastere, ora la care s-a nascut, spitalul, orasul, provincia si tara si care trebuia trimis in termen de 30 de zile de la data nasterii copilului la Vital Statistics Agency, care se ocupa cu inregistrarea nou-nascutilor, deceselor si casatoriilor. Un aspect foarte important este ca mama era aceea care trebuia sa completeze formularul asta si nu tatal. Ana vorbise recent cu o prietena de-a noastra care a nascut recent cel de-al doilea copil si care i-a spus ca si ea a fost foarte revoltata cand a vazut pe certificatul de nastere ca numele ei era cu numele de fata si nu cu numele de casatorie. Cand le-a dat telefon celor de la guvern acestia i-au spus ca daca e sa se marite din nou sa nu existe nici o confuzie legata de numele mamei copilului. Foarte ciudata situatia si care merita analizata, poate, in alta postare.

Dupa ce am completat datele fetitei, le-am completat pe ale noastre. Apoi, pe spatele formularului, am bifat alte casute pentru CareCard-ul fetitei, SIN-ul ei (adica CNP-ul in Romania) si un ajutor de la guvern pe care il primeste orice copil. Parca Universal Child Care Benefit sau ceva de genul. Daca, din intamplare, dar rar se intampla asta, nu ti se da formularul de la spital, poti sa-l ceri de la ei sau te duci pe site-ul Vital Statistics Agency, de unde poti sa comanzi formularul on-line si iti vine acasa fara sa te duci la un ghiseu unde sa stai la o coada. De tinut minte ca ce scriu eu aici este valabil pentru British Columbia, dar pe Google am vazut ca fiecare provincie are propria agentie pentru "statistici vitale". In partea de jos a formularului era un alt formular in care era stipulata modalitatea de plata pentru certificatul de nastere. Poti sa le trimiti un cec sau platesti de pe cardul de credit. Daca platesti cu cec, pur si simplu pui cecul completat in plicul cu formularul, iar daca platesti de pe cardul de credit, atunci trebuie sa le dai numarul cardului de credit, numele care apare pe card si data expirarii. De asemenea poti comanda oricate certificate de nastere doresti. Pretul unui certificat de nastere este $27, iar noi am comandat doua. Ne-am gandit ca daca e sa aplicam pentru cetatenia romana a fetitei, iar ambasada sau vreo autoritate din Romania o sa ceara certificatul in original, atunci macar sa mai avem unul in caz de ceva. Nu se stie niciodata.

Cand aplici pentru certificatul de nastere al copilului ai doua optiuni: una in care sa ti se dea un certificat numai cu informatiile copilului sau alta in care sa fie si informatiile parintilor. Poti sa mai comanzi niste certificate comemorative, care sunt foarte frumos desenate, poti spune ca sunt tablouri si pe care poti sa i-l faci cadou copilului la ziua lui, dar care nu au nici o valoare legala. Un certificat dintr-asta costa $50. Cum am spus, foarte interesant si eficient, cred eu, modul in care iti rezolvi niste chestiuni legate de inregistrarea copilului, de exemplu.

Jackie Evancho

Va vine sa credeti ca vocea asta exista in fetita asta micuta si frumoasa in varsta de 10 ani ? Am vazut-o alataieri la America's Got Talent. Si stiti ceva. America chiar are talent. In editia asta sunt foarte multe talente, e greu de spus cine o sa castige.



Imi pare rau ca imaginea si sunetul sunt putin decalate, dar videoclipul asta spune mai multe.

Baiat sau fata ? - Intrebarea de $50

Ministerul Sanatatii din British Columbia a anuntat zilele astea ca spitalele din provincie vor incepe sa perceapa o taxa de $50 pentru parintii care vor sa afle sexul copilului. Unele spitale deja o percep. Daca sexul copilului este evident pe ecograf tehnicianul il noteaza, iar mama poate cere aceasta informatie gratuit dupa 20 de saptamani. Daca sexul nu este notat, iar parintii vor sa-l afle, atunci va fi perceputa taxa de $50 pentru munca suplimentara a tehnicianului. O mama chiar spunea ca este o prostie ce vor sa faca si nu i se pare normal sa plateasca, pentru ca este dreptul ei sa intrebe si sa nu fie taxata pentru informatie. Medicii din B.C. nu vor sa spuna sexul copilului daca este mai mic de 20 de saptamani pentru a nu stimula avorturile care au la baza sexul copilului.

Stau si ma intreb: oare o taxa de $50 ar schimba oare decizia unor asemenea oameni de a face avort ? Nu cred. Chiar vorbeam cu cineva in dimineata asta despre masura asta si amandoi eram de acord ca pot face mult mai multe cu banii care sunt dati pentru drogati care-si iau drogurile in clinici specializate pentru a se droga "sanatos" si a nu se imbolnavi de boli precum SIDA, iar spitalele se plang de subfinantare. Uneori aici nu mai stiu pe ce sa dea banii.

Nepoteii nostri

Cum linistesti copiii ?

Mai inainte eram in statia de autobuz. Aici, ca o paranteza, cand astepti autobuzul, lumea nu sta inghesuita in statie ca oile, ci in sir indian si se urca disciplinat aratand abonamentul sau compostand (electronic) biletul cu banda magnetica (ca la cardul de credit). Sa revin. Carucioarele cu copii au prioritate cand te urci de la capat de linie si pot incapea doua in autobuzele din Vancouver. Era o femeie cu un copil, iar asta micu' a inceput sa planga. Probabil avea un an. Si plangea de il auzea toate statia. Atunci maica-sa ii pune telefonul in fata pe carucior si incepe sa cante niste melodii pentru copii. Asta micu' a tacut imediat si se uita curios la telefon. I-am zis mamei ca e foarte interesant cum a reusit sa-l linisteasca atat de repede, iar mi-a zis ca a cautat pe YouTube niste cantece pentru copii si i le-a pus copilului.

Interesant, nu ? Voi ce ati face, daca ati avea sau daca aveti deja un copil, ca sa-l linistiti ? Mai ales la varsta asta.