luni, 23 ianuarie 2012

Tot despre copii

M-am gandit sa scriu ceva despre cresterea copiilor. Personal, am ajuns la concluzia ca nu e bine sa-ti cresti copiii in tara asta. Spun asta prin prisma drepturilor care le sunt acordate copiilor. Inca de cand ajung la scoala, in clasa I, li se da un numar de telefon unde pot sa sune la politie, daca simt ca sunt abuzati, fizic sau psihic, de catre parinti.
Luati aminte la "simt". Judecata lor se bazeaza pe ceva subiectiv. Adica daca ii dai o palma la fund, numai una, atunci asta se poate numi abuz fizic, daca un judecator sau un procuror considera asa din punct de vedere legal. Apoi te intrebi de ce parintii de pe aici cred ca nu mai pot sa faca nimic cu copiii lor de la o anumita varsta. Abordarea aici e ceva de genul: "Tu nu crezi ca faptele tale au suparat pe mami si pe tati ?" sau "Crezi cumva ca lui Joanne i-a placut ca i-ai luat papusa ?". Iar exemplele ar putea continua. Totusi cred ca mai sunt oameni prin America de Nord care considera ca o educatie bazata pe "nu" si pe putina disciplina e mai potrivita. Citeam articolul asta din The Economist si am ajuns la concluzia ca educatia romaneasca e la fel cu cea frantuzeasca.

In pauza de masa am stat de vorba cu o femeie din Serbia. Am intrebat-o daca e adevarata treaba cu numarul de telefon care li se da copiilor la scoala si mi-a zis ca e adevarat. Si nu e prima persoana care imi spune asta. Imi spunea ca a vazut odata la televizor cum cineva de la 911 a fost concediat pentru ca nu a crezut o persoana care spunea ca fiica ei de 11 ani o batea si se simtea terorizata. Stau si ma intreb cum a ajuns femeia aia sa fie speriata de un copil de 11 ani ? Prin felul in care educatia este inteleasa aici. Copiilor li s-au dat prea multe drepturi, iar statul poate interveni mult prea usor in relatiile dintre parinti si copii. Un copil de 14-15 ani poate sa se emancipeze legal de sub tutela parintilor si sa traiasca pe cont propriu. Nu zic ca e gresit sa protejezi drepturile copiilor, dar aceste drepturi trebuie sa fie insotite de responsabilitati. Cand vine vorba sa se faca o ancheta, politia si sistemul juridic se bazeaza prea mult pe declaratiile copiilor si ale profesorilor care au "semnalat abuzul" si mai putin pe ale parintilor. Ce stie un copil de 7 ani ? Nu are discernamantul unui adult.

Repet, concluzia: Nu cred ca tara asta e cea mai buna sa-ti cresti copiii, dar poate ca daca il educi cum trebuie poate ca nu ai sa ajungi in situatiile prezentate mai sus.

P.S. Aseara am vazut o stire despre biserica din gheata de la Balea Lac. Nu vezi prea des stiri despre Romania la ore de maxima audienta. Prezentatorii erau chiar impresionati de ea. Din cate tin eu minte au facut-o in fiecare an. Prezentatorii de stiri spuneau ca acolo pot sa se faca nunti, botezuri s.a.m.d..

10 comentarii:

  1. Sunt total de acord cu tine şi susţin cele spuse.

    Şi ţine minte: nu doar declaraţiile copiilor ori ale profesorilor contează. Orice declaraţie contează. Chiar şi cea a vecinului (pe care nu l-ai văzut niciodată la faţă), dar care întâmplător a auzit, cândva (nici măcar tu nu-ţi aduci aminte când), copilul plângând în apartamentul de alături.
    Nu contează că el de fapt plângea pentru că i s-a stricat jucăria, ceea ce contează e doar că el plângea...

    BTW: poate fi un vecin, dar la fel de bine poate fi şi cineva căruia tu îi spui "cunoştinţă" ori chiar "prieten".
    Şi încă ceva: odată deschis un astfel de dosar, nu mai scapi niciodată de el, chiar dacă totul se dovedeşte a fi neadevărat. E precum cutia Pandorei. O duci până în mormânt...

    RăspundețiȘtergere
  2. Un copil mic poate plange din orice.Te poti pomenii cu politia la usa daca l-a auzit vecinul si a anuntat 911 ? Si o sa te creada ce nu i-ai facut nimic?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti vine a crede sau nu, dar aici totusi functioneza prezumptia de nevinovatie, desi prosti sunt pe toate gardurile si drumurile. Al nostru a plans de multe ori, dar nu a venit politia niciodata pana acum la noi. Avem noroc, poate, ca este si un copil linistit si avem si vecini de treaba. Cei de care vorbea Gilbert sunt bagaciosii care nu-si stiu locul.

      Ștergere
    2. Da Cătălin, se poate întâmpla şi asta. Dar poliţiştii nu e proşti. Se constată că copilul nu prezintă urme de violenţă şi cu asta basta. Că rămâne totuşi un raport în urmă... asta e altă treabă. Peste ani de zile se poate dovedi a fi taman "piesa lipsă" a unui puzzle.

      Pe de altă parte, copii cresc şi... tot copii rămân. O simplă vorbă spusă de un copil şi ascultată/interpretată de cine nu trebuie, poate da naştere la situaţii foarte neplăcute. "Ăştia" nu ştiu de glumă. Vorbele sunt luate ad-literam.

      Ștergere
  3. salutare ionut,
    dorin ma numesc si as dori sa putem sta de vorba despre anumite aspecte legate de canada si alte aspecte.
    ti-as fi recunoscator si astept o propunere sau o sugestie cum sa procedam.ai vrea sa-ti las al meu mail aici?
    te salut si-o zi minunata

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lasa-ti e-mail-ul intr-un comentariu. Le moderez. O sa vad adresa si nu o sa public comentariul. De acolo vedem noi.

      Ștergere
  4. Buna Ionut! Si noi vrem sa venim in Canada , dar nea-i cam speriat cu articolul asta. Eu nu inteleg un lucru , auzeam ca cei din Canada apreciaza f mult pe europenii din est tocmai ptr faptul ca stiu sa se integreze bine si ca-si educe copiii bine , si atunci cum nu sunt de acord cu felul nostru de a educa un copil , chiar daca ar trebui sa-i dai si o palma la fund.Bine , educatia cu bataia de sa omori copilul nu e indicata , dar macar simpla palmuta. Sa stii ca in nici o tara din Europa nu ai voie sa lovesti copilulsi aici primesc nr de telef la scoala pentru anumite abuzuri. Pot sa las si eu emailul ptr a vorbi mai multe?Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma scuzati ca ma bag si eu, in Octombrie venim si noi in Ca, cu doi copilasi si cu multe griji. Citesc si recitesc bloguri, idei si amintiri, sfaturi si intamplari, trairi ale unor oameni necunoscuti dar oarecum uniti prin aceleasi aspiratii: o viata "mai buna" "un viitor mai fericit pt copii".
    Si ma simt deranjata de expresia "o palmuta la fund, una singura"
    N-am sa intru in amanunte dar imi permit sa va recomand un articol care mie mi s-a intiparit in suflet inca de la nasterea primului copilas, cititi-l va rog, mai apoi meditati putin..

    http://terapiafunctioneaza.ro/index.php/articole/29-articole/120-bataia-e-rupta-din-rai

    RăspundețiȘtergere