De cand au aparut smartphone-urile, toata lumea are atentia indreptata asupra lor. Nu neg ca sunt foarte folositoare, dar ca orice dispozitiv, nu trebuie sa ajungi sa te acapareze si sa ajungi sclavul lui.
Se afișează postările cu eticheta Facebook. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Facebook. Afișați toate postările
luni, 29 aprilie 2013
duminică, 24 martie 2013
Poze cu copii
Azi eram in parc cu copilul ca sa se joace. Am iesit pentru ca sa aiba o activitate fizica si sa doarma bine la amiaza si sa aibe pofta de mancare. Stiti si voi cum e cu copiii, cei care ii aveti.
miercuri, 6 octombrie 2010
"Drogul" Facebook
Sau cel putin sustine un studiu facut in Statele Unite. Chiar inainte sa incep sa scriu postarea asta am intrat pentru un minut pe Facebook, sa vad "ce mai este nou". De fapt nu ma uit sa urmaresc postarile "prietenilor", ci doar sa vad noile articole aparute la paginile pe care le urmaresc. Conform acestui studiu, fiind conectat tot timpul prin media sociala (Facebook, Twitter, messenger, etc.) poate creste stresul, slabeste relatiile personale si chiar poate provoca insomnie. Imi aduc aminte de un coleg de la un fost job care venea la servici si arata de parca fusese treaz toata noaptea. Cand il intrebam ce a facut imi spunea ca sta pe internet noaptea sa vorbeasca cu prietenii pe Facebook.
Autorii studiului au impus o saptamana de pauza de la folosirea Facebook-ului, Twitter-ului si a altor instrumente de comunicare sociala. Studentii au realizat ca media sociala, in special Facebook si mesageria instant, daca nu sunt folosite cum trebuie, pot sa le acapareze viata. Cei mai multi studenti s-au supus acestui test si au descoperit ca tehnologia poate sa le acapareze viata. Unul dintre studenti simtea nevoia sa-si consulte Facebook-ul 21 de ore pe zi si bloca postarile de la prietenii sai intre 2 si 5 dimineata pentru a putea dormi. Unii dintre studenti se sustrageau acestui blocaj utilizand smartphone-urile. Majoritatea dintre ei se comportau asemeni fumatorilor care se furiseaza sa mai fumeze o tigara. Majoritatea studentilor au descoperit ca sunt mai putin stresati cand nu-si acceseaza pagina de Facebook in fiecare zi si au timp sa faca si alte lucruri.
Autorii studiului au impus o saptamana de pauza de la folosirea Facebook-ului, Twitter-ului si a altor instrumente de comunicare sociala. Studentii au realizat ca media sociala, in special Facebook si mesageria instant, daca nu sunt folosite cum trebuie, pot sa le acapareze viata. Cei mai multi studenti s-au supus acestui test si au descoperit ca tehnologia poate sa le acapareze viata. Unul dintre studenti simtea nevoia sa-si consulte Facebook-ul 21 de ore pe zi si bloca postarile de la prietenii sai intre 2 si 5 dimineata pentru a putea dormi. Unii dintre studenti se sustrageau acestui blocaj utilizand smartphone-urile. Majoritatea dintre ei se comportau asemeni fumatorilor care se furiseaza sa mai fumeze o tigara. Majoritatea studentilor au descoperit ca sunt mai putin stresati cand nu-si acceseaza pagina de Facebook in fiecare zi si au timp sa faca si alte lucruri.
joi, 30 septembrie 2010
Facebook, presa sociala
Stim cu totii ca Facebook-ul si alte retele de socializare on-line sunt foarte populare acum, dar nu tot ce are legatura cu Facebook este neaparat si bun. Recent m-am gasit cu vechi colegi de liceu, mai ales ca nu am facut niciodata intalnirea de 10 ani. La unul dintre ei vad un text despre conditia sa sociala ca profesor. Mie unul nu mi se pare normal ca tu, ca profesor, sa te "imprietenesti" pe Facebook cu studentii tai. Este ca si cum ai deveni prieten cu seful tau pe Facebook, iar uneori vrei sa postezi ceva nasol despre sef si nu o sa poti pentru ca si el o sa vada asta. In alta ordine de idei: de ce ai posta gandurile tale pe Facebook si nu le impartasesti prietenilor sau sotiei/sotului ? De ce este nevoie ca toata lumea, si ma refer la tot globul pamantesc (pentru ca pe Facebook "prietenii" tai sunt de peste tot), sa stie ca tu esti frustrat la servici sau la scoala sau in viata ?
Eu daca folosesc Facebook-ul este ca sa mai citesc o stire la site-urile la care m-am abonat si ca sa mai las un comentariu la poza cuiva sau daca este ziua cuiva. Dar sa revin la colegul meu de liceu. Azi-dimineata am vazut ca un coleg de-al lui (am mentionat ca este profesor universitar ?) a lasat niste comentarii la starea lui, niste glume pe care in mod obisnuit le spui la o bere la o terasa, nu in public. Asta m-a facut sa ma intreb daca intr-adevar este bine sa te imprietenesti cu oricine pe Facebook. Concluzia este "nu".
O sa aduc un alt argument. Recent, saptamana trecuta, o fata de 15 ani a fost ucisa in miezul zilei intr-un parc din Delta, un oras din Metro Vancouver. Nu se intampla asta in fiecare zi pe aici, dar a avut ghinionul sa dea peste nebunul asta. Ideea mea era alta. Prietenii ei de la scoala i-au creat pagini pe Facebook, in memoria ei, ca sa-i aduca un omagiu. Ei bine, ce s-a intamplat ? Alti idioti au postat poze pe paginile dedicate fetei ucise, care fie sunt pline de obscenitati, fie sunt jignitoare pentru ea si pentru familia ei. Un mesaj suna ceva de genul: "esti moarta, hahahahahaha !!!!!!". Nu cred ca trebuie sa mai comentez idiotenia sau stupiditatea sau lipsa de respect a unui asemenea act, dar am stat si m-am intrebat de ce era nevoie sa faca o asemenea pagina pentru fata ? Nu era oare de ajuns sa i se puna flori la mormantul ei sau in locul unde a fost ucisa. Nu trebuia sa faca o asemenea problema accesibila lumii intregi. Pozele alea sunt ca si cum ai profana mormantul cuiva, sunt total lipsite de respect.
Un alt caz a fost al unei alte fete care a fost violata in grup, iar martorii au postat filmele si pozele pe Facebook, dar partea si mai tragica este ca si altii care au vazut pozele si filmele le-au distribuit mai departe, iar cel care a facut filmele si pozele si le-a distribuit este acuzat de distribuire de pornografie infantila, chiar daca el are 16 ani si, legal, este un minor.
Concluzia este urmatoarea: daca sunteti pe Facebook aveti grija cu cine va imprieteniti, iar daca aveti copii ar fi bine sa stiti cu cine se imprietenesc, pentru ca multi pedofili atrag copiii in felul asta. O solutie aproape sigura este setarea contului astfel incat numai prietenii sa vada pozele voastre sau sa posteze comentarii, nu prietenii prietenilor sau "toata lumea". Spun "aproape sigura", pentru ca odata ce esti pe Facebook ai devenit public, nu mai ai deloc viata privata. O alta solutie este sa iti stergi istoricul activitatii tale si sa fii atent la ce spui in postarile tale de pe "perete". Ca intotdeauna, pe internet, oamenii se folosesc de protectia anonimatului ca sa isi scoata la iveala cele mai negre aspecte ale lor, pentru ca internetul este acel mediu al libertatii absolute unde nu poti fi deloc tras la raspundere si care cu greu poate fi controlat de guverne.
Totusi presa sociala este foarte buna in comunicarea de idei si crearea de cauze pentru care sa lupti, cum ar fi sa strangi bani pentru un copil bolnav de cancer sau protectia mediului..
Eu daca folosesc Facebook-ul este ca sa mai citesc o stire la site-urile la care m-am abonat si ca sa mai las un comentariu la poza cuiva sau daca este ziua cuiva. Dar sa revin la colegul meu de liceu. Azi-dimineata am vazut ca un coleg de-al lui (am mentionat ca este profesor universitar ?) a lasat niste comentarii la starea lui, niste glume pe care in mod obisnuit le spui la o bere la o terasa, nu in public. Asta m-a facut sa ma intreb daca intr-adevar este bine sa te imprietenesti cu oricine pe Facebook. Concluzia este "nu".
O sa aduc un alt argument. Recent, saptamana trecuta, o fata de 15 ani a fost ucisa in miezul zilei intr-un parc din Delta, un oras din Metro Vancouver. Nu se intampla asta in fiecare zi pe aici, dar a avut ghinionul sa dea peste nebunul asta. Ideea mea era alta. Prietenii ei de la scoala i-au creat pagini pe Facebook, in memoria ei, ca sa-i aduca un omagiu. Ei bine, ce s-a intamplat ? Alti idioti au postat poze pe paginile dedicate fetei ucise, care fie sunt pline de obscenitati, fie sunt jignitoare pentru ea si pentru familia ei. Un mesaj suna ceva de genul: "esti moarta, hahahahahaha !!!!!!". Nu cred ca trebuie sa mai comentez idiotenia sau stupiditatea sau lipsa de respect a unui asemenea act, dar am stat si m-am intrebat de ce era nevoie sa faca o asemenea pagina pentru fata ? Nu era oare de ajuns sa i se puna flori la mormantul ei sau in locul unde a fost ucisa. Nu trebuia sa faca o asemenea problema accesibila lumii intregi. Pozele alea sunt ca si cum ai profana mormantul cuiva, sunt total lipsite de respect.
Un alt caz a fost al unei alte fete care a fost violata in grup, iar martorii au postat filmele si pozele pe Facebook, dar partea si mai tragica este ca si altii care au vazut pozele si filmele le-au distribuit mai departe, iar cel care a facut filmele si pozele si le-a distribuit este acuzat de distribuire de pornografie infantila, chiar daca el are 16 ani si, legal, este un minor.
Concluzia este urmatoarea: daca sunteti pe Facebook aveti grija cu cine va imprieteniti, iar daca aveti copii ar fi bine sa stiti cu cine se imprietenesc, pentru ca multi pedofili atrag copiii in felul asta. O solutie aproape sigura este setarea contului astfel incat numai prietenii sa vada pozele voastre sau sa posteze comentarii, nu prietenii prietenilor sau "toata lumea". Spun "aproape sigura", pentru ca odata ce esti pe Facebook ai devenit public, nu mai ai deloc viata privata. O alta solutie este sa iti stergi istoricul activitatii tale si sa fii atent la ce spui in postarile tale de pe "perete". Ca intotdeauna, pe internet, oamenii se folosesc de protectia anonimatului ca sa isi scoata la iveala cele mai negre aspecte ale lor, pentru ca internetul este acel mediu al libertatii absolute unde nu poti fi deloc tras la raspundere si care cu greu poate fi controlat de guverne.
Totusi presa sociala este foarte buna in comunicarea de idei si crearea de cauze pentru care sa lupti, cum ar fi sa strangi bani pentru un copil bolnav de cancer sau protectia mediului..
joi, 8 aprilie 2010
Din nou despre media sociala
Citeam in ziar ca un sociolog foarte cunoscut in mediile sale, dar si pentru carti vandute. La o conferinta la care a participat a spus ca media sociala: Facebook, Twitter, etc. inseamna foarte putin cand e vorba de schimbare. Nu este o unealta care sa produca transformari profunde si radicale. El spunea ca retelele construite usor pe legaturi slabe sunt foarte usor de distrus, pe cand retelele construite greu pe legaturi puternice sunt mai greu de distrus. El dadea exemplul lui Obama, care a avut o ascensiune spectaculoasa, tocmai datorita retelelor de socializare online, dar care, la un an de la preluarea mandatului a avut o scadere foarte mare a popularitatii. Asta se intampla cand construiesti organizatii peste noapte. Daca ai 3.000 de prieteni pe Facebook aceia nu sunt prietenii tai. Retelele online, mai spunea el, nu pot produce schimbari radicale pentru ca sunt construite pe baza anonimatului, care nu pot crea un mediu cu o cota de incredere foarte mare. Cu alte cuvinte, nu poti sa ai incredere in cineva pe care nu-l cunosti cu adevarat. Ideea sa era aceea ca media sociala impiedica creearea unui mesaj coerent care sa produca schimbari.
luni, 22 martie 2010
Facebook si rolul sau in dezvoltarea unei companii
Azi la servici mi-a cazut in mana o revista care statea stinghera pe acolo. De fapt imi atrasese atentia un titlu. Denumirea aproximativa era (nu-mi aduc aminte titlul exact) "Cum poate media sociala sa creasca potentialul companiei tale ?". Articolul cita diversi profesori de la niste mari universitati americane care spuneau ca o companie isi poate creste productivitatea si rezultatele sale daca isi valorifica "cunoasterea tacita", adica toate cunostintele pe care angajatii unei companii le au, dar pe care nu le impartasesc in mod oficial: sedinte, sesiuni de comunicari, seminarii, etc., ci in discutii non-formale, dar care mai apoi pot fi folosite in realizarea unor proiecte ale respectivei companii.
In articol se spunea ca in ziua de azi, oamenii nu mai comunica aceasta "cunoastere tacita" prin mijloacele clasice: telefon, scrisori, ci prin Facebook, Twitter, etc., adica acele retele de socializare on-line care au un impact imens in comunicarea din ziua de azi. Daca stii sa canalizezi potentialul unei asemenea retele de socializare poti sa ai niste rezultate deosebite, se spunea in acel articol. Se dadea exemplul unei companii care a folosit o asemenea retea pentru a cunoaste parerile angajatilor (pe care nu le-ar fi aflat intr-un cadru oficial) in legatura cu ultimele reclame ale companiei difuzate la televizor, dar nu s-a asteptat la reactiile din partea angajatilor pentru ca majoritatea lor spuneau ca acele reclame nu reflecta valorile companiei. Reactia a fost sa desfiinteze chatul pentru aflarea parerilor angajatilor. Asta dovedeste, dupa parerea mea, puterea unei asemenea retele de socializare online. Un alt exemplu era cel de la NASA, care a folosit "cunoasterea tacita" pentru realizarea unor proiecte, dar asta s-a intamplat inainte de aparitia retelelor de socializare, pentru ca ei inregistrau discutiile nonformale dintre angajati de unde au aflat niste opinii foarte interesante.
De fiecare data cand citesc ceva de genul asta ma raportez la experienta mea si la ceea ce observ in jurul meu in fiecare zi. La inceput nu voiam sa imi fac cont pe Facebook pentru ca mi se parea o tampenie si spuneam ca asta este o dovada a spiritului de turma, dar am ajuns sa-mi dau seama ca gresesc. Facebook-ul si alte retele asemanatoare are un potential imens, mai ales daca stii sa-l folosesti. In contul meu am prieteni si din tara, dar si din Canada, oameni cu care am intrat in contact de cand stau aici. Intru din cand in cand, dar am observat un anumit tipar in folosinta lui de catre cei din Romania si de cei din Canada, mai ales dupa ce am citit acel articol.
Utilizatorii din Romania nu comunica deloc pe Facebook, ci prefera sa-si hraneasca animalele in Farmville sau sa se lupte in Mafia Wars (niste jocuri tampite dupa parerea mea). Cei din Canada comunica, chiar daca au iesit de la o petrecere sau au obtinut un job nou ori se muta la un alt domiciliu. Nu toti il folosesc in folosul lor profesional, ci mai ales personal, dar comunica ceva. Au acea inclinatie si potentialul de a folosi un asemenea instrument de comunicare pentru a realiza ceva pe plan profesional folosind reteaua de socializare online. Citeam la un moment dat ca va conta din ce in ce mai mult ce postezi pe Facebook sau pe Twitter sau pe un blog (mai ales daca ai un blog care are legatura cu profesia ta) atunci cand te vei angaja undeva, pentru ca viitorii angajatori ar dori sa vada ce fel de persoana esti tu in afara serviciului. In felul acesta ei isi pot da seama daca esti o persoana care va aduce valoare companiei sau nu prin felul tau de-a fi. Dupa parerea mea cred ca in felul acesta se stimuleaza creativitatea, inovatia, care oricand produc rezultate benefice. Comunicarea este importanta si in viata personala, dar si in cea profesionala. Cand ai un mediu in care poti sa-ti comunici deschis ideile, atunci esti stimulat sa faci ceva constructiv, care aduce beneficii organizatiei din care faci parte. Si chiar daca nu stai toata viata intr-un job si pleci dupa 3 ani sau mai mult, faptul ca ai fost fidel si te-ai implicat va conta mai tarziu cand vei avea nevoie de recomandari si de relatii si vei cauta o alta oportunitate sau provocare in viata. Un amanunt foarte important este acela sa lucrezi cu oameni care apreciaza munca, efortul depus de tine.
In articol se spunea ca in ziua de azi, oamenii nu mai comunica aceasta "cunoastere tacita" prin mijloacele clasice: telefon, scrisori, ci prin Facebook, Twitter, etc., adica acele retele de socializare on-line care au un impact imens in comunicarea din ziua de azi. Daca stii sa canalizezi potentialul unei asemenea retele de socializare poti sa ai niste rezultate deosebite, se spunea in acel articol. Se dadea exemplul unei companii care a folosit o asemenea retea pentru a cunoaste parerile angajatilor (pe care nu le-ar fi aflat intr-un cadru oficial) in legatura cu ultimele reclame ale companiei difuzate la televizor, dar nu s-a asteptat la reactiile din partea angajatilor pentru ca majoritatea lor spuneau ca acele reclame nu reflecta valorile companiei. Reactia a fost sa desfiinteze chatul pentru aflarea parerilor angajatilor. Asta dovedeste, dupa parerea mea, puterea unei asemenea retele de socializare online. Un alt exemplu era cel de la NASA, care a folosit "cunoasterea tacita" pentru realizarea unor proiecte, dar asta s-a intamplat inainte de aparitia retelelor de socializare, pentru ca ei inregistrau discutiile nonformale dintre angajati de unde au aflat niste opinii foarte interesante.
De fiecare data cand citesc ceva de genul asta ma raportez la experienta mea si la ceea ce observ in jurul meu in fiecare zi. La inceput nu voiam sa imi fac cont pe Facebook pentru ca mi se parea o tampenie si spuneam ca asta este o dovada a spiritului de turma, dar am ajuns sa-mi dau seama ca gresesc. Facebook-ul si alte retele asemanatoare are un potential imens, mai ales daca stii sa-l folosesti. In contul meu am prieteni si din tara, dar si din Canada, oameni cu care am intrat in contact de cand stau aici. Intru din cand in cand, dar am observat un anumit tipar in folosinta lui de catre cei din Romania si de cei din Canada, mai ales dupa ce am citit acel articol.
Utilizatorii din Romania nu comunica deloc pe Facebook, ci prefera sa-si hraneasca animalele in Farmville sau sa se lupte in Mafia Wars (niste jocuri tampite dupa parerea mea). Cei din Canada comunica, chiar daca au iesit de la o petrecere sau au obtinut un job nou ori se muta la un alt domiciliu. Nu toti il folosesc in folosul lor profesional, ci mai ales personal, dar comunica ceva. Au acea inclinatie si potentialul de a folosi un asemenea instrument de comunicare pentru a realiza ceva pe plan profesional folosind reteaua de socializare online. Citeam la un moment dat ca va conta din ce in ce mai mult ce postezi pe Facebook sau pe Twitter sau pe un blog (mai ales daca ai un blog care are legatura cu profesia ta) atunci cand te vei angaja undeva, pentru ca viitorii angajatori ar dori sa vada ce fel de persoana esti tu in afara serviciului. In felul acesta ei isi pot da seama daca esti o persoana care va aduce valoare companiei sau nu prin felul tau de-a fi. Dupa parerea mea cred ca in felul acesta se stimuleaza creativitatea, inovatia, care oricand produc rezultate benefice. Comunicarea este importanta si in viata personala, dar si in cea profesionala. Cand ai un mediu in care poti sa-ti comunici deschis ideile, atunci esti stimulat sa faci ceva constructiv, care aduce beneficii organizatiei din care faci parte. Si chiar daca nu stai toata viata intr-un job si pleci dupa 3 ani sau mai mult, faptul ca ai fost fidel si te-ai implicat va conta mai tarziu cand vei avea nevoie de recomandari si de relatii si vei cauta o alta oportunitate sau provocare in viata. Un amanunt foarte important este acela sa lucrezi cu oameni care apreciaza munca, efortul depus de tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)