Despre parvenitism

Un prieten din lista mea de pe Facebook a pus o farsa de-a lui Daniel Buzdugan (inca mai lucreaza in radio ?) de la Radio ZU. Era vorba de o mama foarte revoltata ca fata ei va fi obligata sa poarte uniforma scolara si nu poate sa-si etaleze toalele de mii de dolari pe care le-a cumparat din Dubai, unde a fost de sarbatori cu familia. Le puteti asculta aici (partea I) si aici (partea a II-a). Dar sa revin. In esenta, "doamna" asta spunea ca intr-un stat democratic oricine are voie sa faca ce vrea si nu intelege de ce fata ei trebuie sa se conformeze ?

De fapt, ambele farse erau o lectie despre modestie, dar care erau predate surdului. Femeia asta nu intelegea ca nu numai banii conteaza in viata, ci modul cum te comporti fata de ceilalti. Asta te face OM. Caracterul. Imi vine in minte acum o comparatie intre imbogatitii peste noapte din Romania si cei din State, care au muncit intr-adevar pentru banii lor. Cei americani erau dispusi sa-si doneze jumatate din averi pentru actiuni caritabile sau sa finanteze institutii de invatamant, pe cand cei din Romania au spus ca nu ar face asa ceva sau ca ideea e "ridicola" sau "hilara".

Revenind la autoproclamata doamna, ea nu mai intelegea de ce fata ei nu trebuie sa-si poarte ultimul iPhone 4 la scoala ca sa se dea in stamba fata de colegii ei. Uite ce mi-am cumparat. Inca o limita a nesimtirii a fost atinsa. Aici, in Vancouver, oricine vorbeste foarte prietenos cu tine, daca este foarte bogat sau daca acea persoana castiga de 7 sau 10 ori mai mult decat tine. Nu te doare gura sa spui "multumesc" sau pur si simplu sa fii amabil. Asta face o societate sa fie "suportabila" sau sa fii multumit ca traiesti in ea: modul in care fiecare stie sa se poarte fata de celalalt. Respectand demnitatea celorlalti te face pe tine sa te simti mai bine si le induci si celorlalti o stare sufleteasca de bine.

Oare cine il respecta pe Becali ca are o multime de bani si se lauda pe toate drumurile ca are milioane de euro ? Nu, nu nimeni, ci doar lingaii care spera sa ciupeasca ceva de la el. Oamenii cu coloana morala puternica nu au nici un fel de respect pentru un asemenea individ. Pacat ca acesti oameni nu isi fac opinia cunoscuta mai des sau mai tare. Neluand atitudine le dau voie acestor indivizi pe care ii detesteaza sa le conduca viata si apoi se plang ca nu traiesc bine. Totusi, in cazul "doamnei", un grup de parinti au vrut sa-i dea o lectie pe care ea nu a stiut sa o invete si la sfarsit tot ea era victima. Dar va puteti face o parere ascultand link-urile de mai sus.

Reusita in Canada

De fapt poate trebuia sa intitulez postarea asta "Ce iti trebuie sa reusesti in Canada ?", dar mi s-a parut prea lung titlul. Ce-i trebuie unui imigrant pentru a considera ca a reusit in Canada sau ca este pe drumul cel bun ? De aici se poate face o intreaga dezbatere filosofica despre ce este fericirea, asa ca o sa incerc sa nu plictisesc. Personal, cred ca fericirea este acea stare de spirit in care esti multumit cu ceea ce ai, esti apreciat de cei din jurul tau pentru munca depusa in viata ta, ai o familie care iti este alaturi tot timpul. Ma refer la familia care este cu tine in Canada, desi, dupa ce pleci, parintii se gandesc tot timpul la tine.

Ca sa reusesti in Canada iti trebuie multa vointa, perseverenta, sa nu-ti pierzi speranta niciodata pentru ca vor fi momente cand simti ca esti debusolat, demoralizat si nu mai ai nici o optiune. Pe langa toate acestea iti mai trebuie si un dram de noroc. Norocul fie ti-l faci cu mana ta, dar de multe ori norocul reprezinta acea succesiune de evenimente care, adunate, conduc catre un final fericit pentru tine cand stii sa folosesti oportunitatea oferita si scoti maximul de profit din acea situatie. Norocul pe care ti-l faci cu mana ta, dupa parerea mea, este atunci cand demonstrezi ca esti bun intr-un domeniu si apoi esti promovat, dar asta ia mult timp si multa munca.

Pana atunci iti trebuie perseverenta, vointa de care am vorbit mai sus. Pentru fiecare individ reusita are o alta semnificatie. Unii, chiar daca au multe o sa spuna ca nu considera ca au reusit sau altii care au mai putin o sa spuna ca ei considera ca au reusit in viata. Dar aici imi dau cu presupusul. Cu alte cuvinte, nu exista o reteta sigura de a considera ca ai reusit in Canada, ci fiecare are experienta sa unica din care altii se pot inspira, daca vor. Intotdeauna sfatul meu a fost sa nu ai asteptari mari, pentru ca aici nu curge lapte si miere, dar Canada iti ofera ocazia de a incepe din nou, de a face ceva ce ai dorit toata viata, de a te reinventa, daca vreti. Eu si cu sotia mea nu ne-am facut iluzii inainte de a veni aici. Stiam ca o sa incepem de la zero, dar asta nu ne-a demoralizat, ci, chiar mai mult, ne-a facut sa ne dorim si mai mult sa reusim, sa consideram ca suntem cu adevarat fericiti, ca avem un loc al nostru.