Articolul asta l-am preluat de pe Ziare.com. Ziarista Ioana Ene este intr-adevar o ziarista, scrie cerebral si realist. Public aici articolul ei. Mi-a placut foarte mult. Sunt niste observatii atat de firesti si adevarate.
"La inceput de an, printre urari de bine si sperante, ar fi poate bine sa aruncam si o privire obiectiva catre noi. Cel putin doua sunt bolile perfide de mentalitate ale romanilor: lipsa dubiilor si obsesia aparentei.
Romanii pur si simplu stiu, in general fara sa fi citit, fara sa se fi documentat, fara ca macar sa fi intrebat, si, desigur, fara sa fi gandit. Cei mai multi se considera depozitarii de drept ai adevarurilor ultime, in general conspirationiste si autovictimizante.
Daca veti asculta discutiile de prin autobuze, de la coafor, in piata sau intre vecini in fata blocului, sau multe dintre postarile de pe forumuri, ele sunt pline de verdicte si certitudini fara fisura.
Formulari de tipul: "eu cred ca..." , "ma gandesc ca..." , "se pare ca...", "ma tem ca...", "suspectez ca...", "este posibil/probabil ca..." si altele asemenea sunt abolite in fata atotputerniciei certitudinii. Argumentele stiintifice sau logice se fac praf in fata doctului "lasa dom'le ca stim si noi!".
Iar cand, Doamne fereste!, vreun pardalnic de document sau orice alta proba nerusinata contrazice ceea ce stim nezdruncinat, genetic, avem o explicatie rapida. Nu, nu suficienta noastra, ci recursul la conspiratie: "Astia ne mint oricum!".
Si pentru ca stim foarte bine nici macar nu mai avem nevoie sa evoluam. Spre ce, cata vreme suntem deplini? Doar ca suntem victimele istoriei si ale unanitatii, suntem prea buni si, desigur, omniscienti si tocmai de aceea suntem atat de oprimati din cer, de pe pamant si chiar de sub el.
Cum nu prea avem dubii nici prin cap nu ne trece ca am putea fi, cu certitudinile noastre strivitoare si cealalta cohorta de defecte, principala sursa a necazurilor noastre.
Iar in Romania certitudinilor fata fisura, aparenta este regina. Nu conteaza ce esti, conteaza ce pari si, mai ales, ce se spune de despre tine. "Sa nu se zica..." si "sa nu se vada...". Ce conteza ca ai tarana intre degetele de la picioare, cat timp ele stau in pantof si nu se vede?
Adevarul? Un moft! Sinceritatea? Prostie si inadaptare! Ipocrizia? Dovada supremei inteligente!
Nu spunem ce gandim, ci doar ceea ce da bine intr-un anumit sistem de relatii. Zambim larg si ne periem vecinii si colegii, pentru ca imediat ce au intors spatele sa ii tocam marunt, ca pe zarzavatul din ciorba. Nu le-am spune in fata ce gandim, Doamne fereste!, nici picati cu ceara, sa nu se supere si sa stricam o relatie utila intemeiata, in mare masura pe un fals.
Si ne mai educam si copiii in acest spirit. De cate ori nu ati vazut parinti reprimand reactii spontane, oneste si firesti ale copiilor doar pentru ca ele sunt ca un fluierat in biserica minciunii sociale, in care nu conteaza ce gandesti cu adevarat, ci cat de bine maschezi ceea ce gandesti.
Copiii nu sunt educati in cultul sinceritatii si al reactivitatii in fata raului, ci al duplicitatii si reprimarii reflexelor cat se poate de corecte.
In mentalitatea aceasta pabugoasa, rusinos nu este ceea ce suntem, ci doar ceea ce parem. Scobitul in nas si in dinti e perfect acceptabil cat timp nu este in public.
Ne tradeaza pana si vocabularul. Acasa facem, in public efectuam. In familie mancam, in public servim (pe cine oare?). De multe ori insa, cadem in ridicolul unor cuvinte folosite absolut aiurea, dar, altminteri, ritos si tantos ca doar parem intelectuali.
Si in tara celor care stiu si par, cum sa nu aiba un succes nebun parvenitii, ipocritii, demagogii ? Ei se vor imputina pe cale naturala, inclusiv din politica, doar atunci cand vom incepe sa ne indoim, sa gandim si sa fim preocupati in primul rand de ceea ce suntem. Pana atunci, cu tot regretul, ei nu sunt decat produsele mentalitatii majoritare." (Ioana Ene, Ziare.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu