sâmbătă, 19 septembrie 2009

Romgleza (partea a 2-a) si influente balcanice

Am uitat sa spun in postarea anterioara ce a vazut Ana odata la un supermarket. Era la coada la casa, iar in spatele ei era un roman cu un copil de vreo 2-3 ani, pana la genunchiul lui, care nu era inca la scoala, iar romanul asta vorbea cu baiatul lui in engleza. Ii spunea ceva de genul "du iu laic dis dadi ?" sau "gud dadi, gud". Am scris intentionat asa ca sa va faceti o idee despre engleza pe care o avea, pentru ca Ana mi-a spus ca o vorbea ingrozitor, dar vorbea cu baiatul lui in engleza. Ridicol. Pai daca nu stii engleza bine de ce te mai chinui sa o vorbesti cu copiii tai ? Cand ii dai la scoala au deja cursuri de ESL (English as Second Language) si o invata foarte repede. Vorbeste romaneste cu ei daca esti acasa, iar engleza lasa-i s-o vorbeasca cu prietenii sau la scoala sau la servici cand o sa ajunga sa lucreze. Chiar eram odata la biserica si am vazut niste baieti de 18-19 ani care vorbeau romaneste foarte bine, iar altii, de aceeasi varsta, vorbeau engleza intre ei. Cred ca e o chestiune de optiune, dar si de modul in care iti cresti copiii. Inteleg sa te integrezi intr-o societate in care se vorbeste o alta limba, diferita de cea in care ai crescut, dar nu sa te integrezi in asa fel incat sa uiti dupa 10 ani de unde ai venit si sa le stergi copiilor tai originile.

Aici in Canada oamenii pun accent pe unicitate, pe specificul lor si vezi o gramada cu diverse tipuri de imbracaminte sau tatuaje cat mai deosebite pentru a iesi in evidenta cu ceva unic. Ieri vorbeam cu colegii mei despre diferite chestii si la un moment dat m-au intrebat ce feluri de mancare avem in Romania. Deci erau interesati de cultura din care veneam pentru ca aveam ceva de impartasit, iar ei nu aveau. Erau interesati de ceea ce le puteam povesti. Canadienii, get-beget, spun despre ei ca sunt plictisitori pentru ca nu au nimic de povestit in comparatie cu imigrantii, care au in spate un trecut, o istorie. Cand a venit o colega noua la magazin la Ana, s-a prezentat cu numele si apoi a adaugat "canadianul tipic, adica plictisitor". Noi nu trebuie sa facem efortul asta pentru ca avem unicitatea asta in noi, dar nu suntem constienti de ea si nu o valorificam. Ei isi doresc sa aiba trecutul Europei, istoria Europei, cultura europeana, fiind fascintati de tot ce inseamna Europa, iar noi avem toate astea si nu apreciem. Ar trebui sa fim mandri de ce avem, dar nu intr-un fel nationalist, ci o mandrie interioara care sa te faca sa te simti implinit in sinea ta si sa te comporti la fel de natural cum te comporti de obicei in fiecare zi. Nu trebuie sa strigi mandria asta pe strada sau sa te bati cu pumnul in piept, ci doar sa fii constient de ea.

In alta ordine de idei vreau sa spun ca aici e foarte populara branza feta. O pui in salata sau in diverse feluri de mancare grecesti si e foarte buna. La inceput am fost foarte reticent sa am branza presarata pe salata, dar e foarte buna. De fapt ce este feta ? Este telemea. Am fost la Costco si am luat o cutie de branza feta (telemea) de un kg, care, cand am deschis-o, avea si zerul in ea, deci pastrata foarte bine. Foarte buna. Delicioasa. Nu e nici o diferenta intre telemeaua de aici si aia pe care o cumperi din tara. Poate cantitatea de sare, dar daca o pui in apa mai scoti sarea din ea, dar in privinta gustului e la fel.

Cred ca este un tip de branza raspandit in toata Peninsula Balcanica cu diverse denumiri la diversele popoare care traiesc acolo, printre care si romanii. Aici este cunoscuta ca branza greceasca pentru ca au fost foarte multi greci care au emigrat in Canada in trecut. Mancarea greceasca e foarte apreciata aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu