vineri, 30 aprilie 2010

Educatia in limba proprie

Ieri vorbeam cu o colega despre cresterea copiilor in Canada respectand limba si cultura din care provin. De la inceput vreau sa spun ca era asiatica, dar avea nume si prenume englezesc. Mi-a zis ca e jumatate japoneza, jumatate irlandeza. Mama ei e japoneza. Avea trasaturile asiatice atenuate. Oricum, mi-a zis ca parintii ei au dat-o la scoala japoneza ca sa invete limba, pentru ca verisorii si bunicii ei din Japonia nu vorbesc limba engleza. Mi-a zis ca se descurca cu limba si are un accent onorabil, adica nu vorbeste ca un alb care vorbeste japoneza. Nu voia sa se duca la scoala deloc cand era mica, dar acum le multumeste parintilor pentru ca au dat-o la scoala japoneza pe care o frecventa sambata. I-am zis ca si eu si cu sotia mea dorim sa crestem copiii sa invete limba romana pentru ca face parte din cultura noastra si nu vrem ca ei sa piarda asta. Pacat ca aici nu stiu sa existe scoala care sa predea limba romana, astfel incat copiii sa-si pastreze limba.

I-am zis ca nu-i inteleg pe romanii care, desi au o engleza foarte stricata (si nu vorbesc de accent pronuntat si gramatica buna), vorbesc cu copiii lor in engleza, iar ei nu stiu alta limba, iar cand bunicii lor vin in vizita au surpriza sa constate ca nu se pot intelege deloc cu copiii lor. Explicatia pe care am gasit-o eu, si care poate sa nu fie corecta, este aceea ca au preferat sa-si uite limba. Poate ca multi au plecat ca si mine furiosi ca in tara nu se facea nimic, dar limba pe care o vorbesti nu are nici o legatura cu calitatea oamenilor sau a autoritatilor publice.

Un alt motiv pe care-l vad este, poate, dorinta de a se integra cat mai repede in Canada, dar asta nu inseamna sa renunti definitiv la ceea ce ai. Ma gandesc la "baby shower" (asa ii spune aici unei petreceri, mai mult o reuniune, la care femeile aduc haine pentru un nou-nascut, inainte sau dupa nastere). Daca in Romania nu s-a facut niciodata asta, de ce, la 5 minute de la aterizare, trebuie sa-mi schimb obiceiurile ? Nimeni nu-ti cere sa-ti schimbi obiceiurile in casa ta. Daca politia canadiana s-a adaptat la purtarea turbanului de catre indieni, care nu concep sa-si descopere capul, inseamna ca societatea e foarte toleranta. Dar sunt totusi niste limite ale tolerantei, nu mergi pana acolo incat sa-ti pierzi identitatea.

2 comentarii:

  1. Sunt perfect de acord cu tine...
    Multumesc tarii in care ma aflu, pentru toate posibilitatile pe care mi le ofera...insa de aici si pana la a uita de unde am venit...ohhho ,cale lunga!
    Sunt foarte mandra de faptul ca sunt ROMANCA, si nu imi voi uita niciodata obiceiurile, traditiile si identitatea!
    Mai ales aici, unde multiculturalitatea si toleranta ating niste culmi exceptionale.
    E doar chestie de alegere personala...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e doar o optiune personala. Dar in viata faci si alegeri bune si alegeri proaste. Unele alegeri proaste poti sa crezi despre ele ca sunt bune pana mori.

    A fi mandru sa fii roman nu inseamna sa fii nationalist, ci, cred eu, sa ai acea constiinta ca faci parte dintr-o comunitate aparte. Pana la urma metehnele care sunt acum in Romanie o sa dispara sau o sa se atenueze. Cand ? Nu stiu.

    RăspundețiȘtergere