Azi s-au depasit recordurile de temperatura pentru Vancouver din ultimii 49 de ani. In Downtown au fost 31 de grade, iar in New Westminster, care este undeva mai inspre interior erau 35 de grade Celsius. Parca am adus aici numai recorduri de cand am ajuns aici. Iarna au fost niste zapezi cum nu au mai fost din anii '60, iar acum niste calduri ca in Romania. Aici o vara fierbinte este de 25 de grade. Doar 6% din populatia MetroVancouver au instalat aer conditionat in casa, deci nu se asteptau niciodata la asemenea temperaturi.
M-am dus in oras cu niste treaba si am luat, bineinteles, SkyTrain-ul care s-a intamplat sa aiba probleme si a mers mult mai greu din cauza caldurii, probabil ca sinele erau dilatate. De obicei cand stai asa obisnuiesti sa intri in vorba cu oamenii de langa tine, mai intai vorbesti despre vreme, despre motivele pentru care merge trenul asa de greu, s.a.m.d.. Eu am intrat in vorba cu un chinez, care studia ceva. L-am intrebat daca este greu sa inveti mandarina sau cantoneza (principalele dialecte din China), pentru ca si eu as vrea sa urmez niste cursuri odata. A zis ca da. El de fapt invata japoneza, pentru ca avea nevoie de niste credite pentru universitate si invata japoneza ca a doua limba. Mi-a zis ca a vrut sa invete japoneza deoarece el a trait si sase luni acolo, in Tokyo. Am vorbit despre Tokyo, ce fel de oras este, despre Vancouver. Despre Tokyo a zis ca e un oras alert, agitat, iar Vancouver nu e un oras in care sa traiesti si sa lucrezi, ci unul in care sa te retragi la pensie, pentru ca este cel mai frumos oras din Canada. Si asa si este...
Am vorbit despre China, de ce au venit parintii lui aici. Daca era din cauza regimului comunist de acolo sau nu. Mi-a ca nu numai regimul comunist e de vina, ci si faptul ca au vrut sa aiba o alta viata. Incet discutia a derapat spre istorie si politica. Amandoi am cazut de acord ca pentru China e mult mai bine sa ai o mana de fier care sa conduca tara, pentru ca foarte multe regiuni ar dori sa se separe de China, iar daca nu ar fi o mana de fier ar cadea totul in anarhie. Daca stai si te gandesti cam asa e situatia, pentru ca China nu a avut un regim cu adevarat democratic niciodata, cu exceptia inceputului sec. al XX-lea, dupa ce a fost inlaturat imparatul, iar conducerea tarii a fost preluata de Sun-Yat Sen (a propos, sunt niste gradini in Vancouver care ii poarta numele), apoi o parte a cazut sub dominatie japoneza, iar celelalte regiuni s-au aflat in razboi civil. Apoi puterea a fost preluata de comunisti. Mii de ani China a fost condusa de imparati, care numai regim democratic nu aveau. Mi-a mai zis ca situatia in China se schimba treptat pentru ca acum capitalismul e foarte puternic, chiar daca la putere se mai afla inca partidul comunist. Si vorbind de regiuni, mi-a mai spus ceva foarte interesant. Mi-a zis ca acolo, pe buletin, spune ca esti cetatean chinez, dar mai este precizata si etnia din care faci parte sau tribul, pentru ca sunt foarte multe minoritati acolo, fiecare cu limba lor. Am mai vorbit de politica internationala si am zis ca trebuie ca China sa fie o tara puternica, pentru ca Rusia nu mai este ce a fost, iar SUA au nevoie de un echilibru in balanta puterii internationale. O discutie foarte interesanta generata de caldura infernala din Vancouver. Nici macar nu l-am intrebat cum il cheama, nici el nu m-a intrebat pe mine. Mi-am mai exersat engleza cu ocazia asta, si el la fel, desi vorbea cu accent, o vorbea foarte bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu