Azi imi povestea Ana despre ce i s-a intamplat managerei ei in fata blocului unde locuieste. Venea de la servici si a vazut un vecin, cu care se saluta de fiecare data cand se vad in lift sau pe strada, drogat cu metadona care nu o mai cunostea deloc si ii curgeau balele la gura de parca era turbat. Faza si mai interesanta este ca omul asta nu e un neica nimeni, ci sef de santier, deci un om instarit, care face o gramada de bani.
Stateam si ma gandeam oare de ce ajung oamenii in halul asta? Poate pentru ca stresul de la jobul lor este atat de mare incat ajung sa recurga la droguri. Unii recurg la alcool, altii la droguri. Dar motivul principal, in opinia mea, este ca nu gasesc o supapa pentru stresul zilnic. Si ma refer la cineva care sa fie alaturi de ei sau o ocupatie care sa le mai ia din stresul zilnic. E trist, dar uite ca sunt atatea sute de cazuri de felul asta si ii poate lovi si pe oamenii pe care crezi ca ii cunosti.

Si ca sa revin la un ton mai vesel. Azi am venit impreuna din Downtown si am stat pe o banca la biblioteca, iar acolo era un nene care-si pusese un CD sa cante in combina lui si avea o vioara in maini si se facea ca interpreteaza ceva, dar puteai sa vezi ca nu misca degetele cu care creezi notele pe corzi. Ideea era ca voia ca oamenii sa-i dea bani. Il mai vad uneori pe altul in statia de SkyTrain la Granville care vine cu sistemul sau de sunet si canta, dar macar ala are voce si saluta oamenii si le spune cuvinte frumoase ca sa se simta bine si uneori mai zice "Bine ati venit in statia de SkyTrain Granville!".