Pentru ca se pare ca sunt mult mai potriviti pentru lumea actuala in care resursele sunt din ce in ce mai putine. Cel putin asa crede o proasta care a scris un articol in ziarul de azi. Barbatii mici de statura consuma mai putin decat barbatii inalti cu 25%. Fetele prefera barbatii inalti pentru ca le pot proteja mai bine si pot cara vanatul mai bine si pot construi igluuri pentru familiile lor. :)) Dar, cica, mediul se schimba, iar resursele se diminueaza. Toate creaturile trebuie sa se adapteze. Salvatorul: slabanogul mic. Cum am spus, asta consuma mai putin cu 25% decat unul mai inalt. Slabanogul asta mic are 1,72 m inaltime si 68 kg, pe cand tipul inalt, "nociv" pentru mediu are 1,95 m inaltime si 90 kg. Cica si transportul ar fi mai usor pentru ala micu'. Copiii tipului inalt distrug cu 25% mai mult decat ai celui mic, continuand astfel ciclul distrugerii. Se pare ca chiar daca incalzirea globala este realitate sau fictiune ne indeamna sa reducem cantitatea consumata de noi. La sfarsit era un indemn catre toate fetele pentru salvarea viitorului prin reducerea dimensiunilor masinii, casei, a navetei si chiar a barbatului.
Stau si ma intreb oare cum pot unii oameni sa fac bani din tampenii de genul asta ? Oare libertatea cuvantului ne da voie sa spunem orice ? Probabil ca duduia aia era in lipsa de subiecte si s-a trezit ea plina de inspiratie intr-o dimineata si s-a gandit sa scrie despre asta. Poate are un iubit inalt cu care nu se mai intelege si cauta un motiv dintr-asta stupid ca sa se desparta. Mai scriu si eu atatea aberatii cateodata pe blogul asta si nu fac bani dintr-asta. Poate ar trebui sa-mi schimb jobul. Sa fac din asta un job full-time si sa fac bani din blogarit. Ar fi o chestie, nu ?
vineri, 11 iunie 2010
marți, 8 iunie 2010
Piftele pe sosea
Cand ma duceam intr-o dimineata la servici am vazut un sconcs pe langa un bloc in zona in care stam noi. Pusesem o postare pe Facebook despre asta, pentru ca nu ma asteptam sa vad un animal salbatic pana in zona noastra. Te astepti sa vezi ursi negri, sconcsi in North Vancouver sau in West Vancouver, dar nu in New Westminster. Ei uite ca vazusem unul. Dar azi-dimineata s-a intamplat sa vad ceva mult mai rau. Un sconcs lovit de masina. Cred ca era sconcsul pe care l-am vazut acum, cred, o luna. Nu vezi animale lovite pe sosea in orase in Canada. Poate pe autostrazi (inca nu am ajuns pe acolo), dar nu in orase.
Azi-dimineata am vazut, cum imi place mie sa spun, o piftea pe sosea. Ca sa ma explic un pic. De fiecare data cand mergeam cu masina prin tara si vedeam un caine lovit de masina, care era facut una cu soseaua, din cauza ca trecusera atatea masini peste el, ii spuneam sotiei "uite o piftea de caine". Azi am vazut o piftea de sconcs, care este mult mai rea decat cea de caine, pentru ca lasa si o putoare instantanee in urma. Putea de nu puteai sa stai langa el. Am simtit putoarea aia pana in statia de autobuz. Cand am coborat la statia mea de SkyTrain mi se parea ca inca mai simt mirosul. Ba imi miroseam si hainele sa ma asigur ca nu e in hainele mele, desi nu pusesem deloc mana pe el si trecusem cam la o distanta de 5m de el.
Imi pare rau de sconcs, dar mai rau imi pare rau de soferul ghinionist care a dat peste el, pentru ca, odata ce lovesti un sconcs, cu greu mai poti sa scoti mirosul din masina. Nu e imposibil, dar e persistent. O sa-i ia, cred eu, cateva zile, sa scoata mirosul din masina. "Nefericitul" eveniment s-a intamplat probabil aseara sau azi-dimineata foarte devreme. Eu am iesit pe la 6 din casa, deci daca s-a intamplat azi-dimineata, atunci e rau de tot. Omul ala se ducea la munca probabil sau venea din schimbul trei. Oricum ai lua-o, e rau; rau de tot.
P.S.: Cineva mi-a zis ca sconcsii ies cam pe la 3-4 dimineata. Deci "nefericitul" eveniment s-a intamplat in dimineata asta.
Probabil ca asa arata sconcsul cand a vazut masina venind spre el. Ultima imagine pe care a vazut-o fiind in viata.
Azi-dimineata am vazut, cum imi place mie sa spun, o piftea pe sosea. Ca sa ma explic un pic. De fiecare data cand mergeam cu masina prin tara si vedeam un caine lovit de masina, care era facut una cu soseaua, din cauza ca trecusera atatea masini peste el, ii spuneam sotiei "uite o piftea de caine". Azi am vazut o piftea de sconcs, care este mult mai rea decat cea de caine, pentru ca lasa si o putoare instantanee in urma. Putea de nu puteai sa stai langa el. Am simtit putoarea aia pana in statia de autobuz. Cand am coborat la statia mea de SkyTrain mi se parea ca inca mai simt mirosul. Ba imi miroseam si hainele sa ma asigur ca nu e in hainele mele, desi nu pusesem deloc mana pe el si trecusem cam la o distanta de 5m de el.
Imi pare rau de sconcs, dar mai rau imi pare rau de soferul ghinionist care a dat peste el, pentru ca, odata ce lovesti un sconcs, cu greu mai poti sa scoti mirosul din masina. Nu e imposibil, dar e persistent. O sa-i ia, cred eu, cateva zile, sa scoata mirosul din masina. "Nefericitul" eveniment s-a intamplat probabil aseara sau azi-dimineata foarte devreme. Eu am iesit pe la 6 din casa, deci daca s-a intamplat azi-dimineata, atunci e rau de tot. Omul ala se ducea la munca probabil sau venea din schimbul trei. Oricum ai lua-o, e rau; rau de tot.
P.S.: Cineva mi-a zis ca sconcsii ies cam pe la 3-4 dimineata. Deci "nefericitul" eveniment s-a intamplat in dimineata asta.
Probabil ca asa arata sconcsul cand a vazut masina venind spre el. Ultima imagine pe care a vazut-o fiind in viata.
luni, 7 iunie 2010
Festivalul international de film Transilvania
Un spot foarte amuzant pentru festivalul asta de film.
duminică, 6 iunie 2010
sâmbătă, 5 iunie 2010
Unii romani din Canada
Cum am spus si in postarea anterioara, nu-mi place sa lucrez cu unii romanii de aici, pentru ca nu te trateaza corect. Daca ai un roman care-ti este tie angajat, crede ca de acum inainte o sa se i se cuvina totul si mai crede ca se are cu tine ca fratele, in loc sa aiba o relatie profesionala corecta. Daca face mai multi bani ca tine, ca orice parvenit, unii vor sa-ti scoata ochii cu banii pe care-i fac. Sotia era odata la biserica, de exemplu, si a vazut acolo niste femei care se laudau cu bijuteriile lor sau blanurile lor noi din Germania, dar vorbeau si putin tare ca sa fie auzite. Altii vor sa para ceea ce nu sunt de fapt, cum ar fi sa-ti spuna cati bani fac, desi stau intr-un subsol de casa, iar tu nu i-ai intrebat deloc care e venitul lor. Majoritatea incearca sa se justifice intr-un anumit fel, fara ca unora (de exemplu, eu) sa le pese ce fac ei cu viata lor. Pana la urma tu faci alegerile.
Eram odata la niste prieteni in vizita, iar unul dintre ei ne-a spus ca stie pe cineva, tot roman, care se pricepe la masini, pentru ca noi voiam si dorim in continuare sa ne luam o masina. Din vorba-n vorba am ajuns la bani si ma intreaba cam cat vreau eu sa dau pe masina, la ce suma m-am gandit. Ii spun "$3,000". In momentul ala tarania din el a iesit la iveala spunandu-i prietenului meu "Auzi, ba, cati bani vrea el sa dea pe masina ?" In momentul ala am zis ca daca imi iau o masina nu o sa apelez la el deloc. Ce credea cumva ? Ca ma dau banii afara din casa ? Banii aia ii aveam la dispozitie, pe aia voiam sa-i folosesc. Simplu ca buna ziua. Nu am job de $100.000 pe an. Un alt coleg de-al meu, tot filipinez, mi-a zis odata ca daca vreau sa-mi iau o masina pot sa apelez la el, pentru ca are un prieten, mecanic la Ford, si ma poate ajuta el daca vreau sa-mi inspecteze masina. Si cred ca o sa fac asa. N-am nevoie de badarani, care sunt veniti de 20 de ani si te trateaza de sus, de parca tu esti prostul si el e desteptul. De asta evit romanii cat pot de mult. Nu e bine sa fii inconjurat de prea multi.
Eram odata la niste prieteni in vizita, iar unul dintre ei ne-a spus ca stie pe cineva, tot roman, care se pricepe la masini, pentru ca noi voiam si dorim in continuare sa ne luam o masina. Din vorba-n vorba am ajuns la bani si ma intreaba cam cat vreau eu sa dau pe masina, la ce suma m-am gandit. Ii spun "$3,000". In momentul ala tarania din el a iesit la iveala spunandu-i prietenului meu "Auzi, ba, cati bani vrea el sa dea pe masina ?" In momentul ala am zis ca daca imi iau o masina nu o sa apelez la el deloc. Ce credea cumva ? Ca ma dau banii afara din casa ? Banii aia ii aveam la dispozitie, pe aia voiam sa-i folosesc. Simplu ca buna ziua. Nu am job de $100.000 pe an. Un alt coleg de-al meu, tot filipinez, mi-a zis odata ca daca vreau sa-mi iau o masina pot sa apelez la el, pentru ca are un prieten, mecanic la Ford, si ma poate ajuta el daca vreau sa-mi inspecteze masina. Si cred ca o sa fac asa. N-am nevoie de badarani, care sunt veniti de 20 de ani si te trateaza de sus, de parca tu esti prostul si el e desteptul. De asta evit romanii cat pot de mult. Nu e bine sa fii inconjurat de prea multi.
vineri, 4 iunie 2010
O zi din viata mea
Imi place la jobul pe care il am acum. Nu este foarte stresant, nu faci o tona de bani, dar nici nu pot sa spun ca sunt nemultumit. Oamenii cu care lucrez sunt foarte de treaba, desi mai au si ei zilele lor. Mike este un tip foarte amuzant, tot timpul glumim si ne distram, vorbim despre o multime de chestii care de care mai nebunesti si nu poti sa fii stresat, mai ales ca este un job in care faci aceleasi lucruri in fiecare zi si la un moment dat ai nevoie de ceva sa mai treaca monotonia. Rico este un tip filipinez ok, daca as putea spune, poti glumi cu el, dar ma tin departe de el cat pot pentru ca daca spui ceva, chiar si inocent, ar putea sa interpreteze gresit si parca il vezi ca se intoarce la 180 de grade si nu te mai intelegi cu el, dar e mai bine sa nu ai prea mult de-a face cu el. Estrella este si ea filipineza, dar este mult mai dezghetata decat Rico si este si mai desteapta. A fost profesoara in Filipine, a absolvit facultatea (nu stiu care), apoi a venit in Canada. Are doua fetite foarte frumoase pe care le iubeste foarte mult. Bronwyn este sefa mea. Si ea este foarte de treaba. Sta in coltul ei la calculator si ne mai ajuta cand avem nevoie de ajutor, dar nu in fiecare zi. Are si ea sarcinile ei. Nu stiu exact ce face si nici nu ma intereseaza.
Programul incepe la 7 si termin la 3:30 dupa-amiaza, asa ca mai pot face si alte chestii pentru ca ajung acasa pe la 4 si ceva. Nu e ca la primul job cand incepeam la 10 si ajungeam acasa la 7, stateam o ora sau doua la televizor si apoi ma culcam. Oricum, nu o sa stau in jobul asta cativa ani. Sper sa nu ma prinda anul in jobul asta, pentru ca vreau sa-mi iau altul in care pot sa folosesc ce fac in momentul asta. Cand o sa plec o sa-mi para rau sa ma despart de oamenii astia cu care m-am simtit atat de bine pana acum, dar in toamna cred ca o sa caut altceva.
In Canada, tot timpul am preferat sa nu lucrez cu romani, pentru ca majoritatea lor incep sa te trateze intr-un fel de sus sau sa aiba un aer parintesc in privinta ta, pentru ca ei au venit mai devreme decat tine in Canada si au mai multa "experienta". Nu e nimic in neregula sa ai mai multa experienta, dar nu-mi place sa mi se dea sfaturi pentru orice lucru marunt. Imi place sa iau eu deciziile pentru mine daca vreau sa o iau pe un drum si sa suport eu greselile facute de mine. Nu stiu totul, dar vreau sa invat si cred ca o sa invat mai bine de la canadieni decat de la romanii de aici. Dar povestea cu romanii, in alta postare.
Programul incepe la 7 si termin la 3:30 dupa-amiaza, asa ca mai pot face si alte chestii pentru ca ajung acasa pe la 4 si ceva. Nu e ca la primul job cand incepeam la 10 si ajungeam acasa la 7, stateam o ora sau doua la televizor si apoi ma culcam. Oricum, nu o sa stau in jobul asta cativa ani. Sper sa nu ma prinda anul in jobul asta, pentru ca vreau sa-mi iau altul in care pot sa folosesc ce fac in momentul asta. Cand o sa plec o sa-mi para rau sa ma despart de oamenii astia cu care m-am simtit atat de bine pana acum, dar in toamna cred ca o sa caut altceva.
In Canada, tot timpul am preferat sa nu lucrez cu romani, pentru ca majoritatea lor incep sa te trateze intr-un fel de sus sau sa aiba un aer parintesc in privinta ta, pentru ca ei au venit mai devreme decat tine in Canada si au mai multa "experienta". Nu e nimic in neregula sa ai mai multa experienta, dar nu-mi place sa mi se dea sfaturi pentru orice lucru marunt. Imi place sa iau eu deciziile pentru mine daca vreau sa o iau pe un drum si sa suport eu greselile facute de mine. Nu stiu totul, dar vreau sa invat si cred ca o sa invat mai bine de la canadieni decat de la romanii de aici. Dar povestea cu romanii, in alta postare.
miercuri, 2 iunie 2010
Problemele educatiei in British Columbia
Citesc si eu site-urile de stiri si ma preocupa situatia sociala a profesorilor pentru ca si eu am facut candva parte, nu demult, din aceasta categorie profesionala. In plus, am rude care sunt profesori si nu pot sa raman insensibil. Nu-mi place sa aud ca profesorilor li se taie acum din salarii pentru ca timp de 20 de ani, orice guvern care a condus Romania nu a facut nimic pentru dezvoltarea economica. Iar cand vorbesti de dezvoltarea economica, vorbesti de o educatie performanta si competitiva si un sistem de sanatate foarte bine intretinut. Oamenii sanatosi si educati pot contribui decisiv la dezvoltarea unei tari pe termen lung.
In ziarul de azi mi-a atras atentia un articol despre un protest al unui numar de aproximativ 100 de elevi de liceu si scoala generala, care s-au adunat in fata Galeriei de Arta din Vancouver pentru a protesta fata de reducerile bugetare din sistemul de invatamant de aici. Ei doreau sa protesteze pentru ca le sunt taiate orele de actorie, cursurile de muzica, iar numarul bibliotecilor este redus. Protestul a fost organizat de Abdi Boubia, care este elev si a organizat protestul prin Facebook. Pagina lui de Facebook o puteti vedea aici. Aici mai puteti vedea si cateva poze de la protest. Mi-a placut ce a putut sa spuna un elev precum Abdi la acest protest: "Ce ni s-a spus toata viata ? Ca scoala este importanta pentru noi ca sa avem succes in viata. Atunci de ce guvernul nu urmeaza sfatul acesta ?" La protest au participat unii membri din opozitie care sunt axati pe probleme de educatie, precum si presedinta Comitetului Scolar din Vancouver, Pattie Bacchus. Unul din participanti a spus ca pana acum s-au auzit proteste din partea politicienilor, profesorilor, dar nu si din partea elevilor. Studentii sunt cei afectati, iar ei trebuie auziti." Preconizata reducere bugetara este de $18,1 milioane, iar cursurile vizate sunt cele de ESL (English as a Second Language), programul pentru elevii cu nevoi speciale, bibiliotecile si programele de muzica. Mi-a placut ce spunea una dintre pancartele purtate de elevi: "Domnule Campbell, ati avut cumva un bibliotecar in scoala dvs. ? Am stiut eu. Nu meritam si noi unul ?"
Daca ar fi sa compar cu ceea ce se intampla acum in Romania as spune ca multi parinti nu inteleg pe deplin situatia in care se afla invatamantul si viitorul Romaniei, in general. Daca imaginea invatamantului si a profesorilor a fost afectata de profesorii care fac meditatii, cu totii cred ca profesorii sunt corupti, ca castiga o multime de bani si "ce le mai trebuie greva ?". Sunt de acord ca orice padure are uscaturile ei, dar padurea nu e uscata. Un procent foarte mare e verde, iar faptul ca se proiecteaza imaginea catorva profesori asupra tuturor mi se pare incorect. In plus, orice guvern, fie ca e el din B.C., fie din Romania, ar trebui tot timpul sa aiba niste prioritati de care sa nu se atinga cand e vorba de reducerile bugetare: invatamantul, sanatatea si cercetarea. Dar de foarte multi ani nimeni nu a vazut asta. Cu exceptia lui Marga, care mi s-a parut cel mai bun ministru al invatamantului pe care l-a avut Romania dupa 1989.
Totusi ar trebui sa condamn si neputinta profesorilor, lipsa de curaj in luarea de atitudine. Niciodata nu s-a facut o greva care sa zdruncine din temelii un guvern sau un sistem prost croit. In plus, romanii si Romania au ajuns in situatia de acum pentru ca, efectiv, nu le-a pasat incotro se indreapta. Sau daca i-a pasat cuiva de drumul gresit in care se indrepta, nu au facut nimic, nu au luat atitudine. Nu au protestat fata de coruptia din societate, fata de lipsa reformelor economice si rationale. Si accentuez rationale. Cei cativa care au protestat au fost voci in pustiu sau catei prea mici pentru cainii cei mari.
In ziarul de azi mi-a atras atentia un articol despre un protest al unui numar de aproximativ 100 de elevi de liceu si scoala generala, care s-au adunat in fata Galeriei de Arta din Vancouver pentru a protesta fata de reducerile bugetare din sistemul de invatamant de aici. Ei doreau sa protesteze pentru ca le sunt taiate orele de actorie, cursurile de muzica, iar numarul bibliotecilor este redus. Protestul a fost organizat de Abdi Boubia, care este elev si a organizat protestul prin Facebook. Pagina lui de Facebook o puteti vedea aici. Aici mai puteti vedea si cateva poze de la protest. Mi-a placut ce a putut sa spuna un elev precum Abdi la acest protest: "Ce ni s-a spus toata viata ? Ca scoala este importanta pentru noi ca sa avem succes in viata. Atunci de ce guvernul nu urmeaza sfatul acesta ?" La protest au participat unii membri din opozitie care sunt axati pe probleme de educatie, precum si presedinta Comitetului Scolar din Vancouver, Pattie Bacchus. Unul din participanti a spus ca pana acum s-au auzit proteste din partea politicienilor, profesorilor, dar nu si din partea elevilor. Studentii sunt cei afectati, iar ei trebuie auziti." Preconizata reducere bugetara este de $18,1 milioane, iar cursurile vizate sunt cele de ESL (English as a Second Language), programul pentru elevii cu nevoi speciale, bibiliotecile si programele de muzica. Mi-a placut ce spunea una dintre pancartele purtate de elevi: "Domnule Campbell, ati avut cumva un bibliotecar in scoala dvs. ? Am stiut eu. Nu meritam si noi unul ?"
Daca ar fi sa compar cu ceea ce se intampla acum in Romania as spune ca multi parinti nu inteleg pe deplin situatia in care se afla invatamantul si viitorul Romaniei, in general. Daca imaginea invatamantului si a profesorilor a fost afectata de profesorii care fac meditatii, cu totii cred ca profesorii sunt corupti, ca castiga o multime de bani si "ce le mai trebuie greva ?". Sunt de acord ca orice padure are uscaturile ei, dar padurea nu e uscata. Un procent foarte mare e verde, iar faptul ca se proiecteaza imaginea catorva profesori asupra tuturor mi se pare incorect. In plus, orice guvern, fie ca e el din B.C., fie din Romania, ar trebui tot timpul sa aiba niste prioritati de care sa nu se atinga cand e vorba de reducerile bugetare: invatamantul, sanatatea si cercetarea. Dar de foarte multi ani nimeni nu a vazut asta. Cu exceptia lui Marga, care mi s-a parut cel mai bun ministru al invatamantului pe care l-a avut Romania dupa 1989.
Totusi ar trebui sa condamn si neputinta profesorilor, lipsa de curaj in luarea de atitudine. Niciodata nu s-a facut o greva care sa zdruncine din temelii un guvern sau un sistem prost croit. In plus, romanii si Romania au ajuns in situatia de acum pentru ca, efectiv, nu le-a pasat incotro se indreapta. Sau daca i-a pasat cuiva de drumul gresit in care se indrepta, nu au facut nimic, nu au luat atitudine. Nu au protestat fata de coruptia din societate, fata de lipsa reformelor economice si rationale. Si accentuez rationale. Cei cativa care au protestat au fost voci in pustiu sau catei prea mici pentru cainii cei mari.
marți, 1 iunie 2010
Cum preferi salariul - cash sau actiuni ?
Citeam pe site-ul unei companii cu care compania pentru care lucrez are contract ceva foarte interesant. Guvernul canadian, ca orice guvern din lumea asta, iti taxeaza salariul 100%. Deci daca ai un anumit venit impozitul este crescator, nu fix. Deci cu castigi mai mult cu atat esti taxat mai mult. Impozitul pe venit poate ajunge, din cate stiu, pana la aproape 40-45% daca castigi peste $100.000 pe an. Daca castigi mai putin, sa spunem $50.000 esti taxat aproximativ 32%, iar daca ai un salariu de $25.000 esti taxat aproximativ 22%. Astea sunt estimari medii pentru toata Canada. Oricum, procedura de calculare a salariului este mult mai complexa. Rata de taxare a salariului este diferita de la o provincie la alta. Fiecare provincie are legile sale legate de impozitarea salariului, iar din taxele incasate de guvernul provincial o parte se duce spre guvernul federal. Dar asta nu mai este treaba angajatilor obisnuiti, ci a celor din domeniul financiar care aplica intelegerile dintre guvernele provinciale si cel federal.
Procentele de mai sus sunt rata marginala a taxei sau o rata absoluta, dar daca te duci pe orice calculator online ei iti ofera o valoare aproximativa medie. De exemplu, daca castigi in BC $23.000 pe an, atunci rata medie a impozitului pe venit este de 11,41%, iar rata marginala a impozitului pe venit este de 20,06%. Daca locuiesti in Ontario, care este cea mai industrializata provincie din Canada si castigi acelasi salariu, atunci rata medie este de 12,13%, iar rata marginala este de 21,05%. Si poti vedea asa pentru orice provincie. Pentru un salariu de $50.000 pe an, in BC rata medie este de 18,40%, iar rata marginala este de 29,70%, iar in Ontario rata medie este de 19,32%, iar rata marginala este de 31,15%. Dar luati cifrele astea cu titlu informativ. Cand iti faci o analiza dintr-asta asupra veniturilor din salarii, e bine intotdeauna sa te duci sa consulti un contabil sau un specialist care se pricepe la asa ceva.
Dar sa revin la titlu. Cum am spus, daca iti iei salariul in bani varsati in contul tau din banca in mod obisnuit, atunci esti taxat 100%. Daca preferi sa iti iei salariul in actiuni, atunci esti taxat doar 50% din venitul obtinut. Intr-un fel e bine, dar si riscant in acelasi timp pentru ca esti supus fluctuatiilor bursiere. Este ca si cum ti-ai lua salariul intr-o valuta straina, cu o singura diferenta. Poti aplica pentru credite in valuta aceea, dar nu poti aplica pentru credite in actiuni. Poti castiga foarte mult, poti pierde foarte mult. Personal, cred ca as prefera sa am 75% salariul in bani, iar restul de 25% in actiuni. Oricum, strategia asta nu e bine, dupa parerea mea, sa o ai pe un termen foarte lung, ci pe un an de zile. Dupa acel an poti sa evaluezi situatia finantelor tale personale si sa tragi linie si sa spui daca a fost bine sau nu. Cand adopti o asemenea strategie in privinta situatiei financiare a familiei tale, atunci e bine sa ai experienta in domeniul tranzactiilor financiare pentru ca valoarea actiunilor companiei unde lucrezi nu este absoluta. Pretul lor este determinat si in functie de evolutia bursei si de rezultatele financiare raportate pe ramura economica in care compania ta activeaza.
Procentele de mai sus sunt rata marginala a taxei sau o rata absoluta, dar daca te duci pe orice calculator online ei iti ofera o valoare aproximativa medie. De exemplu, daca castigi in BC $23.000 pe an, atunci rata medie a impozitului pe venit este de 11,41%, iar rata marginala a impozitului pe venit este de 20,06%. Daca locuiesti in Ontario, care este cea mai industrializata provincie din Canada si castigi acelasi salariu, atunci rata medie este de 12,13%, iar rata marginala este de 21,05%. Si poti vedea asa pentru orice provincie. Pentru un salariu de $50.000 pe an, in BC rata medie este de 18,40%, iar rata marginala este de 29,70%, iar in Ontario rata medie este de 19,32%, iar rata marginala este de 31,15%. Dar luati cifrele astea cu titlu informativ. Cand iti faci o analiza dintr-asta asupra veniturilor din salarii, e bine intotdeauna sa te duci sa consulti un contabil sau un specialist care se pricepe la asa ceva.
Dar sa revin la titlu. Cum am spus, daca iti iei salariul in bani varsati in contul tau din banca in mod obisnuit, atunci esti taxat 100%. Daca preferi sa iti iei salariul in actiuni, atunci esti taxat doar 50% din venitul obtinut. Intr-un fel e bine, dar si riscant in acelasi timp pentru ca esti supus fluctuatiilor bursiere. Este ca si cum ti-ai lua salariul intr-o valuta straina, cu o singura diferenta. Poti aplica pentru credite in valuta aceea, dar nu poti aplica pentru credite in actiuni. Poti castiga foarte mult, poti pierde foarte mult. Personal, cred ca as prefera sa am 75% salariul in bani, iar restul de 25% in actiuni. Oricum, strategia asta nu e bine, dupa parerea mea, sa o ai pe un termen foarte lung, ci pe un an de zile. Dupa acel an poti sa evaluezi situatia finantelor tale personale si sa tragi linie si sa spui daca a fost bine sau nu. Cand adopti o asemenea strategie in privinta situatiei financiare a familiei tale, atunci e bine sa ai experienta in domeniul tranzactiilor financiare pentru ca valoarea actiunilor companiei unde lucrezi nu este absoluta. Pretul lor este determinat si in functie de evolutia bursei si de rezultatele financiare raportate pe ramura economica in care compania ta activeaza.
Pensiile
Stiu ca nu are legatura cu viata in Canada, dar ma preocupa ce se mai intampla in tara din cand in cand. Am gasit un articol foarte interesant pe site-ul Deutsche Welle despre reducerea pensiilor. Este foarte interesant. Nu sunt de acord cu reducerea pensiilor, dar rationamentul din articolul asta are sens. Cititi-l si judecati si voi:
"Partidul Social Democrat a reconfirmat intenţia de a contesta tăierea pensiilor la Curtea Constituţională, în ciuda faptului că există un precedent care îi contrazice aşteptările.
Ion Iliescu însuşi a spus, într-o postare pe blog, că „tăierea pensiilor ar afecta un drept de proprietate!". Este o ironie dacă ne amintim modul în care fostul preşedinte a minimalizat proprietatea, cosiderînd că n-ar fi decît un arbitrariu istoric („un moft"). Dar preşedintele Iliescu nu se limitase la consideraţii filosofice, oferind girul său politic recursurilor excepţionale în favoarea chiriaşilor, din cauza cărora România este condamnată şi astăzi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Ion Iliescu nu mai conduce partidul, dar PSD pare hotărît să conteste planul de austeritate la Curtea Constituţională. Care ar fi şansele ca o asemenea acţiune să fie încununată de succes?
Nu putem anticipa judecata Curţii, dar există un caz mai vechi care ar putea să ne ofere o minimă orientare. În septembrie 2005, Tribunalul din Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Onofrei într-un litigiu cu Casa Teritorială de Pensii Botoşani pentru recalcularea pensiei. Gheorghe Onofrei s-a considerat nedreptăţit de faptul că pensia sa este recalculată abia din 2005 şi nu din aprilie 2001 cînd intrase noua lege în vigoare şi cerea să i se plătească sumele recalculate din urmă.
Curtea Constituţională nu i-a dat dreptate şi a respins excepţia ridicată, dar, cu ocazia aceea, a făcut cîteva precizări importante şi pentru cazul actual. Astfel, Curtea arată că „potrivit prevederilor art. 47 alin.(2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie".
Curtea, deşi s-a referit la un caz diferit de cel care înfierbîntă astăzi spiritele, a oferit totuşi o interpretare a Articolului 47, acela invocat insistent de opozanţii Guvernului. Articolul 47, argumentează aceştia, stipulează că pensia este un drept intangibil. Dar Curtea arată că, atîta timp cît dreptul în sine nu este pus în discuţie, Parlamentul poate, prin lege, să opereze modificări în ce priveşte cuantumul pensiei.
Există în Decizia din 2006 o indicaţie şi mai importantă pentru situaţia de astăzi. Încercînd să justifice faptul că Guvernul nu a recalculat pensiile încă din 2001, aşa cum plănuise iniţial, Curtea Constituţională admite ca explicaţie legitimă „absenţa resurselor financiare suficiente ". Or, acest lucru înseamnă că pensiile nu pot fi considerate valori absolute, repere fixe stabilite prin Constituţie, ci valori negociate politic în Parlament. O naţiune este, prin Constituţie, solidară cu toţi membrii săi, dar în limitele resurselor de care dispune."
"Partidul Social Democrat a reconfirmat intenţia de a contesta tăierea pensiilor la Curtea Constituţională, în ciuda faptului că există un precedent care îi contrazice aşteptările.
Ion Iliescu însuşi a spus, într-o postare pe blog, că „tăierea pensiilor ar afecta un drept de proprietate!". Este o ironie dacă ne amintim modul în care fostul preşedinte a minimalizat proprietatea, cosiderînd că n-ar fi decît un arbitrariu istoric („un moft"). Dar preşedintele Iliescu nu se limitase la consideraţii filosofice, oferind girul său politic recursurilor excepţionale în favoarea chiriaşilor, din cauza cărora România este condamnată şi astăzi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Ion Iliescu nu mai conduce partidul, dar PSD pare hotărît să conteste planul de austeritate la Curtea Constituţională. Care ar fi şansele ca o asemenea acţiune să fie încununată de succes?
Nu putem anticipa judecata Curţii, dar există un caz mai vechi care ar putea să ne ofere o minimă orientare. În septembrie 2005, Tribunalul din Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Onofrei într-un litigiu cu Casa Teritorială de Pensii Botoşani pentru recalcularea pensiei. Gheorghe Onofrei s-a considerat nedreptăţit de faptul că pensia sa este recalculată abia din 2005 şi nu din aprilie 2001 cînd intrase noua lege în vigoare şi cerea să i se plătească sumele recalculate din urmă.
Curtea Constituţională nu i-a dat dreptate şi a respins excepţia ridicată, dar, cu ocazia aceea, a făcut cîteva precizări importante şi pentru cazul actual. Astfel, Curtea arată că „potrivit prevederilor art. 47 alin.(2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie".
Curtea, deşi s-a referit la un caz diferit de cel care înfierbîntă astăzi spiritele, a oferit totuşi o interpretare a Articolului 47, acela invocat insistent de opozanţii Guvernului. Articolul 47, argumentează aceştia, stipulează că pensia este un drept intangibil. Dar Curtea arată că, atîta timp cît dreptul în sine nu este pus în discuţie, Parlamentul poate, prin lege, să opereze modificări în ce priveşte cuantumul pensiei.
Există în Decizia din 2006 o indicaţie şi mai importantă pentru situaţia de astăzi. Încercînd să justifice faptul că Guvernul nu a recalculat pensiile încă din 2001, aşa cum plănuise iniţial, Curtea Constituţională admite ca explicaţie legitimă „absenţa resurselor financiare suficiente ". Or, acest lucru înseamnă că pensiile nu pot fi considerate valori absolute, repere fixe stabilite prin Constituţie, ci valori negociate politic în Parlament. O naţiune este, prin Constituţie, solidară cu toţi membrii săi, dar în limitele resurselor de care dispune."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)