Salariul minim - din nou

A fost o criza politica recent in B.C.. Premierul provinciei, Gordon Campbell, si-a dat demisia acum cateva luni si s-au organizat alegeri interne in partidul de guvernamant, BC Liberals. Persoana care a castigat a devenit si premierul provinciei. Este o femeie, o cheama Christy Clark. Miercuri a anuntat ca salariul minim brut in B.C. va creste de la 1 mai de la $8/ora la $8,75/ora, iar de la 1 mai 2012 salariul minim va creste la $10,25/ora. Ea facuse promisiuni inca din campania pentru functia suprema in partid, mai ales ca aceasta dezbatere a fost pornita anul trecut, dar vechiul guvern, tot liberal nu a vrut sa adopte aceasta masura. Am spus si in alta postare ca salariul minim din B.C. este cel mai mic din toata Canada, dar costul vietii este cel mai mare. In alte provincii salariile minime sunt cam asa: in Alberta este $8,80, in Saskatchewan este $9,25, in Manitoba este $9, in Nova Scotia este $9,15, iar in Ontario (cea mai dezvoltata provincie din Canada) este $10,25.

Cum preferi salariul - cash sau actiuni ?

Citeam pe site-ul unei companii cu care compania pentru care lucrez are contract ceva foarte interesant. Guvernul canadian, ca orice guvern din lumea asta, iti taxeaza salariul 100%. Deci daca ai un anumit venit impozitul este crescator, nu fix. Deci cu castigi mai mult cu atat esti taxat mai mult. Impozitul pe venit poate ajunge, din cate stiu, pana la aproape 40-45% daca castigi peste $100.000 pe an. Daca castigi mai putin, sa spunem $50.000 esti taxat aproximativ 32%, iar daca ai un salariu de $25.000 esti taxat aproximativ 22%. Astea sunt estimari medii pentru toata Canada. Oricum, procedura de calculare a salariului este mult mai complexa. Rata de taxare a salariului este diferita de la o provincie la alta. Fiecare provincie are legile sale legate de impozitarea salariului, iar din taxele incasate de guvernul provincial o parte se duce spre guvernul federal. Dar asta nu mai este treaba angajatilor obisnuiti, ci a celor din domeniul financiar care aplica intelegerile dintre guvernele provinciale si cel federal.

Procentele de mai sus sunt rata marginala a taxei sau o rata absoluta, dar daca te duci pe orice calculator online ei iti ofera o valoare aproximativa medie. De exemplu, daca castigi in BC $23.000 pe an, atunci rata medie a impozitului pe venit este de 11,41%, iar rata marginala a impozitului pe venit este de 20,06%. Daca locuiesti in Ontario, care este cea mai industrializata provincie din Canada si castigi acelasi salariu, atunci rata medie este de 12,13%, iar rata marginala este de 21,05%. Si poti vedea asa pentru orice provincie. Pentru un salariu de $50.000 pe an, in BC rata medie este de 18,40%, iar rata marginala este de 29,70%, iar in Ontario rata medie este de 19,32%, iar rata marginala este de 31,15%. Dar luati cifrele astea cu titlu informativ. Cand iti faci o analiza dintr-asta asupra veniturilor din salarii, e bine intotdeauna sa te duci sa consulti un contabil sau un specialist care se pricepe la asa ceva.

Dar sa revin la titlu. Cum am spus, daca iti iei salariul in bani varsati in contul tau din banca in mod obisnuit, atunci esti taxat 100%. Daca preferi sa iti iei salariul in actiuni, atunci esti taxat doar 50% din venitul obtinut. Intr-un fel e bine, dar si riscant in acelasi timp pentru ca esti supus fluctuatiilor bursiere. Este ca si cum ti-ai lua salariul intr-o valuta straina, cu o singura diferenta. Poti aplica pentru credite in valuta aceea, dar nu poti aplica pentru credite in actiuni. Poti castiga foarte mult, poti pierde foarte mult. Personal, cred ca as prefera sa am 75% salariul in bani, iar restul de 25% in actiuni. Oricum, strategia asta nu e bine, dupa parerea mea, sa o ai pe un termen foarte lung, ci pe un an de zile. Dupa acel an poti sa evaluezi situatia finantelor tale personale si sa tragi linie si sa spui daca a fost bine sau nu. Cand adopti o asemenea strategie in privinta situatiei financiare a familiei tale, atunci e bine sa ai experienta in domeniul tranzactiilor financiare pentru ca valoarea actiunilor companiei unde lucrezi nu este absoluta. Pretul lor este determinat si in functie de evolutia bursei si de rezultatele financiare raportate pe ramura economica in care compania ta activeaza.

Salariul minim

Citeam azi in ziar ca, incepand de azi, British Columbia are cel mai mic salariu pe economie din Canada, care inseamna $8/ora. Pana ieri, BC si New Brunswick erau provinciile cu cele mai mici salarii pe economie. Pana si teritoriile din nord, unde populatia este de cateva zeci de mii, salariul este mai mare decat aici. Partea si mai frumoasa este ca British Columbia este si provincia cu cele mai mari costuri ale vietii. De exemplu, in Metro Vancouver, chiria medie este de $1.154. Cei din NB, au ridicat salariul minim la $8,25, iar costul vietii este cu 34% mai mic decat aici. Alte provincii au salariul minim pe la $9,50 (Ontario), $9 (Quebec). Un alt fapt este ca in British Columbia angajatii care abia intra in campul muncii iau $6/ora, daca nu au 500 de ore de experienta. Multa lume vrea ca salariul minim sa fie $10/ora, dar asta depinde doar de guvernul provincial, dar si de presiunile la care poate fi supus de opinia publica. Intr-un sondaj on-line din ziarul "24 ore" se arata ca, pana la ora publicarii acestei postari, 75% s-au pronuntat pentru marirea salariului minim la $10, apoi 16% pentru ridicarea salariului minim la $8,50, iar un procent de 10% s-au pronuntat pentru mentinerea actualului salariu minim. Tin minte ca eram odata in statie la autobuz si erau acolo niste baieti care strangeau semnaturi pentru cresterea salariului minim la $10, dar le-am zis ca nu sunt cetatean asa ca nu pot lua atitudine prin vot si nu mi-au mai zis nimic. Ca tot vorbeam de presiunea opiniei publice, iar petitia aia, daca au reusit sa stranga suficiente semnaturi, nu a fost singura de genul ala.

Film din ziua inaugurarii

Caldura mare si... China

Azi s-au depasit recordurile de temperatura pentru Vancouver din ultimii 49 de ani. In Downtown au fost 31 de grade, iar in New Westminster, care este undeva mai inspre interior erau 35 de grade Celsius. Parca am adus aici numai recorduri de cand am ajuns aici. Iarna au fost niste zapezi cum nu au mai fost din anii '60, iar acum niste calduri ca in Romania. Aici o vara fierbinte este de 25 de grade. Doar 6% din populatia MetroVancouver au instalat aer conditionat in casa, deci nu se asteptau niciodata la asemenea temperaturi.

M-am dus in oras cu niste treaba si am luat, bineinteles, SkyTrain-ul care s-a intamplat sa aiba probleme si a mers mult mai greu din cauza caldurii, probabil ca sinele erau dilatate. De obicei cand stai asa obisnuiesti sa intri in vorba cu oamenii de langa tine, mai intai vorbesti despre vreme, despre motivele pentru care merge trenul asa de greu, s.a.m.d.. Eu am intrat in vorba cu un chinez, care studia ceva. L-am intrebat daca este greu sa inveti mandarina sau cantoneza (principalele dialecte din China), pentru ca si eu as vrea sa urmez niste cursuri odata. A zis ca da. El de fapt invata japoneza, pentru ca avea nevoie de niste credite pentru universitate si invata japoneza ca a doua limba. Mi-a zis ca a vrut sa invete japoneza deoarece el a trait si sase luni acolo, in Tokyo. Am vorbit despre Tokyo, ce fel de oras este, despre Vancouver. Despre Tokyo a zis ca e un oras alert, agitat, iar Vancouver nu e un oras in care sa traiesti si sa lucrezi, ci unul in care sa te retragi la pensie, pentru ca este cel mai frumos oras din Canada. Si asa si este...

Am vorbit despre China, de ce au venit parintii lui aici. Daca era din cauza regimului comunist de acolo sau nu. Mi-a ca nu numai regimul comunist e de vina, ci si faptul ca au vrut sa aiba o alta viata. Incet discutia a derapat spre istorie si politica. Amandoi am cazut de acord ca pentru China e mult mai bine sa ai o mana de fier care sa conduca tara, pentru ca foarte multe regiuni ar dori sa se separe de China, iar daca nu ar fi o mana de fier ar cadea totul in anarhie. Daca stai si te gandesti cam asa e situatia, pentru ca China nu a avut un regim cu adevarat democratic niciodata, cu exceptia inceputului sec. al XX-lea, dupa ce a fost inlaturat imparatul, iar conducerea tarii a fost preluata de Sun-Yat Sen (a propos, sunt niste gradini in Vancouver care ii poarta numele), apoi o parte a cazut sub dominatie japoneza, iar celelalte regiuni s-au aflat in razboi civil. Apoi puterea a fost preluata de comunisti. Mii de ani China a fost condusa de imparati, care numai regim democratic nu aveau. Mi-a mai zis ca situatia in China se schimba treptat pentru ca acum capitalismul e foarte puternic, chiar daca la putere se mai afla inca partidul comunist. Si vorbind de regiuni, mi-a mai spus ceva foarte interesant. Mi-a zis ca acolo, pe buletin, spune ca esti cetatean chinez, dar mai este precizata si etnia din care faci parte sau tribul, pentru ca sunt foarte multe minoritati acolo, fiecare cu limba lor. Am mai vorbit de politica internationala si am zis ca trebuie ca China sa fie o tara puternica, pentru ca Rusia nu mai este ce a fost, iar SUA au nevoie de un echilibru in balanta puterii internationale. O discutie foarte interesanta generata de caldura infernala din Vancouver. Nici macar nu l-am intrebat cum il cheama, nici el nu m-a intrebat pe mine. Mi-am mai exersat engleza cu ocazia asta, si el la fel, desi vorbea cu accent, o vorbea foarte bine.

O descoperire

Azi, de fapt ieri, la magazinul unde lucrez, au venit niste piese de mobilier din State de la o firma numita Jatex. Am desfacut niste cutii care aveau scaune si un taburet mai mare, caruia canadienii ii spun ottoman (nu vine de la turci). Oricum scaunele astea aveau modele din Moldova, incat si pe etichete scria ca au motive moldovenesti, dar pentru cei care lucrau la magazin, asta era ceva necunoscut. Mai venisera si niste ceaune sau ceva de genul care erau urate si costau vreo $300. Unei colege i s-au parut asa de urate incat a zis ca poate si ea sa cumpere unul foarte ieftin, il tine in ploaie cateva saptamani si apoi arunca ceva vopsea pe el si zice ca l-a cumparat la pretul de mai sus. De fapt aratau de parca erau luate de la fier vechi. Imi pare rau ca nu am facut poze. Modelul era turcesc. Probabil ca firma asta se inspira din toate colturile lumii si ia ceea ce li se pare mai frumos. Oricum, m-am bucurat sa vad modelele alea in Canada, desi si bunica avea asa ceva pe pereti si nu mi-au placut niciodata. In plus, erau si foarte scumpe. Am uitat sa spun ca intr-una din cutii erau si sase perne cu fetele facute dupa acelasi model, iar alea costau vreo $150-$200. La preturile din Canada trebuie sa adaugi si taxele de 12%. Ce se vede este fara taxe. Sunt asa de scumpe pentru ca probabil sunt lucrate la mana. Un coleg a zis ca asta se vede in pret, dupa ce i-am explicat cum sunt realizate.

Am vazut si romani fericiti

Nu stiu cat de fericit este acest roman de care vreau sa va vorbesc acum, mai ales in vremurile astea de recesiune, dar sigur este un roman care a reusit in Canada. Am cautat pe Google despre el si am vazut ca este un om de aproape 55 de ani, dar care are o privire de roman plecat din tara, care a inceput de jos si a ajuns sus, unde este acum, prin munca si sacrificii. Sa ajungi presedinte la Air Canada, una din companiile de top din Canada si una dintre cele mai mari din lume, este ceva extraordinar. Cand am citit asta nu mi-a venit a crede, am fost foarte mandru, desi nu il cunosc deloc pe acest om. Probabil ca s-a stabilit in Toronto, pentru ca de fapt acolo este capitala financiara a Canadei, asa cum este New York-ul pentru State. In Canada nu poti sa reusesti decat prin munca multa si prin sacrificii, dar satisfactiile sunt pe masura. Un roman, care probabil a plecat in Canada de pe vremea impuscatului, a reusit sa ocupe o functie de top. Bravo lui! Felicitari domnule Calin Rovinescu.