Se afișează postările cu eticheta China. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta China. Afișați toate postările

miercuri, 19 octombrie 2011

Traditii chinezesti

Am un job nou. Aici unde lucrez eu am multi colegi chinezi. In prima zi am iesit la un mall de langa noi, la un food court care are numai restaurante chinezesti, dar care, din pacate, accepta numai bani in mana, nu si debit sau credit.

vineri, 26 noiembrie 2010

Conflictul inghetat din Coreea si consecintele sale

Cateodata stai si te mai gandesti la ceea se intampla in lume. In momentul de fata asistam sau nu la nasterea unui conflict care poate lua amploare oricand implicand forte care, odata dezlantuite, ar putea avea consecinte catastrofale. Istoria nu este ciclica, adica aceleasi evenimente sa se repete, ci doar tiparele in care se misca sunt aceleasi, adica orgoliile oamenilor si interesele politice si economice ale natiunilor.

De fiecare data, la aparitia unei mari puteri pe scena internationala, a avut loc un conflict care a pus-o in centrul atentiei. In sec. al XVII-lea a fost Franta care a ajuns la statutul de mare putere europeana in urma razboiului de 30 de ani. In sec. al XIX-lea a fost Germania in urma razboiului din 1870-1871 cu Franta, castigand dupa acest conflict statutul de imperiu cu pretentii de putere mondiala, care apoi au condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Dupa acest conflict, dar mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA au devenit o superputere care a ajuns sa echilibreze politica internationala impreuna cu URSS. Lumea de azi se profileaza ca o lume multipolara cu puteri economice care nu erau vazute pana acum 10 ani: India, China, Brazilia. Totusi, marele castigator al ultimilor 10-15 ani este, fara indoiala, China, care a crescut oferind tarilor dezvoltate accesul la o piata imensa si o forta de munca extrem de ieftina, companiile occidentale facand in China profituri uriase.

Din cauza acestor investitii PIB-ul Chinei a crescut oferindu-i resurse financiare care i-au dat ocazia sa se gandeasca la un alt viitor pentru ea. Au lansat o racheta in spatiu cu echipaj uman inca din 2003. Marina chineza a facut manevre militare in Pacific si in Marea Chinei de Sud, care au i-au facut pe vecinii ei sa isi arate iritarea fata de aceste miscari ale Chinei. Daca va intrebati ce legatura au investitiile straine, PIB-ul si cresterea puterii militare, atunci va spun eu. PIB-ul sau Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Deci daca acea companie americana sau din orice tara doriti voi produce in China sau in orice tara aleasa la intamplare, atunci productia acelei companii conteaza la PIB-ul din acea tara si nu la PIB-ul din tara de origine. Taxele si toate contributiile financiare se duc in bugetul tarii respective, care va fi folosit pentru investitii ale guvernului in diverse domenii, cum ar fi armata si marina ori cercetarea spatiala.

Zilele trecute Coreea de Nord a bombardat o insula care apartine Coreei de Sud, ceea ce a facut ca SUA si Coreea de Sud sa desfasoare manevre militare in regiune pentru a avea situatia sub control. In acelasi timp, presedintele Obama a tinut sa-l asigure pe presedintele chinez ca SUA nu va desfasura nici o operatiune fara a tine cont de pozitia Chinei, tara care este protectorul regimului comunist de tip stalinist din Coreea de Nord. Sa nu uitam ca China are in continuare un regim comunist in care se continua incalcarea drepturilor omului si care nu pare foarte slab si gata de dezintegrare, ba chiar din contra.

Tarile occidentale au uitat de efectele nefaste ale comunismului, au inchis ochii in fata abuzurilor fata de cetatenii chinezi doar pentru ca firmele din tarile respective sa faca investitii acolo. Dupa parerea mea ele isi sapa singure groapa, crescand un sarpe la san. Azi stateam si ma gandeam cand, in istorie, a mai existat o asemenea situatie in care niste tari care pareau mici pe moment au ajuns sa devina foarte importante ? Ei bine, in perioada interbelica, Germania si Uniunea Sovietica erau izolate pe plan diplomatic: Germania ca tara infranta in Primul Razboi Mondial, iar Uniunea Sovietica a lui Lenin si apoi a lui Stalin era o tara izolata tocmai din cauza regimului instaurat care era privit, pe buna dreptate, ca o amenintare la adresa securitatii internationale. Germania a facut investitii in URSS, iar sovieticii si-au trimis oameni pentru a fi antrenati si pregatiti in academiile si universitatile germane. Datorita ajutorului acordat celeilalte, puterea celor doua tari a crescut, pregatind astfel terenul pentru Al Doilea Razboi Mondial intr-un fel care, la prima vedere, nu este atat de evident.

In cazul de fata, China nu este, intr-adevar, o tara izolata pe plan international. A fost, pana la venirea la putere a lui Deng Xiao-Ping, care a pregatit terenul pentru cresterea economica a Chinei. SUA si celelalte tari occidentale au ajutat la cresterea Chinei ca o mare putere internationala si care, in momentul de fata, poate si cred ca va deveni urmatoarea superputere mondiala. O superputere mondiala care cred ca este nociva la fel cum a fost Uniunea Sovietica dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oare care va fi conflictul militar care va pune China in prim-planul scenei mondiale ? Pana acum au fost doar conflicte diplomatice si economice, cum ar fi negocierile de la Copenhaga sau refuzul Chinei de a-si alinia moneda cu celelalte monede importante, fara a o aprecia in mod artificial.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

2010 - 2019

Oare cum o sa arate lumea in 10 ani ? Vad tot timpul diverse incercari, unele plauzibile, altele nu, despre cum va arata lumea in 10 ani. Toti zic ca acum incepe o noua decada, asa cum in 2000 a inceput un nou mileniu. De fapt e gresit, fac precizarea de pe acum; noua decada va incepe in 2011, asa cum noul mileniu a inceput in 2001 si nu in 2000, pentru ca nu exista anul 0, ci anul 1, nici i.Hr., nici d.Hr., ci doar anul 1. Asa ca primul secol crestin s-a terminat in anul 100. De aici faceti si voi socoteala.

Citeam azi intr-o revista o analiza a urmatorului deceniu. Acei analisti spuneau ca globalizarea se va accentua, iar firmele vor concura pentru orice, oriunde sunt oportunitati de castiguri. Noua fata a lumii s-a vazut la Conferinta de la Copenhaga unde SUA si China s-au luptat pentru dobandirea pozitiei de lider in lupta privind incalzirea globala. S-ar putea sa asistam la mutari geopolitice importante. SUA au fost timp de aproape 20 de ani singura superputere mondiala, iar aceasta influenta nu a fost contrabalansata de nimeni pana acum. China se pare ca se ridica pentru a fi un oponent puternic. Si e normal sa ai un stat, chiar daca este China, care sa se uite la miscarile tale.

Analiza aceasta spunea ca va creste accesul la informatii datorita dezvoltarii internetului. Lumea financiara islamica se pare ca s-a ridicat foarte mult fara a derapa de la principiile religiei islamice. National Bank of Kuweit este situata pe locul 38 in topul 50 al celor mai sigure banci din lume potrivit revistei Global finance. Bancile canadiene sunt situate, toate, in primele 50. Prima este Royal Bank of Canada, pe locul 10, urmata de Toronto-Dominion Bank (TD) situata pe locul 14. Primele noua sunt, toate, din Europa (Germania, Olanda, Franta, Elvetia).

Secolul 20 a fost secolul american, cand SUA au ajuns la statutul de superputere mondiala. Secolul 21 ar putea sa fie secolul asiatic, cu India si China ridicandu-se puternic si asteptand oportunitatile pentru a se afirma pe deplin. In urmatorul deceniu companiile vor concura si mai acerb pentru orice: piete de desfacere, clienti, talent, tehnologie, finantare si materii prime. Cum am spus China si India vor fi principalii beneficiari ai acestei restructurari ai pietei mondiale, dar si Brazilia, Mexicul si alte tari din America Latina, precum si estul Europei ar putea cunoaste un boom economic. Economia Chinei ar putea creste intr-un ritm de 10-11% pe an, in timp ce economia americana ar putea creste cu 2-4% pe an. Numarul miliardarilor chinezi ar putea sa se dubleze la aproape 800.000 in urmatorii 5 ani.

In urmatorii 10 ani China se asteapta sa aiba 100 de aeroporturi noi si 300.000 km de drumuri noi, precum si metrouri in aproximativ 250 de orase. Acestea, precum si alte investitii in infrastructura vor ajuta China sa devina si mai competitiva in anii care vin. Nici India nu trebuie trecuta cu vederea. Deja este privita ca unul dintre liderii mondiali in inginerie si tehnologia informatiei. Unele companii chineze si indiene care au avut o evidenta contabila foarte stricta si corecta au acum posibilitatea sa se afirme in dauna altora care nu au iesit prea bine din recesiune. Compania BYD, unul din marii producatori mondiali de baterii a facut mari investitii in inovatie si tehnologie. Astfel, a intrat in industria de producere a masinilor electrice, investind $300 milioane intr-un proiect inceput in 2003 pentru a crea o masina hibrida pe care e de ajuns sa o bagi in priza oriunde nemaifiind nevoie de crearea de statii speciale de incarcare a motoarelor. Pentru a iesi din recesiune aceste tari au oferit stimulente economice cum ar fi reducerea taxelor si scaderea preturilor la combustibili.

Anul trecut primul-ministru canadian a facut o vizita de o saptamana in Extremul Orient. A vizitat Coreea de Sud, China si India. Pe termen scurt a fost o diversiune de la problemele politice pe care le are aici cu partidele de opozitie, dar daca privim si pe termen lung problema putem sa remarcam ca, treptat-treptat, Canada se orienteaza spre noi piete pentru a-si diversifica oportunitatile de afaceri cu noile state emergente.

Cum am spus si mai sus, statele est-europene ar putea cunoaste o dezvoltare economica foarte mare, dar stau si ma intreb daca printre aceste state va fi si Romania. Citeam un articol pe Ziare.com despre o comparatie intre Ungaria si Romania pe care il puteti citi la link-ul asta. Nu stiu cum de suntem experti la ratarea oportunitatilor care ni se ofera tot timpul. Am citit un alt articol pe acelasi site in care autorul se intreba, pe buna dreptate, de ce nu sunt bani. Ei bine, cititi si articolul ala. Chiar daca suntem in Uniunea Europeana trebuie sa vedem si oportunitatile pe care le putem valorifica pentru Romania. Este a saptea tara, daca nu ma insel, ca suprafata si populatie din Uniunea Europeana, deci cu un potential foarte mare, dar acesta nu este folosit la adevarata sa valoare. Si e trist. Fondurile europene sunt o oportunitate de finantare imensa, iar rata absorbtiei lor este de 3%. Spania are un procent de absorbtie de 90%.

De ce nu sunt absorbite aceste fonduri ? Am facut un master in studii europene inainte de a pleca pentru ca am zis ca o sa ne fie folositor. Nu ne-a fost. Dovada ? Suntem aici si nu in Romania la crearea de proiecte. Realizarea unui proiect cu finantare din fondurile structurale presupune justificarea fiecarui ban pe care-l cheltuiesti. Presupune seriozitate si multa munca, dar mai ales un procent cat mai mic al coruptiei - apropiat de zero. In schimb, oricine se implica intr-un asemenea proiect vrea sa-si bage o parte din bani si in buzunarul propriu, fara nici o justificare, ceea ce e foarte greu.

luni, 11 ianuarie 2010

Ceai = prostituata ?

Da. Sau cel putin depinde de cum pronunti cuvantul cha in dialectul cantonez, pentru ca nu exista o limba chineza propriu-zisa. Azi am vazut-o pe o colega cu o cana in mana si am intrebat-o ce are acolo pentru ca mirosea foarte frumos. Mi-a zis ca are chai tea, asa cum se spune in indiana, sau unul din dialectele principale din India. I-am zis ca noi la tea (ceai in engleza) ii spunem ceai. Atunci ea a facut legatura intre pronuntia chineza si cea indiana. Mi-a zis ca daca pronunti cha intr-un fel inseamna ceai, iar daca il pronunti altfel inseamna prostituata. A fost foarte amuzanta discutia asta. Daca te duci in China si spui ca vrei cha, ai putea sa fii arestat pentru ca vrei sa te culci cu o prostituata, cand de fapt tu doreai un ceai. Depinde de cum il pronunti. E asa de interesant sa afli atatea lucruri despre diferite culturi.

marți, 22 septembrie 2009

Am intrebat-o pe o colega de-a mea, chinezoaica, daca vorbeste limba ei. Principalele dialecte in China sunt mandarina si cantoneza. Ea mi-a zis ca vorbeste si cantoneza si engleza. S-a nascut aici, iar familia ei e aici de 100 de ani. S-a nascut in Winnipeg, in provincia Manitoba, iar acolo aveau scoli pentru copii ca sa invete limba lor, pentru ca voiau sa-si pastreze limba si cultura. Comunitatea asiatica din Canada e foarte mare. Aici, in British Columbia, in anii' 70, nu erau scoli pentru copiii asiatici pentru a invata limba lor. Dar acum, mai ales in Richmond, unde sunt multi asiatici, in special chinezi, mandarina a devenit limba optionala de studiu, pe langa cele doua obligatorii, engleza si franceza, dar nu cred ca in viitor Canada va avea trei limbi oficiale. In Constitutia canadiana, daca exista asa ceva, sau legea fundamentala care o au ei, este specificat caracterul bilingv al tarii. Sunt si legi care impun bilingvismul.

miercuri, 2 septembrie 2009

Oportunitati

Azi la servici, doua colege de-ale mele vorbeau despre educatie si utilizarea calculatorului. Una dintre ele, care este din Filipine, spunea ca nu a invatat sa foloseasca calculatorul decat dupa ce a fost angajata in Filipine la o fabrica dupa absolvirea colegiului. Cealalta, canadiana, spunea ca a invatat sa-l foloseasca de la 5 ani. Cand i-am spus ca eu am invatat sa-l folosesc abia la 19 ani a ramas masca. Nu-i venea sa creada ca in alte tari oamenii nu stiu sa foloseasca calculatorul decat foarte tarziu. Filipineza spunea ca doar scolile bogate, private, ii invata pe copii sa foloseasca calculatorul.

Cand am plecat m-am dus in statia de autobuz care este exact in fata cladirii unde lucrez si acolo m-am intalnit cu un chinez pe care-l vad de obicei la ora aia. Din vorba-n vorba am ajuns sa il intreb de cand e in Canada (ma intrebase si el de cand sunt eu aici) si mi-a zis ca venise aici pe la sfarsitul anilor' 80, cand chinezii puteau veni aici doar ca studenti, altfel nu. Acum pot sa vina si ca muncitori cu contract. L-am intrebat daca se mai duce in China si mi-a zis ca se mai duce. L-am intrebat daca se vede schimbarea si mi-a zis ca e enorma. El era din Shanghai si a zis ca, economic, China este mult peste Canada, iar tinerii care vin aici vin pentru educatie pentru ca oportunitatile sunt mai multe acolo decat aici. L-am intrebat si de schimbarea regimului politic de acolo si mi-a zis ca oamenii sunt impartiti. Unii cred ca numai un guvern autoritar este capabil sa mentina China unita, iar altii spun ca trebuie acordata libertate imediat si nu picatura cu picatura. El era de parere ca schimbarea trebuie sa vina treptat, pentru ca majoritatea chinezilor sunt slab educati, iar daca le dai liberatate imediat nu o sa stie ce sa faca cu ea si atunci o sa iasa rau. Ma gandeam ca asa a fost in Romania.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, caderea comunismului a insemnat lucrul cel mai bun care i s-a intamplat Romaniei, dar faptul ca marea majoritate a romanilor sunt prost educati si nu au o pregatire superioara i-a facut sa nu stie cum sa foloseasca libertatea proaspat dobandita dupa 1989. Si uite ca fiecare crede ca are libertate absoluta, poate sa spuna si sa faca ce vrea si apoi te intrebi unde o sa ajunga tara aia. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca badarania si lipsa de respect pentru cei din jur sunt la ordinea zilei in viata publica si privata, iar oamenii care gandesc cum trebuie nu reusesc sa se faca auziti. Faptul ca nu a fost limitata de bun-simt si responsabilitate i-a facut pe romani sa ajunga sa se intrebe unde o sa se ajunga cu tara asta. Nu mai spun ca acum educatia se face prin televizor si nu prin carti si prin scoala ceea ce e tragic. Dar cine nu stie lucrurile astea ?!... Romania este pe primul loc la consumul de televiziune in Europa. O modalitate mai eficienta de omorare a neuronilor nici ca putea fi gasita.

miercuri, 29 iulie 2009

Caldura mare si... China

Azi s-au depasit recordurile de temperatura pentru Vancouver din ultimii 49 de ani. In Downtown au fost 31 de grade, iar in New Westminster, care este undeva mai inspre interior erau 35 de grade Celsius. Parca am adus aici numai recorduri de cand am ajuns aici. Iarna au fost niste zapezi cum nu au mai fost din anii '60, iar acum niste calduri ca in Romania. Aici o vara fierbinte este de 25 de grade. Doar 6% din populatia MetroVancouver au instalat aer conditionat in casa, deci nu se asteptau niciodata la asemenea temperaturi.

M-am dus in oras cu niste treaba si am luat, bineinteles, SkyTrain-ul care s-a intamplat sa aiba probleme si a mers mult mai greu din cauza caldurii, probabil ca sinele erau dilatate. De obicei cand stai asa obisnuiesti sa intri in vorba cu oamenii de langa tine, mai intai vorbesti despre vreme, despre motivele pentru care merge trenul asa de greu, s.a.m.d.. Eu am intrat in vorba cu un chinez, care studia ceva. L-am intrebat daca este greu sa inveti mandarina sau cantoneza (principalele dialecte din China), pentru ca si eu as vrea sa urmez niste cursuri odata. A zis ca da. El de fapt invata japoneza, pentru ca avea nevoie de niste credite pentru universitate si invata japoneza ca a doua limba. Mi-a zis ca a vrut sa invete japoneza deoarece el a trait si sase luni acolo, in Tokyo. Am vorbit despre Tokyo, ce fel de oras este, despre Vancouver. Despre Tokyo a zis ca e un oras alert, agitat, iar Vancouver nu e un oras in care sa traiesti si sa lucrezi, ci unul in care sa te retragi la pensie, pentru ca este cel mai frumos oras din Canada. Si asa si este...

Am vorbit despre China, de ce au venit parintii lui aici. Daca era din cauza regimului comunist de acolo sau nu. Mi-a ca nu numai regimul comunist e de vina, ci si faptul ca au vrut sa aiba o alta viata. Incet discutia a derapat spre istorie si politica. Amandoi am cazut de acord ca pentru China e mult mai bine sa ai o mana de fier care sa conduca tara, pentru ca foarte multe regiuni ar dori sa se separe de China, iar daca nu ar fi o mana de fier ar cadea totul in anarhie. Daca stai si te gandesti cam asa e situatia, pentru ca China nu a avut un regim cu adevarat democratic niciodata, cu exceptia inceputului sec. al XX-lea, dupa ce a fost inlaturat imparatul, iar conducerea tarii a fost preluata de Sun-Yat Sen (a propos, sunt niste gradini in Vancouver care ii poarta numele), apoi o parte a cazut sub dominatie japoneza, iar celelalte regiuni s-au aflat in razboi civil. Apoi puterea a fost preluata de comunisti. Mii de ani China a fost condusa de imparati, care numai regim democratic nu aveau. Mi-a mai zis ca situatia in China se schimba treptat pentru ca acum capitalismul e foarte puternic, chiar daca la putere se mai afla inca partidul comunist. Si vorbind de regiuni, mi-a mai spus ceva foarte interesant. Mi-a zis ca acolo, pe buletin, spune ca esti cetatean chinez, dar mai este precizata si etnia din care faci parte sau tribul, pentru ca sunt foarte multe minoritati acolo, fiecare cu limba lor. Am mai vorbit de politica internationala si am zis ca trebuie ca China sa fie o tara puternica, pentru ca Rusia nu mai este ce a fost, iar SUA au nevoie de un echilibru in balanta puterii internationale. O discutie foarte interesanta generata de caldura infernala din Vancouver. Nici macar nu l-am intrebat cum il cheama, nici el nu m-a intrebat pe mine. Mi-am mai exersat engleza cu ocazia asta, si el la fel, desi vorbea cu accent, o vorbea foarte bine.

duminică, 3 mai 2009

Taiwan

Am la servici un coleg nou, dar care a mai lucrat acolo de fapt. E un baiat de 21 de ani din Taiwan, dar care a venit cu parintii aici cand avea 3 ani, iar cand il auzi vorbind engleza nici macar nu are accent. Mi-a povestit niste chestii despre Taiwan incat i-am zis ca si la noi situatia e cam la fel. De exemplu traficul rutier de acolo e dezastru. De exemplu, sunt atat de putine locuri de parcare incat o strada cu doua benzi a fost transformata in strada cu o singura banda pentru ca oamenii isi parcheaza masinile pe o parte si pe alta si nu mai ai loc, bineinteles, sa mergi in ambele sensuri. Parintii lui au venit prin '91-'92 deoarece situatia de acolo se deteriorase foarte mult. Si pentru el e un mister cum au reusit sa ajunga in Canada avand in vedere ca nu stiu nici acum sa vorbeasca engleza. Dar ca sa revin... In anii '80 mafia taiwaneza, Triadele, era atat de puternica incat se luptau si se omorau intre ei in strada, in plina zi, fara sa le pese de politie. Si politistilor le era frica sa intervina pentru ca stiau ca s-ar putea sa fie ucisi si nu vor mai fi langa familiile lor. Nu-i place sa se duca in Taiwan, pentru ca apucaturile oamenilor i se par groaznice. De exemplu, esti in autobuz si deodata il vezi pe unul cum arunca o flegma pe jos. I-am zis ca totusi in Romania nu vezi asa ceva. Mi-a zis ca oamenii au obiceiul asta pentru ca inainte podeaua autobuzelor era din barne de lemn prin care puteai sa vezi soseaua si ce scuipai ajungea pe asfalt, dar acum, chiar daca autobuzele nu mai sunt cum erau, oamenii tot mai au apucatura asta.
Mi-a mai zis o alta chestie interesanta legata de Taiwan. Tara asta nu e independenta, ci este protejata de americani (asta stiam deja), dar faza mai interesanta este ca are relatii economice si cu China si curse aeriene saptamanale, dar China nu recunoaste independenta Taiwanului. Doar tarile insulare din Pacific, precum Fiji, Samoa, s.a. recuosc independenta Taiwanului. Dar cine le baga pe astea in seama ? Da, stiam ca este o problema diplomatica foarte delicata independenta Taiwanului si de aceea SUA nu vrea sa ajunga intr-o situatie foarte nasoala cu China.

miercuri, 8 aprilie 2009

Azi eram la lucru, ca de obicei si vorbeam cu Max despre asiatici (el e chinez nascut aici). I-am zis ca inainte sa vin in Canada credeam ca toti asiaticii seamana intre ei, dar aici am observat ca nu e asa. Poti vedea cu usurinta ca nu se aseamana intre ei deloc. Mi-a zis, de exemplu, ca el isi da seama daca cineva e coreean sau japonez. Coreenii au ochii mai ingusti decat chinezii si obrajii sunt putin mai supti decat la chinezi, japonezii au ochii ceva mai mari, aproape ca seamana cu europenii, nu au trasaturile asa de evidentiate. Iti dai seama foarte clar cum arata filipinezii, pentru ca au tenul mai inchis la culoare, iar trasaturile asiatice sunt mai estompate.

Mi-am luat bilete la U2. Sunt foarte fericit, toata viata mi-am dorit asta. De cand am luat primele lor albume si am vazut concertele lor la televizor, mi-am dorit sa fiu la un concert de-al lor. Am auzit de la colegi ca prestatiile lor live sunt extraordinare si ca o sa fie un spectacol pe cinste. Am prins bilete ieftine, pe terenul de joc. Biletele cele mai ieftine s-au dat in mai putin de un minut, dar alea sunt undeva sus de tot, unde nu vezi aproape deloc formatia, dar vezi tot stadionul si manifestarile fanilor. Sunt oameni care vor sa vada un concert asa, sa simta atmosfera in felul asta. Sper sa pot lua camera la noi, pentru ca as vrea sa fac cateva filmulete si poze la concert. Poate ca o sa pun cateva si pe blog. Ar fi interesant.

Mai incolo o sa ma uit la Lost. E sezonul 5, si e si mai fascinant cu fiecare episod. La anul o sa fie ultimul sezon. Acum e mult mai complex, incep sa fie explicate multe lucruri din sezoanele trecute, dar daca nu le-ai urmarit pe celelalte nu cred ca ai sa intelegi prea multe. Aici in Canada este difuzat pe canalul A, care a fost cumparat de CTV (astia transmit si Olimpiada la anul). Odata am ajutat-o pe o femeie la magazin care lucra la CTV si mi-a zis ca nu a urmarit niciodata Lost, dar o prietena i-a dat DVD-urile cu primele doua sezoane si a zis ca incepe sa-i placa pentru ca nu e ca celelalte seriale, deoarece e o poveste care se leaga de-a lungul a celor 5 sezoane si are miez. Mai multe, alta data.

vineri, 3 aprilie 2009

Lucruri interesante

Ieri am aflat niste lucruri interesante. Vorbeam despre cultura cu Kelly si Harry si vine vorba de alfabet. Harry e indian, mai exact din Punjab si a zis ca si indienii au un alfabet al lor, doar ca literele nu sunt la fel ca cele din alfabetul latin. Kelly a zis ca a fost in Hawaii si a aflat ca alfabetul hawaiian are 9 litere, dar m-am uitat acum pe Google si am vazut ca de fapt are 12 litere: 5 vocale (a, e, i, o, u) si 7 consoane (h, k, l, m, n, p, w) si a fost scris de misionarii crestini in sec al XIX-lea. Asta chiar ca e interesant. Se pare ca cultura hawaiiana a fost o cultura orala pana la venirea europenilor, iar dupa aceea a devenit o cultura scrisa. Chiar am gasit o pagina pe Google, dar este in engleza despre alfabetul hawaiian si alte chestii despre cultura hawaiiana.

De asemenea am mai aflat ca Max, desi este chinez, nu este chinez din China propriu-zisa, ci parintii sai sunt mai degraba din Singapore cu radacini in Hong Kong, ceea ce ar insemna ca este chinez de prin partea de sud-est a Asiei. Multi chinezi au emigrat de-a lungul secolelor in toata Asia. Chiar vorbeam odata, cand primisem niste mobila din China si a spus ca sunt numai chestii ieftine si lipsite de calitate, iar eu l-am intrebat ironic cum poate sa spuna asa ceva despre tara de unde provine el, iar el a zis ca nu se considera chinez, ci canadian, pentru ca s-a nascut aici si, in plus, nici nu vorbeste chineza, de fapt unul din dialectele principale, mandarina. Apoi am vorbit cu noul supervizor, Lamont. Este negru, dar are radacini de prin Barbados si de prin indienii din Canada, sau First Nations (primele natiuni). Ce e interesant cu indienii din Canada este ca beneficiaza de scutire de taxe si alte facilitati pe care nu le stiu acum. De fapt, ei platesc taxe la salariul pe care il iau ca angajati, dar cand este vorba sa-si declare taxele, cum ar fi acum in aprilie, isi primesc toti banii inapoi. Ca sa fii recunoscut ca membru al primelor natiuni trebuie sa treci printr-un proces birocratic la sfarsitul caruia ti se da un card prin care iti este recunoscut acest statut. De aceea imi place Canada, pentru ca afli atatea lucruri interesante. Iti imbogatesti orizontul cu ocazia asta.