"Noua subclasa" a supracalificatilor

Am citit un articol foarte interesant pe Yahoo despre piata muncii din Canada. Articolele de genul asta sunt publicate periodic dupa ce sunt analizate cifre si analize furnizate de Statistics Canada.

Cum sa ripostezi la locul de munca

Am citit azi in ziar un articol foarte interesant scris de un avocat specializat in legislatia muncii si care scrie editoriale din cand in cand. Spunea ca multi angajati prefera sa se supuna conditiilor de la locul de munca, dar daca ai puterea sa ripostezi sugera cateva idei de genul "ce poti face" si "ce nu poti face".

Nu te astepta ca deciziile de promovare sa se ia corect. Nu este nici o conditie legala de a promova pe cel mai vechi in functie sau pe cel mai merituos angajat.

Sa protestezi fata de deciziile cu care nu esti de acord ale angajatorului, cum ar fi o evaluare incorecta a performantei, dar fa-o in scris, pentru cazul in care ajungeti in tribunal. Faptul de a nu riposta ii spune, pur si simplu, angajatorului tau ca esti de acord cu deciziile sale sau ca nu iti pasa indeajuns pentru a te plange.

Nu semna contracte inainte de a negocia. Angajatorii pregatesc in mod deliberat acorduri prietenoase, din moment ce majoritatea oamenilor vor fi de acord cu ceea ce li se da, fericiti ca obtin ceva.

Fiti atenti la eventuale detalii jenante sau compromitatoare din trecutul dvs.. Orice angajat are unul. Daca al dvs. este atat de compromitator incat nu puteti risca sa fie expus, atunci nu contestati decizia angajatorului dvs. de a va concedia, oricat de incorecta pare acea decizie. Unele detalii, chiar nevinovate, vor fi daunatoare carierei dvs.

Nu lasati intelegerile la stadiul strangerii de mana sau la discretia memoriei. Angajatorii "uita" in mod convenabil intelegerile verbale de indata ce angajatii pleaca, iar tribunalele evita sa intervina fara dovada scrisa a unei intelegeri.

Nu presupuneti ca jobul dvs. este sigur. Nici unul nu este.

Alegeti-va bataliile in mod prudent: intr-un caz recent angajatul a pierdut pentru ca a refuzat sa completeze o sarcina importanta, crezand, in mod gresit, ca nu facea parte din fisa postului.

Nu asteptati simpatia tribunalului sau a angajatorului cand puneti sub semnul intrebarii daca ar trebui sa va faceti treaba sau nu.

Cam astea sunt sfaturile acestui avocat in acest editorial foarte interesant pe care l-am citit. Eu, unul, o sa incerc sa fiu mai precaut cand vine vorba de contracte si intelegeri la locul de munca.

Conflictul inghetat din Coreea si consecintele sale

Cateodata stai si te mai gandesti la ceea se intampla in lume. In momentul de fata asistam sau nu la nasterea unui conflict care poate lua amploare oricand implicand forte care, odata dezlantuite, ar putea avea consecinte catastrofale. Istoria nu este ciclica, adica aceleasi evenimente sa se repete, ci doar tiparele in care se misca sunt aceleasi, adica orgoliile oamenilor si interesele politice si economice ale natiunilor.

De fiecare data, la aparitia unei mari puteri pe scena internationala, a avut loc un conflict care a pus-o in centrul atentiei. In sec. al XVII-lea a fost Franta care a ajuns la statutul de mare putere europeana in urma razboiului de 30 de ani. In sec. al XIX-lea a fost Germania in urma razboiului din 1870-1871 cu Franta, castigand dupa acest conflict statutul de imperiu cu pretentii de putere mondiala, care apoi au condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Dupa acest conflict, dar mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA au devenit o superputere care a ajuns sa echilibreze politica internationala impreuna cu URSS. Lumea de azi se profileaza ca o lume multipolara cu puteri economice care nu erau vazute pana acum 10 ani: India, China, Brazilia. Totusi, marele castigator al ultimilor 10-15 ani este, fara indoiala, China, care a crescut oferind tarilor dezvoltate accesul la o piata imensa si o forta de munca extrem de ieftina, companiile occidentale facand in China profituri uriase.

Din cauza acestor investitii PIB-ul Chinei a crescut oferindu-i resurse financiare care i-au dat ocazia sa se gandeasca la un alt viitor pentru ea. Au lansat o racheta in spatiu cu echipaj uman inca din 2003. Marina chineza a facut manevre militare in Pacific si in Marea Chinei de Sud, care au i-au facut pe vecinii ei sa isi arate iritarea fata de aceste miscari ale Chinei. Daca va intrebati ce legatura au investitiile straine, PIB-ul si cresterea puterii militare, atunci va spun eu. PIB-ul sau Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Deci daca acea companie americana sau din orice tara doriti voi produce in China sau in orice tara aleasa la intamplare, atunci productia acelei companii conteaza la PIB-ul din acea tara si nu la PIB-ul din tara de origine. Taxele si toate contributiile financiare se duc in bugetul tarii respective, care va fi folosit pentru investitii ale guvernului in diverse domenii, cum ar fi armata si marina ori cercetarea spatiala.

Zilele trecute Coreea de Nord a bombardat o insula care apartine Coreei de Sud, ceea ce a facut ca SUA si Coreea de Sud sa desfasoare manevre militare in regiune pentru a avea situatia sub control. In acelasi timp, presedintele Obama a tinut sa-l asigure pe presedintele chinez ca SUA nu va desfasura nici o operatiune fara a tine cont de pozitia Chinei, tara care este protectorul regimului comunist de tip stalinist din Coreea de Nord. Sa nu uitam ca China are in continuare un regim comunist in care se continua incalcarea drepturilor omului si care nu pare foarte slab si gata de dezintegrare, ba chiar din contra.

Tarile occidentale au uitat de efectele nefaste ale comunismului, au inchis ochii in fata abuzurilor fata de cetatenii chinezi doar pentru ca firmele din tarile respective sa faca investitii acolo. Dupa parerea mea ele isi sapa singure groapa, crescand un sarpe la san. Azi stateam si ma gandeam cand, in istorie, a mai existat o asemenea situatie in care niste tari care pareau mici pe moment au ajuns sa devina foarte importante ? Ei bine, in perioada interbelica, Germania si Uniunea Sovietica erau izolate pe plan diplomatic: Germania ca tara infranta in Primul Razboi Mondial, iar Uniunea Sovietica a lui Lenin si apoi a lui Stalin era o tara izolata tocmai din cauza regimului instaurat care era privit, pe buna dreptate, ca o amenintare la adresa securitatii internationale. Germania a facut investitii in URSS, iar sovieticii si-au trimis oameni pentru a fi antrenati si pregatiti in academiile si universitatile germane. Datorita ajutorului acordat celeilalte, puterea celor doua tari a crescut, pregatind astfel terenul pentru Al Doilea Razboi Mondial intr-un fel care, la prima vedere, nu este atat de evident.

In cazul de fata, China nu este, intr-adevar, o tara izolata pe plan international. A fost, pana la venirea la putere a lui Deng Xiao-Ping, care a pregatit terenul pentru cresterea economica a Chinei. SUA si celelalte tari occidentale au ajutat la cresterea Chinei ca o mare putere internationala si care, in momentul de fata, poate si cred ca va deveni urmatoarea superputere mondiala. O superputere mondiala care cred ca este nociva la fel cum a fost Uniunea Sovietica dupa Al Doilea Razboi Mondial. Oare care va fi conflictul militar care va pune China in prim-planul scenei mondiale ? Pana acum au fost doar conflicte diplomatice si economice, cum ar fi negocierile de la Copenhaga sau refuzul Chinei de a-si alinia moneda cu celelalte monede importante, fara a o aprecia in mod artificial.

Cum iti pastrezi sau pierzi jobul ?

In primul rand: cum il pastrezi ? Cu cap, muncind, facandu-ti treaba in limitele cerute de contractul de munca. Cum il pierzi ? Din prostie, nefacandu-ti treaba sau pur si simplu, daca ti-e lehamite de job, iti dai demisia.

Dar sa dezvolt. Azi, colegul meu filipinez a avut o discutie cu managerul meu si cu supervizoarea mea. Nu stiu despre ce au vorbit, dar stiam de mult timp ca el are de gand sa-si caute altceva de lucru. Imi spusese asta intr-o zi, dar nu am zis nimic. Consider ca atunci cand cineva imi incredinteaza un secret (ma rugase sa nu spun la nimeni) e ceva normal sa nu spun la nimeni. Oricum, azi-dimineata, inainte sa aiba ei discutia asta mi-a zis ca el vrea sa-si dea demisia. De obicei managerul meu, nu sta la locatia unde lucrez, desi e principala locatie din cele pe care le are compania la care lucrez, dar azi a venit acolo si era mult mai laconic. De obicei nu e asa, e foarte prietenos, glumeste tot timpul. Dar cui ii place cand unul din angajatii tai iti spune ca vrea sa plece ?

Acum cateva zile, colegul meu filipinez mi-a zis ca si-a cerut ROE (record of employment), un echivalent ar fi cartea de munca, dar nu e identic. Un asemenea ROE nu are orele muncite de tine la toate companiile la care ai fost toata viata ta pana acum, cum e in cazul cartii de munca, ci doar la compania unde lucrezi in prezent sau ai lucrat ultima data si este trimis de compania la care ai lucrat la Service Canada ca sa ti se poata da somajul sau EI (employment insurance), dar si asta iti este acordat in anumite conditii de stat. El mi-a zis ca si-a cerut ROE ca sa-i serveasca la interviul pentru jobul urmator, dar nici o companie din Canada nu-ti cere sa vii si cu ROE la tine cand semnezi actele de angajare (daca cineva stie altceva poate sa lase un comentariu). Cand te duci la supervizorul sau managerul tau si le cer ROE-ul asta este unul din semnele cele mai clare ca tu vrei sa pleci de la compania aia. Dar e un semnal lansat de o persoana cu nu prea multa materie cenusie.

Nu stiu daca el si-a gasit de lucru (nu l-am intrebat), dar stiu ca in momentul cand colegul meu a inceput sa-si manifeste nemultumirea s-au pus in miscare rotitele. A venit compania la el si i-a propus sa se gandeasca daca vrea sa stea in continuare sau nu. Dar repet, aici a fost greseala colegului meu ca le-a cerut ROE-ul. Cand iti cauti de lucru nu trebuie sa le spui managerului, supervizorului sau chiar unui simplu coleg ca tu vrei sa pleci. Doar tu stii ce trebuie sa faci si taci din gura. Te prefaci ca esti multumit in continuare si muncesti pana le dai preavizul de doua saptamani sau mai mult (depinde de politica fiecarei companii, dar de obicei e doua saptamani). De fapt chiar astea au cam fost cuvintele pe care le-am auzit printre franturi: if you're no longer happy with the company than you better look for something else (daca nu mai esti multumit cu compania, atunci ar fi bine sa cauti altceva). O reproducere aproximativa.

Sfat: chiar daca nu mai esti multumit cu jobul pe care-l ai, nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Probabil ca in Filipine nu au vorba asta, asa ca el a dat vrabia din mana pe cioara de pe gard. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-ti cauti job in continuare, dar cand stii ca viitorul angajator iti face o oferta concreta, adica te suna si-ti spune ca vor sa-ti ofere jobul, nu te duci si le dai preavizul sefilor dupa primul interviu.

Managerul meu i-a zis sa se duca acasa, probabil sa se gandeasca. I-a dat o hartie la mana. I-am auzit vorbind despre zilele libere ramase din anul asta, care de obicei au legatura cu compensatiile care ti se acorda cand esti dat afara amiabil, nu concediat. Este o diferenta intre laying off (desfacere amiabila a contractului de munca) si being fired (sa fii concediat). In primul caz ai dreptul sa ceri EI, in al doilea caz nu. Cand am venit inapoi din treaba mea, sefa mi-a zis ca a plecat acasa colegul meu sa se gandeasca daca maine mai vine inapoi sau nu, dar mi-a zis ca are o presimtire ca nu mai vine. O sa vedem maine. Si eu sunt curios.

Contract de munca

Citeam undeva ca in Canada nu exista contracte de munca. Nu stiu cum este in Romania exact, dar inca mai tin minte ce este cartea de munca. Citind articolul respectiv si comentariile la el mi-am dat seama ca de fapt cartea de munca este un act cu totul inutil, pentru administrarea caruia guvernul cheltuie o gramada de resurse: bani, oameni, spatii, etc.. In Canada, daca vii legal, toate joburile sunt legale. Semnezi niste hartii care pot constitui contractul tau de munca, dar procesul de angajare este mult mai simplu. Nu pot intra acum in detalii in legatura cu ce face un manager dupa angajarea cuiva, dar cand o sa fiu manager o sa va spun. :))

La angajare pur si simplu dai niste informatii personale (adresa, nume, numar de telefon, o copie dupa un act de identitate cu poza - cel mai des este folosit permisul de conducere sau pasaportul, nu exista buletine de identitate) si SIN-ul (Social Insurance Number) care este un numar unic, confidential, cum este CNP-ul in Romania, dar pe care trebuie sa-l pazesti ca pe ochii din cap, precum si adresa personala pentru ca furtul de identitate poate sa aibe loc foarte usor si nu vrei sa te trezesti cu datorii la carduri de credit pe care tu nu le-ai facut. Pentru SIN aplici in prima saptamana cand vii in Canada, pentru ca nu poti deschide un cont in banca daca nu ai asa ceva.

In privinta platii salariului, esti platit prin depozit direct sau ti se da un cec (cheque) cu care te duci la banca si il incasezi. Pe mine m-au intrebat la banca, cand am fost platit cu cec, daca asta o sa fie metoda de plata de acum inainte, ca sa inregistreze in dosarul meu asta, pentru ca procesarea sa nu dureze prea mult. A fost de ajuns sa le spun "da" si gata. Cand ma duceam acasa si verificam contul pe internet vedeam banii. Totusi cu depozitul direct e mai simplu, stii ca intr-o zi a saptamanii ai sa vezi banii in cont. Ca sa iti vireze banii in cont, unele firme iti cer sa completezi un formular in care sa scrii numarul contului tau si sa atasezi un void cheque in original sau o copie. Atat timp cat numarul contului si numele tau de pe cec sunt vizibile si le poate citi oricine e foarte simplu. Alte firme iti cer doar void cheque-ul, care este o hartie cu valoare, numai ca nu le dai bani.

Foarte multe joburi in perioada asta sunt part-time, dar poti gasi si multe joburi full-time. Alte firme ofera joburi pe contract: o luna, cateva luni, un an. Nu am auzit pana acum de joburi pe contract pe mai mult de un an de zile. Lumea inca se mai teme pentru joburile lor, dar nu mai este aceeasi situatie ca anul trecut cand era o teama serioasa siguranta locului de munca. De obicei cand ma duc sa caut un job, ma duc pe Craigslist, unde poti gasi orice. Multe firme isi publica anunturile de angajare pe site-ul asta. Ce nu-mi place acum este ca o multime de firme de recrutare isi publica anunturile pe Craigslist. Unele firme, nu neaparat de recrutare, se ascund, pentru ca pot si e gratis, adica nu publica prea multe informatii in anunt, iar cand iti dau telefon trebuie sa te gandesti unde ai aplicat pentru ca nu vrei sa pari prost. Anunturile cele mai serioase sunt acelea care contin informatii verificabile. Totusi, si in Canada, joburile cele mai stabile sunt cele guvernamentale, la fel ca in Romania, pentru ca si aici, statul este cel mai mare angajator.

Tot despre emigrare

E greu sa iei o decizie asa de importanta precum plecatul in alta tara, pe viata, poate. Dar unii au curajul, nebunia sau inconstienta sa plece. In cazul nostru, cred au fost primele doua, dar nu ne pare rau ca am plecat. Am trecut prin multe in viata noastra aici, dar cred ca asta ne-a facut mai puternici. Pana la urma depinde de fiecare cum se adapteaza la viata in alta tara.

Dar sa revin la subiectul despre care voiam sa scriu. M-am uitat mai inainte pe site-ul Ministerului Imigrarii si am vazut o stire care spunea ca s-a grabit din nou acceptarea de noi emigranti pentru Canada din motive economice, familiale sau umanitare. Motivul care a fost dat a fost acela ca economia canadiana isi revine din recesiune si este nevoie de noi imigranti care sa fie acceptati pe piata muncii din Canada. In fiecare ministerul imigrarii stabileste niste limite in privinta numarului de imigranti care o sa fie acceptati in Canada. Pentru 2010 limita este intre 240.000 - 265.000 de imigranti. In articolul se mai spune ca Ministerul imigrarii asteapta ca sa se atinga nivelul superior al acestei limite. Ministrul Jason Kenney a subliniat ca unii dintre colegii sai, ministri provinciali ai imigrarii, se asteapta ca nevoia de imigranti sa creasca in anii urmatori.

Chiar daca numarul de imigranti economici este mai ridicat, Canada primeste mai multe aplicatii decat poate procesa in timp util, de aceea numarul aplicantilor din categoria skilled workers va fi limitat in fiecare an. Ministrul Kenney spunea ca "avem mai multe aplicatii decat avem noi nevoie si vrem sa fim corecti fata de cei care au asteptat cel mai mult". Incepand imediat, cineva poate aplica pentru emigrare in Canada in categoria federal skilled worker, daca are o oferta de la o companie sau are experienta in una din categoriile din lista de 29 de locuri de munca de care guvernul canadian spune ca are nevoie pentru a fi ocupate. Aceasta lista a fost creata prin consultarea si analiza statisticilor provinciale a informatiilor privind piata muncii.

Nota personala: a se lua aminte ca guvernul canadian spune ca este nevoie de aceste joburi pe piata locurilor de munca, dar nu inseamna ca tot guvernul le si ofera. Cine vine aici si are o asemenea pregatire trebuie sa-si caute singur de lucru. Cat despre recunoasterea experientei din domeniu, cei interesati trebuie sa se informeze inainte de a lua o decizie.

Pentru cei care aplica avand unul din joburile sau experienta din acea lista guvernul va limita numarul de aplicatii la 20.000 pe an. In aceasta limita de 20.000 pe an, vor fi luate in considerare 1.000 de aplicatii pentru fiecare job din lista respectiva. Aceasta limita nu se adreseaza si celor care vin cu o oferta de lucru. Toti aplicantii din categoria skilled worker si Canadian Experience Class trebuie sa depuna rezultatele unui test independent de limba inainte de a fi luati in considerare.

Am mai vazut pe site-ul ministerului imigrarii ca s-a redus din nou perioada de procesare a unui dosar de emigrare. Mai urmariti din cand in cand ca sa fiti la curent cu ultimele noutati in materie de perioade de procesare.

Medic in Canada

Citeam azi un articol pe ziare.com despre criza din sistemul sanitar din Romania. Articolul nu se referea la eterna problema a lipsei medicamentelor, a conditiilor din spitale sau a spagii pe care i-o dai doctorului si asistentelor ca sa aiba grija de tine, cand de fapt asta este meseria lor, sa aiba grija de tine. Articolul era despre plecarea din sistem a cat mai multor medici, care s-au saturat sa traiasca pe salarii mici. Da, multi ar putea spune ca la cate spagi iau ce le mai trebuie sa plece ? Ei bine, hai sa ne gandim la o paralela cu sistemul de invatamant. In invatmant (am fost profesor) cei care fac meditatii sunt profesorii de limba romana, matematica, poate istorie, geografie si limbi straine. In rest, nu cred ca ceilalti profesori fac meditatii pentru ca nu sunt discipline care necesita asa ceva. Ma gandesc, in extremis, la profesorii de muzica si de desen, la invatatori si educatoare (care sunt foarte multi). In sistemul sanitar, echivalentul ultimei categorii mentionate sunt medicii rezidenti, abia iesiti din facultati si care iau un salariu, sa zicem "aproximativ decent" (nu ma hazardez totusi sa presupun cat iau medicii rezidenti).

In articolul asta se spunea ca multi vor sa plece in tari precum Marea Britanie, Franta, SUA sau Canada. Eu o sa vorbesc numai de cazul canadian. Aici ai nevoie de multi ani ca sa redevii medic cu acte in regula. Pana atunci trebuie sa gasesti diverse joburi, care nu au nici o legatura cu meseria ta. Sunt foarte multi medici care au inceput in constructii, ca asistenti medicali, iar unii dintre ei au renuntat pentru ca li s-a parut ca dureaza prea mult. Altii nu au renuntat, iar la sfarsit au avut satisfactii. Dar cred ca dureaza in jur de 7 ani ca sa isi castige dreptul de a profesa medicina.

Odata am vazut la televizor un reportaj despre un doctor din Marea Britanie, care venise aici cu viza de munca de un an si nu a reusit sa ramana din cauza unei complicatii birocratice, ultimul formular de care avea nevoie era la posta si nu a fost instiintat, iar, pe ultima suta de metri, cand sa-si depuna aplicatia, nu a mai reusit. Nu avea nu stiu ce formular, iar cand l-a depus era prea tarziu, dar in reportajul acela a spus ca o sa le recomande colegilor sai sa nu se duca sa profeseze in Canada, pentru ca dureaza prea mult ca sa aibe dreptul sa profeseze. A mai fost intervievat cineva de la facultatea de medicina, care spunea ca intai este protejat sistemul educational din Canada si apoi sunt acceptati medicii imigranti din alte tari. Multi prefera sa se duca sa lucreze in State si este o criza de specialisti si aici, dar in loc sa le usureze accesul pe piata muncii, le pun piedici foarte mari.