Aproape in fiecare zi ne vin in posta fluturasi cu oferte de la super-marketuri sau alte tampenii. Azi, pentru prima oara, ne-a venit o oferta pentru croaziere, pentru diferite momente ale anului: octombrie, septembrie, mai, etc. De exemplu pentru o croazierea in estul Caraibelor de 7 zile costa $479 (cabina in interior), $569 (cu vedere la ocean) sau $659 (cu balcon). Si lista poate continua. Dar ce mi-a atras atentia a fost o croaziera de 12 zile pe Dunare care costa $3.378, fara a avea taxele incluse. Traseul cuprinde doar Ungaria, cu o oprire de 2 nopti la Budapesta, Slovacia, Austria, Germania, Cehia. Atat !! Romania nu este deloc pe acolo. Ma intreb oare de ce ?
De fapt intrebarea e retorica, pentru ca stiu de ce. Politicile de promovare a turismului facute dupa ureche, fara a avea o strategie unitara. Suntem lasati pe dinafara din cauza calitatii serviciilor. Foarte proaste. Si de asemenea din cauza lacomiei, as putea spune, a firmelor care activeaza in turism. Ma gandesc numai la faptul ca preturile din statiunile montane din Romania, cu servicii mai slabe decat in alte tari europene, sunt mult mai mari decat in acele tari.
Sunt multe de spus in domeniul asta pe care nu-l cunosc atat de bine, dar cred ca ce am spus mai spus e o judecata de bun-simt. Avem o tara atat de frumoasa, dar nu stim sa scoatem bani din asta. In schimb am taiat copacii din paduri, cum am avut eu odata surpriza sa vad la bunicii mei din partea mamei. Nu mi-a venit a crede ce au putut face oamenii de acolo. Intr-o vara, toata padurea a disparut. Dar e de inteles, intr-un fel, pentru ca la cat se fura din paduri si-au protejat proprietatea, intr-un fel. In timp cred ca dealul ala o sa o ia la vale.
joi, 14 ianuarie 2010
luni, 11 ianuarie 2010
Ceai = prostituata ?
Da. Sau cel putin depinde de cum pronunti cuvantul cha in dialectul cantonez, pentru ca nu exista o limba chineza propriu-zisa. Azi am vazut-o pe o colega cu o cana in mana si am intrebat-o ce are acolo pentru ca mirosea foarte frumos. Mi-a zis ca are chai tea, asa cum se spune in indiana, sau unul din dialectele principale din India. I-am zis ca noi la tea (ceai in engleza) ii spunem ceai. Atunci ea a facut legatura intre pronuntia chineza si cea indiana. Mi-a zis ca daca pronunti cha intr-un fel inseamna ceai, iar daca il pronunti altfel inseamna prostituata. A fost foarte amuzanta discutia asta. Daca te duci in China si spui ca vrei cha, ai putea sa fii arestat pentru ca vrei sa te culci cu o prostituata, cand de fapt tu doreai un ceai. Depinde de cum il pronunti. E asa de interesant sa afli atatea lucruri despre diferite culturi.
duminică, 10 ianuarie 2010
Marea Recesiune
Cam asa incepe sa se numeasca perioada pe care am trait-o in 2009 si pe care unii inca o mai traiesc din punct de vedere economic. Totusi este cea mai mare recesiune economica de la Marea Criza Economica sau Marea Depresiune din anii '30. De notat ca exista diferente intre recesiune si depresiune. Depresiunea este mult mai grava decat recesiunea prin amploare si perioada de desfasurare. Pana acum marile guverne lumii au luat masuri foarte severe pentru a nu se ajunge din nou in situatia din anii '30. Unul din merite il are si Ben Bernanke, presedintele Rezervei Federale americane, care a fost declarat de revista Time drept cea mai importanta personalitate a anului 2009. Marele sau atu a fost ca este un specialist in studiul Marii Crize Economice si a dorit foarte mult ca situatia de atunci sa nu se mai repete, aducand chiar dobanda de referinta la 0%.
Revenind, vreau sa spun ca aici guvernul canadian, prin ministrul sau de finante, Jim Flaherty, se gandeste deja la masuri de prevenire pe viitor a unor asemenea blocaje financiare. Multi canadieni traiesc pe credit, mai ales carduri de credit, creandu-si datorii foarte mari. Mai pe romaneste se intind mai mult decat le permite plapuma. Personal, tot timpul am gandit ca trebuie sa fii prudent din punct de vedere financiar, dar nu intotdeauna. E bine sa vezi si oportunitatile care iti pot mari venitul. Daca joci la bursa, de exemplu. Poate o sa dezvolt alta data subiectul asta, daca nu l-am abordat pana acum. Ei bine, o fundatie cu profil educational se gandeste cum sa introduca educatia financiara in programa scolara pentru elevii din clasele 4 -12, pentru ca acestia sa nu mai faca greselile financiare ale parintilor care se intind pe doua decenii. Unul din reprezentantii acestei fundatii spunea ca mentalitatea s-a schimbat de-a lungul anilor de la "Imi pot permite ?" la "Imi pot permite platile ?". Un sondaj arata ca 60% din "baby boomers", adica oamenii nascuti in anii '50-'60, isi sprijina financiar copiii lor adulti. Adica e destul de grav ca oameni ajunsi la varsta de 30 ani, care au copii la randul lor, au nevoie de ajutorul parintilor pentru a-si putea achita datoriile catre banci sau companiile de carduri de credit.
Revenind, vreau sa spun ca aici guvernul canadian, prin ministrul sau de finante, Jim Flaherty, se gandeste deja la masuri de prevenire pe viitor a unor asemenea blocaje financiare. Multi canadieni traiesc pe credit, mai ales carduri de credit, creandu-si datorii foarte mari. Mai pe romaneste se intind mai mult decat le permite plapuma. Personal, tot timpul am gandit ca trebuie sa fii prudent din punct de vedere financiar, dar nu intotdeauna. E bine sa vezi si oportunitatile care iti pot mari venitul. Daca joci la bursa, de exemplu. Poate o sa dezvolt alta data subiectul asta, daca nu l-am abordat pana acum. Ei bine, o fundatie cu profil educational se gandeste cum sa introduca educatia financiara in programa scolara pentru elevii din clasele 4 -12, pentru ca acestia sa nu mai faca greselile financiare ale parintilor care se intind pe doua decenii. Unul din reprezentantii acestei fundatii spunea ca mentalitatea s-a schimbat de-a lungul anilor de la "Imi pot permite ?" la "Imi pot permite platile ?". Un sondaj arata ca 60% din "baby boomers", adica oamenii nascuti in anii '50-'60, isi sprijina financiar copiii lor adulti. Adica e destul de grav ca oameni ajunsi la varsta de 30 ani, care au copii la randul lor, au nevoie de ajutorul parintilor pentru a-si putea achita datoriile catre banci sau companiile de carduri de credit.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Sponsorii Olimpiadei
Citeam in ziar despre impactul financiar al unei Olimpiade asupra finantelor unui oras si rolul sponsorilor in aceasta. Prima Olimpiada moderna din 1896 de la Atena a strans bani din donatiile oamenilor de afaceri greci patrioti din intreaga lume. Olimpiada de la Anwers din 1920 a lasat niste datorii de 625.000 de franci, iar primele Jocuri Olimpice de iarna de la Chamonix din Franta au avut o datorie dupa incheierea Jocurilor de 2 milioane de franci.
Televiziunea a ajutat la salvarea Jocurilor Olimpice, astfel ca drepturile de televizare au fost achizitionate in 1960 cu $50.000, iar in 1964, la Innsbruck, s-a platit $900.000. La Tokyo, in 1964, Olimpiada de vara, s-au lansat si tigari cu logo-ul Olimpiadei. Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 au fost un esec financiar avand o datorie de $1,5 miliarde care a fost achitata abia in 2006. Olimpiada de la Los Angeles din 1984 a lasat un surplus record de $225 milioane, probabil din cauza boicotului blocului comunist, cu exceptia Romaniei.
Peste tot in Vancouver se vad reclame la Coca-Cola, unul din sponsorii oficiali, cu oameni care se bucura de evenimentele la Olimpiada, iar sloganul este "Open happiness" (nu sunt platit sa fac reclama la Coca-Cola). Un aspect foarte important este protejarea simbolurilor olimpice. O lege din 2007 acorda VANOC dreptul de a da in judecata rapid orice incercare neautorizata de folosire a brandului olimpic. Comitetul Olimpic din Vancouver a cheltuit $38 milioane pentru inchirierea fiecarui spatiu publicitar din Lower Mainland. Amenda pentru postarea de semne neautorizate este de $10.000. Bugetul operational al VANOC este de $1.75 miliarde. Daca cineva atarna la balconul casei sale, chiar daca este proprietate personala, un banner cu Pepsi, de exemplu, politistii au dreptul sa intre in casa in termen de 24 ore pentru a-l inlatura. Sponsorii vor acoperi $1 miliard din totalul bugetului operational.
Televiziunea a ajutat la salvarea Jocurilor Olimpice, astfel ca drepturile de televizare au fost achizitionate in 1960 cu $50.000, iar in 1964, la Innsbruck, s-a platit $900.000. La Tokyo, in 1964, Olimpiada de vara, s-au lansat si tigari cu logo-ul Olimpiadei. Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 au fost un esec financiar avand o datorie de $1,5 miliarde care a fost achitata abia in 2006. Olimpiada de la Los Angeles din 1984 a lasat un surplus record de $225 milioane, probabil din cauza boicotului blocului comunist, cu exceptia Romaniei.
Peste tot in Vancouver se vad reclame la Coca-Cola, unul din sponsorii oficiali, cu oameni care se bucura de evenimentele la Olimpiada, iar sloganul este "Open happiness" (nu sunt platit sa fac reclama la Coca-Cola). Un aspect foarte important este protejarea simbolurilor olimpice. O lege din 2007 acorda VANOC dreptul de a da in judecata rapid orice incercare neautorizata de folosire a brandului olimpic. Comitetul Olimpic din Vancouver a cheltuit $38 milioane pentru inchirierea fiecarui spatiu publicitar din Lower Mainland. Amenda pentru postarea de semne neautorizate este de $10.000. Bugetul operational al VANOC este de $1.75 miliarde. Daca cineva atarna la balconul casei sale, chiar daca este proprietate personala, un banner cu Pepsi, de exemplu, politistii au dreptul sa intre in casa in termen de 24 ore pentru a-l inlatura. Sponsorii vor acoperi $1 miliard din totalul bugetului operational.
vineri, 8 ianuarie 2010
Transportul public in perioada Olimpiadei
Citeam azi intr-un ziar ca autoritatea de transport din Lower Mainland, Translink, avertizeaza oamenii in legatura cu perioadele de asteptare in statiile de SkyTrain in perioada de 18 zile cat dureaza Olimpiada. Cand s-a lansat anul trecut Canada Line, care leaga aeroportul de Downtown, erau niste cozi imense. Era JALE. Noua ne-a luat aproape 4-5 ore sa ne ducem pana la aeroport si sa venim inapoi. Oricum Translink spunea ca aceste cozi sunt de asteptat in timpul perioadelor de varf de dimineata si intre 2 si 7 dupa-amiaza cand au loc majoritatea evenimentelor sportive si dupa 11:30 noaptea cand au loc ceremoniile de acordare a medaliilor.
Se asteapta ca populatia care foloseste transportul public sa creasca cu 33% in perioada Jocurilor Olimpice. De obicei in Vancouver locuiesc 500.000 de oameni, dar in timpul saptamanii, in fiecare zi lucratoare, vin 750.000 pe langa cei care locuiesc in Downtown. Deci populatia care ar putea sa vina in Downtown ar putea ajunge la un milion in fiecare zi. Vor sa acorde licente pentru mai multi artisti ambulanti pentru a intretine lumea, asa incat oamenii sa nu simta ca timpul trece greu.
Se asteapta ca populatia care foloseste transportul public sa creasca cu 33% in perioada Jocurilor Olimpice. De obicei in Vancouver locuiesc 500.000 de oameni, dar in timpul saptamanii, in fiecare zi lucratoare, vin 750.000 pe langa cei care locuiesc in Downtown. Deci populatia care ar putea sa vina in Downtown ar putea ajunge la un milion in fiecare zi. Vor sa acorde licente pentru mai multi artisti ambulanti pentru a intretine lumea, asa incat oamenii sa nu simta ca timpul trece greu.
joi, 7 ianuarie 2010
O melodie frumoasa
De mult caut melodia asta sa o descarc gratis de pe net, dar nu am reusit pana acum sa o gasesc. Pana la urma cred ca o cumpar de pe Amazon sau alt site de muzica. Formatia se numeste Si*Se, iar melodia "Sometimes".
miercuri, 6 ianuarie 2010
Hochei, sistemul sanitar
Aseara a avut loc finala la hochei din cadrul Campionatului Mondial de juniori de la Saskatoon din provincia Saskatchewan. Au ajuns in finala Canada si State Unite. Canada spera sa obtina al saselea titlu consecutiv, dar au luat bataie in prelungiri. Scorul final a fost 6-5. Asta e sportul. Dar cu cine am vorbit toti spera ca medalia de aur la Olimpiada la hochei va ramane in Canada. Pana la urma asta e sportul lor national, iar Jocurile Olimpice sunt in Canada.
Azi dimineata vorbeam cu o colega despre hochei si despre sistemul sanitar din America si din Canada. Desi in Canada astepti destul de mult pana iti vin niste rezultate de laborator pe care le-ai facut sa afli cauza unei afectiuni, totusi sistemul canadian este mult mai bun decat cel american. Imi povestea ca daca se duce pentru cateva zile in State intai isi ia o asigurare de calatorie de la BCAA pentru 15 zile sau mai putin. Plateste $100 si ceva, nu mai stiu exact, si este acoperita, chiar si in cazul unui accident de masina. Multi canadieni fac asta pentru ca nu vor sa-si asume un risc financiar atat de mare. In doua zile te poti trezi ca ai de platit $8000 sau chiar mai mult. Un fost coleg sau verisor de-al ei lucrase in State pentru Microsoft si avea 3 fetite, dintre care cea mai mica se nascuse acolo. Tipul asta ii povestea ei ca asigurarea medicala ii costa pe toti $1000 pe luna. Deci era o cheltuiala mare si pentru ei, desi lucra pentru Microsoft. Imi mai povestea de un unchi de-al ei care lucrase multi ani pentru o companie, care folosea serviciile unei companii de asigurari de sanatate de multi ani de zile. Ei bine, cei de la compania de asigurari, dint-o data, au luat decizia sa nu-l mai asigure pe nenea asta pentru ca, spuneau ei, ii face sa cheltuie prea multi bani cu el si deci este o cheltuiala prea mare pentru ei. Cand imi spunea lucrurile astea parca vedeam inca o data filmul lui Michael Moore, "Sicko", care analiza sistemul de sanatate american. In filmul asta se spunea ca daca nu te duci la spitalul care este detinut de firma ta de asigurari, aceasta nu-ti va plati spitalizarea la alt spital, desi tu le dai bani tocmai ca sa te asigure.
Colega asta imi povestea ca o prietena de-a ei era asistenta medicala impreuna cu sotul ei. Da, in Canada si America sunt si barbati care fac asemenea treaba atribuita in mod obisnuit femeilor. Femeia asta din State spunea ca sistemul american e mult mai bine pus la punct cu tehnologia decat cel canadian. Colega mea i-a zis ca poate asa o fi, dar oamenii in Canada nu-si pierd casa pentru a putea plati factura la spital, asa cum se intampla in State.
I-am mai spus ca eu nu m-as duce sa locuiesc in America si din cauza armelor. Regimul armelor din America e total diferit fata de cel din Canada. Aici nu ai voie deloc sa umbli cu o arma la tine. Imi povestea ca venea odata din State, acum multi ani, inainte de 9/11, iar langa ea era un tip care avea un pistol si asta se ducea la vanatoare in BC pentru ca, spunea el, nu vrea sa vaneze cu o pusca pentru ca un pistol iti cere mai multa dexteritate si indemanare. Idiot !!! Si colega mea era de acord. Cautati si filmul "Bowling for Columbine", facut tot de Michael Moore.
Azi dimineata vorbeam cu o colega despre hochei si despre sistemul sanitar din America si din Canada. Desi in Canada astepti destul de mult pana iti vin niste rezultate de laborator pe care le-ai facut sa afli cauza unei afectiuni, totusi sistemul canadian este mult mai bun decat cel american. Imi povestea ca daca se duce pentru cateva zile in State intai isi ia o asigurare de calatorie de la BCAA pentru 15 zile sau mai putin. Plateste $100 si ceva, nu mai stiu exact, si este acoperita, chiar si in cazul unui accident de masina. Multi canadieni fac asta pentru ca nu vor sa-si asume un risc financiar atat de mare. In doua zile te poti trezi ca ai de platit $8000 sau chiar mai mult. Un fost coleg sau verisor de-al ei lucrase in State pentru Microsoft si avea 3 fetite, dintre care cea mai mica se nascuse acolo. Tipul asta ii povestea ei ca asigurarea medicala ii costa pe toti $1000 pe luna. Deci era o cheltuiala mare si pentru ei, desi lucra pentru Microsoft. Imi mai povestea de un unchi de-al ei care lucrase multi ani pentru o companie, care folosea serviciile unei companii de asigurari de sanatate de multi ani de zile. Ei bine, cei de la compania de asigurari, dint-o data, au luat decizia sa nu-l mai asigure pe nenea asta pentru ca, spuneau ei, ii face sa cheltuie prea multi bani cu el si deci este o cheltuiala prea mare pentru ei. Cand imi spunea lucrurile astea parca vedeam inca o data filmul lui Michael Moore, "Sicko", care analiza sistemul de sanatate american. In filmul asta se spunea ca daca nu te duci la spitalul care este detinut de firma ta de asigurari, aceasta nu-ti va plati spitalizarea la alt spital, desi tu le dai bani tocmai ca sa te asigure.
Colega asta imi povestea ca o prietena de-a ei era asistenta medicala impreuna cu sotul ei. Da, in Canada si America sunt si barbati care fac asemenea treaba atribuita in mod obisnuit femeilor. Femeia asta din State spunea ca sistemul american e mult mai bine pus la punct cu tehnologia decat cel canadian. Colega mea i-a zis ca poate asa o fi, dar oamenii in Canada nu-si pierd casa pentru a putea plati factura la spital, asa cum se intampla in State.
I-am mai spus ca eu nu m-as duce sa locuiesc in America si din cauza armelor. Regimul armelor din America e total diferit fata de cel din Canada. Aici nu ai voie deloc sa umbli cu o arma la tine. Imi povestea ca venea odata din State, acum multi ani, inainte de 9/11, iar langa ea era un tip care avea un pistol si asta se ducea la vanatoare in BC pentru ca, spunea el, nu vrea sa vaneze cu o pusca pentru ca un pistol iti cere mai multa dexteritate si indemanare. Idiot !!! Si colega mea era de acord. Cautati si filmul "Bowling for Columbine", facut tot de Michael Moore.
luni, 4 ianuarie 2010
Trenurile de mare viteza
Ma pasioneaza economia. Imi place sa citesc stiri economice. In felul asta cred ca am o viziune mai clara asupra lucrurilor din jurul meu, si asta corelata cu istoria pe care am invatat-o la Iasi.
Citeam azi in ziarul de dimineata un editorial despre introducerea trenurilor de mare viteza in Statele Unite si in Europa, in special Marea Britanie. Stiu ca in Germania exista deja Maglevul, dar nu stiu daca este inca in stadiul de experiment sau este complet functional, dar la Shanghai s-a deschis cea mai lunga linie Maglev din lume. Ar trebui sa mai verific pe net. Oricum, ideea este ca trenurile de mare viteza pot reprezenta viitorul dezvoltarii economice din America de Nord asa cum sublinia si editorialistul acela. Spunea ca ministrul transporturilor din Marea Britanie declara ca doreste ca tara sa sa fie un pionier in folosirea trenurilor de mare viteza cu un cost scazut si folosit pe scara larga.
In Statele Unite, presedintele Obama a alocat $8 miliarde pentru asemenea proiecte. Proiectele lui Obama ar putea rivaliza cu proiectele de constructie de autostrazi din perioada interbelica, care au relansat economia americana dupa Marea Criza Economica. Editorialistul mai spunea ca Vancouverul ar putea profita de extinderea Cascadia Line spre nord, care ar trebui sa conecteze Portland si Seattle. Critica totusi liderii politici federali pentru ca nu au reusit sa vada noul trend din domeniul transporturilor. Ideea de a construi asemenea trenuri de mare viteza pe scara larga mi se pare o idee extraordinara.
Citeam azi in ziarul de dimineata un editorial despre introducerea trenurilor de mare viteza in Statele Unite si in Europa, in special Marea Britanie. Stiu ca in Germania exista deja Maglevul, dar nu stiu daca este inca in stadiul de experiment sau este complet functional, dar la Shanghai s-a deschis cea mai lunga linie Maglev din lume. Ar trebui sa mai verific pe net. Oricum, ideea este ca trenurile de mare viteza pot reprezenta viitorul dezvoltarii economice din America de Nord asa cum sublinia si editorialistul acela. Spunea ca ministrul transporturilor din Marea Britanie declara ca doreste ca tara sa sa fie un pionier in folosirea trenurilor de mare viteza cu un cost scazut si folosit pe scara larga.
In Statele Unite, presedintele Obama a alocat $8 miliarde pentru asemenea proiecte. Proiectele lui Obama ar putea rivaliza cu proiectele de constructie de autostrazi din perioada interbelica, care au relansat economia americana dupa Marea Criza Economica. Editorialistul mai spunea ca Vancouverul ar putea profita de extinderea Cascadia Line spre nord, care ar trebui sa conecteze Portland si Seattle. Critica totusi liderii politici federali pentru ca nu au reusit sa vada noul trend din domeniul transporturilor. Ideea de a construi asemenea trenuri de mare viteza pe scara larga mi se pare o idee extraordinara.
duminică, 3 ianuarie 2010
Arnold Schwarzenegger are simtul umorului
Guvernatorul Californiei a fost invitat la Jay Leno Show unde a zis ca nu mai are dreptul sa candideze pentru al treilea mandat de guvernator, dar mi-a placut ca spunea ca promoveaza masinile ecologice in fiecare saptamana in fata cladirii unde-si are sediul guvernatorul. Totusi mi-a placut ca are simtul umorului si desi a fost regizata faza, mi-a placut foarte mult.
vineri, 1 ianuarie 2010
Stim totul si parem ce nu suntem
Articolul asta l-am preluat de pe Ziare.com. Ziarista Ioana Ene este intr-adevar o ziarista, scrie cerebral si realist. Public aici articolul ei. Mi-a placut foarte mult. Sunt niste observatii atat de firesti si adevarate.
"La inceput de an, printre urari de bine si sperante, ar fi poate bine sa aruncam si o privire obiectiva catre noi. Cel putin doua sunt bolile perfide de mentalitate ale romanilor: lipsa dubiilor si obsesia aparentei.
Romanii pur si simplu stiu, in general fara sa fi citit, fara sa se fi documentat, fara ca macar sa fi intrebat, si, desigur, fara sa fi gandit. Cei mai multi se considera depozitarii de drept ai adevarurilor ultime, in general conspirationiste si autovictimizante.
Daca veti asculta discutiile de prin autobuze, de la coafor, in piata sau intre vecini in fata blocului, sau multe dintre postarile de pe forumuri, ele sunt pline de verdicte si certitudini fara fisura.
Formulari de tipul: "eu cred ca..." , "ma gandesc ca..." , "se pare ca...", "ma tem ca...", "suspectez ca...", "este posibil/probabil ca..." si altele asemenea sunt abolite in fata atotputerniciei certitudinii. Argumentele stiintifice sau logice se fac praf in fata doctului "lasa dom'le ca stim si noi!".
Iar cand, Doamne fereste!, vreun pardalnic de document sau orice alta proba nerusinata contrazice ceea ce stim nezdruncinat, genetic, avem o explicatie rapida. Nu, nu suficienta noastra, ci recursul la conspiratie: "Astia ne mint oricum!".
Si pentru ca stim foarte bine nici macar nu mai avem nevoie sa evoluam. Spre ce, cata vreme suntem deplini? Doar ca suntem victimele istoriei si ale unanitatii, suntem prea buni si, desigur, omniscienti si tocmai de aceea suntem atat de oprimati din cer, de pe pamant si chiar de sub el.
Cum nu prea avem dubii nici prin cap nu ne trece ca am putea fi, cu certitudinile noastre strivitoare si cealalta cohorta de defecte, principala sursa a necazurilor noastre.
Iar in Romania certitudinilor fata fisura, aparenta este regina. Nu conteaza ce esti, conteaza ce pari si, mai ales, ce se spune de despre tine. "Sa nu se zica..." si "sa nu se vada...". Ce conteza ca ai tarana intre degetele de la picioare, cat timp ele stau in pantof si nu se vede?
Adevarul? Un moft! Sinceritatea? Prostie si inadaptare! Ipocrizia? Dovada supremei inteligente!
Nu spunem ce gandim, ci doar ceea ce da bine intr-un anumit sistem de relatii. Zambim larg si ne periem vecinii si colegii, pentru ca imediat ce au intors spatele sa ii tocam marunt, ca pe zarzavatul din ciorba. Nu le-am spune in fata ce gandim, Doamne fereste!, nici picati cu ceara, sa nu se supere si sa stricam o relatie utila intemeiata, in mare masura pe un fals.
Si ne mai educam si copiii in acest spirit. De cate ori nu ati vazut parinti reprimand reactii spontane, oneste si firesti ale copiilor doar pentru ca ele sunt ca un fluierat in biserica minciunii sociale, in care nu conteaza ce gandesti cu adevarat, ci cat de bine maschezi ceea ce gandesti.
Copiii nu sunt educati in cultul sinceritatii si al reactivitatii in fata raului, ci al duplicitatii si reprimarii reflexelor cat se poate de corecte.
In mentalitatea aceasta pabugoasa, rusinos nu este ceea ce suntem, ci doar ceea ce parem. Scobitul in nas si in dinti e perfect acceptabil cat timp nu este in public.
Ne tradeaza pana si vocabularul. Acasa facem, in public efectuam. In familie mancam, in public servim (pe cine oare?). De multe ori insa, cadem in ridicolul unor cuvinte folosite absolut aiurea, dar, altminteri, ritos si tantos ca doar parem intelectuali.
Si in tara celor care stiu si par, cum sa nu aiba un succes nebun parvenitii, ipocritii, demagogii ? Ei se vor imputina pe cale naturala, inclusiv din politica, doar atunci cand vom incepe sa ne indoim, sa gandim si sa fim preocupati in primul rand de ceea ce suntem. Pana atunci, cu tot regretul, ei nu sunt decat produsele mentalitatii majoritare." (Ioana Ene, Ziare.com)
"La inceput de an, printre urari de bine si sperante, ar fi poate bine sa aruncam si o privire obiectiva catre noi. Cel putin doua sunt bolile perfide de mentalitate ale romanilor: lipsa dubiilor si obsesia aparentei.
Romanii pur si simplu stiu, in general fara sa fi citit, fara sa se fi documentat, fara ca macar sa fi intrebat, si, desigur, fara sa fi gandit. Cei mai multi se considera depozitarii de drept ai adevarurilor ultime, in general conspirationiste si autovictimizante.
Daca veti asculta discutiile de prin autobuze, de la coafor, in piata sau intre vecini in fata blocului, sau multe dintre postarile de pe forumuri, ele sunt pline de verdicte si certitudini fara fisura.
Formulari de tipul: "eu cred ca..." , "ma gandesc ca..." , "se pare ca...", "ma tem ca...", "suspectez ca...", "este posibil/probabil ca..." si altele asemenea sunt abolite in fata atotputerniciei certitudinii. Argumentele stiintifice sau logice se fac praf in fata doctului "lasa dom'le ca stim si noi!".
Iar cand, Doamne fereste!, vreun pardalnic de document sau orice alta proba nerusinata contrazice ceea ce stim nezdruncinat, genetic, avem o explicatie rapida. Nu, nu suficienta noastra, ci recursul la conspiratie: "Astia ne mint oricum!".
Si pentru ca stim foarte bine nici macar nu mai avem nevoie sa evoluam. Spre ce, cata vreme suntem deplini? Doar ca suntem victimele istoriei si ale unanitatii, suntem prea buni si, desigur, omniscienti si tocmai de aceea suntem atat de oprimati din cer, de pe pamant si chiar de sub el.
Cum nu prea avem dubii nici prin cap nu ne trece ca am putea fi, cu certitudinile noastre strivitoare si cealalta cohorta de defecte, principala sursa a necazurilor noastre.
Iar in Romania certitudinilor fata fisura, aparenta este regina. Nu conteaza ce esti, conteaza ce pari si, mai ales, ce se spune de despre tine. "Sa nu se zica..." si "sa nu se vada...". Ce conteza ca ai tarana intre degetele de la picioare, cat timp ele stau in pantof si nu se vede?
Adevarul? Un moft! Sinceritatea? Prostie si inadaptare! Ipocrizia? Dovada supremei inteligente!
Nu spunem ce gandim, ci doar ceea ce da bine intr-un anumit sistem de relatii. Zambim larg si ne periem vecinii si colegii, pentru ca imediat ce au intors spatele sa ii tocam marunt, ca pe zarzavatul din ciorba. Nu le-am spune in fata ce gandim, Doamne fereste!, nici picati cu ceara, sa nu se supere si sa stricam o relatie utila intemeiata, in mare masura pe un fals.
Si ne mai educam si copiii in acest spirit. De cate ori nu ati vazut parinti reprimand reactii spontane, oneste si firesti ale copiilor doar pentru ca ele sunt ca un fluierat in biserica minciunii sociale, in care nu conteaza ce gandesti cu adevarat, ci cat de bine maschezi ceea ce gandesti.
Copiii nu sunt educati in cultul sinceritatii si al reactivitatii in fata raului, ci al duplicitatii si reprimarii reflexelor cat se poate de corecte.
In mentalitatea aceasta pabugoasa, rusinos nu este ceea ce suntem, ci doar ceea ce parem. Scobitul in nas si in dinti e perfect acceptabil cat timp nu este in public.
Ne tradeaza pana si vocabularul. Acasa facem, in public efectuam. In familie mancam, in public servim (pe cine oare?). De multe ori insa, cadem in ridicolul unor cuvinte folosite absolut aiurea, dar, altminteri, ritos si tantos ca doar parem intelectuali.
Si in tara celor care stiu si par, cum sa nu aiba un succes nebun parvenitii, ipocritii, demagogii ? Ei se vor imputina pe cale naturala, inclusiv din politica, doar atunci cand vom incepe sa ne indoim, sa gandim si sa fim preocupati in primul rand de ceea ce suntem. Pana atunci, cu tot regretul, ei nu sunt decat produsele mentalitatii majoritare." (Ioana Ene, Ziare.com)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)