Uitarea trecutului şi refuzul prezentului

O alta analiza realista de la Deutsche Welle. Nu-mi vine a crede ca s-a ajuns pana aici.

"Uitam prea repede si prea de tot, iar asta a facut ca istoria sa ne poarte deseori pe apele ei tulburi ca pe niste frunze uscate. Un recent sondaj de opinie arata că daca Nicolae Ceausescu ar mai fi in viata si ar candida la presedintie alaturi de liderii partidelor de azi, 41% dintre romani l-ar vota.

Din acelaşi sondaj aflam ca 63% dintre romani considera ca inainte de 1989 se traia mai bine. Sunt raspunsuri halucinante, pe care sociologii ar trebui sa le analizeze cu toată seriozitatea. De fapt, dupa parerea mea, la un asemenea sondaj de opinie oamenii, in mod normal, nici nu ar fi trebuit sa raspunda.

Cum sa vrei sa votezi, fie şi ipotetic, in Romania anului 2010, cand suntem in NATO si in Uniunea Europeană, un fost dictator comunist, care a impus frica si teroarea, care ne-a tinut in frig, foame si ignoranta un sfert de secol ?

A fost cumva o farsa istorica atunci in decembrie 1989 cand milioane de oameni au iesit in strada pentru a scapa de Ceausescu ? Nu, farsa ne-am jucat-o noi singuri dupa caderea comunismului.

Am intrat in libertate fara ca cei mai mulţi dintre noi sa ne asumam partea noastra de vina. Am ramas aceiasi, desi realitatea ne cerea sa fim altfel. Ne-am pastrat mentalitatea de slujbasi la stat, in timp ce conducatorii politici ai statului ne trageau pe sfoară, pentru a-si hrani clientela politica.

Si cu toate acestea, eu nu cred ca cei mai multi dintre romani sunt nostalgici dupa Ceausescu si regimul comunist. In schimb, cred cu tărie ca cei mai multi dintre romani refuza prezentul. Criza prin care trecem ii face sa recurga la utopii dintre cele mai nastruşnice, de la fostul dictator pana la farseorul de la OTV Dan Diaconescu.

Sigur ca romanii sunt dezamagiti de clasa politica in ansamblul ei. In parte au dreptate, in parte sunt manipulati de trusturile de presa ai caror patroni vor cu orice pret sa contribuie la decredibilizarea si demolarea actualei puteri politice.

Dar multi dintre romani nu par sa fie dezamagiti si de ei insisi. Explicit, de faptul ca au contribuit la formarea acestei clase politice, nu din convingere, ci prin clientelismul ce ne caracterizeaza.

Am incurajat si dezvoltat un sistem corupt nu doar prin tacere, ci si prin participare directa. Am avut nevoie sa ne angajam odrasla intr-un post bugetar si am facut tot posibilul sa gasim usa care sa ni se deschida, evident contra cost. Am vrut sa primim fonduri europene pentru o afacere si am gasit omul potrivit. Am vrut afaceri privilegiate cu statul si le-am obtinut.

Problema e ca noi nu vedem decat coruptia la nivel inalt. Restul, in perceptia publica, nu este asumat coruptiei, ci "relatiei" pe care fiecare o poate avea cu cineva bine plasat intr-o functie si la care poate sa apeleze.

Acum, cand se pune problema unor mari restructurari bugetare, eu cred ca oamenii se tem si mai mult de prezent, pentru ca se tem ca sistemul de relatii s-ar putea sa nu mai functioneze ca pe roate."

Stiri din Romania

Azi ne-am dus sa vedem Alice in Tara Minunilor in 3D. A fost foarte frumos filmul. Sala a fost arhiplina. Dar nu despre asta este vorba. Azi vorbeam cu Ana ca de obicei si despre ce-am mai citit eu pe internet. Ea a spus ca nu a mai citit articole de la Craciun, pentru ca atunci cand intra pe site-ul de la Realitatea TV ii venea rau de la titlurile pe care le vedea. Am luat decizia de a nu mai citi stiri de pe site-urile de stiri din Romania. In fiecare dimineata cand ma trezeam, ma uitam sa vad ce s-a mai intamplat in Romania. Gata. Nu mai citesc nimic de acum inainte. Ganditi-va ca e ca decizia unui fumator care vrea sa se lase de fumat peste noapte. Sper sa nu ma apuc din nou de fumat. Urati-mi bafta. Nu ma mai intereseaza nimic din stirile politice din Romania. Poate o sa ma mai intereseze cele economice, dar nu cele politice. Inca ma mai gandesc la cele economice, dar inca nu pentru ca sunt mai profunde.

Trenurile de mare viteza

Ma pasioneaza economia. Imi place sa citesc stiri economice. In felul asta cred ca am o viziune mai clara asupra lucrurilor din jurul meu, si asta corelata cu istoria pe care am invatat-o la Iasi.

Citeam azi in ziarul de dimineata un editorial despre introducerea trenurilor de mare viteza in Statele Unite si in Europa, in special Marea Britanie. Stiu ca in Germania exista deja Maglevul, dar nu stiu daca este inca in stadiul de experiment sau este complet functional, dar la Shanghai s-a deschis cea mai lunga linie Maglev din lume. Ar trebui sa mai verific pe net. Oricum, ideea este ca trenurile de mare viteza pot reprezenta viitorul dezvoltarii economice din America de Nord asa cum sublinia si editorialistul acela. Spunea ca ministrul transporturilor din Marea Britanie declara ca doreste ca tara sa sa fie un pionier in folosirea trenurilor de mare viteza cu un cost scazut si folosit pe scara larga.

In Statele Unite, presedintele Obama a alocat $8 miliarde pentru asemenea proiecte. Proiectele lui Obama ar putea rivaliza cu proiectele de constructie de autostrazi din perioada interbelica, care au relansat economia americana dupa Marea Criza Economica. Editorialistul mai spunea ca Vancouverul ar putea profita de extinderea Cascadia Line spre nord, care ar trebui sa conecteze Portland si Seattle. Critica totusi liderii politici federali pentru ca nu au reusit sa vada noul trend din domeniul transporturilor. Ideea de a construi asemenea trenuri de mare viteza pe scara larga mi se pare o idee extraordinara.

Azi am avut un container de marfa, dar nu despre asta vreau sa scriu pentru ca nu e interesant deloc. Soferul era american si ma intreaba de unde sunt. Ii spun, iar el imi spune ca e din Texas. L-am intrebat daca e din Forth Worth sau Dallas, iar el imi spune ca sta la 140 km de Forth Worth. Interesant este ca nu mi-a spus distanta in mile, ci in km. L-am intrebat de ce ei masoara asa cand restul lumii masoara in km si kg. Mi-a zis ceva foarte interesant. Cica treptat trec la sistemul metric, in fiecare stat in parte, pentru ca atunci cand semnele iti spun distanta pana la nu stiu ce localitate este scrisa in mile si km. Ceea ce e foarte bine.

Din vorba-n vorba mi-a zis ca si-a vandut casa lui din California care avea doua dormitoare, doua bai si care avea o suprafata de 40 de ari si si-a cumparat casa asta in Texas care are 14 hectare, trei dormitoare, trei bai, o suprafata impadurita pe care are de gand sa o taie si sa-si faca iaz pentru pescuit. Cand mi-a spus toate astea m-am gandit la impactul recesiunii in diferite zone ale Americii. Probabil ca in Texas e mult mai grava decat in California, daca e sa iau numai cazul asta.

Recesiunea

N-as vrea sa scriu mesaje pesimiste aici, dar pana la urma asta e viata. Recesiunea se face din ce in ce mai simtita si la servici la mine. Desi vanzarile nu mai sunt cum erau anul trecut totusi se vinde iar magazinul merge, dar azi recesiunea a muscat mai dur. O colega de-a mea a fost concediata, dar nu din cauza performantelor ei, ci din cauza ca s-a luat decizia ca pozitia ei sa fie eliminata din structura magazinului. Era receiver, o cheama Corinne si lucra acolo de 3 ani. O sa mai vina la servici inca 2 saptamani, pentru ca asta nu este chiar o concediere, ci asa cum spun canadienii: "she has been laid off, not fired". Asa ca in situatia asta chiar daca ti se da preavizul mai poti veni la munca 2 saptamani sau 3 sau o luna (depinde de companie), iar in timpul asta iti cauti un job, iar daca nu iti gasesti poti sa primesti somaj o perioada de timp. Daca ai fost concediat (fired), atunci nu poti cere somaj.

Maine o sa vorbesc cu ea la servici, sa vad cum se simte, pentru ca este o colega foarte buna si o femeie foarte de treaba. Are 57 de ani, cred, iar la varsta ei sa ramai fara job, mai ales in timpurile astea, este foarte greu. Cealalta colega, Kelly, a plans dupa ce a plecat Corinne pentru ca se cunosc de atata timp si ii venea greu sa se obisnuiasca cu asta. Doar eu si cu Max am fost azi la servici la shipping, Hector a sunat ca este bolnav. Noi doi vorbeam despre ce s-a intamplat si pe amandoi ne luase cu friguri pe spate. Desi au nevoie de oameni in shipping, pentru ca nu pot sa faca nici o mutare in magazin fara noi, cred ca ar fi timpul sa vad si alte oportunitati. Nu de maine, dar daca se impute treaba trebuie sa ma gandesc la un plan de rezerva. Max a zis ca el incepe sa-si caute pentru ca are nevoie de un plan de rezerva in caz ca se intampla ceva. Intr-o economie cu adevarat capitalista ca asta trebuie sa stii sa te adaptezi repede, dar totusi, acum, cel mai bun job e acela pe care il ai, asa ca nu am de gand sa imi caut prea curand altceva. O sa iau bani de la firma asta pana cand o sa plec spre ceva mai bine platit sau cand o sa-mi spuna ei ca nu mai pot sa ma tina.