Eram la cumparaturi cu mama soacra. A venit in vizita la noi luna asta si am fost la cumparaturi. Ma rog, cumparaturi obisnuite. Eram la un magazin unde alegeam niste produse, iar langa noi era un nene, probabil indian, care ne-a auzit vorbind si ne-a intrebat daca suntem italieni. I-am zis ca suntem romani, dar limba noastra e foarte asemanatoare cu italiana si a zis ca e un accent foarte frumos. Nu stiu cat de bine vorbea el engleza si probabil ca a vrut sa spuna ca este o limba frumoasa. Amandoi ne-am simtit foarte bine sa auzim asta de la cineva pe care nu l-am vazut in viata noastra. Eu unul chiar m-am simtit mandru de ceea ce a spus omul acela. Cand auzi asa ceva de la un necunoscut cred ca ar trebui sa te simti mandru. Am mai spus ca mandria de a fi roman e la fel ca aceea (daca exista) de a fi german, polonez, japonez sau orice alta natie din lumea asta pentru ca esti unic pana la urma.
Nu trebuie sa cadem in panta aceea cum ca am avea o misiune istorica, ci sa credem ca suntem unici cu cultura si istoria noastra si de asemenea sa nu credem ca suntem mai buni decat altii pentru ca asta ar insemna sa fii infumurat. Nimeni nu apreciaza infumurarea.
De mult nu am mai citit poezia asta de Alexei Mateevici (poet basarabean):
Limba noastra
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
vineri, 30 iulie 2010
Canada trebuie sa fie un lider
Sau asa spune un nene care a scris un editorial in ziarul de ieri si in care se refera la drepturile omului si la "misiunea" Canadei de a interveni pentru apararea lor. Unul din "argumentele" lui este acela ca, dintre marile puteri, Canada este singura mare putere necoloniala. "Argumentul" lui suna cam asa "avem o responsabilitate ca tara unde drepturile omului sunt respectate sa facem tot ce putem pentru a aduce libertatea oamenilor din lume care traiesc sub totalitarism". Alte argumente ar mai fi: "Lumea deja crede ca Canada (scuzati cacofonia) inseamna respectarea drepturilor omului, iar acum este timpul ca noi sa dovedim ca putem fi politia mondiala a drepturilor omului." "Ca natiune trebuie sa cheltuim bani pentru a documenta si evidentia abuzurile impotriva drepturilor omului in toate tarile din lume."
De parca aici ar curge lapte si miere si si-au rezolvat toate problemele de aici. Vad la televizor campanii umanitare pentru ajutorarea copiilor din Africa, sa fie sponsorizati cu $30 pe luna ca sa poata aibe acces la educatie si hrana, dar doar la Craciun sau cand se mai trezeste vreun jurnalist canadienii raman socati ca au si aici copii care mor de foame. Cu astia ce faci ? Intai rezolva-ti problemele tale si apoi du-te la altii si rezolva-le si lor problemele.
Un alt argument ar fi ca "Canada nu are legaturi puternice cu regimuri dictatoriale". "Trebuie sa aratam acele tari unde femeile si homosexualii nu sunt acceptati ca egali". Cu femeile sunt de acord, dar cu poponarii ? Hai sa fim seriosi. Vorbeam intr-o zi cu un coleg de-al meu si am ajuns si la subiectul asta delicat. Si el era de acord (si are aproape 60 de ani) ca acordarea dreptului de a se casatori si de a adopta copii este o mare tampenie. Orice tratat de psihologie spune ca un copil creste normal cu o mama si un tata, cu un model matern si unul patern. Acum se accepta familiile alternative. S-a mers asa de departe cu respectarea drepturilor lor incat, mi-a spus colegul, atunci cand un primar din interiorul provinciei nu a vrut sa organizeze o parada a poponarilor a fost obligat in tribunal sa faca asta. Sunt sigur ca sunt multi canadieni precum colegul meu care gandesc asa, dar nimeni nu zice nimic pentru ca toti canadienii sunt draguti si politicosi si nu ar fi "politicos" sa refuzi pe cineva. Chiar si in materie de cereri aberante.
Domnul respectiv isi incheie articolul in felul asta: "daca Canada nu va interveni, sunt putine sanse ca altcineva va interveni pentru oprimatii din intreaga lume". Ce tampenie, sunt atatea tari in care drepturile omului sunt respectate: Franta, Marea Britanie, Germania, etc. O multime. Nu este numai Canada. Dar cand traiesti bine o viata intreaga fara griji ai impresia ca toata lumea gandeste ca tine si accepta ideile tale, chiar tampite. Ma gandesc la pustiul care a pus la dispozitia presei cele 90.000 de documente despre razboiul din Afganistan. Are 20 de ani si pana sa se duca in armata, avea impresia ca razboiul este doar in jocurile video si pe Facebook in Mafia Wars. Ei bine nu e chiar asa. Razboiul inseamna morti, victime nevinovate. Dar mai bine cititi postarile de pe blogul lui Traian Ungureanu. Dati click aici pentru prima parte si aici pentru partea a doua.
De parca aici ar curge lapte si miere si si-au rezolvat toate problemele de aici. Vad la televizor campanii umanitare pentru ajutorarea copiilor din Africa, sa fie sponsorizati cu $30 pe luna ca sa poata aibe acces la educatie si hrana, dar doar la Craciun sau cand se mai trezeste vreun jurnalist canadienii raman socati ca au si aici copii care mor de foame. Cu astia ce faci ? Intai rezolva-ti problemele tale si apoi du-te la altii si rezolva-le si lor problemele.
Un alt argument ar fi ca "Canada nu are legaturi puternice cu regimuri dictatoriale". "Trebuie sa aratam acele tari unde femeile si homosexualii nu sunt acceptati ca egali". Cu femeile sunt de acord, dar cu poponarii ? Hai sa fim seriosi. Vorbeam intr-o zi cu un coleg de-al meu si am ajuns si la subiectul asta delicat. Si el era de acord (si are aproape 60 de ani) ca acordarea dreptului de a se casatori si de a adopta copii este o mare tampenie. Orice tratat de psihologie spune ca un copil creste normal cu o mama si un tata, cu un model matern si unul patern. Acum se accepta familiile alternative. S-a mers asa de departe cu respectarea drepturilor lor incat, mi-a spus colegul, atunci cand un primar din interiorul provinciei nu a vrut sa organizeze o parada a poponarilor a fost obligat in tribunal sa faca asta. Sunt sigur ca sunt multi canadieni precum colegul meu care gandesc asa, dar nimeni nu zice nimic pentru ca toti canadienii sunt draguti si politicosi si nu ar fi "politicos" sa refuzi pe cineva. Chiar si in materie de cereri aberante.
Domnul respectiv isi incheie articolul in felul asta: "daca Canada nu va interveni, sunt putine sanse ca altcineva va interveni pentru oprimatii din intreaga lume". Ce tampenie, sunt atatea tari in care drepturile omului sunt respectate: Franta, Marea Britanie, Germania, etc. O multime. Nu este numai Canada. Dar cand traiesti bine o viata intreaga fara griji ai impresia ca toata lumea gandeste ca tine si accepta ideile tale, chiar tampite. Ma gandesc la pustiul care a pus la dispozitia presei cele 90.000 de documente despre razboiul din Afganistan. Are 20 de ani si pana sa se duca in armata, avea impresia ca razboiul este doar in jocurile video si pe Facebook in Mafia Wars. Ei bine nu e chiar asa. Razboiul inseamna morti, victime nevinovate. Dar mai bine cititi postarile de pe blogul lui Traian Ungureanu. Dati click aici pentru prima parte si aici pentru partea a doua.
miercuri, 28 iulie 2010
Uitarea trecutului şi refuzul prezentului
O alta analiza realista de la Deutsche Welle. Nu-mi vine a crede ca s-a ajuns pana aici.
"Uitam prea repede si prea de tot, iar asta a facut ca istoria sa ne poarte deseori pe apele ei tulburi ca pe niste frunze uscate. Un recent sondaj de opinie arata că daca Nicolae Ceausescu ar mai fi in viata si ar candida la presedintie alaturi de liderii partidelor de azi, 41% dintre romani l-ar vota.
Din acelaşi sondaj aflam ca 63% dintre romani considera ca inainte de 1989 se traia mai bine. Sunt raspunsuri halucinante, pe care sociologii ar trebui sa le analizeze cu toată seriozitatea. De fapt, dupa parerea mea, la un asemenea sondaj de opinie oamenii, in mod normal, nici nu ar fi trebuit sa raspunda.
Cum sa vrei sa votezi, fie şi ipotetic, in Romania anului 2010, cand suntem in NATO si in Uniunea Europeană, un fost dictator comunist, care a impus frica si teroarea, care ne-a tinut in frig, foame si ignoranta un sfert de secol ?
A fost cumva o farsa istorica atunci in decembrie 1989 cand milioane de oameni au iesit in strada pentru a scapa de Ceausescu ? Nu, farsa ne-am jucat-o noi singuri dupa caderea comunismului.
Am intrat in libertate fara ca cei mai mulţi dintre noi sa ne asumam partea noastra de vina. Am ramas aceiasi, desi realitatea ne cerea sa fim altfel. Ne-am pastrat mentalitatea de slujbasi la stat, in timp ce conducatorii politici ai statului ne trageau pe sfoară, pentru a-si hrani clientela politica.
Si cu toate acestea, eu nu cred ca cei mai multi dintre romani sunt nostalgici dupa Ceausescu si regimul comunist. In schimb, cred cu tărie ca cei mai multi dintre romani refuza prezentul. Criza prin care trecem ii face sa recurga la utopii dintre cele mai nastruşnice, de la fostul dictator pana la farseorul de la OTV Dan Diaconescu.
Sigur ca romanii sunt dezamagiti de clasa politica in ansamblul ei. In parte au dreptate, in parte sunt manipulati de trusturile de presa ai caror patroni vor cu orice pret sa contribuie la decredibilizarea si demolarea actualei puteri politice.
Dar multi dintre romani nu par sa fie dezamagiti si de ei insisi. Explicit, de faptul ca au contribuit la formarea acestei clase politice, nu din convingere, ci prin clientelismul ce ne caracterizeaza.
Am incurajat si dezvoltat un sistem corupt nu doar prin tacere, ci si prin participare directa. Am avut nevoie sa ne angajam odrasla intr-un post bugetar si am facut tot posibilul sa gasim usa care sa ni se deschida, evident contra cost. Am vrut sa primim fonduri europene pentru o afacere si am gasit omul potrivit. Am vrut afaceri privilegiate cu statul si le-am obtinut.
Problema e ca noi nu vedem decat coruptia la nivel inalt. Restul, in perceptia publica, nu este asumat coruptiei, ci "relatiei" pe care fiecare o poate avea cu cineva bine plasat intr-o functie si la care poate sa apeleze.
Acum, cand se pune problema unor mari restructurari bugetare, eu cred ca oamenii se tem si mai mult de prezent, pentru ca se tem ca sistemul de relatii s-ar putea sa nu mai functioneze ca pe roate."
"Uitam prea repede si prea de tot, iar asta a facut ca istoria sa ne poarte deseori pe apele ei tulburi ca pe niste frunze uscate. Un recent sondaj de opinie arata că daca Nicolae Ceausescu ar mai fi in viata si ar candida la presedintie alaturi de liderii partidelor de azi, 41% dintre romani l-ar vota.
Din acelaşi sondaj aflam ca 63% dintre romani considera ca inainte de 1989 se traia mai bine. Sunt raspunsuri halucinante, pe care sociologii ar trebui sa le analizeze cu toată seriozitatea. De fapt, dupa parerea mea, la un asemenea sondaj de opinie oamenii, in mod normal, nici nu ar fi trebuit sa raspunda.
Cum sa vrei sa votezi, fie şi ipotetic, in Romania anului 2010, cand suntem in NATO si in Uniunea Europeană, un fost dictator comunist, care a impus frica si teroarea, care ne-a tinut in frig, foame si ignoranta un sfert de secol ?
A fost cumva o farsa istorica atunci in decembrie 1989 cand milioane de oameni au iesit in strada pentru a scapa de Ceausescu ? Nu, farsa ne-am jucat-o noi singuri dupa caderea comunismului.
Am intrat in libertate fara ca cei mai mulţi dintre noi sa ne asumam partea noastra de vina. Am ramas aceiasi, desi realitatea ne cerea sa fim altfel. Ne-am pastrat mentalitatea de slujbasi la stat, in timp ce conducatorii politici ai statului ne trageau pe sfoară, pentru a-si hrani clientela politica.
Si cu toate acestea, eu nu cred ca cei mai multi dintre romani sunt nostalgici dupa Ceausescu si regimul comunist. In schimb, cred cu tărie ca cei mai multi dintre romani refuza prezentul. Criza prin care trecem ii face sa recurga la utopii dintre cele mai nastruşnice, de la fostul dictator pana la farseorul de la OTV Dan Diaconescu.
Sigur ca romanii sunt dezamagiti de clasa politica in ansamblul ei. In parte au dreptate, in parte sunt manipulati de trusturile de presa ai caror patroni vor cu orice pret sa contribuie la decredibilizarea si demolarea actualei puteri politice.
Dar multi dintre romani nu par sa fie dezamagiti si de ei insisi. Explicit, de faptul ca au contribuit la formarea acestei clase politice, nu din convingere, ci prin clientelismul ce ne caracterizeaza.
Am incurajat si dezvoltat un sistem corupt nu doar prin tacere, ci si prin participare directa. Am avut nevoie sa ne angajam odrasla intr-un post bugetar si am facut tot posibilul sa gasim usa care sa ni se deschida, evident contra cost. Am vrut sa primim fonduri europene pentru o afacere si am gasit omul potrivit. Am vrut afaceri privilegiate cu statul si le-am obtinut.
Problema e ca noi nu vedem decat coruptia la nivel inalt. Restul, in perceptia publica, nu este asumat coruptiei, ci "relatiei" pe care fiecare o poate avea cu cineva bine plasat intr-o functie si la care poate sa apeleze.
Acum, cand se pune problema unor mari restructurari bugetare, eu cred ca oamenii se tem si mai mult de prezent, pentru ca se tem ca sistemul de relatii s-ar putea sa nu mai functioneze ca pe roate."
marți, 27 iulie 2010
Boian, Alberta - Boian, Bucovina
Asta este numele primei si, cred, unicei asezari intemeiate de romani in Canada si care este situata in provincia Alberta. De ce vreau sa scriu despre localitatea asta ? Stiam ca romanii intemeiasera o asezare in Alberta si ca se numea Boian. Gasisem pe Wikipedia informatii despre ea, ca inca mai exista biserica romaneasca de acolo, ca este un muzeu romanesc in care este prezentata istoria romanilor din Boian. Am vrut sa scriu pentru ca am vazut un reportaj la o emisiune in limba romana de aici, Rompost TV, in care se vorbea despre ei. M-au impresionat foarte mult povestile oamenilor de acolo, pentru ca desi nu sunau asa, erau povesti de oameni care au venit intr-o tara unde au vrut un alt viitor. Pe la sfarsitul sec. al XIX-lea, romanii au fost scosi din iobagie in Imperiul Austro-Ungar, dar erau tarani liberi fara pamant. Stim cu totii ca menirea taranului este sa-si munceasca bucata lui de pamant, deci nu aveau un scop in viata.
Pe la sfarsitul sec. al XIX-lea dominionul Canadei urmarea sa colonizeze vestul Canadei cu fermieri europeni, iar ministrul emigrarii din Canada a ajuns si prin Bucovina in satul Boian. Acolo i-a convins pe unii tarani sa vina in Canada unde ar fi primit o bucata de pamant (in jur de 63 ha) pe care l-ar fi muncit. Taxa anuala era de $10/an, iar dupa 3 ani deveneau proprietari cu drepturi depline.
Urmasii primilor romani ajunsi in Canada povesteau cum parintii lor au muncit din greu pamantul primit pentru a le oferi copiilor lor ce aveau nevoie. Un batran spunea ca in familie au fost 14 copii, iar el era printre ultimii, iar acum avea in jur de 70 de ani. Imi placea de el pentru ca inca vorbea limba romana foarte bine. Nu o vorbea perfect (dar cine o vorbeste perfect ?), dar intelegeai foarte bine ce spunea (pana la urma asta conteaza intr-o limba, sa intelegi ce spune cel din fata ta). Tatal sau nu dorea sa se duca in armata austro-ungara, iar tatal sau i-a spus ca mai bine ar fi sa plece, sa-l stie bine in alta parte, decat sa-l stie mort in nu stiu ce razboi. A preferat sa plece. A ajuns cu greu la Halifax, in provincia Nova Scotia, acolo a muncit diverse joburi, dar a auzit ca niste romani infiintasera o asezare in Alberta si a plecat acolo.
O alta femeie in jur de 60 de ani povestea cu mandrie despre familia ei si despre ce a fost invata acolo. Nu vorbea deloc romaneste, singurul cuvant romanesc pe care il pronunta era "bunica". Isi amintea cu dragoste de bunica, care o invatase sa faca oua incondeiate, care framantase pana la 85 de ani painea. Era mandra de traditiile pe care le avea in familie, chiar daca era la a patra generatie de romani in Canada, era mandra de traditia ei ortodoxa si si-a crescut si cei doi copii ai ei in acelasi spirit. Spunea ca se simtea mult mai implinita din aceasta cauza pentru ca a avut ocazia, copil fiind, sa compare traditiile superficiale ale englezilor si ale familiei sale. De aceea simtea ca viata ei are sens si are un drum in viata. O alta femeie spunea ca bunica ei venise in Canada vaduva cu sase copii si si-a crescut copiii si a avut grija si de nepoteii ei. A muncit pamantul si le-a pus copiilor mancare pe masa. Un alt barbat spunea ca bunicul sau venise pe jos de pe coasta de est a Canadei pana in Boian, Alberta pe jos doar ca sa economiseasca $14 (la vremea aceea erau bani frumosi). Ganditi-va ca e ca si cum ai traversa un teritoriu mai mare decat Europa pe jos.
Mi-au placut povestile astea pentru erau despre putere, vointa, mandrie, greutati indurate, toate spuse cu modestie si cu un firesc care pe mine m-au facut sa-i admir foarte mult. Am mai spus si alta data ca nu trebuie sa-ti afisezi mandria de a fi roman pe toate drumurile, e de ajuns sa o ai in sinea ta. Nu trebuie sa te lauzi cu realizarile tale, ci trebuie sa muncesti temeinic, sa ai vointa sa treci peste greutati si sa nu-ti pierzi speranta.
Pe la sfarsitul sec. al XIX-lea dominionul Canadei urmarea sa colonizeze vestul Canadei cu fermieri europeni, iar ministrul emigrarii din Canada a ajuns si prin Bucovina in satul Boian. Acolo i-a convins pe unii tarani sa vina in Canada unde ar fi primit o bucata de pamant (in jur de 63 ha) pe care l-ar fi muncit. Taxa anuala era de $10/an, iar dupa 3 ani deveneau proprietari cu drepturi depline.
Urmasii primilor romani ajunsi in Canada povesteau cum parintii lor au muncit din greu pamantul primit pentru a le oferi copiilor lor ce aveau nevoie. Un batran spunea ca in familie au fost 14 copii, iar el era printre ultimii, iar acum avea in jur de 70 de ani. Imi placea de el pentru ca inca vorbea limba romana foarte bine. Nu o vorbea perfect (dar cine o vorbeste perfect ?), dar intelegeai foarte bine ce spunea (pana la urma asta conteaza intr-o limba, sa intelegi ce spune cel din fata ta). Tatal sau nu dorea sa se duca in armata austro-ungara, iar tatal sau i-a spus ca mai bine ar fi sa plece, sa-l stie bine in alta parte, decat sa-l stie mort in nu stiu ce razboi. A preferat sa plece. A ajuns cu greu la Halifax, in provincia Nova Scotia, acolo a muncit diverse joburi, dar a auzit ca niste romani infiintasera o asezare in Alberta si a plecat acolo.
O alta femeie in jur de 60 de ani povestea cu mandrie despre familia ei si despre ce a fost invata acolo. Nu vorbea deloc romaneste, singurul cuvant romanesc pe care il pronunta era "bunica". Isi amintea cu dragoste de bunica, care o invatase sa faca oua incondeiate, care framantase pana la 85 de ani painea. Era mandra de traditiile pe care le avea in familie, chiar daca era la a patra generatie de romani in Canada, era mandra de traditia ei ortodoxa si si-a crescut si cei doi copii ai ei in acelasi spirit. Spunea ca se simtea mult mai implinita din aceasta cauza pentru ca a avut ocazia, copil fiind, sa compare traditiile superficiale ale englezilor si ale familiei sale. De aceea simtea ca viata ei are sens si are un drum in viata. O alta femeie spunea ca bunica ei venise in Canada vaduva cu sase copii si si-a crescut copiii si a avut grija si de nepoteii ei. A muncit pamantul si le-a pus copiilor mancare pe masa. Un alt barbat spunea ca bunicul sau venise pe jos de pe coasta de est a Canadei pana in Boian, Alberta pe jos doar ca sa economiseasca $14 (la vremea aceea erau bani frumosi). Ganditi-va ca e ca si cum ai traversa un teritoriu mai mare decat Europa pe jos.
Mi-au placut povestile astea pentru erau despre putere, vointa, mandrie, greutati indurate, toate spuse cu modestie si cu un firesc care pe mine m-au facut sa-i admir foarte mult. Am mai spus si alta data ca nu trebuie sa-ti afisezi mandria de a fi roman pe toate drumurile, e de ajuns sa o ai in sinea ta. Nu trebuie sa te lauzi cu realizarile tale, ci trebuie sa muncesti temeinic, sa ai vointa sa treci peste greutati si sa nu-ti pierzi speranta.
vineri, 23 iulie 2010
Nimic nou sub soare
Decat poate faptul ca am zis ca o sa citesc mai cu atentie stirile economice, pentru ca aseara m-am uitat la o dezbatere la televizor si erau acolo doi profesori de politologie de la niste universitati canadiene care spuneau ca exista spectrul unei noi recesiuni dupa cea de anul trecut. Si Banca Canadei a spus ca economia va creste mai incet, dar va creste, iar numarul de joburi create nu va fi la fel de mare pe cat s-au asteptat. Oricum trebuie sa mai iau cartea aia de economie sa ma mai uit pe ea, ca sa mai inteleg si eu mai bine amanuntele astea economice, mai ales modul in care se stabileste dobanda de referinta si legatura ei cu inflatia si cresterea economica. Deci trebuie sa ne gandim cum sa facem sa mai punem niste bani deoparte pentru zile negre.
Probabil ca am fost plictisit de nu am mai scris nimic pe blog. Pana la urma nu trebuie sa scriu ca sa aiba oamenii ce citi, ci il scriu doar daca eu am ceva de spus. Momentan nu am nimic de spus. Am mai citit stirile din tara si, din cate imi dau seama, e rau. Peste criza economica, care nu exista in timpul alegerilor, dar care a aparut ca prin minune dupa alegeri, vine si criza politica. Se doreste demiterea sau suspendarea presedintelui. Nu conteaza ce simpatii politice ai, dar sa faci asa ceva in timpul unei crize economice e reteta sigura pentru haos in tara. Imi aduc aminte ca dictaturile de dreapta sau de stanga din perioada interbelica au aparut in asemenea momente, cand democratia era lovita din toate partile, iar democratiile fragile s-au prabusit. Exemple ar fi Germania, Romania, Ungaria, Spania, s.a.m.d.. Da, ar putea spune unii, exista Uniunea Europeana acum care este un garant al democratiei, dar, spun eu, depinde de ce fel de oameni ajung in fruntea guvernelor si ce planuri au. Citeam niste articole pe blogul lui Vladimir Tismaneanu, care poarta o polemica cu un alt intelectual, care, mai nou, are din nou simpatii marxiste. VT spunea ca este periculos sa uiti consecintele marxismului si comunismului, dupa cate nenorociri a adus in lume. Sunt total de acord cu el.
Oamenii au inceput sa aiba din ce in ce mai mult nostalgii dupa perioada comunista, cand "aveau siguranta jobului, siguranta locuintei, a zilei de maine". Multi spun asta pentru ca economia romaneasca pe vremea comunistilor, ca orice economie comunista, era partial izolata de economia mondiala, nu integrata, iar regulile economiei normale nu prea se aplicau. Ma intreb oare cum ar fi sa se revina acum la comunism, iar oamenii sa nu aiba deloc libertatea cuvantului, sa nu poata iesi in strada pentru ca apoi sa fie arestati, de exemplu, pentru atentat la siguranta statului din cauza ca au protestat pentru ca nu au ce sa le puna pe masa copiilor. Atunci isi vor da seama ca era mai bine "inainte". Sau ziaristii, care nu vor avea voie sa scrie despre abuzuri ? Uitati-va la fostele republici sovietice. In Azerbaidjan, de exemplu, nici un ziarist nu are voie sa scrie despre coruptia de la nivel inalt, iar daca o face este persecutat, iar daca vrea sa plece din tara i se pun piedici, cum am citit pe blogul Around the Black Sea. Nu spun ca nu trebuie criticata situatia din tara, daca ea se cere criticata, dar tot timpul am fost adeptul criticii constructive, chiar daca, uneori, mai cad si eu in panta criticii nihiliste. Sunt si eu om.
Probabil ca am fost plictisit de nu am mai scris nimic pe blog. Pana la urma nu trebuie sa scriu ca sa aiba oamenii ce citi, ci il scriu doar daca eu am ceva de spus. Momentan nu am nimic de spus. Am mai citit stirile din tara si, din cate imi dau seama, e rau. Peste criza economica, care nu exista in timpul alegerilor, dar care a aparut ca prin minune dupa alegeri, vine si criza politica. Se doreste demiterea sau suspendarea presedintelui. Nu conteaza ce simpatii politice ai, dar sa faci asa ceva in timpul unei crize economice e reteta sigura pentru haos in tara. Imi aduc aminte ca dictaturile de dreapta sau de stanga din perioada interbelica au aparut in asemenea momente, cand democratia era lovita din toate partile, iar democratiile fragile s-au prabusit. Exemple ar fi Germania, Romania, Ungaria, Spania, s.a.m.d.. Da, ar putea spune unii, exista Uniunea Europeana acum care este un garant al democratiei, dar, spun eu, depinde de ce fel de oameni ajung in fruntea guvernelor si ce planuri au. Citeam niste articole pe blogul lui Vladimir Tismaneanu, care poarta o polemica cu un alt intelectual, care, mai nou, are din nou simpatii marxiste. VT spunea ca este periculos sa uiti consecintele marxismului si comunismului, dupa cate nenorociri a adus in lume. Sunt total de acord cu el.
Oamenii au inceput sa aiba din ce in ce mai mult nostalgii dupa perioada comunista, cand "aveau siguranta jobului, siguranta locuintei, a zilei de maine". Multi spun asta pentru ca economia romaneasca pe vremea comunistilor, ca orice economie comunista, era partial izolata de economia mondiala, nu integrata, iar regulile economiei normale nu prea se aplicau. Ma intreb oare cum ar fi sa se revina acum la comunism, iar oamenii sa nu aiba deloc libertatea cuvantului, sa nu poata iesi in strada pentru ca apoi sa fie arestati, de exemplu, pentru atentat la siguranta statului din cauza ca au protestat pentru ca nu au ce sa le puna pe masa copiilor. Atunci isi vor da seama ca era mai bine "inainte". Sau ziaristii, care nu vor avea voie sa scrie despre abuzuri ? Uitati-va la fostele republici sovietice. In Azerbaidjan, de exemplu, nici un ziarist nu are voie sa scrie despre coruptia de la nivel inalt, iar daca o face este persecutat, iar daca vrea sa plece din tara i se pun piedici, cum am citit pe blogul Around the Black Sea. Nu spun ca nu trebuie criticata situatia din tara, daca ea se cere criticata, dar tot timpul am fost adeptul criticii constructive, chiar daca, uneori, mai cad si eu in panta criticii nihiliste. Sunt si eu om.
luni, 19 iulie 2010
joi, 15 iulie 2010
"Convertirea" mea
Sau mai bine spus, incercarea de convertire. Veneam ieri de la servici, dar din cauza ca aveam timp nu alergam dupa autobuz. Probabil ca sub linia de SkyTrain de unde iau eu autobuzul ca sa ma duc acasa este un punct in care vin diversi sectanti si tin predici (am mai postat niste poze odata despre un idiot care tipa la niste megafoane dintr-un camion). Sotia a fost surprinsa sa vada odata un "predicator" la Granville care tipa cat il tinea gura: "Remember about Jesus !". Poate ca in Canada, pentru oameni care nu au nici o treaba cu religia si cu dusul la biserica ar merge, dar pentru unii ca noi, nu prea tine, pentru ca stim de unde venim si cine suntem.
Dar sa revin. Mergeam spre autobuz si doi tineri, studenti probabil (sau nu), vin spre mine si ma intreaba daca am timp sa vorbesc cu ei, pentru ca sunt studenti la nu stiu ce academie si au o prezentare de facut. Mi s-a parut ciudat ca niste studenti fac o prezentare pe strada, dar mai aveam vreo 3 minute pana pleca autobuzul asa ca am zis sa-i ascult. Ma intreaba daca am auzit de crestinism. In momentul ala le-am zis ca trebuie sa plec; imi dadusem seama ca sunt niste predicatori. Atunci baiatul a vrut sa ma mai intrebe inca ceva. Intrebarea era, intr-o traducere libera: "Ati auzit de Maica Preacurata ?" (Heavenly Mother). I-am zis ca da, pentru ca si eu sunt crestin si am plecat. Oricum nu aveam timp pentru tampeniile lor. Si oricum le-as fi dat ceata daca era sa ma angajez intr-o discutie despre istoria crestinismului cu ei.
Cand mergeam cu autobuzul m-am gandit la asta si mi-am adus aminte ca au fost romani care s-au convertit la una dintre aceste secte din cauza ca acestea le-au promis ajutor financiar. Iar cei care au facut asta erau mai ales singuri, care nu si-au gasit job aici sau care au fost concediati si nu si-au gasit job foarte repede. Am mai zis si alta data: unii au noroc si-si gasesc job repede, altii isi gasesc de lucru dupa mult timp. M-am mai gandit si la faptul ca aceste "biserici" nu au metode tocmai crestinesti ca sa converteasca sau sa atraga oamenii la ei. Cand a aparut crestinismul in antichitate, nu se dadeau bani oamenilor pentru a veni spre crestinism.
Ma mai gandeam ca acum aceste secte ar fi considerate erezii. Asa s-a intamplat si cu protestantismul luteran cand a aparut in secolul al XVI-lea, dar din cauza ca a fost sustinut, din interese politice, de principii germani a avut succes. A mai aparut si din cauza ca Biserica Catolica era corupta. In ziua de azi, din cauza libertatiii de exprimare, toti au voie sa spuna orice si toti au dreptate. Cand spun astea ma gandesc si conservatorii americani, care sunt fata cealalta a extremismului religios, asa cum au fost legionarii in perioada interbelica cand puneau un accent foarte mare pe ortodoxism.
Dar sa revin. Mergeam spre autobuz si doi tineri, studenti probabil (sau nu), vin spre mine si ma intreaba daca am timp sa vorbesc cu ei, pentru ca sunt studenti la nu stiu ce academie si au o prezentare de facut. Mi s-a parut ciudat ca niste studenti fac o prezentare pe strada, dar mai aveam vreo 3 minute pana pleca autobuzul asa ca am zis sa-i ascult. Ma intreaba daca am auzit de crestinism. In momentul ala le-am zis ca trebuie sa plec; imi dadusem seama ca sunt niste predicatori. Atunci baiatul a vrut sa ma mai intrebe inca ceva. Intrebarea era, intr-o traducere libera: "Ati auzit de Maica Preacurata ?" (Heavenly Mother). I-am zis ca da, pentru ca si eu sunt crestin si am plecat. Oricum nu aveam timp pentru tampeniile lor. Si oricum le-as fi dat ceata daca era sa ma angajez intr-o discutie despre istoria crestinismului cu ei.
Cand mergeam cu autobuzul m-am gandit la asta si mi-am adus aminte ca au fost romani care s-au convertit la una dintre aceste secte din cauza ca acestea le-au promis ajutor financiar. Iar cei care au facut asta erau mai ales singuri, care nu si-au gasit job aici sau care au fost concediati si nu si-au gasit job foarte repede. Am mai zis si alta data: unii au noroc si-si gasesc job repede, altii isi gasesc de lucru dupa mult timp. M-am mai gandit si la faptul ca aceste "biserici" nu au metode tocmai crestinesti ca sa converteasca sau sa atraga oamenii la ei. Cand a aparut crestinismul in antichitate, nu se dadeau bani oamenilor pentru a veni spre crestinism.
Ma mai gandeam ca acum aceste secte ar fi considerate erezii. Asa s-a intamplat si cu protestantismul luteran cand a aparut in secolul al XVI-lea, dar din cauza ca a fost sustinut, din interese politice, de principii germani a avut succes. A mai aparut si din cauza ca Biserica Catolica era corupta. In ziua de azi, din cauza libertatiii de exprimare, toti au voie sa spuna orice si toti au dreptate. Cand spun astea ma gandesc si conservatorii americani, care sunt fata cealalta a extremismului religios, asa cum au fost legionarii in perioada interbelica cand puneau un accent foarte mare pe ortodoxism.
luni, 12 iulie 2010
Un meci frumos
Stiu ca vor fi voci care nu vor fi de acord cu mine, dar pana la urma asta este fotbalul. Ai voie sa nu fii de acord cu ceilalti. Dupa parerea mea a fost un meci frumos, chiar daca a lipsit abundenta golurilor, dar ambele echipe au avut stiluri asemanatoare. Am spus intr-o postare anterioara ca eram impartit aproape in doua pentru ambele echipe, dar olandezii au jucat foarte urat. Da, si spaniolii au cazut in situatii in care nu se putea cere fault, dar nu as merge pana acolo incat sa aduc in discutie "conspiratia arbitrilor", desi Howard Webb a scapat meciul din mana acordand atatea cartonase galbene si unul rosu. Alegerea lui Webb a fost una gresita din partea FIFA. Erau si alte solutii. Cand l-am vazut pe arbitrul japonez in echipa am crezut ca el va arbitra desi stiam ca Webb va arbitra, dar nu a fost sa fie. El arbitrase mult mai bine la acest Campionat Mondial.
Caracatita Paul a fost scoasa la pensie, nu va mai prezice nici un rezultat la nici un eveniment, fie el sportiv sau politic. M-a bucurat sa vad Spania campioana mondiala. Au fost pentru prima data intr-o finala de Campionat Mondial si au castigat. Aveau tricourile de campioni gata pregatite, cu steaua deasupra stemei de pe tricouri. A fost si este cea mai buna generatie din istoria fotbalului spaniol. Am avut incredere mai ales in Iker Casillas, care de acum, cred, va fi numit "San Iker", cum deja este numit, dar va capata o cu totul alta semnificatie. Acum are 28 de ani. Il remarcasem de cand avea 19 ani si apara poarta Realului. Am fost surprins sa vad la un moment dat ca nu mai este titular la Real Madrid, dar uite ca cei buni ajung intotdeauna acolo unde trebuie. Cel mai frumos moment de dupa castigarea titlului a fost acela in care Iker Casillas a sarutat-o pe iubita lui, reportera la o televiziune spaniola. Le-a multumit parintilor si fratelui sau, iar apoi nu si-a putut stapani lacrimile si le-a multumit prietenilor si, mai ales, iubitei sale. Si eu as fi facut la fel daca eram in locul lui. O ai pe iubita ta in fata ta in unul din cele mai frumoase momente din viata ta si sa nu o saruti ?
Mi-a placut ca a doua zi au fost primiti de regele Juan Carlos si au facut poza de gala care va ramane in istorie. Nu a fost un Campionat Mondial extraordinar, cu atatea echipe africane care nu au confirmat deloc, ci doar Ghana. A avut foarte mult probleme de arbitraj, una din cele mai importante decizii fiind golul anulat al lui Lampard. Nu se stie ce va fi in Brazilia in 2014, care acum se pare ca are probleme cu organizarea. Stadioane neterminate, probleme cu alocarea banilor de la guvernul brazilian, etc. Vom vedea atunci.
P.S. Am citit in ziar ca pana si Johann Cruyff a zis ca olandezii au jucat prea dur si nu aveau vointa de a intra in posesia mingii. Desi nu a spus-o cred ca si el a fost de acord ca olandezii nu au meritat sa castige titlul mondial.
Caracatita Paul a fost scoasa la pensie, nu va mai prezice nici un rezultat la nici un eveniment, fie el sportiv sau politic. M-a bucurat sa vad Spania campioana mondiala. Au fost pentru prima data intr-o finala de Campionat Mondial si au castigat. Aveau tricourile de campioni gata pregatite, cu steaua deasupra stemei de pe tricouri. A fost si este cea mai buna generatie din istoria fotbalului spaniol. Am avut incredere mai ales in Iker Casillas, care de acum, cred, va fi numit "San Iker", cum deja este numit, dar va capata o cu totul alta semnificatie. Acum are 28 de ani. Il remarcasem de cand avea 19 ani si apara poarta Realului. Am fost surprins sa vad la un moment dat ca nu mai este titular la Real Madrid, dar uite ca cei buni ajung intotdeauna acolo unde trebuie. Cel mai frumos moment de dupa castigarea titlului a fost acela in care Iker Casillas a sarutat-o pe iubita lui, reportera la o televiziune spaniola. Le-a multumit parintilor si fratelui sau, iar apoi nu si-a putut stapani lacrimile si le-a multumit prietenilor si, mai ales, iubitei sale. Si eu as fi facut la fel daca eram in locul lui. O ai pe iubita ta in fata ta in unul din cele mai frumoase momente din viata ta si sa nu o saruti ?
Mi-a placut ca a doua zi au fost primiti de regele Juan Carlos si au facut poza de gala care va ramane in istorie. Nu a fost un Campionat Mondial extraordinar, cu atatea echipe africane care nu au confirmat deloc, ci doar Ghana. A avut foarte mult probleme de arbitraj, una din cele mai importante decizii fiind golul anulat al lui Lampard. Nu se stie ce va fi in Brazilia in 2014, care acum se pare ca are probleme cu organizarea. Stadioane neterminate, probleme cu alocarea banilor de la guvernul brazilian, etc. Vom vedea atunci.
P.S. Am citit in ziar ca pana si Johann Cruyff a zis ca olandezii au jucat prea dur si nu aveau vointa de a intra in posesia mingii. Desi nu a spus-o cred ca si el a fost de acord ca olandezii nu au meritat sa castige titlul mondial.
sâmbătă, 10 iulie 2010
Importanta fotbalului
Cititi postarea asta in timp ce ascultati melodia aceasta superba de pe coloana sonora a filmului "Forrest Gump". Unul din filmele mele favorite. Daca o terminati de citit inante de a se termina melodia, atunci ascultati-o in continuare.
Asculta mai multe audio Muzica
Oare cine va castiga azi ? Spania sau Olanda ? Cred ca merg pe mana Spaniei in proportie de 50,1%, dar nu din cauza ca si caracatita Paul, care a scapat de la tigaie pentru moment, a "prezis" victoria Spaniei impotriva Olandei, asa cum spusese si despre victoria Germaniei impotriva Uruguay-ului. Cred ca Spania are mai multe sanse sa castige, pentru ca au un joc mult mai bine legat decat Olanda, dar si olandezii joaca foarte bine. Spaniolii au rabdarea de a demonta jocul adversarului si apoi de a castiga cu 1-0. Nu conteaza cum il castiga atat timp cat meciul e castigat. Nu stiu daca meciul de azi va fi un meci captivant asa cum a fost cel dintre Germania si Uruguay. Cand am vazut meciul asta mi-am dat seama de ce Spania a castigat in fata Germaniei. Spaniolii au un joc pe spatii mici, dintr-o singura pasa, fara prea multe artificii fotbalistice. Germanii joaca pe spatii largi, in viteza si au nevoie sa-si creeze acele spatii, dar nu au nici o sansa in fata unei echipe care nu-i lasa sa se dezvolte. Uruguay-ul este o echipa care i-a lasat pe germani sa se dezvolte si astfel au pierdut. Totusi si Uruguay-ul este o echipa asemanatoare Germaniei, dar cu un potential mai mic.
Olanda este o echipa croita asemeni Germaniei, cu un joc pragmatic, dar nu identic cu cel al Germaniei. De aceea cred ca maine va castiga Spania. Ar fi o performanta extraordinara pentru Spania. Pentru prima data in finala Campionatului Mondial si obtinerea trofeului. Cupa Mondiala are si o alta semnficatie. Fotbalul este foarte important pentru o natiune care traieste numai pentru acest sport si isi croieste o parte din viata sociala in jurul unei victorii sau a unei infrangeri. Citeam pe internet ca daca Olanda va castiga PIB-ul va creste cu 0,5%, deci va fi o crestere destul de semnificativa in urma unui eveniment atat de mic precum un meci de fotbal care dureaza o ora si jumatate. Victoriile aduc o stare de optimism in cadrul societatii, iar infrangerile, bineinteles, o stare de pesimism. Dupa parerea mea, nu cred ca pesimismul va avea o durata lunga, dar optimismul si speranta aparute dupa o victorie ca aceea din finala unui Campionat Mondial vor avea o viata lunga. Un exemplu foarte bun ar fi victoria Germaniei Federale in fata Ungariei in finala din 1954. Germania tocmai se refacea dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar victoria a facut sa se dezvolte fotbalul german. Au aparut scoli de juniori in jurul cluburilor de fotbal, care au dat valorile de mai tarziu. Poate si economia germana a avut de castigat de pe urma acelei victorii, dandu-le germanilor un sentiment de incredere in fortele proprii si puterea de a-si reveni din infrangere si de a creste mai mult decat fusesera vreodata.
Stau si mi-aduc aminte de anii in care echipa Romaniei avea acele rezultate extraodinare, iar toti romanii erau adunati in jurul televizoarelor pentru a urmari meciurile si sustineau echipa nationala cu tot sufletul. Ce voi spune vor fi doar parerile personale si oricine poate sa nu fie de acord cu mine. Atunci oamenii parca aveau alta atitudine fata de viata si fata de ceea ce era in jurul lor. Erau mult mai siguri pe ei, unii erau chiar aroganti, dar cel putin aveau speranta. Aveau incredere in fortele proprii, dar nu era cineva care sa canalizeze acele energii, care s-au irosit fara rost. Iar cand spun "cineva" nu ma refer la o persoana pentru ca nu cred in "omul providential", ci ma refer la o elita care sa traseze liniile mari si care apoi sa fie completate de planuri facute inteligent. In Spania, ca peste tot in Europa, este recesiune, dar poate ca daca spaniolii vor castiga va insemna ceva mult mai mult pentru ei pentru a-si reveni din recesiune si pentru a se salva de iminenta falimentului national, pentru a nu ajunge in situatia Greciei. Tot ce vreau sa spun este ca uneori este nevoie de un asemenea eveniment, un branci, un ghiont, pentru a da avant unei natiuni de a se ridica mai sus. Noi poate am avut acel moment si l-am pierdut.
Asculta mai multe audio Muzica
Oare cine va castiga azi ? Spania sau Olanda ? Cred ca merg pe mana Spaniei in proportie de 50,1%, dar nu din cauza ca si caracatita Paul, care a scapat de la tigaie pentru moment, a "prezis" victoria Spaniei impotriva Olandei, asa cum spusese si despre victoria Germaniei impotriva Uruguay-ului. Cred ca Spania are mai multe sanse sa castige, pentru ca au un joc mult mai bine legat decat Olanda, dar si olandezii joaca foarte bine. Spaniolii au rabdarea de a demonta jocul adversarului si apoi de a castiga cu 1-0. Nu conteaza cum il castiga atat timp cat meciul e castigat. Nu stiu daca meciul de azi va fi un meci captivant asa cum a fost cel dintre Germania si Uruguay. Cand am vazut meciul asta mi-am dat seama de ce Spania a castigat in fata Germaniei. Spaniolii au un joc pe spatii mici, dintr-o singura pasa, fara prea multe artificii fotbalistice. Germanii joaca pe spatii largi, in viteza si au nevoie sa-si creeze acele spatii, dar nu au nici o sansa in fata unei echipe care nu-i lasa sa se dezvolte. Uruguay-ul este o echipa care i-a lasat pe germani sa se dezvolte si astfel au pierdut. Totusi si Uruguay-ul este o echipa asemanatoare Germaniei, dar cu un potential mai mic.
Olanda este o echipa croita asemeni Germaniei, cu un joc pragmatic, dar nu identic cu cel al Germaniei. De aceea cred ca maine va castiga Spania. Ar fi o performanta extraordinara pentru Spania. Pentru prima data in finala Campionatului Mondial si obtinerea trofeului. Cupa Mondiala are si o alta semnficatie. Fotbalul este foarte important pentru o natiune care traieste numai pentru acest sport si isi croieste o parte din viata sociala in jurul unei victorii sau a unei infrangeri. Citeam pe internet ca daca Olanda va castiga PIB-ul va creste cu 0,5%, deci va fi o crestere destul de semnificativa in urma unui eveniment atat de mic precum un meci de fotbal care dureaza o ora si jumatate. Victoriile aduc o stare de optimism in cadrul societatii, iar infrangerile, bineinteles, o stare de pesimism. Dupa parerea mea, nu cred ca pesimismul va avea o durata lunga, dar optimismul si speranta aparute dupa o victorie ca aceea din finala unui Campionat Mondial vor avea o viata lunga. Un exemplu foarte bun ar fi victoria Germaniei Federale in fata Ungariei in finala din 1954. Germania tocmai se refacea dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar victoria a facut sa se dezvolte fotbalul german. Au aparut scoli de juniori in jurul cluburilor de fotbal, care au dat valorile de mai tarziu. Poate si economia germana a avut de castigat de pe urma acelei victorii, dandu-le germanilor un sentiment de incredere in fortele proprii si puterea de a-si reveni din infrangere si de a creste mai mult decat fusesera vreodata.
Stau si mi-aduc aminte de anii in care echipa Romaniei avea acele rezultate extraodinare, iar toti romanii erau adunati in jurul televizoarelor pentru a urmari meciurile si sustineau echipa nationala cu tot sufletul. Ce voi spune vor fi doar parerile personale si oricine poate sa nu fie de acord cu mine. Atunci oamenii parca aveau alta atitudine fata de viata si fata de ceea ce era in jurul lor. Erau mult mai siguri pe ei, unii erau chiar aroganti, dar cel putin aveau speranta. Aveau incredere in fortele proprii, dar nu era cineva care sa canalizeze acele energii, care s-au irosit fara rost. Iar cand spun "cineva" nu ma refer la o persoana pentru ca nu cred in "omul providential", ci ma refer la o elita care sa traseze liniile mari si care apoi sa fie completate de planuri facute inteligent. In Spania, ca peste tot in Europa, este recesiune, dar poate ca daca spaniolii vor castiga va insemna ceva mult mai mult pentru ei pentru a-si reveni din recesiune si pentru a se salva de iminenta falimentului national, pentru a nu ajunge in situatia Greciei. Tot ce vreau sa spun este ca uneori este nevoie de un asemenea eveniment, un branci, un ghiont, pentru a da avant unei natiuni de a se ridica mai sus. Noi poate am avut acel moment si l-am pierdut.
miercuri, 7 iulie 2010
Spania sau Olanda ?
Oricine ar castiga finala de duminica merita din plin sa o castige. Ambele echipe sunt foarte bune. Dar as vrea sa vorbesc despre meciul care tocmai s-a incheiat. Oricine m-ar fi intrebat ieri as fi zis fara sa clipesc ca Germania o sa castige, dar aseara si azi-dimineata m-am razgandit. Aveam un presentiment ca Spania va castiga. Spaniolii au dominat de la inceput pana la sfarsit, nelasand deloc spatii de manevra germanilor. Nemtii nu au reusit deloc sa dezvolte faza de atac naucitoare asa cum au reusit in triumfurile lor in fata Angliei si Argentinei. Au meritat din plin victoria, iar golul lui Puyol a fost perfect. Klose, Oezil, Podolski, Schweinsteiger nu s-au vazut aproape deloc pe teren. Tactica perfecta a lui Joachim Loew a fost anihilata de Del Bosque. Spaniolii au jucat foarte bine. Nu au facut spectacol, dar au fost practici, avand rabdare pentru a inscrie golul victoriei. Si ce spuneti de caracatita Paul ? Probabil ca va fi vandut sau va ajunge pe masa jucatorilor nationalei Germaniei. Astea da coincidente. A ghicit si infrangerea in fata Serbiei si pe cea in fata Spaniei.
Duminica va fi un meci al debutantilor in cercul select al castigatorilor titlului mondial. Nici una dintre echipe nu a castigat vreodata titlul mondial. Era timpul si pentru fete noi in clubul asta. Voi fi fericit pentru cine va castiga, dar imi va parea rau si pentru cine va pierde, pentru ca ambele echipe merita sa castige. Dar asa este in fotbal. Numai o echipa poate castiga.
Duminica va fi un meci al debutantilor in cercul select al castigatorilor titlului mondial. Nici una dintre echipe nu a castigat vreodata titlul mondial. Era timpul si pentru fete noi in clubul asta. Voi fi fericit pentru cine va castiga, dar imi va parea rau si pentru cine va pierde, pentru ca ambele echipe merita sa castige. Dar asa este in fotbal. Numai o echipa poate castiga.
marți, 6 iulie 2010
Consecventa olandeza
Nu am vazut tot meciul. Eram la servici, dar am reusit sa rup aproape o ora ca sa vad ceva din el. Din ce am vazut mi-a placut foarte mult. Am vazut doar 2 goluri din 5 (asta da ghinion). Plecam sa-mi fac treaba si apoi aflam ca se marcase, dar o sa-l vad diseara in reluare. Eram sigur ca olandezii o sa castige si o sa ajunga in finala, unde, cred, mi-as dori sa castige, chiar daca vor juca cu Germania. Daca vor juca cu Spania, m-as bucura pentru orice echipa ar castiga, pentru ca nici una nu a castigat pana acum titlul mondial. Daca olandezii ar castiga, rezultatul ar veni dupa un Campionat Mondial si preliminarii fara infrangere, numai victorii. Am inceput sa vad comentarii pe articole pe internet, pe site-uri de stiri ca la golul al doilea dat de Sneijder, van Persie era in ofsaid. Ei bine, van Persie nu era in ofsaid.
Pe reluarea luata cu incetinitorul din spatele lui Sneijder se vede foarte clar ca mingea atinge un jucator uruguayan. In orice carte cu reguli de arbitraj se spune ca un ofsaid este anulat daca mingea este primita de la un adversar sau este deviata de un adversar. Nu se spune cat de mult trebuie sa fie deviata pentru ca e imposibil sa se estimeze acest fapt in cursul jocului. Noi, cei care stam acasa (sau la servici) in fata televizorului, avem avantajul reluarilor, dar nu si arbitrii. Totusi, de data aceasta, tusierul a avut dreptate. Nu a fost ofsaid. Inca o data o spun. In eventualitatea unei finale cu Germania mi-as dori in proportie de 50,1% ca Olanda sa castige. Merita. Fotbalul olandez a avut dintotdeauna atatea valori si e pacat ca nu au un titlu mondial pana acum.
Pe reluarea luata cu incetinitorul din spatele lui Sneijder se vede foarte clar ca mingea atinge un jucator uruguayan. In orice carte cu reguli de arbitraj se spune ca un ofsaid este anulat daca mingea este primita de la un adversar sau este deviata de un adversar. Nu se spune cat de mult trebuie sa fie deviata pentru ca e imposibil sa se estimeze acest fapt in cursul jocului. Noi, cei care stam acasa (sau la servici) in fata televizorului, avem avantajul reluarilor, dar nu si arbitrii. Totusi, de data aceasta, tusierul a avut dreptate. Nu a fost ofsaid. Inca o data o spun. In eventualitatea unei finale cu Germania mi-as dori in proportie de 50,1% ca Olanda sa castige. Merita. Fotbalul olandez a avut dintotdeauna atatea valori si e pacat ca nu au un titlu mondial pana acum.
sâmbătă, 3 iulie 2010
Triumf german, umilinta argentiniana
Argentina a suferit cea mai rusinoasa infrangere din 1974 pana azi si cu Maradona pe banca pe postul de antrenor. Germania a meritat din plin victoria asta, marcand niste goluri care se pot marca in curtea scolii. Argentina a fost, cred eu, in aceeasi situatie cu Brazilia. Au intalnit echipe pe care le-au invins usor, pe cand Germania a fost infranta o singura data de Serbia si, sunt sigur, au analizat situatia din acel meci si au luat masuri pentru a contracara problemele din acel meci. Germanii au mai avut un atu, Joachim Loew, un antrenor genial, care acum este la sfarsitul contractului si face treaba de la Cupa Mondiala pentru echipa Germaniei pe gratis.
Diego Maradona nu este antrenorul pe care toti il credeau a fi bun. Nu are deloc abilitati de antrenor, ci doar un lot de jucatori foarte buni care pot face un joc impotriva unor echipe de nivel mediu precum Mexic sau slabe precum Nigeria sau Coreea de Sud. A esuat ca antrenor, dupa ce esuase ca jucator dupa scandalurile in care consumul de cocaina facuse prima pagina a ziarelor.
Cred ca Germania merita din plin sa castige acest Campionat Mondial. Faptul ca Michael Ballack nu joaca este de foarte mare ajutor pentru echipa. La varsta lui, are 33 de ani, ar fi tras echipa inapoi si poate ca germanii ar fi avut un alt stil de joc, mult mai greoi. Cand ajungi la o asemenea varsta nu mai poti sa tii ritmul cu lupii tineri si vrei ca jocul sa se mentina la ritmul tau. S-au remarcat astfel jucatori precum Thomas Mueller, Bastian Schweinsteiger, Mesut Oezil, Cacau (pacat ca e accidentat). Vad Germania in finala cu Olanda. As dori si Spania sa se duca in finala, dar nu au stilul de joc al Germaniei. Stilul spaniolilor este mai mult de posesie a mingii, pe cand cel al germanilor este de a ataca mai mult frontal.
Daca e sa laudam echipa Germaniei trebuie sa remarcam strategia perfecta a generalului Loew, dar si a soldatilor sai. Panzerul german a facut praf tangoul argentinian (a se vedea primul gol al lui Klose).
Diego Maradona nu este antrenorul pe care toti il credeau a fi bun. Nu are deloc abilitati de antrenor, ci doar un lot de jucatori foarte buni care pot face un joc impotriva unor echipe de nivel mediu precum Mexic sau slabe precum Nigeria sau Coreea de Sud. A esuat ca antrenor, dupa ce esuase ca jucator dupa scandalurile in care consumul de cocaina facuse prima pagina a ziarelor.
Cred ca Germania merita din plin sa castige acest Campionat Mondial. Faptul ca Michael Ballack nu joaca este de foarte mare ajutor pentru echipa. La varsta lui, are 33 de ani, ar fi tras echipa inapoi si poate ca germanii ar fi avut un alt stil de joc, mult mai greoi. Cand ajungi la o asemenea varsta nu mai poti sa tii ritmul cu lupii tineri si vrei ca jocul sa se mentina la ritmul tau. S-au remarcat astfel jucatori precum Thomas Mueller, Bastian Schweinsteiger, Mesut Oezil, Cacau (pacat ca e accidentat). Vad Germania in finala cu Olanda. As dori si Spania sa se duca in finala, dar nu au stilul de joc al Germaniei. Stilul spaniolilor este mai mult de posesie a mingii, pe cand cel al germanilor este de a ataca mai mult frontal.
Daca e sa laudam echipa Germaniei trebuie sa remarcam strategia perfecta a generalului Loew, dar si a soldatilor sai. Panzerul german a facut praf tangoul argentinian (a se vedea primul gol al lui Klose).
vineri, 2 iulie 2010
Brazilia eliminata
Am vazut un meci foarte frumos intre Brazilia si Olanda. Probabil ca este doliu national acum in Brazilia dupa ce echipa a fost eliminata de Olanda in sferturi. De fapt Brazilia nu era echipa pe care toti o laudau. Multi "specialisti" si "comentatori" spuneau ca Brazilia joaca un joc organizat, cu o aparare puternica si un atac chirurgical, dar nu era asa. Sau macar pe jumatate sau trei sferturi, nu era asa. Da, trebuie sa recunosc ca Brazilia a fost tot timpul o echipa foarte buna - au cinci titluri mondiale pana la urma -, dar nu au jucat la adevarata lor valoare sau potential.
Daca e sa ne uitam la meciurile jucate pana acum la Campionatul Mondial oricine, cred, poate vedea ca brazilienii au castigat doar impotriva unor echipe cu aparare slaba (Coasta de Fildes) sau pe care le-au subestimat (Coreea de Nord). Impotriva unei echipe cu aparare puternica (Portugalia) nu au reusit sa marcheze nici un gol. Portughezii nu au reusit sa marcheze nimic in fata Braziliei pentru ca nu aveau atacul atat de puternic. Cristiano Ronaldo era singur in fata si oricate trucuri ar fi folosit nu ar fi putut trece de toti jucatorii brazilieni.
Azi, cand au intalnit Olanda, au intalnit, de fapt, o echipa foarte puternica cu o aparare si un atac foarte puternic, mai ales dupa reintoarcerea pe teren a lui Arjen Robben. Oricum vad o finala intre Germania si Olanda, sau poate Spania si Olanda. Portocaliii nu au fost invinsi de cand au inceput preliminariile si nu au avut nici un egal, deci sunt o echipa puternica si, pe deasupra, tanara. Nu vad Argentina sa treaca de Germania. Argentina are o echipa cu jucatori foarte buni, dar Maradona nu are deloc fler de antrenor, ci jucatorii sai sunt foarte buni. Ceva de genul Iordanescu care isi saruta iconitele, iar Hagi si restul faceau de fapt jocul. Argentina nu va trece de sferturi, iar Spania va trece cu usurinta de Paraguay.
Daca e sa ne uitam la meciurile jucate pana acum la Campionatul Mondial oricine, cred, poate vedea ca brazilienii au castigat doar impotriva unor echipe cu aparare slaba (Coasta de Fildes) sau pe care le-au subestimat (Coreea de Nord). Impotriva unei echipe cu aparare puternica (Portugalia) nu au reusit sa marcheze nici un gol. Portughezii nu au reusit sa marcheze nimic in fata Braziliei pentru ca nu aveau atacul atat de puternic. Cristiano Ronaldo era singur in fata si oricate trucuri ar fi folosit nu ar fi putut trece de toti jucatorii brazilieni.
Azi, cand au intalnit Olanda, au intalnit, de fapt, o echipa foarte puternica cu o aparare si un atac foarte puternic, mai ales dupa reintoarcerea pe teren a lui Arjen Robben. Oricum vad o finala intre Germania si Olanda, sau poate Spania si Olanda. Portocaliii nu au fost invinsi de cand au inceput preliminariile si nu au avut nici un egal, deci sunt o echipa puternica si, pe deasupra, tanara. Nu vad Argentina sa treaca de Germania. Argentina are o echipa cu jucatori foarte buni, dar Maradona nu are deloc fler de antrenor, ci jucatorii sai sunt foarte buni. Ceva de genul Iordanescu care isi saruta iconitele, iar Hagi si restul faceau de fapt jocul. Argentina nu va trece de sferturi, iar Spania va trece cu usurinta de Paraguay.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)