Azi m-am intalnit cu Florin, instructorul roman pe care l-am gasit pe internet. Mi-a placut sa conduc, desi am facut cateva greseli, dar, pe ansamblu, a fost bine. La autostrada am avut probleme pentru ca intram cu viteza cam mica. In loc de 80 km/h, intram cu 70 km/h. Chiar daca pare o diferenta mica totusi cei cu care voi da examenul vor fi mult mai meticulosi si vor considera ca am incalcat legea si ca merg prea incet pe autostrada. O sa ma mai intalnesc cu el inca o data si o sa incerc sa fiu mai atent data viitoare. Am mai uitat sa spun ca o alta greseala a fost ca nu am fost atent la unele semne de circulatie care erau in intersectie, cum ar fi cele care semnalizeaza locurile de joaca.
Acum Ana se uita la Dr. House pe Global, iar eu scriu in blog. Azi a plouat, ca in orice alta zi obisnuita in Vancouver. Am fost sa ma intalnesc si cu un contabil roman pentru declaratiile fiscale care trebuie trimise pana la sfarsitul lui aprilie. Acum ca suntem la inceput speram sa luam niste bani de la guvern. Nu stim cat o sa fie, dar sigur nu o sa fie de ordinul miilor de dolari, ci cateva sute acolo, dar oricum o sa fie niste bani care vin si nu care se duc. Poate o sa ne luam ceva din banii astia, o sa ne mai gandim.
Maine o sa ma duc la servici. Cand petrec doua zile asa de linistite si relaxante acasa cu Ana imi vine foarte greu sa ma duc la servici, dar trebuie sa ma duc ca sa putem sa facem bani ca sa ii punem deoparte si sa ne platim facturile si chiria. Dar macar saptamana asta nu o sa fie asa de nebuna ca saptamana trecuta, cand am avut o gramada de inspectat si tampita aia de Dianna a vrut sa vina si mobila pe care o aveam la A1, impreuna cu un container plin. Idioata. Oricum probabil ca o sa frecam mentosanul saptamana asta cu inventarul si cu mutari prin magazin si servirea unor clienti care habar n-au cum sa tina un scaun pe umeri. Unii sunt asa de tampiti incat te intrebi cum de fac atatia bani ca sa cumpere de la magazinul nostru. Trebuie sa spun ca mobila de la magazinul unde lucrez nu este una ieftina. Pe o canapea poti sa platesti si $3000, iar fiecare vanzator din magazin ia comision de 10%, asta insemnand brutul. Poti sa faci bani frumosi daca economia merge bine, dar in momentul asta nu merge asa de bine, dar macar se vand produse. Oricum, nu imi fac probleme pentru slujba stiu ca nu o sa ma dea nimeni afara pentru ca imi fac treaba foarte bine si au nevoie de oameni care sa care lucruri grele.
Ana a devenit si ea aproape indispensabila la servici pentru ca schimba becuri si este aproape merchandiser acum. Probabil ca data viitoare o sa pune prizele. O data s-a cocotat pe o cabina de proba ca o sa deschida din interior, iar colegele ei si clienta care incuiase cabina din greseala facusera pe ele de frica. Am uitat sa spun ca unele cabine se pot incuia singure pe dinauntru si nu mai poti intra daca nu ai cheie, iar cabina asta era si cu probleme pentru ca abia se mutasera in noua locatie.
Acum Ana se uita la Dr. House pe Global, iar eu scriu in blog. Azi a plouat, ca in orice alta zi obisnuita in Vancouver. Am fost sa ma intalnesc si cu un contabil roman pentru declaratiile fiscale care trebuie trimise pana la sfarsitul lui aprilie. Acum ca suntem la inceput speram sa luam niste bani de la guvern. Nu stim cat o sa fie, dar sigur nu o sa fie de ordinul miilor de dolari, ci cateva sute acolo, dar oricum o sa fie niste bani care vin si nu care se duc. Poate o sa ne luam ceva din banii astia, o sa ne mai gandim.
Maine o sa ma duc la servici. Cand petrec doua zile asa de linistite si relaxante acasa cu Ana imi vine foarte greu sa ma duc la servici, dar trebuie sa ma duc ca sa putem sa facem bani ca sa ii punem deoparte si sa ne platim facturile si chiria. Dar macar saptamana asta nu o sa fie asa de nebuna ca saptamana trecuta, cand am avut o gramada de inspectat si tampita aia de Dianna a vrut sa vina si mobila pe care o aveam la A1, impreuna cu un container plin. Idioata. Oricum probabil ca o sa frecam mentosanul saptamana asta cu inventarul si cu mutari prin magazin si servirea unor clienti care habar n-au cum sa tina un scaun pe umeri. Unii sunt asa de tampiti incat te intrebi cum de fac atatia bani ca sa cumpere de la magazinul nostru. Trebuie sa spun ca mobila de la magazinul unde lucrez nu este una ieftina. Pe o canapea poti sa platesti si $3000, iar fiecare vanzator din magazin ia comision de 10%, asta insemnand brutul. Poti sa faci bani frumosi daca economia merge bine, dar in momentul asta nu merge asa de bine, dar macar se vand produse. Oricum, nu imi fac probleme pentru slujba stiu ca nu o sa ma dea nimeni afara pentru ca imi fac treaba foarte bine si au nevoie de oameni care sa care lucruri grele.
Ana a devenit si ea aproape indispensabila la servici pentru ca schimba becuri si este aproape merchandiser acum. Probabil ca data viitoare o sa pune prizele. O data s-a cocotat pe o cabina de proba ca o sa deschida din interior, iar colegele ei si clienta care incuiase cabina din greseala facusera pe ele de frica. Am uitat sa spun ca unele cabine se pot incuia singure pe dinauntru si nu mai poti intra daca nu ai cheie, iar cabina asta era si cu probleme pentru ca abia se mutasera in noua locatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu