Cum am spus in titlu, ninge in Vancouver. Wow. Unul sau doi fulgi cad acum cand scriu postarea asta. Citeam in ziar odata comentariul uneia care era foarte indignata de faptul ca vancouveritii sunt considerati soferi prosti pe zapada. Ea spunea ca ideea asta a fost lansata de cei care locuiesc in preerie sau in est, unde terenul este plat si care se dau experti la condus pe zapada. Ea spunea ca se considera lucrurile astea despre vancouveriti pentru ca aici sunt munti, toata zona metropolitana este construita pe munti, mai mari sau mai mici. De aici problemele cu condusul prost pe zapada. Mai spunea ca a fost si in Toronto si a locuit acolo multi ani de zile si a vazut o multime de oameni care iesisera de la servici si erau pe autostrada, iar masina isi pierdea directia. Ma rog, n-am de unde sa stiu lucrurile astea, dar stiu ca uneori ma abtin sa conduc daca n-am incredere in conditiile de drum, mai ales ca avem si un copil.
Ieri vorbeam cu cineva despre frigul de afara, pentru ca a fost intr-adevar foarte frig. Cu bataia vantului, temperatura a ajuns la -17 grade Celsius, desi erau doar -10 grade. Din vorba-n vorba vine vorba si despre conditiile de drum. Daca nu stiati, in Richmond, unul din orasele din Metro Vancouver, sunt foarte multi chinezi. Pe oricine intrebi, cu exceptia chinezilor bineinteles, o sa-ti spuna ca sunt cei mai prosti soferi. Nu se uita pe unde merg deloc, nu sunt atenti la drum. Tipul asta imi spune ca in Richmond este o zona in care nu trebuie sa conduci deloc. Nu l-am intrebat unde este exact, pentru ca nu prea am treaba pe acolo, iar daca o sa lucrez vreodata acolo o sa ma duc cu autobuzul si cu SkyTrain-ul. Ideea asta cum ca chinezii sau asiaticii, in general, sunt soferi prosti este foarte intalnita in America de Nord. Sa va dau un exemplu. Ne uitam intr-o seara la un serial de comedie, Modern Family, unde una dintre familiile prezentate este formata din doi poponari care au adoptat o fetita asiatica. Ei aveau probleme cu ea si s-au dus la doctor unde au intalnit o doctorita asiatica. Ei s-au gandit sa o invite la masa ca sa se apropie de ea mai mult si astfel sa o trateze diferential pe asta mica.
Din vorba-n vorba ei ajuns sa spuna ca le este greu sa o creasca pentru ca sunt o familie stereotip, bla-bla-bla si ca au probleme din cauza asta si ca nu vor ca ea sa aibe probleme in viitor. Ea le spune mesajul ala cu nu conteaza cat de lung am parul, conteaza cine sunt eu, iar bla-bla-bla, ca parintii ei au incercat sa nu o creasca ca un copil asiatic stereotip. Dupa ce le spune astora cum a fost ea crescuta de parinti, se duce la masina sa plece acasa. Cand da sa porneasca da cu spatele intr-un tomberon si nu parea sa-i pese, apoi cand sa o ia in directia cealalta ii sterge farul din spate al masinii parcate in fata ei. Ma rog, stiu ca era un serial de comedie, dar si lucrurile spuse intr-o maniera amuzanta reflecta niste idei.
miercuri, 24 noiembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
Canada nu e lapte si miere
Am mai spus si in alte postari ca daca vii in Canada trebuie sa muncesti, ca peste tot de altfel, daca vrei sa realizezi ceva, adica sa incepi de jos. Nimeni nu te asteapta la aeroport cu masina, apartamentul si jobul pe care sa-l ai toata viata. Mai inainte vorbeam cu managerul meu, care lucreaza de 20 de ani cu compania la care sunt acum, care imi spunea cum a inceput el. Lucreaza de cand avea 8 ani. A distribuit ziare in Toronto, a asamblat cutii la o pizzerie, a lucrat la Bell (o companie telefonica) de la 16 ani, iar apoi a lucrat pentru compania la care este acum de cand avea 19 ani. Mama sa era vicepresedinte la Bell si a fost concediat de acolo. Cand l-am intrebat cum de a fost concediat cu maica-sa vicepresedinte, mi-a zis ca nu a avut ce face si a fost dat afara. A trait pe cont propriu de la 16 ani, nu voia sa accepte nici un fel de ajutor.
Avea mandria de a face totul singur. Castiga cam $6/ora in Ontario la vremea aceea. Nu stiu daca era mult sau putin, dar el mi-a zis ca manca din gunoi de la Mr. Sub (un restaurant fast-food). Oamenii nu mancau sandwich-ul intreg, ci pe jumatate, iar el il lua de acolo. Mai lua si niste saci cu taitei dintr-aia chinezesti pe care ii fierbi si care ii ajungeau o saptamana. Banii pe care ii lua nu ii ajungeau pentru mancare. Mi-a zis ca din cauza asta apreciaza ce are acum, pentru ca a muncit din greu pentru a ajunge la ceea ce are acum. Nu e bogat, dar e multumit de viata pe care o are. Mi-a zis ca nu-i este rusine sa spuna ca manca din gunoi, pentru ca asta e viata pe care a avut-o si nu ii pare rau pentru deciziile pe care le-a luat in viata. Chiar il admir pentru asta.
Il inteleg, pentru ca si noi am trait greu in Romania, iar aici nu suntem bogati, dar muncim si incercam sa ne construim un viitor mai bun aici pentru noi si pentru fetita noastra iubita. Trebuie sa muncesti greu in viata ca sa apreciezi cu adevarat ceea ce ai obtinut, nu sa stai si sa-ti pice para malaiata. Trebuie sa fii nesimtit, dar in sens bun.
Avea mandria de a face totul singur. Castiga cam $6/ora in Ontario la vremea aceea. Nu stiu daca era mult sau putin, dar el mi-a zis ca manca din gunoi de la Mr. Sub (un restaurant fast-food). Oamenii nu mancau sandwich-ul intreg, ci pe jumatate, iar el il lua de acolo. Mai lua si niste saci cu taitei dintr-aia chinezesti pe care ii fierbi si care ii ajungeau o saptamana. Banii pe care ii lua nu ii ajungeau pentru mancare. Mi-a zis ca din cauza asta apreciaza ce are acum, pentru ca a muncit din greu pentru a ajunge la ceea ce are acum. Nu e bogat, dar e multumit de viata pe care o are. Mi-a zis ca nu-i este rusine sa spuna ca manca din gunoi, pentru ca asta e viata pe care a avut-o si nu ii pare rau pentru deciziile pe care le-a luat in viata. Chiar il admir pentru asta.
Il inteleg, pentru ca si noi am trait greu in Romania, iar aici nu suntem bogati, dar muncim si incercam sa ne construim un viitor mai bun aici pentru noi si pentru fetita noastra iubita. Trebuie sa muncesti greu in viata ca sa apreciezi cu adevarat ceea ce ai obtinut, nu sa stai si sa-ti pice para malaiata. Trebuie sa fii nesimtit, dar in sens bun.
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Subiecte de discutie
Am observat de multe ori, nu numai la servici, dar si pe strada, ascultand oamenii din autobuz sau SkyTrain ca subiectele favorite de discutie sunt vremea si mancarea. Nu subiecte de genul politica, muzica, cultura sau ultima carte citita, ci cele doua spuse mai sus. Aceste subiecte sunt abordate atunci cand vrei sa porti o discutie cu cineva dar fara a spune ceva propriu-zis, sa treaca timpul, ca sa fiu mai precis, sau fara a spune ceva important. Ieri, in SkyTrain, venind de la servici, i-am auzit pe doi oameni, un barbat si o femeie vorbind tot timpul despre mancare, despre diverse tipuri de bucatarii. In cazul de fata ei vorbeau despre bucataria asiatica, deoarece ea, am impresia, era asiatica. Nu m-am intors sa ma uit la ea, pentru ca nu era politicos.
Supervizorul meu tot timpul sta la telefon si spune ca face treaba, dar vorbeste despre mancare, despre restaurante, despre show-urile lui de travestit. Nici discutiile pe care oamenii le poarta despre sport nu sunt atat de pasionate cum sunt in Romania. Canadienii sunt facuti din alt aluat. Cand se enerveaza rar izbucnesc, dar asta nu inseamna ca nu izbuncnesc niciodata. Ca peste tot, la betie fac urat de tot si toate refularile lor ies la iveala dupa cateva beri bune. Cand sunt treji, toti sunt politicosi, dar dupa cateva beri sau pahare de vin vezi si ce mai ascund sub politetea lor.
Foarte rar am avut ocazia sa vorbesc cu cineva sincer despre subiecte controversate. Multi evita sa discute teme controversate. Cum am spus mai sus, temele lor favorite, atunci cand nu vrei sa spui nimic profund sau controversat sunt mancarea si vremea. Despre temele astea poti sa vorbesti ore in sir si, sincer, nu sunt un fan al unor asemenea subiecte, desi despre mancare as putea vorbi, dar nu ore in sir. O asemenea discutie mi se pare atat de lipsita de sens, mie, ca barbat. Femeile sunt facute din alt aluat din punctul asta de vedere. Tot la termeni gastronomici am ajuns. :) Probabil ca, in Canada, asa sunt educati copiii. Sa fie "amabili", dar amabilitatea asta in ghilimele este de fapt o strategie de a evita subiectele controversate. Un fel de a trece prin viata ca gasca prin apa. Bineinteles, nu trebuie sa faci asta tot timpul, dar nici sa-ti fie teama sa-ti confrunti parerile tale cu ale altora. Ajungem iar la subiectul "corectitudinii politice", adica "tu cu parerea ta, eu cu parerea mea si suntem toti fericiti ca nu am facut nici un proges". Dar despre multiculturalism si esecul lui, care nu se vede inca in Canada, poate in alta postare.
Supervizorul meu tot timpul sta la telefon si spune ca face treaba, dar vorbeste despre mancare, despre restaurante, despre show-urile lui de travestit. Nici discutiile pe care oamenii le poarta despre sport nu sunt atat de pasionate cum sunt in Romania. Canadienii sunt facuti din alt aluat. Cand se enerveaza rar izbucnesc, dar asta nu inseamna ca nu izbuncnesc niciodata. Ca peste tot, la betie fac urat de tot si toate refularile lor ies la iveala dupa cateva beri bune. Cand sunt treji, toti sunt politicosi, dar dupa cateva beri sau pahare de vin vezi si ce mai ascund sub politetea lor.
Foarte rar am avut ocazia sa vorbesc cu cineva sincer despre subiecte controversate. Multi evita sa discute teme controversate. Cum am spus mai sus, temele lor favorite, atunci cand nu vrei sa spui nimic profund sau controversat sunt mancarea si vremea. Despre temele astea poti sa vorbesti ore in sir si, sincer, nu sunt un fan al unor asemenea subiecte, desi despre mancare as putea vorbi, dar nu ore in sir. O asemenea discutie mi se pare atat de lipsita de sens, mie, ca barbat. Femeile sunt facute din alt aluat din punctul asta de vedere. Tot la termeni gastronomici am ajuns. :) Probabil ca, in Canada, asa sunt educati copiii. Sa fie "amabili", dar amabilitatea asta in ghilimele este de fapt o strategie de a evita subiectele controversate. Un fel de a trece prin viata ca gasca prin apa. Bineinteles, nu trebuie sa faci asta tot timpul, dar nici sa-ti fie teama sa-ti confrunti parerile tale cu ale altora. Ajungem iar la subiectul "corectitudinii politice", adica "tu cu parerea ta, eu cu parerea mea si suntem toti fericiti ca nu am facut nici un proges". Dar despre multiculturalism si esecul lui, care nu se vede inca in Canada, poate in alta postare.
joi, 11 noiembrie 2010
Ziua Veteranilor
Azi este Rememberance Day sau Ziua Veteranilor. Aproape fiecare om de pe strada poarta la guler o floare de mac ca sa onoreze memoria celor care s-au sacrificat in razboaiele la care Canada a participat. Este o zi celebrata in, cred eu, toate tarile din Europa Occidentala. Aseara m-am uitat pe un canal care difuzeaza documentare si filme istorice, History Television. Am vazut un documentar despre razboiul din Atlanticul de Nord. Marina americana aproape disparuse din Atlanticul de Nord din cauza ca aproape toate vasele sale erau implicate in razboiul din Pacific. Marina canadiana escorta aproape o treime din convoaiele care se indreptau spre Marea Britanie. Germanii aveau mari probleme in gasirea convoaielor in imensitatea Atlanticului de Nord, dar au pus la cale un plan in care sa atace convoaiele in porturile lor de plecare. Cateva submarine au fost trimise in apele fluviului Sf. Laurentiu pentru a supraveghea miscarile canadienilor. Cateva vase care plecau din Quebec City catre Halifax au fost scufundate de submarinele germane. Totusi canadienii au reusit sa scufunde un submarin german, iar celalalt a fost nevoit sa se retraga.
Uimirea mea a fost sa aflu ca razboiul a ajuns si pe teritoriul canadian. Stiam din facultatea de istorie ca toate luptele din al doilea razboi mondial s-au purtat in Europa, Asia si Pacific, dar nu stiam ca submarinele germane au ajuns si in America de Nord. Nu au avut un impact deosebit asupra cursului razboiului, dar, pana la urma, razboiul a fost intr-adevar mondial. Vad acum la televizor ca intr-adevar memoria celor care au luptat sau au cazut in razboaie este intr-adevar onorata. Cu o saptamana sau doua inainte de 11 noiembrie tot timpul sunt facute mentiuni despre razboaiele la care Canada a participat. Si chiar daca nu este nici o mentiune, cum ar fi un canal sportiv, dar prezentatorii poarta la rever o floare de mac, iar asta spune multe.
Uimirea mea a fost sa aflu ca razboiul a ajuns si pe teritoriul canadian. Stiam din facultatea de istorie ca toate luptele din al doilea razboi mondial s-au purtat in Europa, Asia si Pacific, dar nu stiam ca submarinele germane au ajuns si in America de Nord. Nu au avut un impact deosebit asupra cursului razboiului, dar, pana la urma, razboiul a fost intr-adevar mondial. Vad acum la televizor ca intr-adevar memoria celor care au luptat sau au cazut in razboaie este intr-adevar onorata. Cu o saptamana sau doua inainte de 11 noiembrie tot timpul sunt facute mentiuni despre razboaiele la care Canada a participat. Si chiar daca nu este nici o mentiune, cum ar fi un canal sportiv, dar prezentatorii poarta la rever o floare de mac, iar asta spune multe.
miercuri, 10 noiembrie 2010
marți, 9 noiembrie 2010
Parcari in Canada
In Canada rar gasesti un loc de parcare gratuit. Mai toate locurile de parcare sunt cu plata. Ma refer la marile orase. Nu stiu cum e in zonele rurale, dar banuiesc ca ce vad in Vancouver e cam peste tot. Acolo unde traficul este mare si este criza de locuri de parcare, nu ai sanse sa gasesti un loc de parcare liber. Toate sunt platite. Tariful difera de la o zona la alta si, am impresia, este stabilit de primarii, pentru ca este o sursa de venit pentru autoritatile locale. Plata se poate face prin internet, telefon sau la fata locului, bineinteles. Daca folosesti o parcare in mod regulat, atunci poti sa cumperi un abonament lunar, iar firma care administreaza parcarea da posesorilor de masini card de plastic cu cod de bare care se atarna la oglinda retrovizoare. Cei care verifica sa vada daca ai platit parcarea pur si simplu scaneaza codul ala de bare sa vada daca esti indreptatit sa folosesti parcarea respectiva sau nu. Am uitat sa spun ca acel cardulet atasat la oglinda retrovizoare este personalizat pentru codul fiecarei parcari, asa ca daca te duci in alta parcare a aceleiasi firme nu poti sa spui ca ai platit si pentru parcarea aia, trebuie sa platesti separat. Mie, unul, mi se pare corect asa. In felul asta, firma isi maximizeaza veniturile fara sa traga pe cineva in teapa. In plus, oamenii care controleaza parcarile nu sunt angajatii primariei, ci ai companiei, asa ca daca ti-au dat o amenda nu ti-o anuleaza pe loc cu nici un chip, le este interzis sa faca asta. Trebuie sa le dai lor telefon, in cazul in care crezi ca ti s-a dat amenda pe nedrept.
Cand controleaza parcarile iti fac poza la numarul masinii impreuna cu numarul locului de parcare ca sa aiba dovada ca nu ti-ai platit parcarea. Acum cateva saptamani am primit o amenda de la firma Impark care imi spunea sa platesc $80 sau $48 in 7 zile. Bineinteles ca am platit-o a doua zi la un pret redus, dar apoi sotia mi-a dat telefon cum ca a primit o scrisoare de la aceeasi firma care administreaza parcarea de la spitalul unde s-a nascut fetita noastra cum ca am de platit o amenda din data in care s-a nascut ea. Le-am dat telefon si i-am zis fetei de la telefon ca imi platesc amenzile daca le primesc dovada fiind amenda pe care tocmai o platisem, dar atunci nu am platit nimic pentru ca nu am stiut ca o am si apoi, in noaptea in care se nastea fetita mea mai aveam timp sa ma gandesc la plata parcarii ? M-a inteles si mi-a anulat amenda pe motive medicale. Tot cam $80 aveam de platit. In scrisoarea aia imi spuneau ca daca n-o platesc in termen de 7 sau 15 zile de la data emiterii scrisorii respective (nu mai tin minte numarul zilelor) angajeaza o firma de recuperare a datoriilor sau pot sa ma dea in judecata. Nu prea te joci cu chestiile astea pe aici. Dar, cum am spus, mi-a fost anulata amenda aia. Trebuie sa le dai niste motive foarte intemeiate, chiar daca imaginare, dar daca reusesti sa produci dovezi si negociezi cu ei, atunci pot sa ai castig de cauza. Fata de la telefon m-a intrebat daca vreau numarul de confirmare a anularii amenzii si i-am zis ca-l vreau. E bine sa pastrezi chitantele sau numerele de genul asta pentru cazul in care cineva se trezeste ca are de recuperat ceva de la tine. Nu se stie niciodata.
Cand controleaza parcarile iti fac poza la numarul masinii impreuna cu numarul locului de parcare ca sa aiba dovada ca nu ti-ai platit parcarea. Acum cateva saptamani am primit o amenda de la firma Impark care imi spunea sa platesc $80 sau $48 in 7 zile. Bineinteles ca am platit-o a doua zi la un pret redus, dar apoi sotia mi-a dat telefon cum ca a primit o scrisoare de la aceeasi firma care administreaza parcarea de la spitalul unde s-a nascut fetita noastra cum ca am de platit o amenda din data in care s-a nascut ea. Le-am dat telefon si i-am zis fetei de la telefon ca imi platesc amenzile daca le primesc dovada fiind amenda pe care tocmai o platisem, dar atunci nu am platit nimic pentru ca nu am stiut ca o am si apoi, in noaptea in care se nastea fetita mea mai aveam timp sa ma gandesc la plata parcarii ? M-a inteles si mi-a anulat amenda pe motive medicale. Tot cam $80 aveam de platit. In scrisoarea aia imi spuneau ca daca n-o platesc in termen de 7 sau 15 zile de la data emiterii scrisorii respective (nu mai tin minte numarul zilelor) angajeaza o firma de recuperare a datoriilor sau pot sa ma dea in judecata. Nu prea te joci cu chestiile astea pe aici. Dar, cum am spus, mi-a fost anulata amenda aia. Trebuie sa le dai niste motive foarte intemeiate, chiar daca imaginare, dar daca reusesti sa produci dovezi si negociezi cu ei, atunci pot sa ai castig de cauza. Fata de la telefon m-a intrebat daca vreau numarul de confirmare a anularii amenzii si i-am zis ca-l vreau. E bine sa pastrezi chitantele sau numerele de genul asta pentru cazul in care cineva se trezeste ca are de recuperat ceva de la tine. Nu se stie niciodata.
miercuri, 3 noiembrie 2010
Ce sunt zilele statutare in Canada ?
Sunt zile de sarbatoare legale in care oricine, sau, dupa cum am vazut zilele astea la servici, aproape oricine le primeste. Discutia a venit in prim-plan dupa ce cu totii am aflat ca se da liber de Remembrance Day sau, intr-o traducere care are legatura cu ce se intampla in ziua asta, Ziua Veteranilor sau a Comemorarii Veteranilor. Am intrebat de ce nu ni se da liber de ziua asta, cand este o zi legala in aproape orice provincie canadiana. Numai in Ontario si Quebec nu se sarbatoreste. Nu ma intrebati de ce. Nu stiu.
Am intrebat cu totii pe seful nostru de ce nu avem liber de ziua asta, cand pana si oamenii de servici au liber cu exceptia catorva trei care trebuie sa lucreze pentru asigurarea intretinerii minime a cladirii. Cand l-am intrebat pe supervizorul meu de ce nu primim liber, el mi-a sa ma duc la manager, pentru ca el nu are chef sa repete tot timpul ca nu ni se da liber. Gasisem si pe site-ul companiei si pe site-ul Ministerului Muncii care sunt zilele de sarbatoare legale. Eu, unul, cred ca ce se spune pe site-ul Ministerului Muncii reprezinta textul legii. Cine este interesat se poate duce la link-ul asta. Ieri am gasit lista asta de pe site-ul Ministerului Muncii, dar supervizorul s-a facut ca ploua si nu a zis nimic. Noi ii pusesem lista printata pe tastatura, dar cica a fost foarte nepoliticos sa i-o dam asa pentru ca nu-i place deloc si se enerveaza. Dupa ce ca nu vrea sa respecte legea ne mai spune ce il deranjeaza. Ma rog...
Azi ne-a zis ca schimba programul pe saptamana viitoare, Ziua Veteranilor este pe 11 noiembrie, dar inca nu este aprobat de compania pentru care lucram. Unul din motive a fost acela ca noi, fiind contractori, trebuie sa mergem dupa regulile companiei cu care lucram. Cand am dat telefon la numarul de telefon gratuit de la Ministerul Muncii si i-am zis ce mi-a zis seful, mi-a zis ca atat timp cat compania face afaceri in B.C., atunci trebuie sa respecte legile din B.C.. Azi ne-a zis ca trebuie aprobat programul, dar o sa ni se dea liber. Au facut sa sune de parca ne-au facut o favoare, cand de fapt era o chestiune legata de respectarea legii. Nu au vrut sa spuna ca avem dreptate, dar macar am obtinut ce-am vrut.
Ce-am observat cu ocazia asta a fost ca desi informatii simple precum o lista cu zilele de sarbatoare legale sunt la indemana pe internet, oamenii nu prea stiu unde sa se duca sa caute. Sistemul e transparent din punctul asta de vedere, dar faptul ca nu stii sa cauti pe Google ceva il face sa fie greoi, iar eu am gasit informatia aia in 2 minute. Trebuie sa lupti pentru drepturile tale, dar intr-o maniera civilizata, pentru ca atunci obtii ce vrei si, mai ales, toti colegii trebuie sa fie de partea ta. Este o vorba romaneasca: unde-i lege, nu-i tocmeala, dar, uneori, in Canada, legea este negociata in detrimentul tau, daca nu o cunosti.
Am intrebat cu totii pe seful nostru de ce nu avem liber de ziua asta, cand pana si oamenii de servici au liber cu exceptia catorva trei care trebuie sa lucreze pentru asigurarea intretinerii minime a cladirii. Cand l-am intrebat pe supervizorul meu de ce nu primim liber, el mi-a sa ma duc la manager, pentru ca el nu are chef sa repete tot timpul ca nu ni se da liber. Gasisem si pe site-ul companiei si pe site-ul Ministerului Muncii care sunt zilele de sarbatoare legale. Eu, unul, cred ca ce se spune pe site-ul Ministerului Muncii reprezinta textul legii. Cine este interesat se poate duce la link-ul asta. Ieri am gasit lista asta de pe site-ul Ministerului Muncii, dar supervizorul s-a facut ca ploua si nu a zis nimic. Noi ii pusesem lista printata pe tastatura, dar cica a fost foarte nepoliticos sa i-o dam asa pentru ca nu-i place deloc si se enerveaza. Dupa ce ca nu vrea sa respecte legea ne mai spune ce il deranjeaza. Ma rog...
Azi ne-a zis ca schimba programul pe saptamana viitoare, Ziua Veteranilor este pe 11 noiembrie, dar inca nu este aprobat de compania pentru care lucram. Unul din motive a fost acela ca noi, fiind contractori, trebuie sa mergem dupa regulile companiei cu care lucram. Cand am dat telefon la numarul de telefon gratuit de la Ministerul Muncii si i-am zis ce mi-a zis seful, mi-a zis ca atat timp cat compania face afaceri in B.C., atunci trebuie sa respecte legile din B.C.. Azi ne-a zis ca trebuie aprobat programul, dar o sa ni se dea liber. Au facut sa sune de parca ne-au facut o favoare, cand de fapt era o chestiune legata de respectarea legii. Nu au vrut sa spuna ca avem dreptate, dar macar am obtinut ce-am vrut.
Ce-am observat cu ocazia asta a fost ca desi informatii simple precum o lista cu zilele de sarbatoare legale sunt la indemana pe internet, oamenii nu prea stiu unde sa se duca sa caute. Sistemul e transparent din punctul asta de vedere, dar faptul ca nu stii sa cauti pe Google ceva il face sa fie greoi, iar eu am gasit informatia aia in 2 minute. Trebuie sa lupti pentru drepturile tale, dar intr-o maniera civilizata, pentru ca atunci obtii ce vrei si, mai ales, toti colegii trebuie sa fie de partea ta. Este o vorba romaneasca: unde-i lege, nu-i tocmeala, dar, uneori, in Canada, legea este negociata in detrimentul tau, daca nu o cunosti.
luni, 1 noiembrie 2010
Gripe water si copiii
Fetita noastra este la varsta cand are colici. Si oricine stie ca pe bebelusi ii doare burtica, iar parintii nu stiu ce sa faca pentru a le atenua durerea. Ma rog, unii le pun comprese calde pe burtica, altii le dau ceaiuri. Nu stiu ce fel de ceaiuri li se dau copiilor in Romania, dar am citit pe Wikipedia (da, nu te poti baza asa de mult pe Wikipedia, dar unele articole sunt foarte bine scrise) ca, de exemplu, ceaiul de fenicul este foarte bun pentru colici.
Aici, in Canada, unii folosesc gripe water. Ceilalti nu stiu de ea. Nu am gasit o traducere echivalenta in romaneste, dar se pare ca a fost descoperita din intamplare in sec. al XIX-lea in Anglia, iar dadacele o dadeau copiilor ca sa le atenueze durerile de burtica. Am aflat de ea cand am dormit doar patru ore intr-o noapte, iar colegii m-au vazut ca sunt "schimbat" la ochi. O colega al carei baiat este cam de seama mea mi-a zis sa-i dau asta, pentru ca si ea ii daduse baiatului ei cand era mic, dar si mama ei ii daduse asta cand ea era mica. Aceasta "apa" este transparenta, are un gust dulce, usor mentolat, dar gustul nu este dat de menta, ci de amestecul din care este facuta: bicarbonat de sodiu, uleiuri de ghimbir, marar, fenicul, anason si musetel. Asta era formula care se folosea pe atunci. Acum este facuta din bicarbonat de sodiu, uleiuri de fenicul si anason. E foarte buna pentru fetita noastra. Ii dam de fiecare data cu 10 minute inainte de fiecare masa, se linisteste la stomacel si mananca linistita, apoi doarme la fel de linistita. "Apa" asta nu se da copiilor numai cand au colici, ci si atunci cand au diverse dureri gastro-intestinale sau cand le cresc dintisorii sau cand au o aciditate mare la stomac si le vine mancarea inapoi. Asta imi place la Canada, afli foarte multe lucruri daca vorbesti cu oamenii, iar ei te ajuta cum pot ei, cu ce stiu ei mai bine.
Aici, in Canada, unii folosesc gripe water. Ceilalti nu stiu de ea. Nu am gasit o traducere echivalenta in romaneste, dar se pare ca a fost descoperita din intamplare in sec. al XIX-lea in Anglia, iar dadacele o dadeau copiilor ca sa le atenueze durerile de burtica. Am aflat de ea cand am dormit doar patru ore intr-o noapte, iar colegii m-au vazut ca sunt "schimbat" la ochi. O colega al carei baiat este cam de seama mea mi-a zis sa-i dau asta, pentru ca si ea ii daduse baiatului ei cand era mic, dar si mama ei ii daduse asta cand ea era mica. Aceasta "apa" este transparenta, are un gust dulce, usor mentolat, dar gustul nu este dat de menta, ci de amestecul din care este facuta: bicarbonat de sodiu, uleiuri de ghimbir, marar, fenicul, anason si musetel. Asta era formula care se folosea pe atunci. Acum este facuta din bicarbonat de sodiu, uleiuri de fenicul si anason. E foarte buna pentru fetita noastra. Ii dam de fiecare data cu 10 minute inainte de fiecare masa, se linisteste la stomacel si mananca linistita, apoi doarme la fel de linistita. "Apa" asta nu se da copiilor numai cand au colici, ci si atunci cand au diverse dureri gastro-intestinale sau cand le cresc dintisorii sau cand au o aciditate mare la stomac si le vine mancarea inapoi. Asta imi place la Canada, afli foarte multe lucruri daca vorbesti cu oamenii, iar ei te ajuta cum pot ei, cu ce stiu ei mai bine.
vineri, 29 octombrie 2010
Halloween
Este o mare sarbatoare pe aici, dupa cum stiu, probabil, cei mai tineri dintre cititorii mei, dar nici pe cei mai in varsta nu-i exclud. Este o sarbatoare nord-americana, care, se pare, are radacini in traditii celtice si crestine, dar care a devenit, mai mult, una comerciala si un motiv de distractie. Oamenii se imbraca in costume intruchipand diverse personaje: vrajitoare, contele Dracula, etc. (in general infricosatoare). Ieri vorbeam cu seful meu despre Halloween si despre faptul ca in Romania nu sarbatorim ziua asta, pentru ca nu este in traditia noastra. Imi aduc aminte totusi ca se incerca "importarea" ei la televiziuni, dar fara prea mult succes. Eu am zis ca povestea cu Vlad Tepes, "contele Dracula", este o mare prostie si i-am spus care era adevarul despre domnitorul Tarii Romanesti, dar inainte de asta el imi spusese ca era un om foarte sangeros si un psihopat, adica ucidea oameni doar de dragul de a ucide. I-am zis ca nu e adevarat, iar mi-a zis ca doar ma tachina pentru ca stia ca o fiu foarte vehement in privinta asta. Dupa ce i-am spus explicatia istorica mi-a zis ca e foarte impresionat de cunostintele mele de istorie si ca stiu istoria tarii mele foarte bine. Mi-a mai zis ca el nici macar nu stie istoria Canadei, care e foarte plictisitoare, si ca o stie mai bine pe aceea a SUA. O colega mi-a zis ca nu am de ce sa fiu revoltat pe situatia asta, pentru ca toata povestea asta ne-a pus pe harta, dar eu i-am zis ca nu-mi pasa si e foarte suparator pentru romani. Totusi avea dreptate, multi turisti vin in Romania tocmai din cauza povestii lui Dracula. Ma bucur sa stiu ca ei pleaca cu povestea reala si au o imagine mult mai exacta despre Romania si Vlad Tepes.
Azi am intrat in vorba cu un tip, care era imbracat in costumul lui Dracula, asa cum se vede in filme sau in desene animate: costum negru, pelerina neagra cu interior rosu si fata alba, pudrata. I-am zis ca eu sunt din Romania si ca nu avem vampiri pe acolo. Am fost surprins sa aflu ca stia foarte multe despre istoria otomana si stia si despre Vlad Tepes, ca tragea oamenii in teapa si era un om drept. Domnul despre care vorbesc era grec si, fiind probabil din Balcani, stia foarte multe despre zona Balcanilor. Stia chiar si legenda cu cupa de aur de pe marginea fantanii din timpul domniei lui Vlad Tepes. Mi-a zis ca stia si de Ceausescu, mai ales ca era influentat negativ de sotia lui, dar i-am zis ca nu e adevarat. Lucrurile pe care le-a facut Ceausescu le-a facut singur, iar Revolutia de la Bucuresti a fost o lovitura de stat a comunistilor din esalonul doi. Numai ce a fost la Timisoara a fost o revolutie adevarata. Oamenii aceia aveau in program eliminarea comunistilor din structurile de conducere ale statului, celebrul punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Dar asta ramane, poate, pentru alta postare.
Eu, cu rusine, spun ca nu stiu mai nimic despre istoria medievala a zonei balcanice si ar trebui sa imi gasesc timp sa citesc mai multe despre perioada asta referitor la zona balcanica. Sotia se uita ieri la stiri si erau prezentate "cele mai infricosatoare" locuri din lume de Halloween, dintre care, unul era castelul Bran din jud. Brasov. Este foarte frumos la Bran, iar castelul e foarte frumos, dar imaginatia populara din America de Nord il considera un loc infricosator.
Cum am spus si mai inainte, e distractiv Halloween-ul totusi. Multi oameni se duc in cluburi, la petreceri, costumati si e distractiv. Mai inainte am vazut un tip imbracat in costum de banana purtand niste ochelari cu nas fals, altii erau imbracati in diverse costume foarte amuzante. Anul trecut, la statia Granville, am vazut oameni imbracati in elfi, ca in Stapanul Inelelor. Foarte amuzant. Ai ocazia sa nu fii tu pentru o zi, sa te desprinzi din cotidian. Foarte frumos. Totusi nu inteleg decoratiunile de Halloween: vrajitoare calare pe maturi cu pisici negre, schelete, dintre care unele au un topor in mana, s.a.m.d..
Azi am intrat in vorba cu un tip, care era imbracat in costumul lui Dracula, asa cum se vede in filme sau in desene animate: costum negru, pelerina neagra cu interior rosu si fata alba, pudrata. I-am zis ca eu sunt din Romania si ca nu avem vampiri pe acolo. Am fost surprins sa aflu ca stia foarte multe despre istoria otomana si stia si despre Vlad Tepes, ca tragea oamenii in teapa si era un om drept. Domnul despre care vorbesc era grec si, fiind probabil din Balcani, stia foarte multe despre zona Balcanilor. Stia chiar si legenda cu cupa de aur de pe marginea fantanii din timpul domniei lui Vlad Tepes. Mi-a zis ca stia si de Ceausescu, mai ales ca era influentat negativ de sotia lui, dar i-am zis ca nu e adevarat. Lucrurile pe care le-a facut Ceausescu le-a facut singur, iar Revolutia de la Bucuresti a fost o lovitura de stat a comunistilor din esalonul doi. Numai ce a fost la Timisoara a fost o revolutie adevarata. Oamenii aceia aveau in program eliminarea comunistilor din structurile de conducere ale statului, celebrul punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Dar asta ramane, poate, pentru alta postare.
Eu, cu rusine, spun ca nu stiu mai nimic despre istoria medievala a zonei balcanice si ar trebui sa imi gasesc timp sa citesc mai multe despre perioada asta referitor la zona balcanica. Sotia se uita ieri la stiri si erau prezentate "cele mai infricosatoare" locuri din lume de Halloween, dintre care, unul era castelul Bran din jud. Brasov. Este foarte frumos la Bran, iar castelul e foarte frumos, dar imaginatia populara din America de Nord il considera un loc infricosator.
Cum am spus si mai inainte, e distractiv Halloween-ul totusi. Multi oameni se duc in cluburi, la petreceri, costumati si e distractiv. Mai inainte am vazut un tip imbracat in costum de banana purtand niste ochelari cu nas fals, altii erau imbracati in diverse costume foarte amuzante. Anul trecut, la statia Granville, am vazut oameni imbracati in elfi, ca in Stapanul Inelelor. Foarte amuzant. Ai ocazia sa nu fii tu pentru o zi, sa te desprinzi din cotidian. Foarte frumos. Totusi nu inteleg decoratiunile de Halloween: vrajitoare calare pe maturi cu pisici negre, schelete, dintre care unele au un topor in mana, s.a.m.d..
vineri, 22 octombrie 2010
Croaziera pe Dunare
O colega de-a mea a fost timp de trei saptamani intr-o croaziera pe Dunare, impreuna cu sotul ei. Au vizitat, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria. Stiam ca are de gand sa se duca de acum cateva luni, de cand rezervasera biletele. In Romania au vizitat Bucurestiul, castelul Bran. I-a parut rau ca nu a putut vizita castelul Peles, despre care ii spusesem ca este foarte frumos si ii dadusem o multime de informatii despre el. Ii aratasem niste poze pe Google si a fost foarte impresionata de frumusetea lui. A fost prin Sinaia, dar Pelesul nu l-au putut vizita pentru ca era intr-un fel de renovare, daca imi aduc bine aminte. Zona Sinaia i-a placut foarte mult. A fost si la Bran, despre care stia ca este castelul lui "Dracula", dar eu ii explicasem care era treaba cu "Dracula" si de ce Vlad Tepes purta acest titlu (nu e nimic malefic in el, Vlad Tepes mai era numit si fiul lui Draculia, care era Vlad Dracul, membru in ordinul Dragonului). I-a mai placut foarte mult si mancarea traditionala. Ce a impresionat-o foarte mult pe ea si pe cei care calatoreau cu ea in croaziera asta a fost diferenta si diversitatea traditiilor de la o tara la alta si chiar de la o regiune la alta, intr-o zona foarte mica, dupa cum spunea ea. I-am zis ca gasesti in Romania, dar si in alte regiuni din Europa traditii diferite intre zone invecinate. I-a placut foarte mult sa vada costume nationale diferite de la o tara la alta: Serbia, Ungaria, Bulgaria. In Serbia au mancat mancare traditionala intr-o casa taraneasca si li s-au oferit spectacole de muzica si dansuri populare care i-au placut foarte mult.
Ii mai spusesem sa se duca si la Muzeul Satului, dar a spus ca nu a avut timp. Erau foarte multe obiective de vizitat, in foarte putin timp si a trebuit sa aleaga. Ea cu sotul ei si alti cativa prieteni au ales sa faca o plimbare prin Bucuresti si sa se duca la un restaurant, dar prietenii care au fost la Muzeul Satului i-au spus ca a fost foarte frumos si le-a placut foarte mult. Mai tarziu si-a dat seama, imi spunea ea, ca a gresit si ca s-a dus la plimbare. Era un concert la o biserica din Bucuresti pe care ar fi vrut sa-l asculte. In ziua in care ei erau prin Bucuresti era si Angela Merkel, cancelarul Germaniei, in vizita in Romania. A fost si la Casa Poporului si a fost uimita de risipa pe care a putut sa o faca Ceausescu cu banii poporului. Acum ma intreb daca ghidul le-a spus de asta sau au aflat-o din alte surse. Daca asta le-a spus-o ghidul si deci asta ar fi prezentarea oficiala a Casei Poporului, atunci stau si ma intreb de ce este folosita de Parlament in continuare ?
Ii mai spusesem sa se duca si la Muzeul Satului, dar a spus ca nu a avut timp. Erau foarte multe obiective de vizitat, in foarte putin timp si a trebuit sa aleaga. Ea cu sotul ei si alti cativa prieteni au ales sa faca o plimbare prin Bucuresti si sa se duca la un restaurant, dar prietenii care au fost la Muzeul Satului i-au spus ca a fost foarte frumos si le-a placut foarte mult. Mai tarziu si-a dat seama, imi spunea ea, ca a gresit si ca s-a dus la plimbare. Era un concert la o biserica din Bucuresti pe care ar fi vrut sa-l asculte. In ziua in care ei erau prin Bucuresti era si Angela Merkel, cancelarul Germaniei, in vizita in Romania. A fost si la Casa Poporului si a fost uimita de risipa pe care a putut sa o faca Ceausescu cu banii poporului. Acum ma intreb daca ghidul le-a spus de asta sau au aflat-o din alte surse. Daca asta le-a spus-o ghidul si deci asta ar fi prezentarea oficiala a Casei Poporului, atunci stau si ma intreb de ce este folosita de Parlament in continuare ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)