Azi este Pastele. In primul va doresc tuturor un Hristos a Inviat. Sa aveti parte de bucurii si de un nou inceput in viata voastra.
Am o activitate mai intensa pe Facebook si Twitter, chiar daca nu scriu atat de des aici. Dati "Like" la pagina mea pe butonul din dreapta. Pe Twitter: @IonutzCanada. Duceti-va pe twitter.com/IonutzCanada. Pentru opiniile politice duceti-va pe celalalt blog al meu, Realitati romanesti.
Se afișează postările cu eticheta mancare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mancare. Afișați toate postările
duminică, 5 mai 2013
vineri, 11 februarie 2011
Serveste cineva caine ?
Ieri vorbeam la un curs cu un vietnamez care sta de obicei langa mine. Discutia pornise de la cainii despre care vorbeste profesoara tot timpul. Iti dai seama ca e o femeie singura pentru ca tot timpul vorbeste despre cainii ei si despre maica-sa. Apoi am inceput amandoi sa vorbim despre modul cum sunt tratate animalele aici, adica cainii si pisicile. Sunt tratati ca niste fiinte umane. Unii le cumpara si asigurare medicala, pentru ca veterinarul este foarte scump. Daca un caine sufera de cancer, unii sunt in stare sa-l bage si la chimioterapie, numai sa-l salveze. Amandoi am fost de acord ca in alte zone ale lumii sunt oameni care mor de foame, iar tu tratezi cainii ca si cum ar avea drepturi egale cu oamenii. Tin minte ca anul trecut s-a tinut un referendum in Elvetia in care sa li se dea animalelor de companie un avocat din oficiu in caz ca sunt maltratate, iar cazul ajunge la tribunal. Din fericire nu a trecut propunerea, dar va inchipuiti cat de ridicola este o asemenea lege.
Dar sa revin la colegul meu vietnamez. Mi-a zis ca in Vietnam se serveste carne de caine, dar numai in anumite zone, nu peste tot. In zona lui se serveste asa ceva. L-am intrebat daca a mancat asa ceva vreodata. Mi-a zis ca da. L-am intrebat ce gust are. Mi-a zis ca se aseamana la gust cu carnea de porc, dar nu la fel de grasa. E la fel precum carnea de vanat, de culoare rosiatica. Mi-a zis ca ii place, dar nu se gatesc cainii mici, ci aia mari, mai grasi. Sunt si ferme unde se cresc cainii, ca apoi sa fie taiati si vanduti in magazine. Nu va spun cat de ingretosat am fost cand mi-a zis toate astea. I-am zis ca respect alte culturi, dar am si eu limitele mele. Tot el mi-a zis ca in Coreea toti mananca asa ceva. Stiam ca asiaticii servesc carne de caine, dar asta a fost prima data cand am stat de vorba cu cineva care chiar a facut asa ceva. Astept comentarii.
Totusi mancarea vietnameza e buna. Nu se serveste carne de caine in Canada. Cel putin nu stiu eu. L-am intrebat daca ii place mancarea vietnameza de aici si mi-a zis ca da, dar nu se aseamana la gust cu cea din Vietnam, pentru ca se serveste mai mult in restaurate fast-food, pe cand acasa la el se pregateste altfel.
Dar sa revin la colegul meu vietnamez. Mi-a zis ca in Vietnam se serveste carne de caine, dar numai in anumite zone, nu peste tot. In zona lui se serveste asa ceva. L-am intrebat daca a mancat asa ceva vreodata. Mi-a zis ca da. L-am intrebat ce gust are. Mi-a zis ca se aseamana la gust cu carnea de porc, dar nu la fel de grasa. E la fel precum carnea de vanat, de culoare rosiatica. Mi-a zis ca ii place, dar nu se gatesc cainii mici, ci aia mari, mai grasi. Sunt si ferme unde se cresc cainii, ca apoi sa fie taiati si vanduti in magazine. Nu va spun cat de ingretosat am fost cand mi-a zis toate astea. I-am zis ca respect alte culturi, dar am si eu limitele mele. Tot el mi-a zis ca in Coreea toti mananca asa ceva. Stiam ca asiaticii servesc carne de caine, dar asta a fost prima data cand am stat de vorba cu cineva care chiar a facut asa ceva. Astept comentarii.
Totusi mancarea vietnameza e buna. Nu se serveste carne de caine in Canada. Cel putin nu stiu eu. L-am intrebat daca ii place mancarea vietnameza de aici si mi-a zis ca da, dar nu se aseamana la gust cu cea din Vietnam, pentru ca se serveste mai mult in restaurate fast-food, pe cand acasa la el se pregateste altfel.
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Subiecte de discutie
Am observat de multe ori, nu numai la servici, dar si pe strada, ascultand oamenii din autobuz sau SkyTrain ca subiectele favorite de discutie sunt vremea si mancarea. Nu subiecte de genul politica, muzica, cultura sau ultima carte citita, ci cele doua spuse mai sus. Aceste subiecte sunt abordate atunci cand vrei sa porti o discutie cu cineva dar fara a spune ceva propriu-zis, sa treaca timpul, ca sa fiu mai precis, sau fara a spune ceva important. Ieri, in SkyTrain, venind de la servici, i-am auzit pe doi oameni, un barbat si o femeie vorbind tot timpul despre mancare, despre diverse tipuri de bucatarii. In cazul de fata ei vorbeau despre bucataria asiatica, deoarece ea, am impresia, era asiatica. Nu m-am intors sa ma uit la ea, pentru ca nu era politicos.
Supervizorul meu tot timpul sta la telefon si spune ca face treaba, dar vorbeste despre mancare, despre restaurante, despre show-urile lui de travestit. Nici discutiile pe care oamenii le poarta despre sport nu sunt atat de pasionate cum sunt in Romania. Canadienii sunt facuti din alt aluat. Cand se enerveaza rar izbucnesc, dar asta nu inseamna ca nu izbuncnesc niciodata. Ca peste tot, la betie fac urat de tot si toate refularile lor ies la iveala dupa cateva beri bune. Cand sunt treji, toti sunt politicosi, dar dupa cateva beri sau pahare de vin vezi si ce mai ascund sub politetea lor.
Foarte rar am avut ocazia sa vorbesc cu cineva sincer despre subiecte controversate. Multi evita sa discute teme controversate. Cum am spus mai sus, temele lor favorite, atunci cand nu vrei sa spui nimic profund sau controversat sunt mancarea si vremea. Despre temele astea poti sa vorbesti ore in sir si, sincer, nu sunt un fan al unor asemenea subiecte, desi despre mancare as putea vorbi, dar nu ore in sir. O asemenea discutie mi se pare atat de lipsita de sens, mie, ca barbat. Femeile sunt facute din alt aluat din punctul asta de vedere. Tot la termeni gastronomici am ajuns. :) Probabil ca, in Canada, asa sunt educati copiii. Sa fie "amabili", dar amabilitatea asta in ghilimele este de fapt o strategie de a evita subiectele controversate. Un fel de a trece prin viata ca gasca prin apa. Bineinteles, nu trebuie sa faci asta tot timpul, dar nici sa-ti fie teama sa-ti confrunti parerile tale cu ale altora. Ajungem iar la subiectul "corectitudinii politice", adica "tu cu parerea ta, eu cu parerea mea si suntem toti fericiti ca nu am facut nici un proges". Dar despre multiculturalism si esecul lui, care nu se vede inca in Canada, poate in alta postare.
Supervizorul meu tot timpul sta la telefon si spune ca face treaba, dar vorbeste despre mancare, despre restaurante, despre show-urile lui de travestit. Nici discutiile pe care oamenii le poarta despre sport nu sunt atat de pasionate cum sunt in Romania. Canadienii sunt facuti din alt aluat. Cand se enerveaza rar izbucnesc, dar asta nu inseamna ca nu izbuncnesc niciodata. Ca peste tot, la betie fac urat de tot si toate refularile lor ies la iveala dupa cateva beri bune. Cand sunt treji, toti sunt politicosi, dar dupa cateva beri sau pahare de vin vezi si ce mai ascund sub politetea lor.
Foarte rar am avut ocazia sa vorbesc cu cineva sincer despre subiecte controversate. Multi evita sa discute teme controversate. Cum am spus mai sus, temele lor favorite, atunci cand nu vrei sa spui nimic profund sau controversat sunt mancarea si vremea. Despre temele astea poti sa vorbesti ore in sir si, sincer, nu sunt un fan al unor asemenea subiecte, desi despre mancare as putea vorbi, dar nu ore in sir. O asemenea discutie mi se pare atat de lipsita de sens, mie, ca barbat. Femeile sunt facute din alt aluat din punctul asta de vedere. Tot la termeni gastronomici am ajuns. :) Probabil ca, in Canada, asa sunt educati copiii. Sa fie "amabili", dar amabilitatea asta in ghilimele este de fapt o strategie de a evita subiectele controversate. Un fel de a trece prin viata ca gasca prin apa. Bineinteles, nu trebuie sa faci asta tot timpul, dar nici sa-ti fie teama sa-ti confrunti parerile tale cu ale altora. Ajungem iar la subiectul "corectitudinii politice", adica "tu cu parerea ta, eu cu parerea mea si suntem toti fericiti ca nu am facut nici un proges". Dar despre multiculturalism si esecul lui, care nu se vede inca in Canada, poate in alta postare.
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Romgleza (partea a 2-a) si influente balcanice
Am uitat sa spun in postarea anterioara ce a vazut Ana odata la un supermarket. Era la coada la casa, iar in spatele ei era un roman cu un copil de vreo 2-3 ani, pana la genunchiul lui, care nu era inca la scoala, iar romanul asta vorbea cu baiatul lui in engleza. Ii spunea ceva de genul "du iu laic dis dadi ?" sau "gud dadi, gud". Am scris intentionat asa ca sa va faceti o idee despre engleza pe care o avea, pentru ca Ana mi-a spus ca o vorbea ingrozitor, dar vorbea cu baiatul lui in engleza. Ridicol. Pai daca nu stii engleza bine de ce te mai chinui sa o vorbesti cu copiii tai ? Cand ii dai la scoala au deja cursuri de ESL (English as Second Language) si o invata foarte repede. Vorbeste romaneste cu ei daca esti acasa, iar engleza lasa-i s-o vorbeasca cu prietenii sau la scoala sau la servici cand o sa ajunga sa lucreze. Chiar eram odata la biserica si am vazut niste baieti de 18-19 ani care vorbeau romaneste foarte bine, iar altii, de aceeasi varsta, vorbeau engleza intre ei. Cred ca e o chestiune de optiune, dar si de modul in care iti cresti copiii. Inteleg sa te integrezi intr-o societate in care se vorbeste o alta limba, diferita de cea in care ai crescut, dar nu sa te integrezi in asa fel incat sa uiti dupa 10 ani de unde ai venit si sa le stergi copiilor tai originile.
Aici in Canada oamenii pun accent pe unicitate, pe specificul lor si vezi o gramada cu diverse tipuri de imbracaminte sau tatuaje cat mai deosebite pentru a iesi in evidenta cu ceva unic. Ieri vorbeam cu colegii mei despre diferite chestii si la un moment dat m-au intrebat ce feluri de mancare avem in Romania. Deci erau interesati de cultura din care veneam pentru ca aveam ceva de impartasit, iar ei nu aveau. Erau interesati de ceea ce le puteam povesti. Canadienii, get-beget, spun despre ei ca sunt plictisitori pentru ca nu au nimic de povestit in comparatie cu imigrantii, care au in spate un trecut, o istorie. Cand a venit o colega noua la magazin la Ana, s-a prezentat cu numele si apoi a adaugat "canadianul tipic, adica plictisitor". Noi nu trebuie sa facem efortul asta pentru ca avem unicitatea asta in noi, dar nu suntem constienti de ea si nu o valorificam. Ei isi doresc sa aiba trecutul Europei, istoria Europei, cultura europeana, fiind fascintati de tot ce inseamna Europa, iar noi avem toate astea si nu apreciem. Ar trebui sa fim mandri de ce avem, dar nu intr-un fel nationalist, ci o mandrie interioara care sa te faca sa te simti implinit in sinea ta si sa te comporti la fel de natural cum te comporti de obicei in fiecare zi. Nu trebuie sa strigi mandria asta pe strada sau sa te bati cu pumnul in piept, ci doar sa fii constient de ea.
In alta ordine de idei vreau sa spun ca aici e foarte populara branza feta. O pui in salata sau in diverse feluri de mancare grecesti si e foarte buna. La inceput am fost foarte reticent sa am branza presarata pe salata, dar e foarte buna. De fapt ce este feta ? Este telemea. Am fost la Costco si am luat o cutie de branza feta (telemea) de un kg, care, cand am deschis-o, avea si zerul in ea, deci pastrata foarte bine. Foarte buna. Delicioasa. Nu e nici o diferenta intre telemeaua de aici si aia pe care o cumperi din tara. Poate cantitatea de sare, dar daca o pui in apa mai scoti sarea din ea, dar in privinta gustului e la fel.
Cred ca este un tip de branza raspandit in toata Peninsula Balcanica cu diverse denumiri la diversele popoare care traiesc acolo, printre care si romanii. Aici este cunoscuta ca branza greceasca pentru ca au fost foarte multi greci care au emigrat in Canada in trecut. Mancarea greceasca e foarte apreciata aici.
Aici in Canada oamenii pun accent pe unicitate, pe specificul lor si vezi o gramada cu diverse tipuri de imbracaminte sau tatuaje cat mai deosebite pentru a iesi in evidenta cu ceva unic. Ieri vorbeam cu colegii mei despre diferite chestii si la un moment dat m-au intrebat ce feluri de mancare avem in Romania. Deci erau interesati de cultura din care veneam pentru ca aveam ceva de impartasit, iar ei nu aveau. Erau interesati de ceea ce le puteam povesti. Canadienii, get-beget, spun despre ei ca sunt plictisitori pentru ca nu au nimic de povestit in comparatie cu imigrantii, care au in spate un trecut, o istorie. Cand a venit o colega noua la magazin la Ana, s-a prezentat cu numele si apoi a adaugat "canadianul tipic, adica plictisitor". Noi nu trebuie sa facem efortul asta pentru ca avem unicitatea asta in noi, dar nu suntem constienti de ea si nu o valorificam. Ei isi doresc sa aiba trecutul Europei, istoria Europei, cultura europeana, fiind fascintati de tot ce inseamna Europa, iar noi avem toate astea si nu apreciem. Ar trebui sa fim mandri de ce avem, dar nu intr-un fel nationalist, ci o mandrie interioara care sa te faca sa te simti implinit in sinea ta si sa te comporti la fel de natural cum te comporti de obicei in fiecare zi. Nu trebuie sa strigi mandria asta pe strada sau sa te bati cu pumnul in piept, ci doar sa fii constient de ea.
In alta ordine de idei vreau sa spun ca aici e foarte populara branza feta. O pui in salata sau in diverse feluri de mancare grecesti si e foarte buna. La inceput am fost foarte reticent sa am branza presarata pe salata, dar e foarte buna. De fapt ce este feta ? Este telemea. Am fost la Costco si am luat o cutie de branza feta (telemea) de un kg, care, cand am deschis-o, avea si zerul in ea, deci pastrata foarte bine. Foarte buna. Delicioasa. Nu e nici o diferenta intre telemeaua de aici si aia pe care o cumperi din tara. Poate cantitatea de sare, dar daca o pui in apa mai scoti sarea din ea, dar in privinta gustului e la fel.
Cred ca este un tip de branza raspandit in toata Peninsula Balcanica cu diverse denumiri la diversele popoare care traiesc acolo, printre care si romanii. Aici este cunoscuta ca branza greceasca pentru ca au fost foarte multi greci care au emigrat in Canada in trecut. Mancarea greceasca e foarte apreciata aici.
vineri, 7 august 2009
Magazinul sarbesc
Ieri am fost la un magazin sarbesc si acolo ne-a fost dat sa gasim produse romanesti sau balcanice cum ar fi cascaval, eugenii, apa minerala Borsec, Bors magic pe care, de exemplu, nu credeam ca il gasim aici. Ne-a stors de ceva bani, pana in 50 de dolari, desi nu am cumparat cine stie ce, dar ne-am mai facut pofta, cum ar fi sa mananc niste pate de porc dimineata sau niste cascaval, care desi era facut in Bulgaria nu era diferit de cel pe care-l gaseam in Romania. De exemplu pe o cutie de eugenii am dat $8,99, iar asta inseamna destul de mult. Ana a vrut sa cumpere niste slanina ca sa-si mai faca pofta pentru ca daca trimiti din tara intr-un pachet face o luna pana aici si apoi cei de la vama o scot si o distrug. Am mai luat niste carnati picanti unguresti care se aseamana cu carnatii din Romania, dar numai ca erau uscati si ii mesteci cam greu, dar sunt consistenti. Nu stii niciodata cat iti lipsesc niste lucruri decat atunci cand nu le mai ai. Am mai cumparat niste ciocolate ROM tricolor, care aici erau $0,79 fiecare, scumpicele in comparatie cu ce pret au in Romania, dar avand in vedere ca sunt importate!... Pe apa Borsec nu mai stiu cat am dat, probabil un dolar sau doi... Pe cascavalul bulgaresc scria Kashkaval, iar acum ma intreb de ce origine e cuvantul asta. Toate lucrurile astea sunt importate de niste firme din Ontario, care este cea mai dezvoltata regiune din Canada, iar apoi vine Quebec.
Acolo am mai vazut ceva foarte interesant: vanzatoarea ne-a dat o mica cartulie, de fapt un director al tuturor companiilor ale caror proprietari sunt sarbi din Vancouver. Nu stiu sa fie asa ceva si pentru romanii din zona Vancouver.
Acolo am mai vazut ceva foarte interesant: vanzatoarea ne-a dat o mica cartulie, de fapt un director al tuturor companiilor ale caror proprietari sunt sarbi din Vancouver. Nu stiu sa fie asa ceva si pentru romanii din zona Vancouver.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)