Ieri, venind din oras pe la ora 10 noaptea pe SkyTrain, nu aveam ce face si eram atent la oamenii din jurul meu. Cand esti singur cu gandurile tale e ca si cum ai fi acolo unde si regele este singur, dar incepi sa ai ganduri profunde despre multe. Ei bine, cum spus, eram atent la oamenii din jurul meu. Imi place sa citesc oamenii si de la inceput spun ca ce voi scrie aici sunt parerile mele care nu au cine stie ce profunzime transcedentala si puteti fi de acord cu mine sau nu.
La un moment dat s-au asezat langa mine doi tineri, in jur de 20 si ceva de ani. La inceput nu le-am dat atentie, dar apoi am inceput sa fiu atent la ce discutau. Erau impreuna dupa cate se parea, iar el a inceput sa-i povesteasca istoria si semnificatia tatuajelor sale uriase de pe maini. Pe mana stanga am observat un dragon cu o sabie care tinea parca o carte cu numarul unui pasaj din Biblie. In fata lor erau niste pustoaice de liceu, iar una dintre ele a inceput sa nu mai fie atenta la ce spuneau prietenele ei si se uita la ei doi si parea foarte interesata de tatuajele lui. Le privea cu o oarecare fascinatie (avea si ea un cercel un lobul urechii, nu unde se pune de obicei un cercel, stiti si voi, cercei care arata mai mult a piercing). In momentul ala mi-am dat seama ca asta este unul dintre lucrurile care conteaza pe aici, bineinteles corelat cu ce am mai observat aici: o multime de oameni cu tatuaje, care pentru ei au diferite semnificatii, saloane de tatuaje unde iti poti face orice tatuaj vrei tu. Am mai zis si alta data ca aici multi oameni incearca sa-si arate originalitatea prin tatuaje, pentru ca altceva nu au, adica lucruri lipsite de orice profunzime. Stim cu totii ca nu exista istoria si cultura Europei, de aceea sunt fascinati de ea.
La un moment dat s-au asezat langa mine doi tineri, in jur de 20 si ceva de ani. La inceput nu le-am dat atentie, dar apoi am inceput sa fiu atent la ce discutau. Erau impreuna dupa cate se parea, iar el a inceput sa-i povesteasca istoria si semnificatia tatuajelor sale uriase de pe maini. Pe mana stanga am observat un dragon cu o sabie care tinea parca o carte cu numarul unui pasaj din Biblie. In fata lor erau niste pustoaice de liceu, iar una dintre ele a inceput sa nu mai fie atenta la ce spuneau prietenele ei si se uita la ei doi si parea foarte interesata de tatuajele lui. Le privea cu o oarecare fascinatie (avea si ea un cercel un lobul urechii, nu unde se pune de obicei un cercel, stiti si voi, cercei care arata mai mult a piercing). In momentul ala mi-am dat seama ca asta este unul dintre lucrurile care conteaza pe aici, bineinteles corelat cu ce am mai observat aici: o multime de oameni cu tatuaje, care pentru ei au diferite semnificatii, saloane de tatuaje unde iti poti face orice tatuaj vrei tu. Am mai zis si alta data ca aici multi oameni incearca sa-si arate originalitatea prin tatuaje, pentru ca altceva nu au, adica lucruri lipsite de orice profunzime. Stim cu totii ca nu exista istoria si cultura Europei, de aceea sunt fascinati de ea.
In autobuzul care ma ducea acasa am auzit doua femei, una in jur de 45 de ani, iar alta mult mai in varsta, in jur de 70 de ani care purtau o discutie pe teme diverse, iar un subiect de discutie ducea la altul. Cea mai tanara spunea ca la un moment dat a fost in Iugoslavia unde i-a placut foarte mult, dar timp de doua saptamani a mancat numai paine cu sardine si de atunci nu mai suporta sardinele, iar cealalta si-a adus aminte de razboiul civil declansat din motive etnice si deplangea suferinta oamenilor din timpul razboiului. Atunci si-a adus aminte si de ce s-a intamplat in anii '70, mai ales in Quebec, unde au fost grupari separatiste teroriste care chiar au provocat atentate. Se pare ca au fost anihilati repede. Cea mai tanara, comparand situatia din Canada cu cea din Iugoslavia, a spus ca aici intotdeauna lucrurile s-au asezat de la sine si au functionat, chiar daca au venit o multime de imigranti si ca ii place Toronto unde sunt bine delimitate locurilor imigrantilor, cum ar fi Little Italy, Greek Town (daca tin bine minte, cine este din Toronto va rog sa ma corecteze, nu am fost niciodata acolo). Cea mai in varsta a zis ca a citit in ziar despre previziunile Statistics Canada, iar cea mai tanara i-a spus ca stie si ea despre ce este vorba, dar discutia nu a mai continuat pe tema asta. A fost un mic moment de tacere si apoi au inceput sa discute despre altceva. Momentul acela de tacere a avut o semnificatie pentru mine, pentru ca mi s-a parut ca nu le convine aceasta transformare a Canadei, dar careia nu i se pot opune, datorita imigratiei care continua sa creasca.
Nu stiu daca in viitor, dupa 2031, imigrantii din categoriile mentionate in postarea anterioara vor ajunge sa detina un procent si mai mare (dupa cum evolueaza situatia inclin sa cred ca "da"). Dar daca se va intampla asta stau si ma intreb, ca unul care a studiat cat de cat la facultatea aia pe care am absolvit-o evolutia societatii si mentalitatilor, oare cat de legati se vor simti noii imigranti de istoria Canadei, de personalitatile care au trecut pe la conducerea Canadei, care, daca le vor vedea pozele, sunt niste albi, nu chinezi sau indieni. Probabil ca se vor simti legati de tara asta, unii dintre ei, pentru ca aici se vor naste si va fi singura lor casa. Imi vine in minte un fost coleg de-al meu, chinez, ai carui parinti au venit din Singapore prin anii '70, iar el mi-a zis ca nu stie mandarina, dar o intelege, singura limba vorbita de el fiind engleza si ca se simte canadian, nu chinez. Iar ca el mai sunt multi.
Se stimuleaza aici multiculturalismul, de prin anii '70, si este ridicat la rang de inalta valoare a societatii canadiene, dar altceva nu au ce sa ofere. Din ciorba asta eterogena de natii nu poate sa iasa nimic omogen. Singurele repere durabile dupa care va functiona Canada sunt economia, sistemul politic democratic si limba engleza. Astea vor uni oamenii din Canada, dar doar limba este cea mai durabila, iar pe locul doi este sistemul politic pentru ca ei se simt foarte mandri de democratia lor, chiar daca o critica si mai spun despre ea ca nu functioneaza corect, dar nu cred ca ar schimba-o cu altceva. Se simt foarte mandri ca sunt printre cei mai ferventi aparatori ai drepturilor omului in intreaga lume. Si asa si este. In bugetul federal este o sectiune destinata finantarii organizatiilor din lume care au drept scop apararea drepturilor omului.
Nu stiu daca in viitor, dupa 2031, imigrantii din categoriile mentionate in postarea anterioara vor ajunge sa detina un procent si mai mare (dupa cum evolueaza situatia inclin sa cred ca "da"). Dar daca se va intampla asta stau si ma intreb, ca unul care a studiat cat de cat la facultatea aia pe care am absolvit-o evolutia societatii si mentalitatilor, oare cat de legati se vor simti noii imigranti de istoria Canadei, de personalitatile care au trecut pe la conducerea Canadei, care, daca le vor vedea pozele, sunt niste albi, nu chinezi sau indieni. Probabil ca se vor simti legati de tara asta, unii dintre ei, pentru ca aici se vor naste si va fi singura lor casa. Imi vine in minte un fost coleg de-al meu, chinez, ai carui parinti au venit din Singapore prin anii '70, iar el mi-a zis ca nu stie mandarina, dar o intelege, singura limba vorbita de el fiind engleza si ca se simte canadian, nu chinez. Iar ca el mai sunt multi.
Se stimuleaza aici multiculturalismul, de prin anii '70, si este ridicat la rang de inalta valoare a societatii canadiene, dar altceva nu au ce sa ofere. Din ciorba asta eterogena de natii nu poate sa iasa nimic omogen. Singurele repere durabile dupa care va functiona Canada sunt economia, sistemul politic democratic si limba engleza. Astea vor uni oamenii din Canada, dar doar limba este cea mai durabila, iar pe locul doi este sistemul politic pentru ca ei se simt foarte mandri de democratia lor, chiar daca o critica si mai spun despre ea ca nu functioneaza corect, dar nu cred ca ar schimba-o cu altceva. Se simt foarte mandri ca sunt printre cei mai ferventi aparatori ai drepturilor omului in intreaga lume. Si asa si este. In bugetul federal este o sectiune destinata finantarii organizatiilor din lume care au drept scop apararea drepturilor omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu