Canada e frumoasa

De la inceput vreau sa spun ca titlul nu e ironic, ci e ceea ce credem noi cu adevarat. Eram la servici si vorbeam cu colegii mei despre diverse si dintr-una intr-alta am ajuns sa vorbim despre venitul aici, de ce am venit aici s.a.m.d.. M-au intrebat de ce am venit aici si le-am spus motivele pe care le stiu cu totii cei din Romania, si nu numai, cred eu. Le-am spus cat faceam ca profesor (adica aproximativ $400-$500/luna) si nu le-a venit sa creada. Colegul meu jamaican mi-a zis ca poti sa iei mai mult daca esti pe ajutorul de somaj aici. Noi cand am venit aici am stiut de unde o sa incepem, adica de la zero si nu ne-a fost teama de asta. Multi vin aici cu asteptari mari, iar odata ajunsi aici sunt dezamagiti pentru ca au, probabil, impresia ca vor fi primiti la aeroport cu bratele deschise, iar apartamentul si jobul ii asteapta gata pregatite.

Ei bine nu e asa. Pur si simplu te ia in primire un ofiter de la imigratie, proces care dureaza, daca mi-aduc bine aminte, maxim o ora. Nu era deloc aglomerat cand am ajuns noi aici. Am mai vorbit cu cei doi despre faptul ca multi imigranti cu studii superioare au un soc in a se adapta la un nou mod de trai, in care sunt platiti mai putin decat ar dori ei si, de asemenea, nu le convine faptul ca sunt condusi de cineva cu o pregatire mai slaba decat ei. Colegul meu filipinez mi-a spus ca a lucrat intr-o companie producatoare de sticla si a trebuit sa le faca instructajul unor tipi, tot din Filipine, unul doctor, altul arhitect, care de asemenea se simteau complexati de aceasta situatie. Colegul meu spunea ca nu a terminat nici liceul, dar a reusit sa vina aici pentru ca tatal sau plecase atunci cand el avea un an si l-a cunoscut abia cand a ajuns aici. Deci nu este o problema pur romaneasca, ci este valabil pentru toti imigrantii cu studii superioare si asteptari foarte mari.

Daca esti muncitor esti remarcat, daca nu esti muncitor, esti "remarcat" si poti sa fii primul care zboara din firma cand se fac restructurari. Trebuie sa fii serios, sa-ti faci treaba si cat mai bine, pentru ca chiar daca vii si nu ai "experienta canadiana" vei fi instruit. In plus, in CV poti sa bagi niste joburi pe care nu le-ai avut niciodata in Romania, dar care corespund cu fisa postului, ca sa spun asa, iar la intrebarea "ce experienta ai ?" le arati ce este in CV, dar de asemenea mai semnalezi faptul ca ai nevoie de instruire pentru ca "experienta canadiana nu este similara cu cea romaneasca". Daca esti angajat si nu stii ceva le spui ca faceai altfel in Romania. Daca te intreaba cum, inventezi ceva plauzibil, preferabil o varianta mai proasta decat a firmei unde lucrezi ca sa ii gadili un pic la orgoliu. Va asigur ca merge. Cel putin in cazul nostru.

Nu exista o reteta pentru adaptarea aici. Cum am spus, trebuie sa vii cu asteptari realiste sau mai reduse, dar, odata ajuns aici trebuie sa te inarmezi cu o mare vointa si rabdare si sa vrei sa avansezi, pentru ca se poate. Important este sa nu vrei sa ramai la joburi marunte, sau in limbajul economic de specialitate de aici, "underemployed", adica o persoana care are un job, dar sub nivelul de pregatire obtinut in scoala si un salariu in consecinta.