Am vazut si romani fericiti

Nu stiu cat de fericit este acest roman de care vreau sa va vorbesc acum, mai ales in vremurile astea de recesiune, dar sigur este un roman care a reusit in Canada. Am cautat pe Google despre el si am vazut ca este un om de aproape 55 de ani, dar care are o privire de roman plecat din tara, care a inceput de jos si a ajuns sus, unde este acum, prin munca si sacrificii. Sa ajungi presedinte la Air Canada, una din companiile de top din Canada si una dintre cele mai mari din lume, este ceva extraordinar. Cand am citit asta nu mi-a venit a crede, am fost foarte mandru, desi nu il cunosc deloc pe acest om. Probabil ca s-a stabilit in Toronto, pentru ca de fapt acolo este capitala financiara a Canadei, asa cum este New York-ul pentru State. In Canada nu poti sa reusesti decat prin munca multa si prin sacrificii, dar satisfactiile sunt pe masura. Un roman, care probabil a plecat in Canada de pe vremea impuscatului, a reusit sa ocupe o functie de top. Bravo lui! Felicitari domnule Calin Rovinescu.

Azi am un nou supervizor. E un tip de treaba, il cheama LaMont (nu stiu daca se scrie asa numele lui), e din Montreal, dar a zis ca-i place la nebunie Vancouverul, ca nu ar mai vrea sa mai plece de aici. Ii place vremea, peisajele, totul. A zis ca a facut nu stiu cate drumuri cu feribotul si s-a indragostit de Vancouver si British Columbia. LaMont mi-a zis azi cum a intrat firma noastra de livrari A1, in faliment (a lucrat acolo odata). Aici, in Canada, firmele obisnuiesc sa ia benzina pe cuvant avand la dispozitie niste carduri pe care le bagi in pompa si iei cata benzina vrei si o platesti, probabil dupa o luna sau dupa mai multe luni. Ei bine, cineva de la A1 a luat benzina in valoare de 11.000 de dolari. Treaba e ca acele carduri stateau atarnate nu stiu in ce fel si putea sa le ia oricine. Probabil ca acea persoana, era cineva din interior, a facut o calatorie sau mai multe, pe banii firmei, pentru ca acel card poti sa pui la tine in portofel fara sa te doara la basca deloc. Dar chiar a fost o surpriza, precum anuntul lui Rob azi ca demisioneaza, dupa o luna de lucru.

Ca veni vorba de manageri, Ana mi-a povestit acum ceva despre managera ei, care isi lasa lucrurile in biroul ei cu lunile. Odata cica a lasat un anunt in birou care zicea ceva de genul "nu atingeti lucrurile mele personale". Printre lucrurile alea personale erau si sosete folosite, un termen bland, care au stat in birou vreo patru saptamani, blugi, tricouri, bluze purtate cateva zile si lasate pe scaun. Abia cand vine maica-sa, proprietara, i le strange de acolo. Oare cum o fi in casa la ea?

Animalele de companie

Aici oamenii sunt foarte atasati de animalele de companie. Primaria a dat chiar dispozitii care reglementeaza modul in care oamenii au grija de animalele lor de companie. Pe spatiile verzi vezi semne care spun: "curatati dupa animalul dvs. de companie", adica sa ai la tine o punga in care sa strangi c...tul cainelui tau si sa-l cari in mana pana cand termini plimbarea cu el si sa arunci punga aia intr-un tomberon. Exista aici magazine speciale cu mancare si imbracaminte pentru caini si pisici, care fac o gramada de bani. Daca se vorbeste intr-o discutie de cainele sau pisica cuiva, atunci animalul nu este "it", adica "lucru", asa cum se invata la engleza in scoala, ci este "she" sau "he", adica "ea" sau "el", adica o persoana care are sentimente si cu care mai discuti din cand in cand.
Eram odata intr-un mall si o asteptam pe Ana sa se intoarca de la un magazin si trece pe langa banca unde stateam o femeie care plimba un carucior de copil, iar in caruciorul asta era un caine chihuahua (sper ca am scris corect) si ea spunea ca acel catelus este copilasul ei. Odata cineva de la servici mi-a zis ca in magazin a intrat cineva avand tot un carucior de copil in care isi plimba animalul de companie care era... o rata. Oare cat de nebun(a) poti sa fii sa faci asa ceva? Poate ca oamenii aia se comporta asa si din cauza singuratatii, dar asta mi se pare exagerat. Oricum, uneori vezi multe ciudatenii care te fac sa-ti stea mintea in loc.

Ma gandeam sa ii intreb pe cititorii mei, putini cati am, ce ar dori sa mai scriu pe blog legat de Canada. Ma gandeam ca poate sunt lucruri pe care nu le-am povestit si sunteti interesati sa le aflati. Daca aveti ceva de spus lasati un comentariu la postarea asta. As vrea sa fie un blog cat mai interesant in care sa ofer o imagine cat mai realista despre cum este in Canada.

Unirea Basarabiei cu Romania

Am uitat ca azi se implinesc 91 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania. Ma intreb ce relevanta mai are evenimentul asta pentru romanii din Basarabia. Aici in Canada nu stie nimeni de acest eveniment, pe care daca-l privesti la scara mondiala este un eveniment ca oricare altul. Pentru noi ar trebui sa fie ceva deosebit, dar uite ca nu are pentru cei din Basarabia, care se comporta asa de execrabil la granita dintre Romania si Republica Moldova.

Ora Pamantului

Sambata va avea loc Ora Pamantului sau Earth Hour asa cum spun canadienii. La ora 8:30 seara toti ar trebui sa stinga luminile in casa pentru a economisi energia si astfel a contribui la o planeta mai curata. Cand veneam de la servici am citit intr-un ziar un articol in care autorul indemna la stingerea becurilor timp de o ora. E o chestie foarte faina, mai ales ca aici sloganul "Let's go green!" este foarte la moda, iar oamenii sunt foarte preocupati de reciclare si de conservarea mediului. Acel autor spunea ca nu stiu cate milioane de kWh se economisesc daca stingi luminile pentru o ora, iar daca ai stinge becurile in casa timp de o ora in fiecare zi timp de un an ai putea economisi energie care ar putea alimenta vreo 7000 si ceva de case timp de un an.

Daca stai si te gandesti cred ca are dreptate pentru ca in lumea asta in care tehnologia ne invadeaza si face parte din viata noastra de zi cu zi, daca stingi luminile in casa timp de o ora poti sa te gandesti la lucrurile cu adevarat importante in viata. Consumul de energie este urias aici. Oamenii isi lasa calculatoarele deschise non-stop si apoi se intreba de ce au facturi atat de mari la curent. Emisiunile de la televizor invata pe oameni cum sa isi amenajeze casele ca sa fie cat mai eficiente energetic si sa consume cat mai putin. Acum la sfarsitul lui aprilie toti canadienii, fie ca sunt cetateni sau rezidenti permanenti, trebuie sa-si declare veniturile pentru a plati taxele catre guvern, dar pana atunci guvernul canadian a dat posibilitatea oamenilor, prin planul de actiune economica, sa beneficieze de reduceri de taxe acele persoane care isi renoveaza casa astfel incat aceasta sa fie eficienta din punct de vedere energetic. Si asta este doar una dintre masurile puse in aplicare de guvernul canadian. Aici se mai stimuleaza folosirea transportului public si beneficiezi de reduceri de taxe daca-l folosesti. Ma uitam azi cand veneam acasa la o reclama din autobuz pusa de compania de transport public in care prezenta vreo 8 tipuri de autobuze care sunt in testare si care functioneaza cu diversi combustibili regenerabili. Am mers si eu odata cu unul care mergea pe baza de hidrogen si gaz natural si nu am observat nici o diferenta intre acesta si cel cu combustibili fosili. Avea aceeasi putere de tractiune.

Ma intreb acum, oare cand o sa vad si in Romania luandu-se asemenea masuri stimulative care, pe termen lung, conduc la dezvoltare durabila ? Probabil ca peste multi, multi, multi ani... Si sunt niste masuri atat de simple, iar un alt scop al lor este de a scoate tara din recesiune. In Romania, probabil, se intreba guvernantii cum sa faca sa mai creasca preturile la produsele de baza, iar de reducerea taxelor prin asemenea masuri nici nu cred ca se poate vorbi. Am vazut aici ca daca ai vointa si un mediu care iti permite sa te afirmi poti sa faci multe.

Premiile Juno si altele

Premiile Juno sunt o varianta mai mica, chiar mult mai mica a premiilor Grammy, care celebreaza muzica canadiana. O sa se desfasoare saptamana asta in Vancouver la GM Place. Vorbeam cu un coleg zilele trecute despre premiile astea (bineinteles ca eu nu stiam nimic de ele, am auzit despre ele anul asta), iar el zicea ca nu ii plac deloc pentru ca nu sunt deloc importante. Ironic, l-am intrebat de ce nu ii pasa de cultura canadiana, iar el m-a intrebat foarte serios daca tara asta are cu adevarat o cultura, pentru ca aici s-au adunat culturi de pe mai multe continente, deci este o tara multiculturala. Si tot ironic ma intreba daca siropul de artar reprezinta cumva cultura canadiana. Daca stai si te gandesti bine nu stiu daca tara asta are cu adevarat cultura. Poate ca are ceva, iar cineva ca mine care a venit din Europa nu stie prea multe. Tin minte ca am vazut odata pe National Geographic un documentar despre al doilea razboi mondial in care vorbea si un veteran de razboi, care a devenit scriitor dupa razboi, deci macar pe ala il au... Nu mai stiu cum il cheama... Cultura pe care o au si pe care o vezi e ca in State, adica televiziune, reclame si cultura pop, adica cultura perisabila, ca produsele de la Superstore. Acum este American Idol, care a fost imitat in tara de Megastar de la Prima TV.

Acum imi aduc aminte de o reclama de la televizor in care doi tipi aflati in strainatate intra intr-un parc tematic numit Canadaland, iar lucrurile care erau specifice Canadei erau politistii in uniforma rosie, lovirea pucului in jocul de hochei (pentru ei, jocul asta este o religie aici), dezapezirea aleii din fata casei, iar la sfarsit vad niste reduceri la nu stiu ce magazin. Imediat astia striga la unison: "Trebuie sa mergem inapoi in Canada!". Cam astea probabil ca sunt lucrurile specifice Canadei, chiar daca prezentate intr-un mod amuzant. Si ceea ce este interesant este ca ei accepta asta cu seninatate. Oricum sunt fascinati de Europa, si in special de Italia. Tot ce este din Europa este de o calitate superioara pentru ei.

Azi am cunoscut o romanca in magazinul unde lucrez, venise cu matusa ei si am auzit din intamplare ca vorbesc romaneste. Am auzit cum una ii spunea celeilalte ceva din partea cealalta a magazinului, iar eu am transmis mesajul. Amandoua au fost foarte surprinse si bucuroase in acelasi timp. Tipa asta trebuia sa vina intr-o zi sa isi ridice un produs. Colega mea i-a zis ca un roman lucreaza acolo si chiar voia sa ma cunoasca. A fost foarte interesant sa vorbesc cu cineva in limba romana in magazinul in care lucrez, chiar m-am bucurat foarte mult. Adica sa vorbesc cu un roman care nu incepe sa-ti dea sfaturi chiar daca nu te cunoaste. E asa de iritant cand un roman din Canada incepe sa-i trateze de sus pe cei care au venit mai tarziu. Dar asta este pentru alta data.

Mount Baker

In primul rand acest munte este in State si se vede din Vancouver cand este senin. Este un vulcan. Azi la radio s-a anuntat ca vulcanologii de acolo au spus ca au inregistrat cateva cutremure din cauza vulcanului. Daca te gandesti ca nu a mai erupt de foarte multa vreme, iti vin ganduri cam negre. Norul de cenusa vulcanica ar putea ajunge aici foarte repede daca vantul ar bate in directia asta, adica spre nord. Am vazut odata la National Geographic ca cenusa vulcanica poate sa lase niste urme foarte urate in plamani. Pur si simplu te zgarie si te poti imbolnavi foarte grav.

Sper ca nu a crezut nimeni asta. Sunt niste balarii foarte mari. Singurul lucru adevarat este ca muntele exista si se vede de aici doar cand este senin. Ah!... si ca este vulcan activ. Este foarte frumos sa-l vezi din SkyTrain cand mergi spre est. Are zapada in varf si in timpul verii. Este in State. Desi granita este la aproape 100 km, totusi mi se pare ca sunt foarte departe. Poate o sa ni se para mai aproape cand o sa mergem la Seattle. Cica e la 2 ore de mers cu masina pe autostrada. As vrea sa vedem acolo Acul Spatial. Este cladirea care apare tot timpul in serialul Anatomia lui Grey la inceputul si la sfarsitul fiecarui episod. Este foarte frumoasa si foarte eleganta, probabil ca este printre cele mai inalte cladiri din Seattle. Inca nu stiu cati metri are, dar probabil ca o sa aflu dupa ce venim de acolo. Nu o sa plecam maine, dar o sa ajungem acolo.

Recesiunea

N-as vrea sa scriu mesaje pesimiste aici, dar pana la urma asta e viata. Recesiunea se face din ce in ce mai simtita si la servici la mine. Desi vanzarile nu mai sunt cum erau anul trecut totusi se vinde iar magazinul merge, dar azi recesiunea a muscat mai dur. O colega de-a mea a fost concediata, dar nu din cauza performantelor ei, ci din cauza ca s-a luat decizia ca pozitia ei sa fie eliminata din structura magazinului. Era receiver, o cheama Corinne si lucra acolo de 3 ani. O sa mai vina la servici inca 2 saptamani, pentru ca asta nu este chiar o concediere, ci asa cum spun canadienii: "she has been laid off, not fired". Asa ca in situatia asta chiar daca ti se da preavizul mai poti veni la munca 2 saptamani sau 3 sau o luna (depinde de companie), iar in timpul asta iti cauti un job, iar daca nu iti gasesti poti sa primesti somaj o perioada de timp. Daca ai fost concediat (fired), atunci nu poti cere somaj.

Maine o sa vorbesc cu ea la servici, sa vad cum se simte, pentru ca este o colega foarte buna si o femeie foarte de treaba. Are 57 de ani, cred, iar la varsta ei sa ramai fara job, mai ales in timpurile astea, este foarte greu. Cealalta colega, Kelly, a plans dupa ce a plecat Corinne pentru ca se cunosc de atata timp si ii venea greu sa se obisnuiasca cu asta. Doar eu si cu Max am fost azi la servici la shipping, Hector a sunat ca este bolnav. Noi doi vorbeam despre ce s-a intamplat si pe amandoi ne luase cu friguri pe spate. Desi au nevoie de oameni in shipping, pentru ca nu pot sa faca nici o mutare in magazin fara noi, cred ca ar fi timpul sa vad si alte oportunitati. Nu de maine, dar daca se impute treaba trebuie sa ma gandesc la un plan de rezerva. Max a zis ca el incepe sa-si caute pentru ca are nevoie de un plan de rezerva in caz ca se intampla ceva. Intr-o economie cu adevarat capitalista ca asta trebuie sa stii sa te adaptezi repede, dar totusi, acum, cel mai bun job e acela pe care il ai, asa ca nu am de gand sa imi caut prea curand altceva. O sa iau bani de la firma asta pana cand o sa plec spre ceva mai bine platit sau cand o sa-mi spuna ei ca nu mai pot sa ma tina.

Stanley Park: lebede, gaste si rate salbatice. Stateau langa tine si iti mancau din palma daca aveai sa le dai ceva de mancare. Ne-am simtit foarte bine desi era frig deoarece era langa apa. Ana a vrut sa-i dea unei gaste ceva de mancare si a smuls niste iarba, dar aia nu voia sa manance din palma. Apoi a urmat una din cele mai amuzante replici pe care le-am auzit vreodata, dupa ce Ana a aruncat iarba si gasca a inceput sa o manance: "Tu nu poti sa ti-o smulgi singura, putoareo ?" Gasca pur si simplu statea langa noi si ne privea, iar noi radeam de ne durea burta de ras. Macar e bine ca nu ne intelegea nimeni. A fost o replica pur romaneasca. Asta se petrecea la Lost Lagoon Lake.

Stanley Park e urias. Ai nevoie de masina ca sa mergi prin el, pentru ca daca vrei sa mergi pe jos nu-ti ajunge o zi intreaga. De pe West Georgia se vedeau numai copacii, dar noi am fi vrut sa ajungem la ocean sa filmam apusul.