Neimportanta WikiLeaks

Se vorbeste foarte mult zilele astea despre dezvalurile pe care site-ul WikiLeaks le-a facut despre diplomatia de culise. Acum cateva luni se vorbea despre dezvaluirile pe care le-a facut despre razboiul din Irak. De ce mi se par atat de neimportante "dezvaluirile" pe care WikiLeaks le-a dat publicitatii ? Pentru ca diplomatia de culise pe care o dezvaluie a existat dintotdeauna, de cand au fost create statele si discutiile diplomatice intre ele. Unele lucruri trebuie sa ramana secrete, doar rezultatele acelor negocieri conteaza.

Hai sa le luam pe rand. Dezvaluirile despre razboiul din Irak au fost facute de un pustan de 20 de ani din armata americana, care s-a inrolat in armata din fata calculatorului unde juca tot timpul jocuri video si credea ca luptele sunt ca in jocurile sale, iar filmele pe care le vedea la televizor prezentau in mod realist razboiul si toate manifestarile sale. Sunt ironic ! Razboiul din Irak nu este mai mult sau mai putin crud decat alte razboaie purtate in trecut, dar din cauza ca poti publica si afla stiri despre el aproape instantaneu pe internet il face accesibil. Care razboi din istorie nu a avut victimele sale nevinovate ? Nu minimalizez pierderile de vieti omenesti sau motivele pentru care a fost declansat si cu care nu sunt de acord, dar odata pornit trebuie sa respecti regulile din armata. Cand faci dezvaluiri despre operatiunile in care camarazi de-ai tai ar putea muri, atunci asta se numeste tradare si este mult mai periculos decat daca acestia ar fi raniti sau ucisi intr-o ambuscada intamplatoare.

Diplomatia de culise a existat dintotdeauna. Duceti-va in orice arhiva romaneasca sau straina si o sa gasiti acolo mii de documente legate de negocieri intre state, discutii personale intre sefi de state, ministri, ambasadori, corespondenta diplomatica cu notele unui ministru pe marginea unei scrisori sau a unei telegrame. Semnarea unui tratat intre doua state, de exemplu, este precedata de luni sau chiar ani de negocieri intense care nu sunt facute publice. Cum am spus mai sus, rezultatul final conteaza. Aceste discutii nu sunt imorale sau ilegale, sunt discutii firesti intre oameni. De aceea cred ca WikiLeaks nu face nici o dezvaluire senzationala, ci doar oamenii care nu au cunostinta functionarii sistemului diplomatic cred ca sunt senzationale.

Hai sa ne gandim ce face de fapt WikiLeaks. Daca internetul ar fi existat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar in Germania era in continuare regimul nazist, ganditi-va la impactul informatiilor dezvaluite de un site ca WikiLeaks. Efectiv dusmanul nu ar fi avut nevoie sa desfasoare actiuni de spionaj, ci s-ar fi dus pe acest site si si-ar fi luat informatiile de acolo. Ce vreau sa spun este facand aceste "dezvaluiri" WikiLeaks si alte site-uri asemenea lui submineaza de fapt democratia in loc sa o intareasca. Ofera dusmanilor democratiei munitie pentru a o submina si din interior. Prin publicarea acestor documente nu faci altceva decat rau tarilor democratice in numele "libertatii de opinie". Oare de ce nu au publicat niciodata documente din China, Pakistan, Iran, etc. ? Pentru ca nu se poate. Serviciile secrete si institutiile diplomatice exista cu un motiv si trebuie sustinute atat timp cat nu-si folosesc atributiile in mod abuziv.

Presa in Romania

Am citit articolul asta foarte interesant de la Deutsche Welle. Analiza mi se pare foarte realista si de bun-simt. Citindu-l mi-am dat seama si mai mult cat de important este sa ai o educatie puternica si sa stii sa gandesti critic, pe baza unor argumente solide, fara sa inghiti, cum se spune si in articol, "totul de-a gata". Multi romani se plangeau, cand am plecat, ca televizorul le mananca foarte mare parte din timp. Dar oare daca nu s-ar uita la televizor atat si ar cauta si alte activitati nu s-ar simti mai bine ?

Asta este articolul:
"Presa din România, fie ea scrisă ori audiovizuală, este în momentul de faţă în cea mai mare parte tabloidizată, îndatorată la bănci, cu datorii neplătite la bugetul de stat dar şi cu sume mari pe care le are de încasat de la furnizorii de servicii, în special de la difuzorii de ziare.

Presa din România stă, după părerea mea, mai prost ca niciodată în ultimii 20 de ani.

Primul argument de bun simţ ar fi acela că e firesc să fie aşa, de vreme ce, parafrazînd un vers binecunoscut, am putea spune şi noi cum că, iată, "criza a ucis orice boare de vînt". Altfel spus, presa s-ar supune şi ea malaxorului crizei, ca şi industria, agricultura, turismul, finanţele etc.

Afirmaţia că presa este foarte slabă am auzit-o frecvent în ultimul timp, atît de la comentatori oneşti, dar mai ales de la cei pe care eu i-am numit mereu "directori de opinie", adică de la acei manipulatori ai publicului neinformat şi dispus să primească totul de-a gata.

Eu nu sînt de acord cu această afirmaţie, pentru că ea ar trebui analizată din mai multe unghiuri. Mă voi referi în continuare doar la două, anume la cel economic şi la acela, esenţial, al consumului de informaţie şi al credibilităţii acesteia.

Din punct de vedere economic, aproape întreaga presă românească este la pămînt. Paradoxal însă, aproape întreaga presă românească supravieţuieşte. Explicaţia este simplă: deşi patronii marilor trusturi de presă –Vîntu, Voiculescu, Patriciu – au pierdut zeci, poate sute de milioane de euro în ultimii doi ani, de cînd s-au angajat făţiş în lupta anti-Băsescu, ei continuă să-şi finanţeze produsele media cu scopul evident de a-l înlătura pe preşedintele Traian Băsescu şi Partidul Democrat Liberal de la putere. Recuperatorii pierderilor uriaşe ale trusturilor numite ar fi desigur PSD şi PNL, prin afacerile pe care le-ar pune pe tavă celor pe care i-am numit.

Din punctul de vedere al consumului şi credibilităţii informaţiei, presa aceasta tabloidizată este din păcate puternică. Posturile de televiziune Realitatea şi Antena 3 sînt vîrful de lance al manipulării publicului neinformat dar dornic de a fi luat în seamă. Aşa se face că ţăranul a ajuns să ţină într-o mînă cazmaua iar în cealaltă telecomanda televizorului, că şomerul ţine într-o mînă sticla cu bere iar în cealaltă aceeaşi telecomandă miraculoasă. La fel şi gospodina în timp ce pregăteşte mîncarea, la fel şi pensionarul care aşteaptă ora la care să îşi ia medicamentele.

Desigur că nu generalizez, însă televiziunile comerciale au intrat periculos de mult în vieţile oamenilor: le mănîncă timpul, dar mai grav e că le amputează orice urmă de discernămînt, prin metoda atît de simplă de a le da impresia că "sînt de partea lor", că ceea ce gîndesc ei se vede la televizor.

Presa noastră, atît de slabă profesional vorbind, este după părerea mea mult prea puternică, periculos de puternică prin capacitatea ei de a manipula un public foarte larg.

Iar "campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului" – sintagma discutată la Consiliul Superior de Apărare a Ţării, care a inflamat cea mai mare parte a presei, a opoziţiei politice, a ONG-urilor etc. – sînt o practică mai veche a ziarelor, televiziunilor şi posturilor de radio din România.

Doar că acum aceste campanii sînt de o virulenţă şi persuasiune fără precedent.

Autor: George Arun
Redactor: Rodica Binder"