Al treilea film de la concert

Filme de la concert

Impresii de la concert

A FOST IMPRESIONANT !!!!! FANTASTIC !!!!! EXACT CUM MA ASTEPTAM !!!!!! A fost ultimul concert de anul asta din turneul 360 Degrees. Au dat ce-au avut mai bun in show-ul asta ca sa faca o impreise de neuitat. Si au facut, cel putin pentru mine. Dar si pentru cei 50-60.000 de spectatori. Concertul a fost cu casa inchisa, s-au vandut toate biletele. A fost impresionant. Multi mergeau peste tot, la toate concertele lor si spuneau ca fiecare concert e diferit. Abia cand ajungi sa-i vezi live ajungi sa-ti dai seama cat sunt de uriasi. Sunt intr-adevar cea mai mare formatie din lume. Bono stie sa faca spectacol si se simte foarte bine cand e in mijlocul fanilor. Au venit oameni din Statele Unite si chiar din Australia ca sa vada concertul din Vancouver.

Mi-a placut totul, dar a fost un moment foarte frumos spre sfarsit cand le-a cerut tuturor sa-si lumineze ecranele de la celulare. Tot stadionul arata precum Calea Lactee. A fost foarte frumos. La concert a fost prezent si Bill Gates. S-a intamplat sa fie chiar ziua sa ieri, iar Bono le-a cerut fanilor sa-i cante "La multi ani". Si au cantat. A mai fost prezenta si sotia lui The Edge, chitaristul formatiei. A inceput show-ul cu o surpriza pentru locuitorii din Vancouver cu o referire la sistemul de transport public. Cand a inceput show-ul intrebarea sa a fost: "Unde mergem cu SkyTrain-ul ? Pe Millenium Line, Expo Line sau Canada Line ?" Toti au fost innebuniti cand au auzit asta. Au revenit de doua ori sa mai cante cateva melodii la cererea fanilor. Toti ii chemau si le scandau numele. Totul a luat-o razna, in sensul bun al cuvantului, cand Bono a cantat Sunday Bloody Sunday, un cantec despre razboi si consecintele sale asupra oamenilor nevinovati. L-a scris cand avea 20 de ani si ceva. E de pe albumul War. Inainte de One a aparut episcopul Desmond Tutu din Africa de Sud, care a vorbit despre pace si intelegere si puterea de a gandi ca unul cand vine vorba de facut bine in lumea asta. A fost fantastic totul !!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Pozele postate acum nu sunt facute de mine, le-am luat de pe net, dar o sa revin cu filme postate de mine pe YouTube si poze facute de noi.

In privinta publicului mi-a placut un aspect. Toti stateau la cozile lor, in sir indian, ordonat, civilizat, nu se buluceau la porti si erau foarte calmi, dar nerabdatori. Un aspect negativ a fost ca se servea bere si desi te controlau de tigari, oamenii le-au strecurat. La un moment dat langa noi au venit niste tipi care aveau niste tigari de marijuana. Bineinteles ca mirosul e oribil. Am mai spus si alta data ca mirosul de sconcs si ala de marijuana sunt aproape identice. Aveau niste fete de betivi, poate aveau si bere la bord. Dar a fost ceva trecator pentru noi. Ne-am simtit foarte bine desi ne-am dus la concert direct de la servici. O EXPERIENTA DE NEUITAT.

Relatii economice Canada - India

Am citit azi un articol in ziar despre modul in care Canada ar trebui sa-si regandeasca strategia de dezvoltare a comertului exterior. Autorul incepea prin a remarca faptul ca China a depasit Canada in privinta exporturilor in SUA. Canada ar trebui sa-si diversifice portofoliul asa cum face orice investitor. Sugestia sa era ca ar trebui sa se orienteze spre India cu care are legaturi de ordin etnic, dar nu si economic. Mediul economic din India este unul favorabil investitiilor. Economia Indiei a crescut cu 9% pe an in ultimii 3 ani, crestere suportata de reformele pe plan economic, uriase investitii straine si cresterea rezervei de valuta forte, precum si o piata de capital infloritoare. In plus, India este interesata sa construiasca relatii comerciale regionale si bilaterale. Este in curs de negociere un acord de comert liber intre India si Uniunea Europeana si a mai semnat un acord de cooperare cu SUA in domeniul comertului, investitiilor si domeniului energetic. In concluzie, autorul spunea ca uriasa piata indiana de 1 miliard de locuitori ar ajuta afacerile si firmele canadiene sa-si reduca vulnerabilitatea fata de fluctuatiile din SUA.

Interesant acest mod de gandire in care vrei sa schimbi strategia de dezvoltare a unei tari. Volumul schimburilor dintre Canada si SUA este de 80% daca nu mai mare, ceea ce nu este asa de bine daca vrei sa ai parte de stabilitate economica. E ca si cum ti-ai pune ouale intr-un singur cos si daca l-ai scapat ti se sparg toate. Cine vrea asta ?

Concertul U2 - azi

Sunt foarte fericit ca ma duc la concert azi. Luna trecuta au avut un concert la Toronto, iar asta e etapa a 2-a din turneul canadian din America de Nord. Citeam in ziar ca tot timpul vor sa faca un show grozav si sa multumeasca fanii, dar in acelasi timp vor sa compuna si cantece foarte bune. Ultima data cand au venit in Vancouver intr-un turneu a fost in 1992 cu turneul Zoo TV. Atunci au incantat lumea cu ecranele TV si combinatia cu transmisiunile in direct. In 2005 au facut repetitii la GM Place pentru turneul Vertigo, iar apoi s-au reintors tot acolo sa filmeze videoclipul la "City of Blinding Lights".

Ecranul de la concertul de acum se pare ca are forma unui inel, care va fi extins in timpul concertului la forma unui con. Bono a proiectat scena. Povestea cum explica in restaurante cu furculite si linguri celor care se ocupau de punerea in practica a proiectului, iar cand a vazut prima data scena i-au cam tremurat genunchii. Turneul de acum se numeste 360. Tocmai au anuntat si datele turneului nord-american de anul viitor. Pe 20 iunie vor fi la Seattle, iar pe 23 iunie la Edmonton.

O sa pun filme si poze daca o sa mi se dea voie sa intru cu camera azi. O sa vad daca reusesc sa o strecor.

O mostra din Shark Tank

Imi place emisiunea asta la nebunie. Ce mi-a placut la omul asta cu placintele a fost ca era pasionat de ceea ce facea. Si chiar a avut succes dupa ce a incheiat afacerea asta. Asa se fac afacerile. Dur, dar civilizat. Mai vin si idioti cateodata.

Toronto Maple Leafs

Asta e echipa de hochei din Toronto. Noi stam intr-unul din orasele din Metro Vancouver, iar Maple Leafs sunt rivalii celor de la Vancouver Canucks. Nu ma dau in vant dupa hochei. Imi place sa ma uit pentru ca ritmul e alert si e singurul sport de echipa de aici care imi place. Nu suport sa ma uit la fotbal american sau baseball. Dar divaghez. Faza este ca anul trecut, din cauza ca era frig am cumparat o caciula cu emblema celor de la Toronto Maple Leafs. Cred ca era singura din magazin, iar eu s-a intamplat sa o cumpar. Probabil sunt singurul locuitor din Vancouver care poarta insemnele celor de la Maple Leafs in fiecare zi. Azi, cand veneam acasa de la servici, simteam privirile oamenilor din SkyTrain asupra mea. Era chiar amuzant. E ca si cum as fi o oaie, hai sa spunem miorita, care se duce in mijlocul haitei, iar lupii nu tabarasc asupra ei, ci o inconjoara si se comporta civilizat cu ea. Chiar in fata mea era un om care avea o sapca cu logo-ul echipei din Vancouver si se uita cu o privire de genul "deci tu tii cu ailalti" si nu se uita vesel la mine. Imi venea sa rad si sa-i spun ca nu sunt un fan Maple Leafs ci port caciula aia doar ca sa nu-mi fie frig. Majoritatea celor din British Columbia, probabil 99%, sunt fani Canucks.

Daca m-as duce azi la un meci de hochei cu caciula aia nu as vrea sa ma gandesc cum as fi tratat. E ca si cum un dinamovist s-ar duce in galerie la Steaua, chiar daca nu ar fi meciul cu Dinamo. Dar acolo cred ca ar lua o bataie sora cu moartea. Nu stiu aici cum e. Lumea spune ca rivalitatea e amicala. In ziar spunea un tip fan Maple Leafs ca a venit la ultimul meci dintre cele doua echipe cu prietenii lui care sunt fani Canucks. Au mers in aceeasi masina tocmai de la Kelowna. Prietena lui e fan Canucks.


Asta e logo-ul celor de la Vancouver Canucks. Ma rog, unul dintre ele.


Nu mai e nevoie sa spun al cui e asta. La fel, unul dintre ele.

Echipa Dan Petrescu - MM Stoica

As vrea sa vorbesc in continuare despre victoria Unirii Urziceni la Glasgow. Dar nu despre meci in sine, ci despre cei care au stat la baza acestei victorii, anume antrenorul si managerul sportiv. Dan Petrescu este un tip cu o vointa foarte mare si o experienta pe masura in campionatul englez si in competitiile internationale. Multi au luat incapatanarea lui ca pe o forma de furie irationala, dar care are de fapt la baza toata coruptia din fotbalul romanesc si dorinta lui de a face curatenie si a-si juca corect sansele. Furia lui se datoreaza si faptului ca se simte uneori ca lupta singur impotriva tuturor, dar nimeni nu-i poate nega vointa de a castiga si de a-si crea o echipa cu care sa faca performanta. Experienta generatiei de aur in campionatele straine incepe sa-si arate roadele.

MM Stoica este o poveste in sine. Personal, nu-mi place personalitatea lui, un tip violent in limbaj si in comportament, aduceti-va aminte de pumnul aplicat unui fan stelist pe vremea cand era manager la Steaua. Dar, ca sa fiu corect, trebuie sa-i recunosc talentul cu care stie sa aleaga jucatorii. Cand a fost la Otelul, echipa a avut rezultate. Nu mai tin minte daca a jucat in cupele europene, dar stiu ca era in prima jumatate a clasamentului. La Steaua a avut rezultate foarte bune, echipa fiind de cateva ori in grupele Ligii Campionilor. Acum este la Unirea Urziceni si are si aici rezultate: titlul anul trecut si o evolutie din ce in ce mai buna a echipei in grupele Ligii Campionilor. Daca si-ar mai atenua din partile negative ale sale ar fi si mai bun in ceea ce face. Mai ales daca nu s-ar mai antrena in discutii sterile cu "conducatorii" fotbalului romanesc: Becali, Borcea sau Dragomir. Este un profesionist foarte bun, dar poate fi si mai bun.

N-as vrea sa trec cu vederea si "eminenta cenusie", omul cu banii, de la Unirea Urziceni: Dumitru Bucsaru. Nu stiu nimic despre el, decat ca are nu stiu ce afaceri pe acolo. Dar ceea ce apreciez la el foarte mult este discretia. Niciodata nu am auzit ca ar fi dat vreo declaratie sforaitoare sau sa se fi certat cu de-alde Iancu sau Becali. Omul a adoptat strategia "tace si face". Si uite ca face o treaba foarte buna. Ii lasa pe angajatii lui sa-si faca treaba si sa-si asume intreaga responsabilitate pentru rezultatele bune sau slabe ale echipei. Facand asta, face si bani din fotbal. Mai putini la inceput, dar suma poate creste in timp. Interesul lui este sa faca bani, pentru asta investeste in fotbal.

Unirea Urziceni are o echipa, nu sclipiri sau individualitati, ci o echipa adevarata. Ei reprezinta un exemplu demn de urmat de alte echipe din Romania. Acum cativa ani jucau in Liga a III-a, acum sunt in Liga Campionilor. Echipele romanesti trebuie sa-si regandeasca strategia de atingere a performantei. Seriozitate si disciplina.

Glasgow Rangers - Unirea Urziceni 1-4

Tocmai am vazut pe site-ul UEFA meciul dintre Glasgow Rangers si Unirea Urziceni. Ai nostri au jucat cerebral, dar si cu suflet. Totusi, ca sa fim corecti fata de meci, 3 goluri din 5 au fost autogoluri. Totusi conteaza cine a castigat. Am uitat sa mai spun ca au jucat si fara frica fata de o echipa care a jucat de mult mai multe ori decat ei in Liga Campionilor. Oricum, important este ca au patru puncte, iar parerea mea este ca Glasgow Rangers si VfB Stuttgart sunt echipe de batut. Dar bravo lor ca au reusit performanta asta.

Negocieri de afaceri

Mai inainte am vazut inca o editie din Shark Tank. Mi-a placut foarte mult o negociere intre doi baieti veniti cu un sistem de recrutare on-line a tinerilor sportivi si Robert si Kevin. Voiau $100.000 pentru 25% din companie, dar au plecat cu $600.000, ceea ce e foarte bine. Dar as vrea sa descriu pe scurt cum s-a desfasurat negocierea. Kevin a oferit $200.000 pentru 25% din afacere, iar Robert le-a oferit $300.000 pentru acelasi procent. Kevin le-a zis sa iasa putin afara pentru ca vrea sa discute ceva cu Robert. Dupa ce au iesit cei doi Kevin ii spune lui Robert "You'd better not fuck with me on this one." Robert il intreaba foarte calm: "Are you threatening me ?". Am spus in engleza ca sa vedeti exact schimbul de replici de la inceputul negocierii. Kevin ii spune: "Nu, dar daca incepem sa ne batem in cifre tipii astia o sa plece cu mai mult decat vrem noi sa le dam, asa ca e mai bine sa ne asociem." Robert spune "ok, cheama-i inapoi". Si incep sa negocieze si ajung de la $400.000 la $600.000 pentru 50% din afacere. Era o afacere foarte buna. Aproape monopolista.

Ce mi-a placut foarte mult a fost tonul agresiv, dar civilizat, de negociere a unor afaceri. In Romania emisiunea care se transmitea pe TVR2 se numea Arena leilor. Slaba e putin spus. Emisiunea era privita ca un concurs in loc sa fie un loc in care oamenii vin cu idei de afaceri viabile, iar "leii" se iau la intrecere care sa investeasca in ea. Aici, la Shark Tank, parca simti cu adevarat pulsul unei afaceri. Imi place asta la nebunie.