Responsabilitate corporatista la volan

Sau cel putin asa imi place s-o numesc. Azi a venit sa ne viziteze un tip care lucreaza pentru o companie de curierat cu care colaboreaza firma unde lucrez. E un tip foarte de treaba, a fost politist in RCMP, dar acum mai lucreaza si altceva, chiar daca e la pensie. Am vazut multi oameni in varsta care lucreaza aici si care au in jur de 60-70 de ani. Cand i-am intrebat de ce fac asta la varsta asta mi-au zis ca fac asta ca sa mai faca un ban in plus. Dar asta e alta poveste.

Tipul asta a avut odata probleme cu permisul de conducere pentru ca a condus dupa ce bause o bere sau doua dupa introducerea acelei legi foarte aspre in B.C. referitoare la condusul sub influenta bauturilor alcoolice despre care am mai scris. I-a fost suspendat permisul o luna, iar ruta pe care o facea el i-a fost data altcuiva. Acum i s-a dat inapoi ruta aceasta si era foarte fericit ca lucreaza cu noi din nou. Mi-a zis ca trebuie sa foloseasca un camion ca sa faca ruta asta, asa ca trebuie sa sufle in fiola de detectare a alcoolemiei de fiecare data cand porneste camionul.

Sa nu va ganditi ca este o simpla fiola in care poate sa sufle cand vrea si nimeni nu-l controleaza. Fiola este conectata la un computer in motor care, daca detecteaza alcool in respiratia lui nu-i da voie sa porneasca motorul oricat ar intoarce cheile in contact. Ma gandeam ca ceva de genul asta ar fi foarte folositor pentru multi soferi din Romania, care conduc ca si cum ar fi stapanii drumurilor. Probabil ca firma unde lucreaza nu dorea ca alte cazuri de conducere sub influenta alcoolului sa cada in seama ei, ci in seama angajatilor si astfel sa-i poata concedia mai usor. Dar imi dau cu presupusul, dar pe de alta parte responsabilizeaza soferul care conduce camionul firmei si deci isi protejeaza si bunurile, chiar daca este asigurat. O solutie foarte practica.

Permisul de conducere si tiganii

Azi mi-am luat permisul de conducere canadian. E un mare pas inainte pentru ca aici permisul tine loc de buletin pentru ca ai adresa trecuta pe el si oriunde te duci iti cer un act de identitate cu poza si o dovada a adresei, iar permisul de conducere are totul. Trebuia sa-l iau eu mai din timp, dar nu stiu de ce am asteptat atat, daca stiam ca e asa de usor sa-l iei. In doua saptamani maxim o sa mi-l aduca postasul acasa. Trebuie sa te concentrezi sa respecti limitele de viteza si sa fii atent la intersectii si la locurile de joaca unde limita este de 30 km/h, pentru ca astea sunt sfinte aici. Vorbeam cu examinatorul si m-a intrebat de unde sunt. I-am zis de unde si din vorba-n vorba am ajuns sa vorbim si de recesiune. Mi-a zis o chestie pe care el a redus-o la o fraza, dar pe care o stiam si eu. Anume ca in Canada si in restul lumii dezvoltate recesiunea a aparut din cauza ca oamenii au cumparat pe credit si nu din banii lor, si-au facut datorii la banci, iar acum bancile nu pot sa-si recupereze datoriile. Sau, cum a spus-o el mai concis, oamenii au cumparat si cumpara conform dorintelor si nu conform nevoilor. Ceea ce este foarte adevarat.
Dupa ce am terminat examinarea, m-a adus instructorul meu acasa (care era roman, l-am gasit pe Google) si apoi am plecat in oras sa termin niste treburi. Printre astea trebuia sa-mi ridic permisul de conducere romanesc pentru ca daca nu ma duceam dupa el in termen de o luna il trimiteau inapoi in tara unde-l anulau si chiar nu voiam asta. Acum e in portofel la mine. Acolo, la ICBC, era una in fata mea la cateva persoane distanta ca sa schimbe permisul lui barbatu-su pentru ca-si schimbasera adresa. Ea si barbatu-su erau asa de prosti pentru ca zice clar in manual ca trebuie sa te prezinti personal ca sa-l schimbi daca ti-ai schimbat adresa, iar treaba asta dureaza doar doua minute. O intreb pe o femeie din spatele meu daca ii vine a crede asa ceva, iar ea imi spune ca peste tot sunt oameni prosti ca aia. I-am zis ca eu am venit doar sa-mi ridic permisul de conducere vechi ca sa nu-l trimita in tara si atat. Ma intreaba de unde sunt. Ii spun. Eu i-am mai spus ca Romania este cunoscuta doar pentru Dracula si Nadia Comaneci, iar ea ma completeaza ca si pentru tigani. Chiar m-a surprins asta. Nu ma asteptam. Ea imi spune ca a fost jefuita de tigani romani in Guatemala... GUATEMALA!!!!!!!!!!!! Ce naiba cautau aia tocmai in America Centrala, nu stiu. Sotul ei era francez si a zis ca trebuia sa se astepte la asa ceva pentru ca stau in carduri (ca ciorile, ca sunt ciori doar) pe la Luvru. I-am zis ca nu toti sunt asa, o parte sunt oameni muncitori, care vor sa-si faca un rost in viata, dar multi dintre ei sunt niste lenesi care vor sa traiasca doar din ajutoare sociale. I-am mai zis ca pretind ca nu sunt lasati sa-si dea copiii la scoala, ceea ce nu este adevarat, pentru ca sunt oameni, tigani, care sunt de admirat. Acum ma gandesc la Jean Constantin, Madalin Voicu, care desi e lamentabil in politica totusi e un violonist cunoscut si fiul marelui violonist Ion Voicu. Cine mai stie altii sa-i spuna la comentarii. Oricum am avut o discutie foarte interesanta in timpul in care aia nu stia ca sotul trebuie sa se prezinte personal la schimbarea permisului odata cu schimbarea adresei. Dar ce naiba cautau tiganii aia in GUATEMALA????????!!!!!!!!!!!! I-am zis ca ma bucur ca nu-i vad in Canada, inca, pentru ca as lua-o razna. Ea a zis ca se bucura si ea pentru ca au si canadienii problemele lor fara sa le mai vina alta pe cap.

Azi m-am intalnit cu Florin, instructorul roman pe care l-am gasit pe internet. Mi-a placut sa conduc, desi am facut cateva greseli, dar, pe ansamblu, a fost bine. La autostrada am avut probleme pentru ca intram cu viteza cam mica. In loc de 80 km/h, intram cu 70 km/h. Chiar daca pare o diferenta mica totusi cei cu care voi da examenul vor fi mult mai meticulosi si vor considera ca am incalcat legea si ca merg prea incet pe autostrada. O sa ma mai intalnesc cu el inca o data si o sa incerc sa fiu mai atent data viitoare. Am mai uitat sa spun ca o alta greseala a fost ca nu am fost atent la unele semne de circulatie care erau in intersectie, cum ar fi cele care semnalizeaza locurile de joaca.

Acum Ana se uita la Dr. House pe Global, iar eu scriu in blog. Azi a plouat, ca in orice alta zi obisnuita in Vancouver. Am fost sa ma intalnesc si cu un contabil roman pentru declaratiile fiscale care trebuie trimise pana la sfarsitul lui aprilie. Acum ca suntem la inceput speram sa luam niste bani de la guvern. Nu stim cat o sa fie, dar sigur nu o sa fie de ordinul miilor de dolari, ci cateva sute acolo, dar oricum o sa fie niste bani care vin si nu care se duc. Poate o sa ne luam ceva din banii astia, o sa ne mai gandim.

Maine o sa ma duc la servici. Cand petrec doua zile asa de linistite si relaxante acasa cu Ana imi vine foarte greu sa ma duc la servici, dar trebuie sa ma duc ca sa putem sa facem bani ca sa ii punem deoparte si sa ne platim facturile si chiria. Dar macar saptamana asta nu o sa fie asa de nebuna ca saptamana trecuta, cand am avut o gramada de inspectat si tampita aia de Dianna a vrut sa vina si mobila pe care o aveam la A1, impreuna cu un container plin. Idioata. Oricum probabil ca o sa frecam mentosanul saptamana asta cu inventarul si cu mutari prin magazin si servirea unor clienti care habar n-au cum sa tina un scaun pe umeri. Unii sunt asa de tampiti incat te intrebi cum de fac atatia bani ca sa cumpere de la magazinul nostru. Trebuie sa spun ca mobila de la magazinul unde lucrez nu este una ieftina. Pe o canapea poti sa platesti si $3000, iar fiecare vanzator din magazin ia comision de 10%, asta insemnand brutul. Poti sa faci bani frumosi daca economia merge bine, dar in momentul asta nu merge asa de bine, dar macar se vand produse. Oricum, nu imi fac probleme pentru slujba stiu ca nu o sa ma dea nimeni afara pentru ca imi fac treaba foarte bine si au nevoie de oameni care sa care lucruri grele.

Ana a devenit si ea aproape indispensabila la servici pentru ca schimba becuri si este aproape merchandiser acum. Probabil ca data viitoare o sa pune prizele. O data s-a cocotat pe o cabina de proba ca o sa deschida din interior, iar colegele ei si clienta care incuiase cabina din greseala facusera pe ele de frica. Am uitat sa spun ca unele cabine se pot incuia singure pe dinauntru si nu mai poti intra daca nu ai cheie, iar cabina asta era si cu probleme pentru ca abia se mutasera in noua locatie.

Azi am vorbit cu un instructor auto roman ca sa fac cateva ore, de fapt o ora si jumatate, maine ca sa ma pot programa la un examen de conducere saptamana viitoare si sa imi iau permisul de conducere in sfarsit. Daca o sa-l am voi avea acces la alte joburi mai usor poate. Nu ca n-as fi reusit sa imi gasesc de lucru usor, dar cu un permis de conducere canadian e si mai usor.

Mai inainte am vorbit si cu Ana la telefon, era in pauza de masa si mi-a zis ca lumea era toata imbracata in verde pentru ca azi e ziua sfantului Patrick, patronul Irlandei, iar aici in America au venit multi irlandezi in trecut. Mai incolo o sa ma duc la sala pentru ca nu am mai fost de mult timp si mi-e dor sa inot si sa trag de fiare, sa fac altceva in afara de casa-servici-casa. Ar fi trebuit sa ma odihnesc la ora asta , dar am stat in fata calculatorului, cu rost, pentru ca am dat telefoane importante de pe Skype.

Cu $3, 39 am luat un abonament pe o luna la Skype si vorbesc nelimitat in SUA si Canada.
De fapt astia iti dau 10.000 de minute, dar cine sta atat la telefon ? Oricum, te poti intelege foarte bine cu cei de la celalalt capat. Am facut ce era de facut. Am dat telefon la un contabil roman, pentru ca trebuie sa ne declaram taxele si avem termen pana la sfarsitul lui aprilie. Asa e in Canada, oricine trebuie sa-si declare taxele. Probabil ca o sa luam si niste bani de la guvern. Nu stiu daca o sa fie multi, dar macar e mai bine decat nimic. Hai sa ma duc la sala, ca sa nu mai pierd vremea.