Azi am fost Gastown, mai ales ca azi a fost o zi cu soare si foarte frumoasa bineinteles. Am fost la o terasa unde am mancat si era acolo o expozitie de motociclete foarte frumoasa. O gramada de motociclisti, dar pe roata unei motociclete era o zvastica, ceea ce nu mi-a placut deloc. Probabil ca multi motociclisti sunt simpatizanti neonazisti. Vezi chestia asta si prin filme. Am fost la un magazin de ciocolata, care are sediul central in Victoria, iar vanzatoarea ne-a spus ca s-au infiintat in 1885, fiind a doua companie infiintata in British Columbia dupa BC Hydro, care este compania de electricitate de aici.


Apoi am zis sa mergem la Bay sa cumparam ceva de la magazinul olimpic. La un moment dat am auzit o vanzatoare care ii spunea unui client ca vizitatorii au 15% reducere la toate produsele din magazinul olimpic si am zis ca trebuie sa profit si eu de asta, mai ales ca atunci cand vorbesc am accent est-european. Pe cupon spunea ca trebuie sa arat un pasaport sau orice alt document care sa dovedeasca asta. Vanzatoarea nu m-a intrebat de el si in plus i-am zis ca nu-l am la mine, dar mi-a zis sa-l port cu mine in caz ca ma intreaba politia pe strada. Niciodata nu m-a intrebat nimeni de sanatate de cand sunt aici. Apoi am mers in alt magazin unde am vazut un actor care a jucat in Lost care intra in fata mea. M-am dus la el si l-am intrebat daca este actor (nu voiam sa fac vreo greseala) si el a zis ca da. I-am zis ca Lost este un show grozav si am dat mana cu el. Il cheama Lance Reddick. In serial nu parea asa de inalt, dar pe net am vazut ca are 1,93 m. Ana zicea ca sunt pitic pe langa el. Are o fata de dur cand il vezi in roluri negative sau de reprezentant al guvernului, dar e foarte de treaba. Nu am vrut sa fac poza cu el, pentru ca imi place sa tratez un actor care e cat de cat cunoscut (dupa fata, daca nu dupa nume), ca un om normal.

Granville Island, Gastown

Azi am fost pe Granville Island, in Vancouver, dar mai intai am fost in Gastown, care este de fapt Vancouverul istoric, unde s-au pastrat vechile cladiri ale orasului de la inceputul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea. Ce era interesant acolo, era ceasul cu abur, primul ceas cu abur din lume. Nu ne-am plimbat pe acolo prea mult pentru ca trebuia sa ajungem si in Granville Island. Acolo se desfasura Festivalul International de Jazz din Vancouver. Muzica buna, atmosfera relaxata, adica asa cum trebuie sa fie un week-end frumos.


Apoi am fost in Granville Island, care nu este de fapt o insula, ci o peninsula, una din principalele atractii turistice din Vancouver, care este prezentata in orice ghid turistic pentru Vancouver. Acolo ne-am plimbat prin magazine foarte interesante, cum ar fi un magazin de artizanat indigen, sau altul care vindea hamacuri, dar nu dintr-acelea pe care le agati de doi copaci, ci era diferit. Avea o bara de lemn deasupra si puteai sa-l agati oriunde voiai tu. Am fost in piata de acolo, unde vedeai tot felul de mancaruri, care de care mai interesante, iar pe deasupra era curata si igienizata. Eu am mancat niste mancare indiana, care este picanta, orice ai manca. Afara se desfasura si acolo festivalul de jazz, iar de acolo de sus se putea vedea tot Downtown-ul dincolo de False Creek, care este un mic golfulet care intra in Vancouver si care poate fi traversat cu Aquabus. E foarte frumos sa vezi orasul de pe mare.