Stim cu totii ca Facebook-ul si alte retele de socializare on-line sunt foarte populare acum, dar nu tot ce are legatura cu Facebook este neaparat si bun. Recent m-am gasit cu vechi colegi de liceu, mai ales ca nu am facut niciodata intalnirea de 10 ani. La unul dintre ei vad un text despre conditia sa sociala ca profesor. Mie unul nu mi se pare normal ca tu, ca profesor, sa te "imprietenesti" pe Facebook cu studentii tai. Este ca si cum ai deveni prieten cu seful tau pe Facebook, iar uneori vrei sa postezi ceva nasol despre sef si nu o sa poti pentru ca si el o sa vada asta. In alta ordine de idei: de ce ai posta gandurile tale pe Facebook si nu le impartasesti prietenilor sau sotiei/sotului ? De ce este nevoie ca toata lumea, si ma refer la tot globul pamantesc (pentru ca pe Facebook "prietenii" tai sunt de peste tot), sa stie ca tu esti frustrat la servici sau la scoala sau in viata ?
Eu daca folosesc Facebook-ul este ca sa mai citesc o stire la site-urile la care m-am abonat si ca sa mai las un comentariu la poza cuiva sau daca este ziua cuiva. Dar sa revin la colegul meu de liceu. Azi-dimineata am vazut ca un coleg de-al lui (am mentionat ca este profesor universitar ?) a lasat niste comentarii la starea lui, niste glume pe care in mod obisnuit le spui la o bere la o terasa, nu in public. Asta m-a facut sa ma intreb daca intr-adevar este bine sa te imprietenesti cu oricine pe Facebook. Concluzia este "nu".
O sa aduc un alt argument. Recent, saptamana trecuta, o fata de 15 ani a fost ucisa in miezul zilei intr-un parc din Delta, un oras din Metro Vancouver. Nu se intampla asta in fiecare zi pe aici, dar a avut ghinionul sa dea peste nebunul asta. Ideea mea era alta. Prietenii ei de la scoala i-au creat pagini pe Facebook, in memoria ei, ca sa-i aduca un omagiu. Ei bine, ce s-a intamplat ? Alti idioti au postat poze pe paginile dedicate fetei ucise, care fie sunt pline de obscenitati, fie sunt jignitoare pentru ea si pentru familia ei. Un mesaj suna ceva de genul: "esti moarta, hahahahahaha !!!!!!". Nu cred ca trebuie sa mai comentez idiotenia sau stupiditatea sau lipsa de respect a unui asemenea act, dar am stat si m-am intrebat de ce era nevoie sa faca o asemenea pagina pentru fata ? Nu era oare de ajuns sa i se puna flori la mormantul ei sau in locul unde a fost ucisa. Nu trebuia sa faca o asemenea problema accesibila lumii intregi. Pozele alea sunt ca si cum ai profana mormantul cuiva, sunt total lipsite de respect.
Un alt caz a fost al unei alte fete care a fost violata in grup, iar martorii au postat filmele si pozele pe Facebook, dar partea si mai tragica este ca si altii care au vazut pozele si filmele le-au distribuit mai departe, iar cel care a facut filmele si pozele si le-a distribuit este acuzat de distribuire de pornografie infantila, chiar daca el are 16 ani si, legal, este un minor.
Concluzia este urmatoarea: daca sunteti pe Facebook aveti grija cu cine va imprieteniti, iar daca aveti copii ar fi bine sa stiti cu cine se imprietenesc, pentru ca multi pedofili atrag copiii in felul asta. O solutie aproape sigura este setarea contului astfel incat numai prietenii sa vada pozele voastre sau sa posteze comentarii, nu prietenii prietenilor sau "toata lumea". Spun "aproape sigura", pentru ca odata ce esti pe Facebook ai devenit public, nu mai ai deloc viata privata. O alta solutie este sa iti stergi istoricul activitatii tale si sa fii atent la ce spui in postarile tale de pe "perete". Ca intotdeauna, pe internet, oamenii se folosesc de protectia anonimatului ca sa isi scoata la iveala cele mai negre aspecte ale lor, pentru ca internetul este acel mediu al libertatii absolute unde nu poti fi deloc tras la raspundere si care cu greu poate fi controlat de guverne.
Totusi presa sociala este foarte buna in comunicarea de idei si crearea de cauze pentru care sa lupti, cum ar fi sa strangi bani pentru un copil bolnav de cancer sau protectia mediului..
joi, 30 septembrie 2010
vineri, 24 septembrie 2010
O imagine rar intalnita
Da, o imagine rar intalnita in SkyTrain am vazut azi-dimineata cand ma duceam la servici. La statia Edmonds, care este la nivelul solului vad un nene, cam de vreo 45 de ani cu o multime de pungi dintr-alea mari de gunoi si sacose. Cum am spus, nu este o imagine des intalnita, pentru ca de fiecare data cand un homeless vrea sa calatoreasca cu SkyTrain-ul imediat il ia un angajat de la SkyTrain sau de la politia TransLink la intrebari si ii spune ca nu poate sa se urce. De data asta, omul asta a scapat. Nu stiu ce s-a intamplat la statia unde a coborat, pentru ca nu a coborat la statia mea, ci dupa asta.
Cand s-a urcat a inceput sa vorbeasca singur. Spunea ca e din Sudbury, Ontario ca a fost batut de politia din Vancouver. Voia sa se roage in SkyTrain. I-a aratat la un moment dat Biblia unei femei din tren. Nimeni nu-i dadea atentie. Nici macar eu. Dar sunt un tip care are atentia distributiva, iar cand se intampla ceva de genul asta in jurul meu, incerc sa fiu alert, iar in cazul de fata ma uitam la el in geamul trenului. In felul asta dadeam impresia ca ma uit pe geam, dar in realitate eram atent la el. Dupa vreo 2 minute de spus fraze fara cap si fara coada si-a cerut scuze de la oameni pentru ca vorbeste prea mult, dar asta nu a durat decat cateva secunde pentru ca apoi iar a inceput sa abereze si sa-si aranjeze lucrurile prin sacii lui de gunoi plini cu haine si alte chestii.
Cand s-a urcat a inceput sa vorbeasca singur. Spunea ca e din Sudbury, Ontario ca a fost batut de politia din Vancouver. Voia sa se roage in SkyTrain. I-a aratat la un moment dat Biblia unei femei din tren. Nimeni nu-i dadea atentie. Nici macar eu. Dar sunt un tip care are atentia distributiva, iar cand se intampla ceva de genul asta in jurul meu, incerc sa fiu alert, iar in cazul de fata ma uitam la el in geamul trenului. In felul asta dadeam impresia ca ma uit pe geam, dar in realitate eram atent la el. Dupa vreo 2 minute de spus fraze fara cap si fara coada si-a cerut scuze de la oameni pentru ca vorbeste prea mult, dar asta nu a durat decat cateva secunde pentru ca apoi iar a inceput sa abereze si sa-si aranjeze lucrurile prin sacii lui de gunoi plini cu haine si alte chestii.
joi, 23 septembrie 2010
Iar romanii...
Zilele trecute am avut placerea sau, mai bine zis, neplacerea sa intru in vorba cu cineva in statia de autobuz, dimineata cand ma duceam la servici. Vremea incepe sa se schimbe in Vancouver, iar noaptea, bineinteles, incepe sa fie mai lunga. Cand intri in vorba cu cineva vorbesti tot timpul despre vreme. Nenea asta, avea in jur de 60 de ani, ma intreaba la un moment dat de unde sunt. Ii spun ca din Romania. El imi spune ca si el e din Romania si-mi spune de unde exact si ca m-a auzit odata vorbind la telefon cu cineva. Incepem sa vorbim despre Romania. De fapt el a inceput, ca au fost taiate pensiile 25%, eu il corectez si ii spun ca doar 15%. Era cam pe dinafara si revoltat pe ce se intampla in Romania in momentul asta. Nu mai traieste in Romania de 15 ani sau mai mult... Dupa cum vorbea facea parte din categoria romanilor necerniti veniti aici.
Ajung la SkyTrain si ma duc in ultimul vagon pentru ca scara la statia unde cobor eu sa ma duc la servici este chiar langa ultimul vagon. Ma asez si cand ma uit la una din usi, pe cine vad ? Pe "amicul" meu. Asta ma vede. Eu am crezut ca face ca orice roman venit aici de multa vreme. Isi vede de treaba lui si se asaza unde crede. El vine langa mine, nici nu ma intreaba daca poate sa se aseze jos, ci doar din priviri imi spune ca vrea sa stea jos. M-a enervat foarte tare situatia asta, dar nu am lasat sa se vada. Ma intreaba cand am venit si arunca la un moment dat o replica ca "aici in Canada muncesti ca un sclav". Ii spun ca asa spun toti romanii care nu sunt obisnuiti cu munca si care erau obisnuiti in tara sa frece menta. Ma rog, i-am spus-o mai delicat. Chestia asta cu "muncitul ca un sclav", am mai vazut-o si pe alte forumuri, scrise de romani frustrati. Da, in Canada muncesti, dar sunt si printre canadieni destui oameni care trag chiulul sau le este lene sa munceasca. De aia sunt apreciati unii romani, pentru ca muncesc cum trebuie si arata ca sunt profesionisti cu adevarat, indiferent daca zugravesc sau lucreaza intr-un job de birou. Asa cum au venit de buna voie aici, tot la fel pot sa si plece. Nu-i tine nimeni legati aici. Nicaieri in lumea asta nu-ti cade para malaiata in gura lu' Natafleata. Trebuie sa muncesti pentru tot ceea ce ai, dar sa mergi dupa vorba "muncesc sa traiesc si nu traiesc sa muncesc".
Toate astea se intamplau cam dupa vreo 3 zile de cand l-am cunoscut pe nenea asta pana mi-am dat seama ca ma enerveaza, asa ca am luat decizia sa schimb ora la care astept autobuzul, ca sa nu-l mai vad la fata.
Ajung la SkyTrain si ma duc in ultimul vagon pentru ca scara la statia unde cobor eu sa ma duc la servici este chiar langa ultimul vagon. Ma asez si cand ma uit la una din usi, pe cine vad ? Pe "amicul" meu. Asta ma vede. Eu am crezut ca face ca orice roman venit aici de multa vreme. Isi vede de treaba lui si se asaza unde crede. El vine langa mine, nici nu ma intreaba daca poate sa se aseze jos, ci doar din priviri imi spune ca vrea sa stea jos. M-a enervat foarte tare situatia asta, dar nu am lasat sa se vada. Ma intreaba cand am venit si arunca la un moment dat o replica ca "aici in Canada muncesti ca un sclav". Ii spun ca asa spun toti romanii care nu sunt obisnuiti cu munca si care erau obisnuiti in tara sa frece menta. Ma rog, i-am spus-o mai delicat. Chestia asta cu "muncitul ca un sclav", am mai vazut-o si pe alte forumuri, scrise de romani frustrati. Da, in Canada muncesti, dar sunt si printre canadieni destui oameni care trag chiulul sau le este lene sa munceasca. De aia sunt apreciati unii romani, pentru ca muncesc cum trebuie si arata ca sunt profesionisti cu adevarat, indiferent daca zugravesc sau lucreaza intr-un job de birou. Asa cum au venit de buna voie aici, tot la fel pot sa si plece. Nu-i tine nimeni legati aici. Nicaieri in lumea asta nu-ti cade para malaiata in gura lu' Natafleata. Trebuie sa muncesti pentru tot ceea ce ai, dar sa mergi dupa vorba "muncesc sa traiesc si nu traiesc sa muncesc".
Toate astea se intamplau cam dupa vreo 3 zile de cand l-am cunoscut pe nenea asta pana mi-am dat seama ca ma enerveaza, asa ca am luat decizia sa schimb ora la care astept autobuzul, ca sa nu-l mai vad la fata.
joi, 16 septembrie 2010
miercuri, 15 septembrie 2010
Simplitate si eficienta
Sau cel putin asa vad eu situatia asta. De cand suntem aici m-a uimit in mod placut usurinta cu care poti sa iei legatura cu autoritatile si poti sa platesti sau sa primesti niste bani de la guvern. Precum si alte aspecte, precum cel despre care vreau sa scriu eu acum. Recent am devenit parinti, avem o fetita foarte frumoasa. O scumpica de iti vine sa o mananci nu alta. Dar nu vreau sa scriu despre imensa bucurie si responsabilitate de a fi parinte, ci de un alt aspect. La inceput voiam sa scriu despre viata noastra de zi cu zi, dar apoi ne-am gandit ca nu e bine sa stie fiecare de borsul nostru, asa cum nici noi nu stim de al altora.
Cand Ana a iesit din spital ne-au dat un plic in care erau brosurici si un DVD despre cresterea copilului. DVD-ul se numeste "Cum sa intelegi plansul copilului tau". Inca nu l-am vazut, dar o sa-l vedem. Tot in plicul ala era o brosurica cu un formular inauntru in care trebuia sa punem datele copilului, adica nume, data de nastere, doctorul care a asistat la nastere, ora la care s-a nascut, spitalul, orasul, provincia si tara si care trebuia trimis in termen de 30 de zile de la data nasterii copilului la Vital Statistics Agency, care se ocupa cu inregistrarea nou-nascutilor, deceselor si casatoriilor. Un aspect foarte important este ca mama era aceea care trebuia sa completeze formularul asta si nu tatal. Ana vorbise recent cu o prietena de-a noastra care a nascut recent cel de-al doilea copil si care i-a spus ca si ea a fost foarte revoltata cand a vazut pe certificatul de nastere ca numele ei era cu numele de fata si nu cu numele de casatorie. Cand le-a dat telefon celor de la guvern acestia i-au spus ca daca e sa se marite din nou sa nu existe nici o confuzie legata de numele mamei copilului. Foarte ciudata situatia si care merita analizata, poate, in alta postare.
Dupa ce am completat datele fetitei, le-am completat pe ale noastre. Apoi, pe spatele formularului, am bifat alte casute pentru CareCard-ul fetitei, SIN-ul ei (adica CNP-ul in Romania) si un ajutor de la guvern pe care il primeste orice copil. Parca Universal Child Care Benefit sau ceva de genul. Daca, din intamplare, dar rar se intampla asta, nu ti se da formularul de la spital, poti sa-l ceri de la ei sau te duci pe site-ul Vital Statistics Agency, de unde poti sa comanzi formularul on-line si iti vine acasa fara sa te duci la un ghiseu unde sa stai la o coada. De tinut minte ca ce scriu eu aici este valabil pentru British Columbia, dar pe Google am vazut ca fiecare provincie are propria agentie pentru "statistici vitale". In partea de jos a formularului era un alt formular in care era stipulata modalitatea de plata pentru certificatul de nastere. Poti sa le trimiti un cec sau platesti de pe cardul de credit. Daca platesti cu cec, pur si simplu pui cecul completat in plicul cu formularul, iar daca platesti de pe cardul de credit, atunci trebuie sa le dai numarul cardului de credit, numele care apare pe card si data expirarii. De asemenea poti comanda oricate certificate de nastere doresti. Pretul unui certificat de nastere este $27, iar noi am comandat doua. Ne-am gandit ca daca e sa aplicam pentru cetatenia romana a fetitei, iar ambasada sau vreo autoritate din Romania o sa ceara certificatul in original, atunci macar sa mai avem unul in caz de ceva. Nu se stie niciodata.
Cand aplici pentru certificatul de nastere al copilului ai doua optiuni: una in care sa ti se dea un certificat numai cu informatiile copilului sau alta in care sa fie si informatiile parintilor. Poti sa mai comanzi niste certificate comemorative, care sunt foarte frumos desenate, poti spune ca sunt tablouri si pe care poti sa i-l faci cadou copilului la ziua lui, dar care nu au nici o valoare legala. Un certificat dintr-asta costa $50. Cum am spus, foarte interesant si eficient, cred eu, modul in care iti rezolvi niste chestiuni legate de inregistrarea copilului, de exemplu.
Cand Ana a iesit din spital ne-au dat un plic in care erau brosurici si un DVD despre cresterea copilului. DVD-ul se numeste "Cum sa intelegi plansul copilului tau". Inca nu l-am vazut, dar o sa-l vedem. Tot in plicul ala era o brosurica cu un formular inauntru in care trebuia sa punem datele copilului, adica nume, data de nastere, doctorul care a asistat la nastere, ora la care s-a nascut, spitalul, orasul, provincia si tara si care trebuia trimis in termen de 30 de zile de la data nasterii copilului la Vital Statistics Agency, care se ocupa cu inregistrarea nou-nascutilor, deceselor si casatoriilor. Un aspect foarte important este ca mama era aceea care trebuia sa completeze formularul asta si nu tatal. Ana vorbise recent cu o prietena de-a noastra care a nascut recent cel de-al doilea copil si care i-a spus ca si ea a fost foarte revoltata cand a vazut pe certificatul de nastere ca numele ei era cu numele de fata si nu cu numele de casatorie. Cand le-a dat telefon celor de la guvern acestia i-au spus ca daca e sa se marite din nou sa nu existe nici o confuzie legata de numele mamei copilului. Foarte ciudata situatia si care merita analizata, poate, in alta postare.
Dupa ce am completat datele fetitei, le-am completat pe ale noastre. Apoi, pe spatele formularului, am bifat alte casute pentru CareCard-ul fetitei, SIN-ul ei (adica CNP-ul in Romania) si un ajutor de la guvern pe care il primeste orice copil. Parca Universal Child Care Benefit sau ceva de genul. Daca, din intamplare, dar rar se intampla asta, nu ti se da formularul de la spital, poti sa-l ceri de la ei sau te duci pe site-ul Vital Statistics Agency, de unde poti sa comanzi formularul on-line si iti vine acasa fara sa te duci la un ghiseu unde sa stai la o coada. De tinut minte ca ce scriu eu aici este valabil pentru British Columbia, dar pe Google am vazut ca fiecare provincie are propria agentie pentru "statistici vitale". In partea de jos a formularului era un alt formular in care era stipulata modalitatea de plata pentru certificatul de nastere. Poti sa le trimiti un cec sau platesti de pe cardul de credit. Daca platesti cu cec, pur si simplu pui cecul completat in plicul cu formularul, iar daca platesti de pe cardul de credit, atunci trebuie sa le dai numarul cardului de credit, numele care apare pe card si data expirarii. De asemenea poti comanda oricate certificate de nastere doresti. Pretul unui certificat de nastere este $27, iar noi am comandat doua. Ne-am gandit ca daca e sa aplicam pentru cetatenia romana a fetitei, iar ambasada sau vreo autoritate din Romania o sa ceara certificatul in original, atunci macar sa mai avem unul in caz de ceva. Nu se stie niciodata.
Cand aplici pentru certificatul de nastere al copilului ai doua optiuni: una in care sa ti se dea un certificat numai cu informatiile copilului sau alta in care sa fie si informatiile parintilor. Poti sa mai comanzi niste certificate comemorative, care sunt foarte frumos desenate, poti spune ca sunt tablouri si pe care poti sa i-l faci cadou copilului la ziua lui, dar care nu au nici o valoare legala. Un certificat dintr-asta costa $50. Cum am spus, foarte interesant si eficient, cred eu, modul in care iti rezolvi niste chestiuni legate de inregistrarea copilului, de exemplu.
marți, 14 septembrie 2010
Contract de munca
Citeam undeva ca in Canada nu exista contracte de munca. Nu stiu cum este in Romania exact, dar inca mai tin minte ce este cartea de munca. Citind articolul respectiv si comentariile la el mi-am dat seama ca de fapt cartea de munca este un act cu totul inutil, pentru administrarea caruia guvernul cheltuie o gramada de resurse: bani, oameni, spatii, etc.. In Canada, daca vii legal, toate joburile sunt legale. Semnezi niste hartii care pot constitui contractul tau de munca, dar procesul de angajare este mult mai simplu. Nu pot intra acum in detalii in legatura cu ce face un manager dupa angajarea cuiva, dar cand o sa fiu manager o sa va spun. :))
La angajare pur si simplu dai niste informatii personale (adresa, nume, numar de telefon, o copie dupa un act de identitate cu poza - cel mai des este folosit permisul de conducere sau pasaportul, nu exista buletine de identitate) si SIN-ul (Social Insurance Number) care este un numar unic, confidential, cum este CNP-ul in Romania, dar pe care trebuie sa-l pazesti ca pe ochii din cap, precum si adresa personala pentru ca furtul de identitate poate sa aibe loc foarte usor si nu vrei sa te trezesti cu datorii la carduri de credit pe care tu nu le-ai facut. Pentru SIN aplici in prima saptamana cand vii in Canada, pentru ca nu poti deschide un cont in banca daca nu ai asa ceva.
In privinta platii salariului, esti platit prin depozit direct sau ti se da un cec (cheque) cu care te duci la banca si il incasezi. Pe mine m-au intrebat la banca, cand am fost platit cu cec, daca asta o sa fie metoda de plata de acum inainte, ca sa inregistreze in dosarul meu asta, pentru ca procesarea sa nu dureze prea mult. A fost de ajuns sa le spun "da" si gata. Cand ma duceam acasa si verificam contul pe internet vedeam banii. Totusi cu depozitul direct e mai simplu, stii ca intr-o zi a saptamanii ai sa vezi banii in cont. Ca sa iti vireze banii in cont, unele firme iti cer sa completezi un formular in care sa scrii numarul contului tau si sa atasezi un void cheque in original sau o copie. Atat timp cat numarul contului si numele tau de pe cec sunt vizibile si le poate citi oricine e foarte simplu. Alte firme iti cer doar void cheque-ul, care este o hartie cu valoare, numai ca nu le dai bani.
Foarte multe joburi in perioada asta sunt part-time, dar poti gasi si multe joburi full-time. Alte firme ofera joburi pe contract: o luna, cateva luni, un an. Nu am auzit pana acum de joburi pe contract pe mai mult de un an de zile. Lumea inca se mai teme pentru joburile lor, dar nu mai este aceeasi situatie ca anul trecut cand era o teama serioasa siguranta locului de munca. De obicei cand ma duc sa caut un job, ma duc pe Craigslist, unde poti gasi orice. Multe firme isi publica anunturile de angajare pe site-ul asta. Ce nu-mi place acum este ca o multime de firme de recrutare isi publica anunturile pe Craigslist. Unele firme, nu neaparat de recrutare, se ascund, pentru ca pot si e gratis, adica nu publica prea multe informatii in anunt, iar cand iti dau telefon trebuie sa te gandesti unde ai aplicat pentru ca nu vrei sa pari prost. Anunturile cele mai serioase sunt acelea care contin informatii verificabile. Totusi, si in Canada, joburile cele mai stabile sunt cele guvernamentale, la fel ca in Romania, pentru ca si aici, statul este cel mai mare angajator.
La angajare pur si simplu dai niste informatii personale (adresa, nume, numar de telefon, o copie dupa un act de identitate cu poza - cel mai des este folosit permisul de conducere sau pasaportul, nu exista buletine de identitate) si SIN-ul (Social Insurance Number) care este un numar unic, confidential, cum este CNP-ul in Romania, dar pe care trebuie sa-l pazesti ca pe ochii din cap, precum si adresa personala pentru ca furtul de identitate poate sa aibe loc foarte usor si nu vrei sa te trezesti cu datorii la carduri de credit pe care tu nu le-ai facut. Pentru SIN aplici in prima saptamana cand vii in Canada, pentru ca nu poti deschide un cont in banca daca nu ai asa ceva.
In privinta platii salariului, esti platit prin depozit direct sau ti se da un cec (cheque) cu care te duci la banca si il incasezi. Pe mine m-au intrebat la banca, cand am fost platit cu cec, daca asta o sa fie metoda de plata de acum inainte, ca sa inregistreze in dosarul meu asta, pentru ca procesarea sa nu dureze prea mult. A fost de ajuns sa le spun "da" si gata. Cand ma duceam acasa si verificam contul pe internet vedeam banii. Totusi cu depozitul direct e mai simplu, stii ca intr-o zi a saptamanii ai sa vezi banii in cont. Ca sa iti vireze banii in cont, unele firme iti cer sa completezi un formular in care sa scrii numarul contului tau si sa atasezi un void cheque in original sau o copie. Atat timp cat numarul contului si numele tau de pe cec sunt vizibile si le poate citi oricine e foarte simplu. Alte firme iti cer doar void cheque-ul, care este o hartie cu valoare, numai ca nu le dai bani.
Foarte multe joburi in perioada asta sunt part-time, dar poti gasi si multe joburi full-time. Alte firme ofera joburi pe contract: o luna, cateva luni, un an. Nu am auzit pana acum de joburi pe contract pe mai mult de un an de zile. Lumea inca se mai teme pentru joburile lor, dar nu mai este aceeasi situatie ca anul trecut cand era o teama serioasa siguranta locului de munca. De obicei cand ma duc sa caut un job, ma duc pe Craigslist, unde poti gasi orice. Multe firme isi publica anunturile de angajare pe site-ul asta. Ce nu-mi place acum este ca o multime de firme de recrutare isi publica anunturile pe Craigslist. Unele firme, nu neaparat de recrutare, se ascund, pentru ca pot si e gratis, adica nu publica prea multe informatii in anunt, iar cand iti dau telefon trebuie sa te gandesti unde ai aplicat pentru ca nu vrei sa pari prost. Anunturile cele mai serioase sunt acelea care contin informatii verificabile. Totusi, si in Canada, joburile cele mai stabile sunt cele guvernamentale, la fel ca in Romania, pentru ca si aici, statul este cel mai mare angajator.
vineri, 10 septembrie 2010
Asigurarea pentru masina
Reglementarile privind vanzarea si cumpararea de masini, precum si asigurarea masinii difera de la o provincie la alta. Aici, in B.C., singura institutie care se ocupa de asta este ICBC sau Insurance Corporation of British Columbia. Au mai multe tipuri de asigurari pe care le poti cumpara de la orice firma de asigurari, dar nu conteaza unde te duci, cumperi polita de asigurare la acelasi pret. In alte provincii poti sa te duci la diverse firme de asigurari si compari preturile si o iei pe cea mai ieftina, bineinteles. De la ICBC poti sa cumperi diferite tipuri de asigurari: pentru folosirea masinii in timpul liber (leisure) sau daca te duci la servici cu ea.
Cand am cumparat asigurarea pentru masina, leisure, pentru ca autobuzul ma lasa in fata firmei, am intrebat daca am voie sa folosesc masina la servici si agentul acela de asigurari mi-a zis ca la asigurarea pe care am cumparat-o am voie sa ma duc de sase ori pe luna la servici cu masina. Azi m-am dus la o tipa din cladirea unde lucrez si care lucreaza la o firma care a deschis un birou de asigurari ca sa le fie mai la indemana angajatilor sa-si faca asigurari. Am intrebat-o daca pot sa-mi reduc cuantumul asigurarii pentru ca eu eram asigurat total si plateam cam $220 pe luna. Ea imi spune ca de fapt tipul care mi-a facut asigurarea mi-a dat acoperire totala si de aia platesc asa de mult. Mi-a zis ca pot sa-mi reduc prima de asigurare daca scot responsabilitatea mea in caz ca lovesc eu pe cineva, in cazul asta o sa trebuiasca sa le dau celor de la ICBC $300 cand se produce accidentul si ei se ocupa de restul. In plus, sta in puterea mea sa am grija cum conduc, mai ales daca ma mentin la o distanta rezonabila de soferul din fata mea. Am pastrat acoperirea in caz de incendiu, vandalism, furt pentru ca astea nu le poti controla si am ajuns cam pe la $160 si ceva pe luna, estimat. Deci tot e bine sa economisesc $60.
De curiozitate, am intrebat-o cum pot cei de la ICBC sa verifice daca tu iti iei masina la servici si ai asigurare de timp liber (leisure). Mi-a zis ca pot. Te suna la servici, suna vecini, stau si ei la panda, adica fac inspectii dintr-astea inopinate si cand te-au prins, daca o sa ai un accident in viitor, nu te acopera. Deci e mai bine sa platesti $20 in plus pe luna si esti acoperit si poti lua masina la servici. In Canada, in schimb, nu platesti taxa de proprietate asupra masinii la primarie ca in Romania, ci doar asigurarea masinii. Si nu e putin.
Cand am cumparat asigurarea pentru masina, leisure, pentru ca autobuzul ma lasa in fata firmei, am intrebat daca am voie sa folosesc masina la servici si agentul acela de asigurari mi-a zis ca la asigurarea pe care am cumparat-o am voie sa ma duc de sase ori pe luna la servici cu masina. Azi m-am dus la o tipa din cladirea unde lucrez si care lucreaza la o firma care a deschis un birou de asigurari ca sa le fie mai la indemana angajatilor sa-si faca asigurari. Am intrebat-o daca pot sa-mi reduc cuantumul asigurarii pentru ca eu eram asigurat total si plateam cam $220 pe luna. Ea imi spune ca de fapt tipul care mi-a facut asigurarea mi-a dat acoperire totala si de aia platesc asa de mult. Mi-a zis ca pot sa-mi reduc prima de asigurare daca scot responsabilitatea mea in caz ca lovesc eu pe cineva, in cazul asta o sa trebuiasca sa le dau celor de la ICBC $300 cand se produce accidentul si ei se ocupa de restul. In plus, sta in puterea mea sa am grija cum conduc, mai ales daca ma mentin la o distanta rezonabila de soferul din fata mea. Am pastrat acoperirea in caz de incendiu, vandalism, furt pentru ca astea nu le poti controla si am ajuns cam pe la $160 si ceva pe luna, estimat. Deci tot e bine sa economisesc $60.
De curiozitate, am intrebat-o cum pot cei de la ICBC sa verifice daca tu iti iei masina la servici si ai asigurare de timp liber (leisure). Mi-a zis ca pot. Te suna la servici, suna vecini, stau si ei la panda, adica fac inspectii dintr-astea inopinate si cand te-au prins, daca o sa ai un accident in viitor, nu te acopera. Deci e mai bine sa platesti $20 in plus pe luna si esti acoperit si poti lua masina la servici. In Canada, in schimb, nu platesti taxa de proprietate asupra masinii la primarie ca in Romania, ci doar asigurarea masinii. Si nu e putin.
miercuri, 8 septembrie 2010
Exercitiul fizic in Canada
Ieri veneam cu masina de undeva din oras si am remarcat, desi vazusem asta de nenumarate ori pana acum, oameni care faceau jogging pe strada. Ieri dimineata, cand am plecat la servici, am vazut pe cineva care isi facea alergarea de dimineata, avea o vesta de un galben reflectorizant, ca sa fie vazuta de soferi si alerga pe strada. Si persoanele pe care le-am vazut aseara alergau in grup, dar pe trotuar de data asta, dar tot veste reflectorizante aveau pentru ca puteam sa vad dungile de pe ele cu farurile.
Tot timpul am apreciat interesul canadienilor pentru fitness, pentru sport in general. Desi sportul national este hocheiul, iar unii canadieni ar spune ca de fapt este lacross-ul sportul lor national, sunt totusi interesati, in egala masura, de toate sporturile. Nu conteaza ca este vorba de tenis, inot, fotbal, baseball, fotbal american (nu-mi place sa numesc fotbalul european "soccer", desi mai folosesc cuvantul in discutiile mele despre sport cu canadienii). Apreciez foarte mult asta. Faptul ca multi practica un sport sau se duc la sala de forta se vede pe oameni. Sunt legati, au tonus, au chef de viata, sunt mai optimisti. E ceva de invatat din asta.
Tot timpul am apreciat interesul canadienilor pentru fitness, pentru sport in general. Desi sportul national este hocheiul, iar unii canadieni ar spune ca de fapt este lacross-ul sportul lor national, sunt totusi interesati, in egala masura, de toate sporturile. Nu conteaza ca este vorba de tenis, inot, fotbal, baseball, fotbal american (nu-mi place sa numesc fotbalul european "soccer", desi mai folosesc cuvantul in discutiile mele despre sport cu canadienii). Apreciez foarte mult asta. Faptul ca multi practica un sport sau se duc la sala de forta se vede pe oameni. Sunt legati, au tonus, au chef de viata, sunt mai optimisti. E ceva de invatat din asta.
miercuri, 1 septembrie 2010
Inselatorii in Canada (II)
A doua tentativa a avut loc zilele astea. Mai exact luni. Nu stiu de unde avea CV-ul meu persoana aia sau daca il avea (mi-a pus niste intrebari la care ar fi trebuit sa aibe raspunsul din CV), dar mi-a zis ca interviul de la telefon pe care il avea cu mine era unul preliminar. M-a intrebat de ce vreau sa plec de la actualul loc de munca, care sunt calitatile mele, dar nu m-a intrebat nimic de defecte (de obicei intervievatorii intreaba si asta), i-am zis de ce, mi-a zis ca i-a placut cum am vorbit la telefon si ca ea considera ca managerul ei ar dori sa ma vada pentru ca par foarte increzator la telefon.
Inainte sa se termine interviul am intrebat-o inca o data cum o cheama, mi-a zis ca se numeste Sandra Ramses si apoi am intrebat-o de la ce companie este, mi-a zis American Income. Mi-a zis sa vin azi (miercuri) la un interviu la adresa 8988 Fraserton Court, la camera 105B, dar cand m-am dus pe Google Maps sa vad unde este adresa asta mi-au aparut si firmele care activeaza la adresa asta, iar compania American Income nu era acolo. Am zis ca poate gresesc eu si am zis sa caut pe Google si Google Maps asocierea de cuvinte "american income burnaby" si mi-a iesit 1899 Willingdon Ave, camera 201. Poate s-au mutat de acolo, dar dupa nume nu mi-au inspirat incredere si am invatat aici sa ma ghidez dupa instinct. O sa mai fie si alte joburi. Imediat ce am terminat de notat si vorbit cu Sandra, i-am spus sotiei ca numele companiei cam pare in aceeasi categorie cu Primerica (am fost sunat si de astia odata). Adica tot o firma de asigurari, care iti cer sa platesti cursurile si mai baga si o taxa de administrare.
Am mai vazut si niste forumuri in care majoritatea spuneau ca este o inselatorie ce fac astia. Nici un angajator nu-ti cere sa le dai bani, te pregatesc pe banii lor. Cand am lucrat in Romania pentru ING, nu m-au pregatit pe banii mei. Nu i-am platit nimic, si erau in asigurari. Un tip de pe un forum din Calgary spunea ca a fost contactat tot de "Sandra" care i-a spus ca pregatirea lui se potriveste cu ceea ce cauta ei, iar el se intreba cum de este posibil asa ceva cand el este "environmentalist technologist" cu pregatire in armata. Dar cititi si voi forumul pe care l-am gasit la link-ul asta. Erau acolo si opinii ale unor angajati, dar nimeni nu spunea nimic concret. Pe site-ul care l-am gasit pentru o companie numita American Life Insurance spunea ca daca te angajezi la ei, ai sansa unor venituri NELIMITATE. Nu exista asa ceva. Am mai scris si in alta postare despre un tip de la securitate cu care ma intalneam in autobuz si care, la fel, mi-a oferit sa ma bag intr-o asemenea afacere cu sansa unor venituri NELIMITATE, dar la 4 luni dupa ce mi-a facut "oferta" tot pe aici l-am vazut, iar el imi spusese ca intr-o luna isi da demisia. Bineinteles ca eu am fost sceptic cand am auzit asta. O sa mai fie si alte oferte, de la companii serioase.
Inainte sa se termine interviul am intrebat-o inca o data cum o cheama, mi-a zis ca se numeste Sandra Ramses si apoi am intrebat-o de la ce companie este, mi-a zis American Income. Mi-a zis sa vin azi (miercuri) la un interviu la adresa 8988 Fraserton Court, la camera 105B, dar cand m-am dus pe Google Maps sa vad unde este adresa asta mi-au aparut si firmele care activeaza la adresa asta, iar compania American Income nu era acolo. Am zis ca poate gresesc eu si am zis sa caut pe Google si Google Maps asocierea de cuvinte "american income burnaby" si mi-a iesit 1899 Willingdon Ave, camera 201. Poate s-au mutat de acolo, dar dupa nume nu mi-au inspirat incredere si am invatat aici sa ma ghidez dupa instinct. O sa mai fie si alte joburi. Imediat ce am terminat de notat si vorbit cu Sandra, i-am spus sotiei ca numele companiei cam pare in aceeasi categorie cu Primerica (am fost sunat si de astia odata). Adica tot o firma de asigurari, care iti cer sa platesti cursurile si mai baga si o taxa de administrare.
Am mai vazut si niste forumuri in care majoritatea spuneau ca este o inselatorie ce fac astia. Nici un angajator nu-ti cere sa le dai bani, te pregatesc pe banii lor. Cand am lucrat in Romania pentru ING, nu m-au pregatit pe banii mei. Nu i-am platit nimic, si erau in asigurari. Un tip de pe un forum din Calgary spunea ca a fost contactat tot de "Sandra" care i-a spus ca pregatirea lui se potriveste cu ceea ce cauta ei, iar el se intreba cum de este posibil asa ceva cand el este "environmentalist technologist" cu pregatire in armata. Dar cititi si voi forumul pe care l-am gasit la link-ul asta. Erau acolo si opinii ale unor angajati, dar nimeni nu spunea nimic concret. Pe site-ul care l-am gasit pentru o companie numita American Life Insurance spunea ca daca te angajezi la ei, ai sansa unor venituri NELIMITATE. Nu exista asa ceva. Am mai scris si in alta postare despre un tip de la securitate cu care ma intalneam in autobuz si care, la fel, mi-a oferit sa ma bag intr-o asemenea afacere cu sansa unor venituri NELIMITATE, dar la 4 luni dupa ce mi-a facut "oferta" tot pe aici l-am vazut, iar el imi spusese ca intr-o luna isi da demisia. Bineinteles ca eu am fost sceptic cand am auzit asta. O sa mai fie si alte oferte, de la companii serioase.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)