marți, 29 iunie 2010

Demisie de onoare in fotbalul francez

Presedintele Federatiei Franceze de Fotbal a anuntat ca-si da demisia din functia detinuta din cauza parcursului dezastruos de la Campionatul Mondial. Citind asta m-am gandit la toate articolele scrise in presa sportiva din Romania in care se cerea demisia lui Mircea Sandu din functia de presedinte al FRF, mai ales dupa cele doua campanii dezastruoase de calificare la Campionatul Mondial si European.

Cineva ar spune, probabil, ca nu se compara situatia Frantei, vicecampioana mondiala in 2006, cu Romania, care a ajuns pana in sferturi in 1994 si de acolo a inceput declinul pentru ca generatia de aur imbatranise. Totusi as dori sa precizez ca o demisie ti-o depui cand nu realizezi obiectivele propuse si, pastrand proportiile, situatia este asemanatoare. Franta si-a propus obiective ambitioase si nu a reusit sa realizeze nimic. Romania si-a propus sa se califice la Campionatul Mondial si nu a reusit nimic. Probabil ca daca Romania reusea sa se califice la Campionatul Mondial, unul din obiective era promovarea in optimi, iar de acolo "dupa mine, potopul". De mult trebuia sa-si dea Mircea Sandu demisia si cred ca ar fi fost mult mai bine pentru fotbalul romanesc daca ar fi venit un Gica Popescu in fruntea federatiei. Avantajul cu oameni ca el este ca au experienta castigata in campionatele din Occident. Una este sa dobandesti aceasta experienta jucand si vazand din interior cum este organizat fotbalul in tarile respective si alta este sa cunosti fotbalul din discutiile si vizitele facute timp de o saptamana in strainatate.

Totusi nu ar trebui sa ma surprinda situatia asta pentru ca in Romania a disparut de mult simtul responsabilitatii la nivel inalt, indiferent ca este vorba de domeniul politic, economic sau sportiv. Trebuie sa dai dovada de o mare tarie de caracter si vointa sa recunosti ca ai gresit si sa-ti asumi acele greseli.

luni, 28 iunie 2010

Un sfat inainte de a veni in Canada

Azi am fost la dentist. Vreau sa-mi fac o detartrare. Ultima facuta a fost acum 2 ani cand am plecat si deja doctorul mi-a zis ca o sa am nevoie de o ora sa ma curete. Dar o sa vedem noi. Ideea este ca inainte de a proceda la detartrarea propriu-zisa mi-a facut o inspectie a dintilor si a gingiilor pentru a analiza sanatatea generala a danturii. Nu mi s-a facut asa ceva niciodata in Romania. Am observat si eu ca am gingiile sensibile, pentru ca la o lucrare pe care mi-am facut-o in Romania, abia mi-a atins o gingie cu acul pe care-l foloseste si a inceput sa sangereze pentru ca lucrarea apasa pe gingie si pune o presiune prea mare. In timp, o sa trebuiasca sa ma duc la un specialist ca sa-mi repare toate lucrarile proaste si fiecare lucrare ar costa $1.100 daca nu am asigurare de la angajator sau personala. Pretul asta este pentru un dentist in Downtown, dar poate ca alti dentisti din alte zone din Vancouver au alte preturi. Nu stiu cum e in alte zone din Canada. Daca cineva din alte zone stie cam care sunt preturile la ei, poate sa lase un comentariu.

Venind spre casa m-am gandit ca, poate, dentistul din Romania m-a tras in teapa pentru ca i-am zis ca plec in Canada. Mergand cu SkyTrain-ul si gandindu-ma la asta am ajuns sa fiu din ce in ce mai convins ca asa este. Lucrarea facuta de dentistul de aici nu are nici o problema. Cand imi verifica dintii cu acul acela, imi prindea marginea la lucrarile facute in Romania, dar nu la cea pusa de el, pentru ca este foarte bine plasata sub gingie, ca sa arate ca un dinte normal.

Sfatul meu, inainte sa veniti aici, ca sa nu patiti ca mine, este sa va faceti dintii cu mult inainte de a pleca. Sa nu-i faceti pe fuga, ci sa va acordati timp sa-i faceti. Acordati-va vreo sase luni ca sa ii faceti in liniste. Si, mai ales, nu-i spuneti dentistului ca plecati in Canada. Poate sa va faca o lucrare de doi lei si pierdeti si banii. Nu se stie ce fel de angajator o sa prindeti odata ajunsi aici; cand o sa va angajati (unii au noroc sa gaseasca job repede, altii gasesc mai greu); daca o sa aveti sau nu beneficii la jobul respectiv. In cazul in care veniti cu sotia/sotul, nu se stie daca o sa aveti amandoi beneficii sau doar unul sau chiar nici unul. Nu vreti sa aveti dureri de dinti, mai ales daca o sa munciti. Stie oricine ca durerile de dinti te impiedica sa lucrezi la adevaratul potential, iar in Canada nu vrei sa ai o gaura prea mare in buget din cauza banilor platiti dentistului.

Surprize tot mai multe la CM 2010

Ieri stim cu totii ca a avut loc acel meci foarte frumos, mai ales din partea nemtilor, dintre Germania si Anglia. Englezii au aratat o echipa imbatranita, alcatuita parca dupa ureche, in loc sa arate ca o echipa legata, capabila de performante. Franta si Italia nu erau vazute ca niste favorite la titlul mondial inainte de inceperea Cupei Mondiale si au confirmat aceste previziuni, dar Anglia era vazuta ca o favorita la titlul mondial si, probabil, au fost prea multe asteptari de la echipa Angliei.

Echipa Germaniei a aratat asa cum trebuia sa arate o nationala a Germaniei de la orice Campionat Mondial: legata, imaginativa si disciplinata. Fotbalul aratat de ei a fost foarte placut de urmarit. Primele doua goluri au fost date din faze foarte simple (golul lui Klose) sau dintr-o singura atingere a mingii (vezi pasele intre jucatorii germani pana la golul lui Lucas Podolski). Celelalte doua goluri au fost date din doua contraatacuri foarte rapide spre poarta englezilor.

Am vorbit cu englezi care lucreaza aici la mine la servici. Pana la urma sunt parerile lor si, ca peste tot in lume, fiecare isi da cu parerea despre un meci sau altul. O persoana imi spunea ca germanii nu au jucat atat de bine, ci englezii au jucat atat de prost incat i-au facut pe germani sa arate bine pe teren. Altcineva, tot englez, mi-a zis ca, intr-adevar, englezii nu meritau sa castige, iar germanii au castigat pe merit. Toti vorbeau, bineinteles, de golul anulat al lui Frank Lampard, care a nascut si va naste in continuare dezbateri despre introducerea sau nu a reluarilor video la Campionatul Mondial sau a arbitrilor in spatele portii. A doua varianta cred ca este luata in discutie pentru Campionatul Mondial din Brazilia din 2014. O alta faza controversata a fost primul gol marcat de Tevez in meciul dintre Argentina si Mexic, care s-a vazut clar ca a fost din ofsaid, dar a fost considerat valid.

Dezbaterea este lunga si sper sa se ajunga la o solutie corecta pentru echipe.

vineri, 25 iunie 2010

Presa in Romania

Am citit articolul asta foarte interesant de la Deutsche Welle. Analiza mi se pare foarte realista si de bun-simt. Citindu-l mi-am dat seama si mai mult cat de important este sa ai o educatie puternica si sa stii sa gandesti critic, pe baza unor argumente solide, fara sa inghiti, cum se spune si in articol, "totul de-a gata". Multi romani se plangeau, cand am plecat, ca televizorul le mananca foarte mare parte din timp. Dar oare daca nu s-ar uita la televizor atat si ar cauta si alte activitati nu s-ar simti mai bine ?

Asta este articolul:
"Presa din România, fie ea scrisă ori audiovizuală, este în momentul de faţă în cea mai mare parte tabloidizată, îndatorată la bănci, cu datorii neplătite la bugetul de stat dar şi cu sume mari pe care le are de încasat de la furnizorii de servicii, în special de la difuzorii de ziare.

Presa din România stă, după părerea mea, mai prost ca niciodată în ultimii 20 de ani.

Primul argument de bun simţ ar fi acela că e firesc să fie aşa, de vreme ce, parafrazînd un vers binecunoscut, am putea spune şi noi cum că, iată, "criza a ucis orice boare de vînt". Altfel spus, presa s-ar supune şi ea malaxorului crizei, ca şi industria, agricultura, turismul, finanţele etc.

Afirmaţia că presa este foarte slabă am auzit-o frecvent în ultimul timp, atît de la comentatori oneşti, dar mai ales de la cei pe care eu i-am numit mereu "directori de opinie", adică de la acei manipulatori ai publicului neinformat şi dispus să primească totul de-a gata.

Eu nu sînt de acord cu această afirmaţie, pentru că ea ar trebui analizată din mai multe unghiuri. Mă voi referi în continuare doar la două, anume la cel economic şi la acela, esenţial, al consumului de informaţie şi al credibilităţii acesteia.

Din punct de vedere economic, aproape întreaga presă românească este la pămînt. Paradoxal însă, aproape întreaga presă românească supravieţuieşte. Explicaţia este simplă: deşi patronii marilor trusturi de presă –Vîntu, Voiculescu, Patriciu – au pierdut zeci, poate sute de milioane de euro în ultimii doi ani, de cînd s-au angajat făţiş în lupta anti-Băsescu, ei continuă să-şi finanţeze produsele media cu scopul evident de a-l înlătura pe preşedintele Traian Băsescu şi Partidul Democrat Liberal de la putere. Recuperatorii pierderilor uriaşe ale trusturilor numite ar fi desigur PSD şi PNL, prin afacerile pe care le-ar pune pe tavă celor pe care i-am numit.

Din punctul de vedere al consumului şi credibilităţii informaţiei, presa aceasta tabloidizată este din păcate puternică. Posturile de televiziune Realitatea şi Antena 3 sînt vîrful de lance al manipulării publicului neinformat dar dornic de a fi luat în seamă. Aşa se face că ţăranul a ajuns să ţină într-o mînă cazmaua iar în cealaltă telecomanda televizorului, că şomerul ţine într-o mînă sticla cu bere iar în cealaltă aceeaşi telecomandă miraculoasă. La fel şi gospodina în timp ce pregăteşte mîncarea, la fel şi pensionarul care aşteaptă ora la care să îşi ia medicamentele.

Desigur că nu generalizez, însă televiziunile comerciale au intrat periculos de mult în vieţile oamenilor: le mănîncă timpul, dar mai grav e că le amputează orice urmă de discernămînt, prin metoda atît de simplă de a le da impresia că "sînt de partea lor", că ceea ce gîndesc ei se vede la televizor.

Presa noastră, atît de slabă profesional vorbind, este după părerea mea mult prea puternică, periculos de puternică prin capacitatea ei de a manipula un public foarte larg.

Iar "campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului" – sintagma discutată la Consiliul Superior de Apărare a Ţării, care a inflamat cea mai mare parte a presei, a opoziţiei politice, a ONG-urilor etc. – sînt o practică mai veche a ziarelor, televiziunilor şi posturilor de radio din România.

Doar că acum aceste campanii sînt de o virulenţă şi persuasiune fără precedent.

Autor: George Arun
Redactor: Rodica Binder"

Un meci decisiv pentru Spania

Meciul de azi dintre Spania si Chile este unul decisiv pentru spanioli. Daca pierd se pot duce acasa, in functie de ce va face Elvetia, care probabil va avea un meci usor in fata Hondurasului. Jucatorii chilieni sunt foarte motivati, pentru ca au avut un parcurs foarte bun pana acum la Cupa Mondiala, dar au terminat si pe locul 2 in America de Sud, dupa Brazilia. Una dintre explicatiile pentru jocul foarte bun al chilienilor ar fi si cutremurul din februarie anul acesta, care s-a soldat cu 500 de victime si un tsunami care a maturat coasta statului Chile. Steagul rupt de pe marginea terenului de antrenament le reaminteste de ceea ce s-a intamplat si ii motiveaza sa joace pentru conationalii lor pentru a uita, macar pentru doua ore, de tragedia care s-a abatut asupra tarii lor.

Spania cred ca va si ea motivata sa castige, altfel s-ar alatura si ea Italiei si Frantei, ca a treia putere europeana in fotbal care nu a reusit sa treaca de faza grupelor. Probabil ca, dupa ce au vazut si ei ce s-a intamplat cu cele doua echipe poate ca vor fi mai motivati sa joace un fotbal mai creativ si mai deschis decat au jucat pana acum. Daca Spania va invinge Chile, iar Elvetia va castiga in fata Hondurasului, atunci, mai mult ca sigur va conta diferenta de goluri, pentru ca ambele echipe vor avea acelasi numar de puncte. Nu stiu daca se va merge pe meciurile directe, pentru ca in cazul acela s-ar califica Elvetia, din cauza victoriei in fata Spaniei. Deci un rezultat care sa le convina spaniolilor ar fi un egal intre Elvetia si Honduras si o victorie a lor in fata chilienilor.

joi, 24 iunie 2010

Dezastru italian

Un meci foarte frumos intre Italia si Slovacia, in care Slovacia a meritat din plin sa castige practicand un fotbal curajos si lipsit de complexe in fata campioanei mondiale. Slovacii si-au dat seama ca nu mai au in fata lor echipa Italiei care a castigat Cupa Mondiala acum 4 ani. Este o vorba. Cu cat te duci mai sus, cu atat mai puternic de izbesti de pamant. Cam asta s-a intamplat cu echipele Italiei si ale Frantei.

Personal, am fost foarte incantat sa vad ca Slovacia arata curaj, dar daca m-ar fi intrebat cineva inainte de meci care ar fi soarta meciului, as fi spus fara nici o retinere ca Italia va castiga. Totusi, daca ma gandesc ca Italia mai tot timpul a inceput slab si apoi a castigat Cupe Mondiale, parca era timpul sa se sparga buboiul ala. Tot timpul italienii au jucat un fel de antifotbal, iar momentele cand au jucat un fotbal frumos a fost in fazele eliminatorii sau atunci cand erau trimisi in corzi si fortati sa atace pentru a marca golul egalizator sau pentru a castiga un meci impotriva unei echipe cotate cu sanse mai mici decat Italia. Revedeti meciurile cu Noua Zeelanda si Slovacia. In ultimul au fost marcate 5 goluri, din care 4 numai in a doua repriza cand italienii si-au dat seama ca treaba e groasa. Se pare ca au avut dreptate cei care l-au criticat pe Marcelo Lippi si care spuneau ca echipa trebuia schimbata.

Romanii, echipele de club sau echipa nationala, au ce invata de la echipe mici precum Noua Zeelanda sau Slovacia. Ele nu s-au lasat intimidate de Italia, jucatorii nu s-au dus acolo ca sa faca schimb de tricouri, ci s-au dus sa joace si si-au pus sufletul in acele jocuri. Rezultatul ? Italia este pe ultimul loc in grupa la Cupa Mondiala, dupa Paraguay, Slovacia si Noua Zeelanda.

miercuri, 23 iunie 2010

5 sfaturi pentru a fi fericit

Citeam azi in ziar o chestie foarte interesanta. Un autor care scrie carti despre cum sa-ti realizezi succesul in viata dadea aceste sfaturi. Iata care sunt ele:

1. Creeaza-ti o definitie a succesului:
"Traim mai repede ca niciodata, dar nu cred neaparat ca traim mai bine ca niciodata. Daca definitia ta pentru succes nu este clara, atunci nici directia in care se indreapta viata ta nu este clara". Cu alte cuvinte trebuie sa stii ce vrei de la viata.

2. Fereste-te de a fi tot timpul ocupat:
"Una din cele mai mari piedici in a fi fericit este sa fii ocupat tot timpul - suntem prea ocupati sa fim fericiti, prea ocupati sa avem succes si prea ocupati sa fim impreuna cu familia noastra. Am ajuns sa confundam succesul cu a fi foarte ocupati, dar a fi foarte ocupat nu este un avantaj competitional".

3. Evitati destinatia "dependenta":
"Destinatia "dependenta" este atunci cand definesti fericirea si succesul doar in viitor - alergi spre o linie de sosire imaginara, dar nu ajungi niciodata acolo. Bineinteles, ai o tinta finala, dar o viata fericita poate fi doar aceea pe care o traiesti chiar acum".

4. Nu fa totul singur:
"Daca un proiect sau o situatie pare ca este coplesitoare, inseamna ca nu o poti face pe cont propriu".

5. Daruieste facandu-te pe tine fericit in primul rand:
"Este o relatie foarte stransa intre a fi fericit si altruism. Cand te bucuri, devii inspirat, iar fericirea ta se poate extinde catre ceilalti oameni. Cred cu adevarat ca atunci cand esti fericit, poti face lumea un loc mai bun".

Cam astea sunt cuvintele acestui scriitor (ce este in ghilimele). Mie mi se aplica cateva dintre ele si probabil ca ar trebui sa fac ceva sa schimb ceva in viata mea. Voua ce vi se aplica de aici ?

marți, 22 iunie 2010

Arbitrajul la Cupa Mondiala

Ca si la alte Cupe Mondiale, arbitrajul unor arbitri din tari exotice lasa de dorit. FIFA adopta aceasta strategie de "corectitudine politica" care este o tampenie, pentru a promova fotbalul pe toate continentele. Ieri, in meciul dintre Elvetia si Chile, Behrami nu merita un cartonas rosu direct, pentru ca l-a impins putin pe jucatorul chilian, care si-a dus mainile la fata, cand de fapt fusese atins pe umar. Cartonas rosu direct se da in situatii aproape extraordinare, violenta sau gesturi de violenta extrema. Dar hai sa ne gandim cine a arbitrat meciul de ieri. Un arbitru din Emiratele Arabe Unite (poate gresesc de unde era, dar tot din zona era). Ce fel de fotbal au arabii ? Au cumva traditie ? Nu. Nu conteaza ca aduc antrenori sau jucatori romani sau de alta natie. Nu se pot compara cu campionatele puternice din Europa sau America de Sud.

Daca ar fi sa fac o paranteza, jucatorii romani care pleaca in Orientul Mijlociu in urma unui transfer de fapt isi ucid cariera de fotbalist nu o stimuleaza. E ca si cum te-ai duce in Divizia B dupa ce ai jucat ani de zile in Liga Campionilor. Sau sa vorbim de arbitrul din Mali de la meciul dintre Slovenia si SUA, un arbitru african, ca, deh, Cupa Mondiala are loc in Africa. Acesta a anulat un gol perfect valabil al americanilor din cauza unui presupus fault al unui american in careul slovenilor. Nu spun ca, personal, m-a bucurat rezultatul, dar trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Americanii au presat foarte mult, iar rezultatul a fost inscrierea golurilor egalizatoare.

Si in ziarul de azi-dimineata se spunea ca solutia pentru rezolvarea situatiei arbitrajului de la Cupa Mondiala este aducerea unor arbitri din tari cu campionate puternice si cu traditie. In plus, nu arati cartonase pe banda rulanta, pentru ca altfel scapi jocul din mana. In 31 de meciuri au fost acordate 123 cartonase galbene si 10 cartonase rosii, ceea ce e foarte mult. In plus, cartonasele au fost acordate unor echipe care au ajuns la Cupa Mondiala si care, se presupune, ca au o mare disciplina a jocului. Un alt exemplu de decizie proasta este al doilea galben acordat lui Kaka in meciul cu Coasta de Fildes, in care Kaka nici macar nu a avut intentia sa-l loveasca pe jucatorul ivorian, abia l-a atins in piept, iar acesta s-a prabusit ducandu-si mainile la fata. Probabil ca o sa mai vedem decizii proaste ale arbitrilor, dar va fi din ce in ce mai grav daca asemenea decizii vor fi luate in fazele eliminatorii.

duminică, 20 iunie 2010

La Apple Store in Vancouver

Sunt la Apple Store chair acum si scriu de pe un iPad. E pur si simplu extraordinar, as vrea sa am unul chiar daca pretul de pornire este de $549. Este o populatie imensa. Toata lumea este interesta de iPad. Diverse firme precum Bell sau Rogers au abonamente pentru iPad-uri cu WiFi si 3G. ai o multime de aplicatii si are o viteza de procesare foarte mare. Ma enerveaza ca, acum cand scriu in limba romana, imi intra dictionarul englez si imi modifica cuvintele in limba romana. Totul este touchscreen. Toata lumea este incantata de el. Cu siguranta este un produs pe care as vrea sa-l am viitor. Preturile variaza in functie de memoria lui si de facilitatile oferite. Bineinteles ca unul cu WiFi si 3G este mult mai scump decat unul fara toate astea. Ai vrea sa poti accesa internetul oriunde te-ai afla, mai ales intr-o calatorie de afaceri.

In privinta dimensiunilor este foarte accesibil. Lungimea este 20-30 cm, iar latimea este in jur de 15 cm, nu am o linie acum la mine sa masor dimensiunile exacte, iar grosimea este de 5 mm, cu aproximatie. Accesezi internetul foarte usor de pe "jucaria" asta. Cred ca va deveni foarte popular. Deja este, dupa ce vad aici, dar poate fi si curiozitatea de moment. Vad si persoane in varsta si sunt foarte incantate de iPad.

Italia - Noua Zeelanda, 1-1

Ce joc frumos. Imi pare rau ca m-am trezit prea tarziu ca sa-l vad, dar ce-am vazut mi-a aratat o echipa a Noii Zeelande care vrea sa faca performanta la Cupa Mondiala si o echipa a Italiei care arata imbatranita, chiar daca avea forta in atac, dar nu era in stare sa finalizeze. Ultima ocazie a Noii Zeelande a fost a unui pusti de 18 ani, Chris Wood, care joaca in Anglia intr-o divizie secunda, pentru ca niciodata nu am auzit de West Bromwich Albion si nu cred ca joaca in Premier League si care l-a batut pe Fabio Cannavaro si care joaca (unde ?) la Juventus Torino.

Au fost multe surprize la aceasta Cupa Mondiala: Elvetia - Spania 1-0, Franta - Mexic 0-2, Brazilia - Coreea de Nord 2-1. Chiar daca ultimul meci nu a fost o surpriza in privinta rezultatului, a fost o surpriza in privinta vointei nord-coreenilor de a tine piept brazilienilor, reusind sa marcheze un gol foarte frumos spre sfarsitul meciului. In momentul de fata vad printre favoritele la castigarea Cupei Mondiale Argentina, Olanda si Germania, chiar daca cea din urma a fost infranta de Serbia. O Serbie care in primul meci cu Ghana nu a aratat forta cu care fusesem obisnuiti in preliminarii si care a dus la castigarea grupei Romaniei. Cu oarecare retineri as vedea si Serbia printre favorite, cu conditia sa revina la forma din preliminarii, pentru ca au aratat un fotbal foarte frumos.

Totusi as vrea sa felicit echipa Noii Zeelande pentru rezultatul, as spune istoric, pe care l-au obtinut in fata Italiei, actuala campioana mondiala. Avand in vedere ca la prima lor participare nu au obtinut nimic, iar acum au deja 2 puncte, este o mare realizare.

vineri, 18 iunie 2010

Slovenia - SUA, un meci foarte frumos

Mi-a placut foarte mult meciul dintre cele doua echipe. Ambele au aratat determinare. Slovenii in prima repriza, iar americanii in a doua repriza. As fi vrut sa castige Slovenia, pentru ca nu imi plac americanii, dar i-am admirat pe americani pentru determinarea lor. O sa vad meciul in seara asta in reluare. Meciul cu Anglia, desi o sa-l dea pe la 11 noaptea (ora Pacificului), nu o sa ma uit la el. 0-0 cu Algeria ? Oare de ce isi mai iau jucatorii aia banii uriasi de la cluburile lor, daca o echipa precum Algeria poate sa tina Anglia in sah ? Probabil ca nu grupa cu Brazilia, Portugalia si Coasta de Fildes este grupa mortii, ci asta, pentru ca acum cred ca fiecare echipa are sansa ei sa mearga in optimi.

Dar sa revin la Slovenia - SUA. Am vazut ceva la televizor care m-a facut sa vad in alta lumina fotbalul american. Acolo erau mai multi jucatori si comentatori sportivi, care vorbeau de calitatea foarte buna a portarilor americani. Ei spuneau ca datorita faptului ca au jucat baseball si baschet de cand erau mici au ajuns sa dobandeasca o coordonare foarte buna a mainilor si ochilor. Copiii din SUA isi doresc sa joace pe postul de portar pentru ca este o pozitie vitala si vor sa se simta importanti. In America se pare ca nu este o pozitie in care ajunge acel copil care nu este foarte bun pe teren, ci este o pozitie dorita.

Cred ca fotbalul in America de Nord va creste din ce in ce mai mult. Si cred ca o sa mai revin la subiectul asta. Citeam in ziar ca meciul dintre Anglia si SUA, precum si alte meciuri de la Campionatul Mondial au adus mai multa audienta ABC-ului si ESPN-ului, decat au facut-o finala Stanley Cup (hochei) si ultimul meci din finala NBA dintre LA Lakers si Boston Celtics la un loc pentru NBC. Iar meciurile erau transmise dimineata si dupa-amiaza, fata de celelalte doua transmise la ore de maxima audienta. Deci se poate si va creste.

sâmbătă, 12 iunie 2010

Campionatul Mondial in Canada

Fotbalul nu prea este dezvoltat aici, dar cand vine Campionatul Mondial toata lumea se agita si urmareste meciurile in baruri, pentru ca interesul este mare. Totusi, am mai spus-o, fotbalul in America de Nord creste si este loc de crestere. La anul Vancouver Whitecaps o sa intre in MLS, iar in 2012 Montreal Impact vor fi primiti in MLS. Meciul dintre Anglia si SUA a fost un meci echilibrat cu un mic avantaj catre englezi, pentru ca, pana la urma, vorbim de Anglia. Totusi, americanii au jucat foarte bine, chiar daca cea mai mare parte a jucatorilor joaca in campionate europene. Portarul Tim Howard este titular la Everton, Onyewu joaca la AC Milan, Michael Bradley la Borussia Moenchengladbach. Dar sunt si jucatori care joaca in MLS, cum ar fi Jonathan Bornstein la Chivas USA, Edson Buddle si Landon Donovan la LA Galaxy, Robbie Findley la Real Salt Lake. Deci au reusit sa faca o echipa destul de bine legata.

Cat despre echipa Canadei, singura data cand au jucat la un Campionat Mondial a fost in 1986, in Mexic, cand nu au reusit sa faca nici un punct, acumuland trei infrangeri. Presedintele celor de la Vancouver Whitecaps, Bob Lenarduzzi a fost in echipa care a jucat la Campionatul Mondial din '86. Inainte de Campionatul Mondial au avut un turneu in America de Sud, in care au inregistrat mai multe infrangeri si un egal. Egalul a fost cu Venezuela, 1-1. Totusi au jucat bine, reusind sa egaleze in ultimele minute de joc.

vineri, 11 iunie 2010

De ce sunt mai buni barbatii mici de statura ?

Pentru ca se pare ca sunt mult mai potriviti pentru lumea actuala in care resursele sunt din ce in ce mai putine. Cel putin asa crede o proasta care a scris un articol in ziarul de azi. Barbatii mici de statura consuma mai putin decat barbatii inalti cu 25%. Fetele prefera barbatii inalti pentru ca le pot proteja mai bine si pot cara vanatul mai bine si pot construi igluuri pentru familiile lor. :)) Dar, cica, mediul se schimba, iar resursele se diminueaza. Toate creaturile trebuie sa se adapteze. Salvatorul: slabanogul mic. Cum am spus, asta consuma mai putin cu 25% decat unul mai inalt. Slabanogul asta mic are 1,72 m inaltime si 68 kg, pe cand tipul inalt, "nociv" pentru mediu are 1,95 m inaltime si 90 kg. Cica si transportul ar fi mai usor pentru ala micu'. Copiii tipului inalt distrug cu 25% mai mult decat ai celui mic, continuand astfel ciclul distrugerii. Se pare ca chiar daca incalzirea globala este realitate sau fictiune ne indeamna sa reducem cantitatea consumata de noi. La sfarsit era un indemn catre toate fetele pentru salvarea viitorului prin reducerea dimensiunilor masinii, casei, a navetei si chiar a barbatului.

Stau si ma intreb oare cum pot unii oameni sa fac bani din tampenii de genul asta ? Oare libertatea cuvantului ne da voie sa spunem orice ? Probabil ca duduia aia era in lipsa de subiecte si s-a trezit ea plina de inspiratie intr-o dimineata si s-a gandit sa scrie despre asta. Poate are un iubit inalt cu care nu se mai intelege si cauta un motiv dintr-asta stupid ca sa se desparta. Mai scriu si eu atatea aberatii cateodata pe blogul asta si nu fac bani dintr-asta. Poate ar trebui sa-mi schimb jobul. Sa fac din asta un job full-time si sa fac bani din blogarit. Ar fi o chestie, nu ?

marți, 8 iunie 2010

Cea mai frumoasa cerere in casatorie

Piftele pe sosea

Cand ma duceam intr-o dimineata la servici am vazut un sconcs pe langa un bloc in zona in care stam noi. Pusesem o postare pe Facebook despre asta, pentru ca nu ma asteptam sa vad un animal salbatic pana in zona noastra. Te astepti sa vezi ursi negri, sconcsi in North Vancouver sau in West Vancouver, dar nu in New Westminster. Ei uite ca vazusem unul. Dar azi-dimineata s-a intamplat sa vad ceva mult mai rau. Un sconcs lovit de masina. Cred ca era sconcsul pe care l-am vazut acum, cred, o luna. Nu vezi animale lovite pe sosea in orase in Canada. Poate pe autostrazi (inca nu am ajuns pe acolo), dar nu in orase.

Azi-dimineata am vazut, cum imi place mie sa spun, o piftea pe sosea. Ca sa ma explic un pic. De fiecare data cand mergeam cu masina prin tara si vedeam un caine lovit de masina, care era facut una cu soseaua, din cauza ca trecusera atatea masini peste el, ii spuneam sotiei "uite o piftea de caine". Azi am vazut o piftea de sconcs, care este mult mai rea decat cea de caine, pentru ca lasa si o putoare instantanee in urma. Putea de nu puteai sa stai langa el. Am simtit putoarea aia pana in statia de autobuz. Cand am coborat la statia mea de SkyTrain mi se parea ca inca mai simt mirosul. Ba imi miroseam si hainele sa ma asigur ca nu e in hainele mele, desi nu pusesem deloc mana pe el si trecusem cam la o distanta de 5m de el.

Imi pare rau de sconcs, dar mai rau imi pare rau de soferul ghinionist care a dat peste el, pentru ca, odata ce lovesti un sconcs, cu greu mai poti sa scoti mirosul din masina. Nu e imposibil, dar e persistent. O sa-i ia, cred eu, cateva zile, sa scoata mirosul din masina. "Nefericitul" eveniment s-a intamplat probabil aseara sau azi-dimineata foarte devreme. Eu am iesit pe la 6 din casa, deci daca s-a intamplat azi-dimineata, atunci e rau de tot. Omul ala se ducea la munca probabil sau venea din schimbul trei. Oricum ai lua-o, e rau; rau de tot.

P.S.: Cineva mi-a zis ca sconcsii ies cam pe la 3-4 dimineata. Deci "nefericitul" eveniment s-a intamplat in dimineata asta.

Probabil ca asa arata sconcsul cand a vazut masina venind spre el. Ultima imagine pe care a vazut-o fiind in viata.



duminică, 6 iunie 2010

sâmbătă, 5 iunie 2010

Unii romani din Canada

Cum am spus si in postarea anterioara, nu-mi place sa lucrez cu unii romanii de aici, pentru ca nu te trateaza corect. Daca ai un roman care-ti este tie angajat, crede ca de acum inainte o sa se i se cuvina totul si mai crede ca se are cu tine ca fratele, in loc sa aiba o relatie profesionala corecta. Daca face mai multi bani ca tine, ca orice parvenit, unii vor sa-ti scoata ochii cu banii pe care-i fac. Sotia era odata la biserica, de exemplu, si a vazut acolo niste femei care se laudau cu bijuteriile lor sau blanurile lor noi din Germania, dar vorbeau si putin tare ca sa fie auzite. Altii vor sa para ceea ce nu sunt de fapt, cum ar fi sa-ti spuna cati bani fac, desi stau intr-un subsol de casa, iar tu nu i-ai intrebat deloc care e venitul lor. Majoritatea incearca sa se justifice intr-un anumit fel, fara ca unora (de exemplu, eu) sa le pese ce fac ei cu viata lor. Pana la urma tu faci alegerile.

Eram odata la niste prieteni in vizita, iar unul dintre ei ne-a spus ca stie pe cineva, tot roman, care se pricepe la masini, pentru ca noi voiam si dorim in continuare sa ne luam o masina. Din vorba-n vorba am ajuns la bani si ma intreaba cam cat vreau eu sa dau pe masina, la ce suma m-am gandit. Ii spun "$3,000". In momentul ala tarania din el a iesit la iveala spunandu-i prietenului meu "Auzi, ba, cati bani vrea el sa dea pe masina ?" In momentul ala am zis ca daca imi iau o masina nu o sa apelez la el deloc. Ce credea cumva ? Ca ma dau banii afara din casa ? Banii aia ii aveam la dispozitie, pe aia voiam sa-i folosesc. Simplu ca buna ziua. Nu am job de $100.000 pe an. Un alt coleg de-al meu, tot filipinez, mi-a zis odata ca daca vreau sa-mi iau o masina pot sa apelez la el, pentru ca are un prieten, mecanic la Ford, si ma poate ajuta el daca vreau sa-mi inspecteze masina. Si cred ca o sa fac asa. N-am nevoie de badarani, care sunt veniti de 20 de ani si te trateaza de sus, de parca tu esti prostul si el e desteptul. De asta evit romanii cat pot de mult. Nu e bine sa fii inconjurat de prea multi.

vineri, 4 iunie 2010

O zi din viata mea

Imi place la jobul pe care il am acum. Nu este foarte stresant, nu faci o tona de bani, dar nici nu pot sa spun ca sunt nemultumit. Oamenii cu care lucrez sunt foarte de treaba, desi mai au si ei zilele lor. Mike este un tip foarte amuzant, tot timpul glumim si ne distram, vorbim despre o multime de chestii care de care mai nebunesti si nu poti sa fii stresat, mai ales ca este un job in care faci aceleasi lucruri in fiecare zi si la un moment dat ai nevoie de ceva sa mai treaca monotonia. Rico este un tip filipinez ok, daca as putea spune, poti glumi cu el, dar ma tin departe de el cat pot pentru ca daca spui ceva, chiar si inocent, ar putea sa interpreteze gresit si parca il vezi ca se intoarce la 180 de grade si nu te mai intelegi cu el, dar e mai bine sa nu ai prea mult de-a face cu el. Estrella este si ea filipineza, dar este mult mai dezghetata decat Rico si este si mai desteapta. A fost profesoara in Filipine, a absolvit facultatea (nu stiu care), apoi a venit in Canada. Are doua fetite foarte frumoase pe care le iubeste foarte mult. Bronwyn este sefa mea. Si ea este foarte de treaba. Sta in coltul ei la calculator si ne mai ajuta cand avem nevoie de ajutor, dar nu in fiecare zi. Are si ea sarcinile ei. Nu stiu exact ce face si nici nu ma intereseaza.

Programul incepe la 7 si termin la 3:30 dupa-amiaza, asa ca mai pot face si alte chestii pentru ca ajung acasa pe la 4 si ceva. Nu e ca la primul job cand incepeam la 10 si ajungeam acasa la 7, stateam o ora sau doua la televizor si apoi ma culcam. Oricum, nu o sa stau in jobul asta cativa ani. Sper sa nu ma prinda anul in jobul asta, pentru ca vreau sa-mi iau altul in care pot sa folosesc ce fac in momentul asta. Cand o sa plec o sa-mi para rau sa ma despart de oamenii astia cu care m-am simtit atat de bine pana acum, dar in toamna cred ca o sa caut altceva.

In Canada, tot timpul am preferat sa nu lucrez cu romani, pentru ca majoritatea lor incep sa te trateze intr-un fel de sus sau sa aiba un aer parintesc in privinta ta, pentru ca ei au venit mai devreme decat tine in Canada si au mai multa "experienta". Nu e nimic in neregula sa ai mai multa experienta, dar nu-mi place sa mi se dea sfaturi pentru orice lucru marunt. Imi place sa iau eu deciziile pentru mine daca vreau sa o iau pe un drum si sa suport eu greselile facute de mine. Nu stiu totul, dar vreau sa invat si cred ca o sa invat mai bine de la canadieni decat de la romanii de aici. Dar povestea cu romanii, in alta postare.

miercuri, 2 iunie 2010

Problemele educatiei in British Columbia

Citesc si eu site-urile de stiri si ma preocupa situatia sociala a profesorilor pentru ca si eu am facut candva parte, nu demult, din aceasta categorie profesionala. In plus, am rude care sunt profesori si nu pot sa raman insensibil. Nu-mi place sa aud ca profesorilor li se taie acum din salarii pentru ca timp de 20 de ani, orice guvern care a condus Romania nu a facut nimic pentru dezvoltarea economica. Iar cand vorbesti de dezvoltarea economica, vorbesti de o educatie performanta si competitiva si un sistem de sanatate foarte bine intretinut. Oamenii sanatosi si educati pot contribui decisiv la dezvoltarea unei tari pe termen lung.

In ziarul de azi mi-a atras atentia un articol despre un protest al unui numar de aproximativ 100 de elevi de liceu si scoala generala, care s-au adunat in fata Galeriei de Arta din Vancouver pentru a protesta fata de reducerile bugetare din sistemul de invatamant de aici. Ei doreau sa protesteze pentru ca le sunt taiate orele de actorie, cursurile de muzica, iar numarul bibliotecilor este redus. Protestul a fost organizat de Abdi Boubia, care este elev si a organizat protestul prin Facebook. Pagina lui de Facebook o puteti vedea aici. Aici mai puteti vedea si cateva poze de la protest. Mi-a placut ce a putut sa spuna un elev precum Abdi la acest protest: "Ce ni s-a spus toata viata ? Ca scoala este importanta pentru noi ca sa avem succes in viata. Atunci de ce guvernul nu urmeaza sfatul acesta ?" La protest au participat unii membri din opozitie care sunt axati pe probleme de educatie, precum si presedinta Comitetului Scolar din Vancouver, Pattie Bacchus. Unul din participanti a spus ca pana acum s-au auzit proteste din partea politicienilor, profesorilor, dar nu si din partea elevilor. Studentii sunt cei afectati, iar ei trebuie auziti." Preconizata reducere bugetara este de $18,1 milioane, iar cursurile vizate sunt cele de ESL (English as a Second Language), programul pentru elevii cu nevoi speciale, bibiliotecile si programele de muzica. Mi-a placut ce spunea una dintre pancartele purtate de elevi: "Domnule Campbell, ati avut cumva un bibliotecar in scoala dvs. ? Am stiut eu. Nu meritam si noi unul ?"

Daca ar fi sa compar cu ceea ce se intampla acum in Romania as spune ca multi parinti nu inteleg pe deplin situatia in care se afla invatamantul si viitorul Romaniei, in general. Daca imaginea invatamantului si a profesorilor a fost afectata de profesorii care fac meditatii, cu totii cred ca profesorii sunt corupti, ca castiga o multime de bani si "ce le mai trebuie greva ?". Sunt de acord ca orice padure are uscaturile ei, dar padurea nu e uscata. Un procent foarte mare e verde, iar faptul ca se proiecteaza imaginea catorva profesori asupra tuturor mi se pare incorect. In plus, orice guvern, fie ca e el din B.C., fie din Romania, ar trebui tot timpul sa aiba niste prioritati de care sa nu se atinga cand e vorba de reducerile bugetare: invatamantul, sanatatea si cercetarea. Dar de foarte multi ani nimeni nu a vazut asta. Cu exceptia lui Marga, care mi s-a parut cel mai bun ministru al invatamantului pe care l-a avut Romania dupa 1989.

Totusi ar trebui sa condamn si neputinta profesorilor, lipsa de curaj in luarea de atitudine. Niciodata nu s-a facut o greva care sa zdruncine din temelii un guvern sau un sistem prost croit. In plus, romanii si Romania au ajuns in situatia de acum pentru ca, efectiv, nu le-a pasat incotro se indreapta. Sau daca i-a pasat cuiva de drumul gresit in care se indrepta, nu au facut nimic, nu au luat atitudine. Nu au protestat fata de coruptia din societate, fata de lipsa reformelor economice si rationale. Si accentuez rationale. Cei cativa care au protestat au fost voci in pustiu sau catei prea mici pentru cainii cei mari.

marți, 1 iunie 2010

Cum preferi salariul - cash sau actiuni ?

Citeam pe site-ul unei companii cu care compania pentru care lucrez are contract ceva foarte interesant. Guvernul canadian, ca orice guvern din lumea asta, iti taxeaza salariul 100%. Deci daca ai un anumit venit impozitul este crescator, nu fix. Deci cu castigi mai mult cu atat esti taxat mai mult. Impozitul pe venit poate ajunge, din cate stiu, pana la aproape 40-45% daca castigi peste $100.000 pe an. Daca castigi mai putin, sa spunem $50.000 esti taxat aproximativ 32%, iar daca ai un salariu de $25.000 esti taxat aproximativ 22%. Astea sunt estimari medii pentru toata Canada. Oricum, procedura de calculare a salariului este mult mai complexa. Rata de taxare a salariului este diferita de la o provincie la alta. Fiecare provincie are legile sale legate de impozitarea salariului, iar din taxele incasate de guvernul provincial o parte se duce spre guvernul federal. Dar asta nu mai este treaba angajatilor obisnuiti, ci a celor din domeniul financiar care aplica intelegerile dintre guvernele provinciale si cel federal.

Procentele de mai sus sunt rata marginala a taxei sau o rata absoluta, dar daca te duci pe orice calculator online ei iti ofera o valoare aproximativa medie. De exemplu, daca castigi in BC $23.000 pe an, atunci rata medie a impozitului pe venit este de 11,41%, iar rata marginala a impozitului pe venit este de 20,06%. Daca locuiesti in Ontario, care este cea mai industrializata provincie din Canada si castigi acelasi salariu, atunci rata medie este de 12,13%, iar rata marginala este de 21,05%. Si poti vedea asa pentru orice provincie. Pentru un salariu de $50.000 pe an, in BC rata medie este de 18,40%, iar rata marginala este de 29,70%, iar in Ontario rata medie este de 19,32%, iar rata marginala este de 31,15%. Dar luati cifrele astea cu titlu informativ. Cand iti faci o analiza dintr-asta asupra veniturilor din salarii, e bine intotdeauna sa te duci sa consulti un contabil sau un specialist care se pricepe la asa ceva.

Dar sa revin la titlu. Cum am spus, daca iti iei salariul in bani varsati in contul tau din banca in mod obisnuit, atunci esti taxat 100%. Daca preferi sa iti iei salariul in actiuni, atunci esti taxat doar 50% din venitul obtinut. Intr-un fel e bine, dar si riscant in acelasi timp pentru ca esti supus fluctuatiilor bursiere. Este ca si cum ti-ai lua salariul intr-o valuta straina, cu o singura diferenta. Poti aplica pentru credite in valuta aceea, dar nu poti aplica pentru credite in actiuni. Poti castiga foarte mult, poti pierde foarte mult. Personal, cred ca as prefera sa am 75% salariul in bani, iar restul de 25% in actiuni. Oricum, strategia asta nu e bine, dupa parerea mea, sa o ai pe un termen foarte lung, ci pe un an de zile. Dupa acel an poti sa evaluezi situatia finantelor tale personale si sa tragi linie si sa spui daca a fost bine sau nu. Cand adopti o asemenea strategie in privinta situatiei financiare a familiei tale, atunci e bine sa ai experienta in domeniul tranzactiilor financiare pentru ca valoarea actiunilor companiei unde lucrezi nu este absoluta. Pretul lor este determinat si in functie de evolutia bursei si de rezultatele financiare raportate pe ramura economica in care compania ta activeaza.

Pensiile

Stiu ca nu are legatura cu viata in Canada, dar ma preocupa ce se mai intampla in tara din cand in cand. Am gasit un articol foarte interesant pe site-ul Deutsche Welle despre reducerea pensiilor. Este foarte interesant. Nu sunt de acord cu reducerea pensiilor, dar rationamentul din articolul asta are sens. Cititi-l si judecati si voi:

"Partidul Social Democrat a reconfirmat intenţia de a contesta tăierea pensiilor la Curtea Constituţională, în ciuda faptului că există un precedent care îi contrazice aşteptările.

Ion Iliescu însuşi a spus, într-o postare pe blog, că „tăierea pensiilor ar afecta un drept de proprietate!". Este o ironie dacă ne amintim modul în care fostul preşedinte a minimalizat proprietatea, cosiderînd că n-ar fi decît un arbitrariu istoric („un moft"). Dar preşedintele Iliescu nu se limitase la consideraţii filosofice, oferind girul său politic recursurilor excepţionale în favoarea chiriaşilor, din cauza cărora România este condamnată şi astăzi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Ion Iliescu nu mai conduce partidul, dar PSD pare hotărît să conteste planul de austeritate la Curtea Constituţională. Care ar fi şansele ca o asemenea acţiune să fie încununată de succes?

Nu putem anticipa judecata Curţii, dar există un caz mai vechi care ar putea să ne ofere o minimă orientare. În septembrie 2005, Tribunalul din Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Onofrei într-un litigiu cu Casa Teritorială de Pensii Botoşani pentru recalcularea pensiei. Gheorghe Onofrei s-a considerat nedreptăţit de faptul că pensia sa este recalculată abia din 2005 şi nu din aprilie 2001 cînd intrase noua lege în vigoare şi cerea să i se plătească sumele recalculate din urmă.

Curtea Constituţională nu i-a dat dreptate şi a respins excepţia ridicată, dar, cu ocazia aceea, a făcut cîteva precizări importante şi pentru cazul actual. Astfel, Curtea arată că „potrivit prevederilor art. 47 alin.(2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie".

Curtea, deşi s-a referit la un caz diferit de cel care înfierbîntă astăzi spiritele, a oferit totuşi o interpretare a Articolului 47, acela invocat insistent de opozanţii Guvernului. Articolul 47, argumentează aceştia, stipulează că pensia este un drept intangibil. Dar Curtea arată că, atîta timp cît dreptul în sine nu este pus în discuţie, Parlamentul poate, prin lege, să opereze modificări în ce priveşte cuantumul pensiei.

Există în Decizia din 2006 o indicaţie şi mai importantă pentru situaţia de astăzi. Încercînd să justifice faptul că Guvernul nu a recalculat pensiile încă din 2001, aşa cum plănuise iniţial, Curtea Constituţională admite ca explicaţie legitimă „absenţa resurselor financiare suficiente ". Or, acest lucru înseamnă că pensiile nu pot fi considerate valori absolute, repere fixe stabilite prin Constituţie, ci valori negociate politic în Parlament. O naţiune este, prin Constituţie, solidară cu toţi membrii săi, dar în limitele resurselor de care dispune."